Indr de Lab Teoria Si Constructia Navei

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/301553491
Îndrumar de Proiectare Teoria si Construcția Navei
Book · May 2015
CITATIONS READS
0 6,231
4 authors, including:
Ionut Cristian Scurtu Mihail Pricop

Mircea cel Batran Naval Academy Mircea cel Batran Naval Academy
102 PUBLICATIONS 72 CITATIONS 41 PUBLICATIONS 20 CITATIONS
SEE PROFILE SEE PROFILE
Valentin Oncica
Mircea cel Batran Naval Academy
8 PUBLICATIONS 4 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
wave energy convertors View project
ANEVAR - The National Association of Authorized Romanian Valuers View project
All content following this page was uploaded by Ionut Cristian Scurtu on 21 April 2016.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

VERGIL CHIŢAC
MIHAIL PRICOP VALENTIN ONCICA
IONUŢ-CRISTIAN SCURTU
ÎNDRUMAR DE PROIECTARE
TEORIA ŞI CONSTRUCŢIA NAVEI
Colecţia „Inginerie mecanică”
VERGIL CHIŢAC
MIHAIL PRICOP VALENTIN ONCICA
IONUŢ-CRISTIAN SCURTU
ÎNDRUMAR DE PROIECTARE
TEORIA ŞI CONSTRUCŢIA NAVEI
Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”

Constanţa, 2015
Referent ştiinţific: Prof. univ. Dr. ing. Beazit ALI
ISBN 978-606-642-100-3
Copyright © 2015 Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Toate drepturile rezervate
Corector: Ozana Chakarian

Editare computerizată: Mirela Dobre
Copertă: Mirela Dobre
Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Str. Fulgerului nr. 1, 900218, Constanţa
Tel. 0241/626200/171, fax 0241/643096
Email: editura@anmb.ro
CUPRINS
Capitolul I
DETERMINAREA SEMILĂȚIMILOR DIN PLANUL DE
FORME ………………………………………………………………. 7
Capitolul II
CALCULUL PRACTIC DE CARENE DREPTE PRIN
METODE NUMERICE DE INTEGRARE ……………………. 10
2.1 Calculul practic de carene drepte prin metoda trapezelor …….... 10
2.2 Calculul practic de carene drepte prin metoda Simpson ……….. 26
2.3 Calculul practic de carene drepte prin metoda Cebîşev ………... 46
Capitolul III
DIAGRAMA BONJEAN ……………………………………………. 53
Capitolul IV
CALCULUL STABILITĂȚII ………………………………………. 58
4.1 Graficul variaţiei centrului de greutate în funcţie de pescaj ……. 58
4.2 Calculul stabilităţii iniţiale în cazul înclinărilor transversale …... 61
4.3 Calculul stabilităţii iniţiale în cazul înclinărilor longitudinale …. 64
4.4 Calculul stabilităţii la unghiuri mari de înclinare utilizând
metoda Krîlov-Dargnies de trasare a plutirilor …………………. 66
Capitolul V
CALCULUL LUNGIMILOR INUNDABILE ……………………... 73
5.1 Noţiuni teoretice ………………………………………………... 73
5.2 Algoritmul de calcul al lungimilor inundabile limită …………... 74
5.3 Trasarea graficului lungimilor inundabile în ipoteza
compartimentelor complet goale ……………………………….. 78
5.4 Trasarea graficului lungimilor inundabile limită reale …………. 78
5.5 Stabilirea lungimilor limită reale admisibile ………………….... 80
5.6 Verificarea compartimentării navei …………………………….. 81
Capitolul VI
CALCULUL REZISTENŢEI LA ÎNAINTARE ……………… 82
6.1 Determinarea rezistenţei la înaintare principale ……………....... 82
6.2 Determinarea rezistenţei la înaintare suplimentare a navei 95
6.3 Determinarea rezistenţei la înaintare totale şi a puterii de
remorcare ……………………………………………………. 98
Capitolul VII
CALCULUL DE PROIECTARE A ELICEI …………………. 100
7.1 Noțiuni teoretice ……………………………………………. 100
7.2 Estimarea preliminară a propulsiei ………………………... 100
7.3 Determinarea parametrilor constructivi ai propulsorului în 115
AutoPower ………………………………………………………
ANEXE ……………………………………………………………. 117
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………… 157
6
Capitolul I
DETERMINAREA SEMILĂȚIMILOR DIN
PLANUL DE FORME
Dacă se foloseşte metoda trapezelor sau metoda Simpson tabelul de

semilăţimi arată ca în tabelul 1.1. Exemplul se găsește în Anexa 1.
Tabelul 1.1 Tabel semilăţimi

