CURS 7

MANAGEMENTUL
APROVIZIONARII SI DESFACERII

5. Planul si programele de aprovizionare a unitatilor economice

Continuare...
5.4. Metode de calcul al necesităţilor de materiale şi echipamente tehnice
În calculele de fundamentare a necesităţilor (cererilor) de resurse
materiale pentru consum (Npl) se folosesc mai multe metode:
Metoda de calcul direct, care ia în calcul volumul fizic, pe structură, al
producţiei prevăzute pentru fabricaţie (Qp) şi consumul specific standard stabilit
prin proiect, reţetă de fabricaţie etc. care, în practică, este cunoscut sub
denumirea de normă de consum (Nc:
Npl = Qp x Nc
Această metodă se utilizează în două variante, în funcţie de modul de
exprimare a volumului de producţie şi a normei de consum specific:
a) metoda de calcul direct pe piesă, caz în care necesarul de consum se
determină cu ajutorul relaţiei:
Npl = pi x Ncpi
în care:
Qpi = volumul estimat al producţiei pentru fiecare piesă i ;
Ncpi = norma de consum specific din documentaţia tehnico-economică de
execuţie a piesei i ;
b) metoda de calcul direct pe produs, care prevede stabilirea necesarului
cu ajutorul metodei:
Npl = Qpr x Ncpr x (1 ± K)
sau

1
Npl = pri x Ncpri x (1 ± Ki)
în care:
Qpri = volumul estimat al producţiei pentru produsul i ;
Ncpri = norma de consum specific din documentaţia tehnico-economică de
execuţie a produsului i;
K = coeficient care exprimă modificarea stocului de producţie neterminată la
produsul i.
Metoda de calcul pe bază de analogie se foloseşte pentru stabilirea
necesarului de materiale pentru produsele noi, care nu au mai fost fabricate, dar
urmează să fie trecute în producţia de serie, iar normele de consum specific din
documentaţie nu sunt încă definitivate. Calculul porneşte de la consumurile
specifice din documentaţia produselor asemănătoare, fabricate anterior sau aflate
în în fabricaţie curentă (Nca) şi volumul estimat al producţiei pentru produsul
nou (Qpn); rezultatul se corectează cu un coeficient (k) care exprimă raportul
(de greutate, mărime, complexitate etc.) dintre principalele caracteristici ale
produselor noi şi ale celor analoage. Conform acestei metode, necesarul de
materiale se calculează cu ajutorul relaţiei:
Npl = Qpn x Nca x k
sau
Npl = Qpni x Ncai x k i
Metoda indicelui global de consum la un milion de lei producţie
nominalizată se foloseşte la stabilirea necesarului de materiale când unitatea
economică nu are "nominalizată integral", la data elaborării planului, producţia
marfă pe volumul şi structura fizică prevăzute pentru fabricaţie. Necesarul de
consum se determină în mai multe etape:
a) stabilirea necesarului de materiale aferent producţiei fizice
nominalizate (Nn), folosind în acest sens metoda de calcul direct:
Nn = Qni x Nci
în care „n” reprezintă nominalizarea fizică a produselor i.

2
 b) determinarea indicelui mediu de consum de materiale pentru
fabricaţia unui milion de lei producţie nominalizată (Igc) cu ajutorul relaţiei:
în care Pn reprezintă valoarea producţiei nominalizate exprimate în milioane lei.
c) stabilirea necesarului de materiale aferent producţiei
nenominalizate (Nnn) cu ajutorul relaţiei:
Nnn = Pnn x Igc
în care Pnn reprezintă valoarea producţiei nenominalizate, în milioane lei;
d) determinarea necesarului de materiale pentru îndeplinirea
planului la întreaga structură a producţiei (Npl) prin însumarea celor două
categorii de necesar:
Npl = Nn + Nnn
Metoda coeficienţilor dinamici, presupune extrapolarea datelor privind
consumul de materiale din perioada de bază şi pentru anul următor, folosind
relaţia:
în care:
Cr = consumul total efectiv de materiale înregistrat în perioada de bază;
Pr = procentul estimat de reducere a consumului de materiale pe fiecare tip,
sortiment sau variantă constructivă de produs, ca urmare a măsurilor tehnice,
tehnologice şi organizatorice prevăzute pentru aplicare în perioada următoare, a
noilor condiţii de producţie care se prevăd a se asigura conform programelor de
modernizare elaborate;
K = coeficientul care exprimă modificarea volumului de producţie în perioada
următoare (Qpl) faţă de cea de bază (Qro).
Coeficientul K se calculează cu ajutorul relaţiei:
Metoda de calcul pe baza sortimentului tip este utilizată atunci când se
fabrică o gamă sortimentală de produse foarte largă. Prin această metodă,
necesarul de materiale se determină în funcţie de volumul total de producţie (Q)
pentru o anumită grupă de produse luată în calcul (de exemplu: bocanci, pantofi,

3
rochii, costume etc.) şi norma de consum estimată care corespunde sortimentului
tip ales (Ncst); calculul se face cu ajutorul relaţiei:
Npl = Q x Ncst
sau
Npl = Qi x Ncsti
Metoda aceasta conduce la determinarea unui volum de materii prime şi
materiale, de regulă, mai mare decât cel strict necesar; aceasta pentru că
sortimentul tip are, în general, ponderea de reprezentare cea mai importantă în
volumul total al producţiei în raport cu celelalte.