Tulburări la nivelul proceselor senzoriale

HIPERSTEZIILE
Hiperstezia reprezintă creşterea în intensitate a percepţiilor caracterizate prin faptul
că bolnavul percepe excitaţiile externe mult mai intens decat în mod
obişnuit.Hipersteziile pot apărea în următoarele situaţii:
a.Stări de oboseală prelungită sau surmenaj
b.In stadiile de debut a unor boli psihice
c.In perioada de instalare a unui sindrom confuzinal
d.boli infecţioase
e.In cursul perioadelor de covalenscenţă după bolile infecţioase.

HIPOSTEZIILE
Hiposteziile constau în scăderea pragului sensibilităţii la acţiunea stimulilor externi. I In
aceste cazuri totul pare neclar, ca prin ceaţă, zgomotele sunt înăbuşite,
surde,indepărtate.
Hiposteziile pot apărea în următoarele circumstanţe patologice:
a.Stările stuporoase
b.In cursul schizofreniei
c.In sindromul de depersonalizare şi derealizare din cursul afecţiunilor organice
cerebrale.

1. Iluziile – apar atunci când percepţia nu se produce sau se produce în mod

neclar sau deformat (iluzia este o percepţie deformată a realităţii; halucinaţia este
percepţia fără obiect)

Tipuri de iluzii particulare

a. Pareidoliile – au fost descrise în unele stări toxice sau posttraumatice. Sunt
iluzii complexe care apar în special la persoanele tinere, cu preponderenţă la copii.
Apariţia acestor iluzii este stimulată în general de mediul ambiant, şi anume: copilul,
ajutat de o imaginaţie bogată creează poveşti cu personaje diverse şi numeroase.
Pareidoliile mai pot apărea în epilepsie, stări confuzive, demenţe.

b. Metamorfopsiile – sunt iluzii vizuale ce afectează aprecierea obiectelor în

spaţiu. Apariţia metamorfopsiilor este generată de tulburări de percepţie vizuală şi de
unele aferenţe labirintice. În astfel de cazuri obiectele văzute sunt mai mari
(macropsii) sau mai mici (micropsii) decât în realitate, mai îndepărtate sau mai
apropiate (poropsii), mai îngroşate sau mai alungite, etc.
Ele se aseamănă cu imaginile din oglinzile concave sau convexe şi se pot întâlni
în stările onirice din diverse intoxicaţii, traumatisme sau infecţii severe.

c. Iluzia sosiilor – este denumirea sindromului prin care bolnavul atribuie

aceeaşi identitate unor persoane care în realitate nu seamănă sau seamănă foarte
puţin.
 2. Sindroamele agnozo-apraxo-afazice
1. Agnozia – reprezintă pierderea capacităţii de recunoaştere mentală a
percepţiilor.
1.1. Agnozia tactilă (astereognozie sau stereognozie)
Agnozia tactilă se manifestă prin pierderea capacităţii de a recunoaşte cu
ajutorul pipăitului forma, natura şi semnificaţia obiectelor.

1.2. Agnozia vizuală – reprezintă incapacitatea analizării şi identificării

perceptive a senzaţiilor vizuale, corect recepţionate de analizatorul optic periferic.

1.3. Agnozia auditivă (surditatea verbală) – reprezintă incapacitatea de a

recunoaşte vorbirea.

1.4. Agnozii de schemă corporală – sunt cauzate de modificările survenite în

compexul informativ intero şi proprioreceptiv ce contribuie la formarea imaginii
propriului corp. Cuprinde:
- agnozii spaţiale – ţin de localizarea obiectelor în spaţiu. Este vorba de -
autotopognozia – incapacitatea localizării corecte a segmentelor propriului corp
(sindromul Pick).
- anosognozia – nerecunoaşterea unei hemiplegii1, pacientul nu identifică
paralizia în hemicorpul, atribuind membrele paralizate altei persoane. Ex. -
hemianosognozia stângă (sindromul Babinscki) – nerecunoaşterea unei hemiplegii a
corpului pe partea stângă.
- sindromul Gerstman – incapacitatea de a-şi identifica degetele, în special
degetele 2, 3 şi 4, incapacitate asociată cu:
- acalculie – incapacitatea de a face calcule
- agrafie – incapacitatea de a scrie
- dezorientare dreapta-stânga

2. Apraxia – reprezintă pierderea posibilităţii de exprimare gestuală şi de

efectuare a unor mişcări sau acţiuni, ca urmare a unor leziuni cerebrale, deşi funcţiile
intelectuale, motorii şi senzoriale sunt păstrate (exemplu: apraxia de îmbrăcare –
apractognozie; apraxia actului de a mânca – apractofagie)

3. Afazia – reprezintă alterarea până la pierderea tranzitorie parţială sau

definitivă a capacităţii psihice de exprimare şi/sau înţelegere a limbajului vorbit şi/sau
scris, ca urmare a unor leziuni corticale în regiunea frontală sau în ariile parietale şi
temporale.

1 Hemiplegie – paralizia unei jumătăţi a corpului