Cuple
0 1 2 3 … 18 19 20
Plutiri
1 𝑦𝑦0,1 𝑦𝑦1,1 𝑦𝑦2,1 𝑦𝑦3,1 … 𝑦𝑦18 ,1 𝑦𝑦19,1 𝑦𝑦20 ,1
2 𝑦𝑦0,2 𝑦𝑦1,2 𝑦𝑦2,2 𝑦𝑦3,2 … 𝑦𝑦18 ,2 𝑦𝑦19,2 𝑦𝑦20 ,2
… … … … … … … … …
m 𝑦𝑦0,𝑚𝑚 𝑦𝑦1,𝑚𝑚 𝑦𝑦2,𝑚𝑚 𝑦𝑦3,𝑚𝑚 … 𝑦𝑦18,𝑚𝑚 𝑦𝑦19,𝑚𝑚 𝑦𝑦20,𝑚𝑚
unde valorile 𝑦𝑦𝑖𝑖,𝑗𝑗 sunt semilăţimile măsurate la cupla teoretică i şi plutirea j.

Semilăţimile navei se măsoară faţă de planul diametral (P.D.) pe planul
de forme.
Fig. 1.2 Plane principale de referinţă
Măsurătorile se fac faţă de planul diametral în punctele determinate de

intersecţia dintre cele 20 de cuple teoretice şi cele m plutiri. După măsurare
se trec în tabelul de semilăţimi.
Exemplu de măsurare semilăţime:
7
0
Y 30
P.D.
0 1 2 3
Fig. 1.3 Măsurarea semilăţimii corespunzătoare plutirii 0 şi cuplei 3
Semilăţimile fictive ajută la calcule mai exacte şi se trec în tabelul de

semilăţimi în paranteze.
Putem întâlni următoarele situaţii:
Metoda I. Pentru zonele care au o curbură ridicată şi pentru care
aproximarea cu un trapez a ariei respective introduce o eroare mare de
măsurare, trebuie făcute corecţii asupra semilăţimilor astfel încât să rezulte
o valoare a ariei cât mai apropiată de cea de pe desen. Se trasează o dreaptă
astfel încât ariile ce se adaugă să fie egale cu ariile excluse din desen.
(Exemplu în fig. 1.4.a).
Obs. În cazul în care linia de corecție nu atinge cupla teoretică în zona
pozitivă (fig. 1.4.a), se prelungește această linie (fig. 1.4.b), iar semilățimea
măsurată va fi negativă.
0 0
y
0 1 2 3 0 1 2 3
a) b)
0 1 2 3
c)
Fig. 1.4 Semilăţimile fictive:
a)Metoda I b) Metoda I-Obs c) Metoda II
8
Metoda II. Se aplică pentru suprafeţe mici ce transferate la ariile
adiacente nu produc modificări semnificative. Aria de sub graficul plutirii
respective se adaugă la aria adiacentă prin mărirea cotei comune. (Exemplu
în fig. 1.4.c).
Cu semilăţimile măsurate şi cu valorile fictive completăm tabelul.1.1
prezentat anterior. Exemplu pentru nava cargo 8700 tdw prezentată în acest
capitol se găsește integral în Anexa 1.
9
Capitolul II
CALCULUL PRACTIC DE CARENE DREPTE PRIN
METODE NUMERICE DE INTEGRARE
2.1 Calculul practic de carene drepte prin metoda trapezelor
2.1.1 Noțiuni Metoda trapezelor presupune că se poate înlocui curba

teoretice dintre două ordonate consecutive, cu o dreaptă de ecuaţie
pentru metoda
trapezelor y  ax  b (Fig. 2.1.), şi se poate aproxima aria patrulaterului
curbiliniu ABCD cu aria trapezului ABCD având valoarea
h
 yi 1  yi  .
2
Fig. 2.1 Metoda trapezelor
Prin generalizare, obţinem:

