Radu Ana-Maria

Master Stiinte Penale, Grupa 1 STP

Actiunile in procesul penal

Prin actiune se intelege modalitatea prin care se realizeaza aducerea conflictului

de drept penal material, nascut prin comiterea faptei prevazute de legea penala, in
fata organului penal competent cu scopul tragerii la raspundere penala a persoanei
banuite de comiterea unei infractiuni si, daca este cazul, cu scopul repararii
pagubei produse.

Actiunea in justitie va fi, dupa caz, actiune penala, actiune civila sau de alta
natura si devine exercitabila atunci cand este lezata o valoarea sociala protejata de
lege.

Dreptul la actiune reprezinta un drept virtual inscris in norma care protejeaza o

anume valoare sociala. Daca o valoare sociala nu a fost atinsa, dreptul la actiune pe
care il contine norma juridica ce protejeaza acea valoare sociala, nu se poate folosi.
Daca norma juridica este incalcata, atunci dreptul virtual continut in norma devine
exercitabil si se realizeaza prin cererea in justitie (actul procesual prin care se
valorifica dreptul la actiune).

Factorii actiunii in justitie sunt urmatorii:

 Temeiul actiunii se imparte in doua categorii: temeiul de drept al actiunii care
vizeaza fapta ilicita si dreptul la actiune si temeiul de fapt care reprezinta insasi
fapta prin care s-a nesocotit norma juridica.

Obiectul actiunii in justitie reprezinta tragerea la raspundere juridica a

individului care a adus atingere unei norme juridice, prin actiunea sau inactiunea
sa.

Subiectii actiunii sau subiectii raportului juridic conflictual, dobandesc calitati

procesuale ce le confera drepturi si obligatii specifice.

Aptitudinea functionala a actiunii in justitie reprezinta intreaga serie de acte

procesuale care se pot naste prin exercitarea actiunii in cadrul legal specific ramurii
dreptului in care este inscrisa respectiva aciune so este dependent de existenta
celorlalti factori ai actiunii in justitie.

Actiunea penala reprezinta intrumentul procesual exercitat de Ministerul Public

in numele societatii, prin care se efectueaza procesul de tragere la raspundere
penala a acelora care au comis sau au participat la comiterea infractiunii. Actiunea
penala este elementul central al procesului penal (actiunea principala)

Potrivit art. 14 alin. (1) C.pr.pen obiectul actiunii penale priveste tragerea la
respundere penala a persoanelor fizice sau juridice care au savarsit infractiuni.

Trasaturile actiunii penale:

- este o actiune sociala – apartine societatii si este exercitata, in principu prin

intermediul Ministerului Public.

- este obligatorie – statul este obligat sa o exercite de fiecare data cand sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege. Aceasta trasatura este o consecinta directa
a principiului obligativitatii actiunii penale.
 - este indisponibila (irevocabila) – odata ce aceasta a fost pusa in miscare,
statul, prin intermediul Ministerului public nu o mai poate retrage si trebuie
continuata pana la momentul epuizarii ei, ceea ce se petrece atunci cand ramane
definifiva o solutie data in cauza penala.

- este indivizibila – este exercitata impotriva tuturor participantilor la savarsirea

infactiunii; ex: daca se descopera un alt participant la comiterea infractiunii
organele judiciare au obligatia de a extinde urmarirea penala si actiunea penala cu
privire la aceasta persoana, potrivit art. 311 C.pr.pen

- este individuala – nicio alta persoana nu poate sa intervina in procesul penal

pentru a suporta consecintele actiunii penale, alaturi de inculpat sau in locul
acestuia.

Punerea in miscare a actiunii penale reprezinta activitatea procesuala prin care

Ministerul Public declanseaza actiunea penala in ipoteza in care se constata ulterior
începerii urmăririi penale, că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit
o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile reglementate în art. 16 alin. (1) C.
pr. pen.

Exercitarea actiunii penale:

Reprezinta cea de-a doua etapă în derularea acţiunii penale. Exercitarea acesteia

constă în efectuarea activităţilor privind efectuarea probaţiunii, dispunerea

anumitor măsuri procesuale, ridicarea de excepţii, formularea de cereri etc.

Procurorul are sarcina de a exercita actiunea penala atat in cursul fazei de

urmarire penala, cat si in timpul judecatii conform art. 7 C.pr.pen si art. 55 alin. (3)
lit. c) C.pr.pen

Stingerea actiunii penale in cursul fazei de urmarire penala:

 - prin clasare – nu se poate incepe urmarirea penala, nefiind indeplinite
conditiile de fond si de forma esentiale ale sesizarii

- existenta unuia dintre cazurile mentionate in art. 16 alin. (1) C.pr.pen

Renuntarea la urmarirea penala se dispune in ipoteza infractiunilor pentru care

legea prevede amenzi. (art. 318 alin, (1) C.pr.pen

Stingerea actiunii penale in cursul fazei de judecata: condamnarea definitiva,

renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau
incetarea procesului penal.

Solutia condamnarii – in cazul in care instanta constata, dincolo de orice

indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de
inculpat.

Renuntarea la aplicarea pedepsei – daca instanta de judecata constata dincolo

de orice dubiu rezonabil, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarstia de
inculpat in conditiile art. 80-82 C.pen.

Amanarea executarii pedepsei – in cazul in care instanta constata dincolo de

orice dubiu rezonabil, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de
inculpat, in conditiile art. 93-90 C.pen.

Achitarea si incetarea procesului penal – cand instanta de judecata constata

existenta cazurilor prevazute in art. 16.

Cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitatea actiunii penale:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia

prevăzută de lege;
 c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent

ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii
penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului sau al inculpatului

persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană
juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care

retragereaacesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost
încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.