Boala Alzheimer

Boala Alzheimer (AD), denumită și Alzheimer, este o boală neurodegenerativă cronică

care începe de obicei încet și se agravează treptat în timp. Este cauza a 60–70% din cazurile
de demență. Cel mai frecvent simptom precoce este dificultatea de a-și aminti evenimentele
recente. Pe măsură ce boala avansează, simptomele pot include probleme cu
vorbirea, dezorientarea (inclusiv rătăcirea cu ușurință), schimbări de dispoziție,
pierderea motivației, negestionarea îngrijirii de sine și probleme de comportament. Pe măsură ce
starea unei persoane scade, se retrage adesea din familie și din societate. Treptat, funcțiile
corporale se pierd, ducând în cele din urmă la moarte. Deși viteza de progresie poate varia,
speranța de viață tipică după diagnostic este de trei până la nouă ani.
Cauza bolii Alzheimer este slab înțeleasă. Aproximativ 70% din risc este considerat a fi moștenit
de la părinții unei persoane, cu multe gene implicate de obicei. Alți factori de risc includ un
istoric de lovituri la nivelul capului, depresie și hipertensiune arterială. Procesul bolii este asociat
cu plăci și încordarea neurofibrilară din creier. Un diagnostic probabil se bazează pe istoricul
bolii și teste cognitive cu imagistică medicală și teste de sânge pentru a exclude alte cauze
posibile. Simptomele inițiale sunt adesea confundate cu îmbătrânirea normală. Examinarea
țesutului cerebral este necesară pentru un diagnostic clar. Antrenamentul cerebral și fizic și
evitarea obezității pot reduce riscul de AD; cu toate acestea, dovezile care susțin aceste
recomandări sunt slabe. Nu există medicamente sau suplimente care s-au dovedit a scădea riscul.
Niciun tratament nu oprește sau inversează evoluția acestuia, deși unele pot îmbunătăți temporar
simptomele. Persoanele afectate se bazează din ce în ce mai mult pe alții pentru asistență, adesea
punând o povară asupra îngrijitorului. Presiunile pot include elemente sociale, psihologice, fizice
și economice. Programele de exercițiu pot fi benefice în ceea ce privește activitățile din viața de
zi cu zi și pot îmbunătăți rezultatele. Problemele de comportament sau psihoza datorată demenței
sunt deseori tratate cu antipsihotice, dar acest lucru nu este de obicei recomandat, deoarece există
un beneficiu mic și un risc crescut de moarte timpurie.
În 2015, au existat aproximativ 29,8 milioane de oameni în întreaga lume cu AD. Cel mai adesea
începe la persoanele de peste 65 de ani, deși 4-5% din cazuri sunt Alzheimer cu debut
precoce. Aceasta afectează aproximativ 6% din persoanele de 65 de ani și mai mari  În 2015,
demența a dus la aproximativ 1,9 milioane de decese A fost descris pentru prima dată de către
ulterior psihiatru și patolog german Alois Alzheimer, după 1906. În țările dezvoltate, AD este
una dintre cele mai costisitoare boli financiare.

Primele simptome sunt adesea atribuite greșit la îmbătrânire sau stres.[23] Testele
neuropsihologice detaliate pot releva dificultăți cognitive ușoare până la opt ani înainte ca o
persoană să îndeplinească criteriile clinice pentru diagnosticul AD.[24] Aceste simptome precoce
pot afecta cele mai complexe activități ale vieții zilnice.[25] Cel mai vizibil deficit este pierderea
de memorie pe termen scurt, care apare ca dificultate în amintirea faptelor învățate recent și
incapacitatea de a achiziționa noi informații.

Probleme subtile cu funcțiile executive ale atenției, planificării, flexibilității și gândirii abstracte
sau a deficiențelor în memoria semantică (memoria semnificațiilor și relațiile conceptuale) pot fi,
de asemenea, simptomatice ale etapelor timpurii ale AD. Apatia poate fi observată în acest stadiu
și rămâne cel mai persistent simptom neuropsihiatric pe parcursul bolii. Simptomele depresive,
iritabilitatea și conștientizarea redusă a dificultăților subtile ale memoriei sunt, de asemenea,
comune. Etapa preclinică a bolii a fost, de asemenea, denumit deficit cognitiv minor (MCI). Se
găsește adesea o etapă de tranziție între îmbătrânirea normală și demența. MCI se poate prezenta
cu o varietate de simptome, iar atunci când pierderea de memorie este simptomul predominant,
acesta este denumit „MCI amnestic” și este frecvent văzut ca un stadiu prodromal al bolii
Alzheimer.
Manifestarea cea mai caracteristică a bolii este demența cu caracter progresiv. Pierderea
memoriei este de cele mai multe ori primul semn îngrijorător al bolii Alzheimer.

Simptome cognitive
  Tulburări de memorie: dificultatea de a-și reaminti informații anterior învățate și
imposibilitatea de a acumula informații noi. Primele care se pierd sunt evenimentele
recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate.
 Tulburări de vorbire: bolnavul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru noțiuni simple.
 Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul "nu mai știe"
cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia etc.
 Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale.
 Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
 Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare temporală și
spațială, pierderea inițiativelor.
 False recunoașteri: la început dificultate în recunoașterea fizionimiilor cunoscute, urmată
de identificări eronate, care pot provoca stări de anxietate.
Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, bolnavul dezvoltă anumite strategii
pentru a-și disimula dificultățile, pentru un anumit timp își păstrează o "fațadă" înșelătoare,
declinul însă se agravează progresiv.

Simptome non-cognitive
 Agitație și agresivitate fizică sau verbală.
 Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuție, de
gelozie, de abandon etc.).
 Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate, mai rar stări de
euforie exagerată.
 Tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creștere exagerată a apetitului,
alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare.
 Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate
sexuală.
 Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri
neadecvate sau în prezența altor persoane.

Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta.
Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd
capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o fază precoce a bolii. Nu există până în
prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8 -
10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.
Evoluția bolii este împărțită în mod convențional în trei faze:
Faza inițială
- pierdere a orientării
- pierderea capacității de a iniția anumite activități
- neadaptare la situații noi și nefamiliare
 - reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită
- tulburări de judecată, decizii greșite
- dificultăți în utilizarea banilor
- tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște
Faza intermediară
- probleme în recunoașterea persoanelor familiare
- dificultăți la citit, scriere și calcul
- greutăți în a se îmbrăca singur
- probleme de gândire logică
- tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate
- pierderea orientării temporale
- suspiciuni nejustificate, idei de persecuție, gelozie, urmărire
- necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente
Faza avansată (tardivă)
- pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă
- pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să
li se servească din nou masa
- dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de mers
- stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea
- pierderea capacității de a comunica prin cuvinte
- pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinență pentru urină și fecale)

Tratament
Deși nu există încă un tratament eficace care să vindece boala Alzheimer, o serie de mijloace
trebuiesc folosite pentru a îmbunătăți calitatea vieții bolnavului și a-i menține pe cât posibil
activitatea în familie și societate.

În iunie 2021, FDA a aprobat primul medicament, Aducanumab, un anticorp monoclonal uman,
care are ca țintă plăcile de amiloid beta Eficacitatea acestuia este însă discutată în cercurile
științifice, deoarece diferite studii clinice oferă rezultate contradictorii.