b
h
I   f  x    y0  2 y1  2 y2    2 yn 1  yn  ,unde
a
2
ba
h . (2.1)
n
Evident, cu cât n este mai mare, aproximarea integralei
I este mai bună. Un astfel de calcul se poate efectua şi tabelar
(tabelul 2.1).
10
Tabelul 2.1 Calculul tabelar cu metoda trapezelor
h
Nr. Aria   integrala
Ordonată  integrală 2
ordonată
0 y0 0 0
1 y1 y0  y1 I1
2 y2 y0  2 y1  y2 I2
   
n -1 yn 1 I n 1
n yn In  I
2.1.2 Calculul Calculul ariei suprafeţei plutirii prin metoda trapezelor

ariei suprafeţei se face cu formula de calcul:
plutirii
𝐴𝑊𝑗 = 𝜆 𝑦0𝑗 + 2𝑦1𝑗 + 2𝑦2𝑗 + ⋯ +2𝑦19𝑗 + 𝑦20𝑗 ) (2.2)
unde: 𝑦𝑖,𝑗 - semilăţimile măsurate la cupla teoretică i şi
𝑐𝑤𝑙 𝐿
plutirea j şi λ - distanţa dintre două cuple teoretice: 𝜆 = 20
Pentru calculul ariilor suprafeţei plutirilor parcurgem
următorii paşi:
 se trec în coloana II în tabelul de mai jos valorile din
tabelul de semilăţimi de pe rândul corespunzător
plutirii j;
 se trece rezultatul produsului coloanelor II şi III în
coloana IV;
 după completarea tabelului se vor însuma elementele
coloanei IV şi rezultatul îl trecem în celula .
Exemplu de calcul pentru plutirea 0, 𝐴𝑊0 :
Nr. ordonată Ordonata Coeficient II*III

m. trapezelor
I II III IV
0 - - -
1 (0,14) 1 0,28
2 0,29 2 0,58
3 0,64 2 1,28
4 1,30 2 2,60
5 2,87 2 5,74
6 4,30 2 8,60
7 5,46 2 10,92
11
8 6,38 2 12,76
9 6,8 2 13,6
10 6,94 2 13,88
11 6,94 2 13,88
12 6,69 2 13,38
13 6,12 2 12,24
14 5,22 2 10,44
15 3,63 2 7,26
16 2,03 2 4,06
17 0,94 2 1,88
18 0,17 1 0,34
19 0 - 0
20 - - 0
=133,58
𝐴𝑊0 = 𝜆=5,9*133,58=788,12 m2
Cu rezultatele obţinute completăm tabelul următor:
Aw0 Aw1 Aw2 Aw3 Aw4 Aw5 Aw6 ... Awm

788,1
Observaţie: Se observă că pe coloana coeficienţilor acolo unde nu avem
valoare nu avem nici coeficient, şirul de coeficienţi {1,2,2,.....,2,1}
începe la prima valoare din coloana II din tabel, fie ea şi fictivă şi se
termină după aceeaşi regulă.
2.1.3 Calculul Formula de calcul a abscisei centrului geometric al

abscisei suprafeţei plutirii, 𝑋𝐹𝑗 , cu metoda trapezelor:
centrului
geometric al 𝑋𝐹𝑗
suprafeţei 2𝜆2
plutirii = 10 𝑦20𝑗 − 𝑦0𝑗 + 9 𝑦19𝑗 − 𝑦1𝑗 + ⋯
𝐴𝑊𝑗
+ 1 𝑦11𝑗 − 𝑦9𝑗
10
− 𝑦
2 20𝑗
− 𝑦0𝑗 (2.3)
În care dacă se fac notaţiile:
=10 𝑦20𝑗 − 𝑦0𝑗 + 9 𝑦19𝑗 − 𝑦1𝑗 + ⋯ + 1 𝑦11𝑗 − 𝑦9𝑗
10
C= 2 𝑦20𝑗 − 𝑦0𝑗 (2.4)
12
2λ2
relaţia devine: X Fj = A (-C)
W0
Pentru calculul abscisei centrului geometric al
suprafeţei plutirii parcurgem următorii paşi:
tabelul de semilăţimi de pe rândul corespunzător plutirii
j;
coloana IV;
 după completarea tabelului vom însuma elementele
coloanei IV şi rezultatul îl trecem lângă simbolul .
Exemplu de calcul pentru plutirea 0, XF0 :
Nr. Ordonata Coeficient II*III

ordonată formulă
I II III IV
0 - -10 0
1 (0,14) -9 -1,26
2 0,29 -8 -2,32
3 0,64 -7 -4,48
4 1,30 -6 -7,8
5 2,87 -5 -14,35
6 4,30 -4 -17,2
7 5,46 -3 -16,38
8 6,38 -2 -12,76
9 6,8 -1 -6,8
10 6,94 0 0
11 6,94 1 6,94
12 6,69 2 13,38
13 6,12 3 18,36
14 5,22 4 20,88
15 3,63 5 18,15
16 2,03 6 12,18
17 0,94 7 6,58
18 0,17 8 1,36
19 0 9 0
20 - 10 0
=14,48
unde C este corecţia calculată astfel:

 se determină pe coloana II prima şi ultima valoare, fie
ea şi fictivă, şi se înmulţesc cu coeficientul
13
corespunzător din coloana III.
 valorile rezultate se însumează şi noul rezultat se
imparte la 2 pentru a obţine C.
−0,14∗9+0∗9
În cazul de faţă: C = ( )= -0,63 şi rezultă:
2
-C=14,48+0,63=15,11
2λ2 2(5,9)2
XF0 = A −C = 15,11 = 1,22 m
W0 788 ,12
XF0 XF1 XF2 XF3 XF4 XF5 XF6 ... XFm

1,22
Observaţii: Valorile 𝑋𝐹𝑗 pot să fie pozitive sau negative după cum
centrul geometric al plutirii este poziţionat faţă de cuplul maestu, spre
prova cu + şi spre pupa cu -. La navele comerciale, la plutirile
superioare valorile sunt de regulă negative.
2.1.4 Calculul Formula de calcul a momentului de inerţie faţă de axa

momentului longitudinală, 𝐼𝐿𝑗 , cu metoda trapezelor:
𝑰𝑳𝒋 2 3 3 3 3 13
𝐼𝐿𝑗 = 3 𝜆 𝑦0𝑗 + 𝑦1𝑗 + ⋯ + 𝑦20𝑗 − 2 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗
(2.5)
3 3 3 1 3 3
 = 𝑦0𝑗 + 𝑦1𝑗 + ⋯ + 𝑦20𝑗 şi 𝐶 = 2 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗 , relaţia
devine:
2
𝐼𝐿𝑗 = 𝜆(’ − C)
3
Exemplu de calcul pentru plutirea 0, 𝐼𝐿0 :
Nr. Ordonata 𝒚𝒊𝒋 𝟑

ordonată 𝒚𝒊𝒋
I II III
0 - -
1 (0,14) 0,002
2 0,29 0,024
3 0,64 0,262
4 1,30 2,197
5 2,87 23,63
6 4,30 79,50
7 5,46 162,77
8 6,38 259,69
9 6,8 314,43
14
10 6,94 334,25
11 6,94 334,25
12 6,69 299,41
13 6,12 299,22
14 5,22 142,23
15 3,63 47,83
16 2,03 8,36
17 0,94 0,83
18 0,17 0,004
19 0 0
20 - 0
=2238,95
C este corecţia calculată astfel:

ea şi fictivă;
 se însumează valorile corespunzătoare din coloana III şi
noul rezultat se imparte la 2 pentru a obţine C.
0,002 +0
În cazul de faţă corecţia este C = ( )= 0,001 şi
2
rezultă:
2 2
𝐼𝐿𝑗 = 3 𝜆  − C = 3 5,9 2238,95 − 0,001 = 8806,53 m4
IL0 IL1 IL2 IL3 IL4 IL5 IL6 .... ILm

8806

momentului 𝑰𝑻𝒋 transversală, IT:
2
𝐼𝑇𝑗 = 𝐼𝑦𝑗 − 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗 (2.6)
unde 𝐼𝑦𝑗 îl calculăm cu metoda trapezelor astfel:
𝐼𝑦𝑗 = 2𝜆3 102 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗 + 92 𝑦1𝑗 + 𝑦19𝑗 + ⋯ +
10 2
12 𝑦9𝑗 + 𝑦11𝑗 − 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗
2
(2.7)
În care, dacă se fac notaţiile:
 = 102 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗 + 92 𝑦1𝑗 + 𝑦19𝑗 + ⋯
+ 12 𝑦9𝑗 + 𝑦11𝑗
10 2
C= 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗
2
relaţia devine:
15
𝐼𝑦𝑗 = 2𝜆3  − 𝐶 (2.8)
Exemplu de calcul pentru plutirea 0, 𝐼𝑦0 :

ordonată formulă
I II III IV
0 - 102 -
1 (0,14) 92 11,34
2 0,29 82 18,56
3 0,64 72 31,36
4 1,30 62 46,8
5 2,87 52 71,75
6 4,30 42 68,8
7 5,46 32 49,14
8 6,38 22 25,52
9 6,8 12 6,8
10 6,94 0 0
11 6,94 12 6,94
12 6,69 22 26,76
13 6,12 32 55,08
14 5,22 42 83,52
15 3,63 52 90,75
16 2,03 62 73,08
17 0,94 72 46,06
18 0,17 82 10,88
19 0 92 0
20 - 102 0
=723,14
Corecţia se calculează astfel:

ea şi fictivă
 se însumează valorile corespunzătoare din coloana IV
şi noul rezultat se imparte la 2 pentru a obţine C.
11,34+0
În cazul de faţă, corecţia este C=( 2 )= 5,67 şi rezultă:
𝐼𝑦𝑗 = 2𝜆3  − 𝐶 = 2 ∗ 5,93 723,14 − 5,67 =
294706,54 m4
Iy0 Iy1 Iy2 Iy3 Iy4 Iy5 Iy6 ... Iym

294706,5
4
16
2
𝐼𝑇0 = 𝐼𝑦0 − 𝐴𝑊0 𝑋𝐹0 = 294706,54 − 788,12 ∗ 1,222 =
293533,51 m4
2
Ştiind 𝐼𝑇𝑗 = 𝐼𝑦𝑗 − 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗 completăm tabelul următor:
IT0 IT IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 ... ITm

1
293533,5
1
2.1.6 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe al suprafeţei

coeficientului plutirii, 𝐶𝑊𝑗 :
de fineţe al 𝐴𝑊𝑗
suprafeţei 𝐶𝑊𝑗 = 𝐿 unde:
𝑊𝑗 𝐵𝑗
plutirii
 𝐴𝑊𝑗 este aria suprafeţei plutirii calculată la punctul
2.1.1.
 𝐵𝑗 este lăţimea corespunzătoare plutirii j şi este egală cu
dublul celei mai mari semilăţimi de pe plutirea j;
 𝐿𝑊𝑗 este lungimea corespunzătoare plutirii j şi se
masoară pe planul de forme al navei ca în figura 2.2.
Fig. 2.2 Măsurarea lungimii liniei de plutire j
B0 B1 B2 B3 B4 B5 B6 ... Bm
13,88
Cu rezultatele măsurate completăm tabelul următor:
LW0 LW1 LW2 LW3 LW4 LW5 LW6 ... LWm
120
17
Cu rezultatele calculate completăm tabelul următor:
CW0 CW1 CW2 CW3 CW4 CW5 CW6 ... CWm

0,47
2.1.7 Calculul Formula de calcul a ariei cuplei transversale 𝐴𝑋𝑖 cu

ariei cuplei metoda trapezelor:
transversale
𝐴𝑋𝑖 = 𝑡 𝑦𝑖0 + 2𝑦𝑖1 + 2𝑦𝑖2 + ⋯ + 𝑦𝑖𝑚 (2.9)
unde yij - semilăţimile măsurate la cupla teoretică i şi
d
plutirea j şi t - distanţa dintre două plutiri: t = m , m fiind
numărul de plutiri.
Pentru calculul ariilor cuplelor transversale parcurgem
următorii paşi:
tabelul de semilăţimi de pe coloana corespunzătoare
cuplei i;
 pentru cuplele 0,1,2,18,19,20 se verifică dacă sunt
necesare corecţii în planul transversal
coloana IV;
 după completarea tabelului, se vor însuma elementele
Exemplu de calcul pentru cupla 10, 𝐴𝑥10 :

ordonată m. trapezelor
I II III IV
0 6,94 1 6,94
1 8,37 2 16,74
2 8,55 2 17,1
3 8,55 2 17,1
4 8,55 2 17,1
5 8,55 2 17,1
6 8,55 2 17,1
7 8,55 2 17,1
8 8,55 1 8,55
=134,83
𝐴𝑥10 = 𝑡 = 1,01 ∙ 134,83 = 136,17 m2
18
AX0 AX1 AX2 AX3 AX4 AX5 AX6 AX7 AX8 AX9 AX10
136,17
AX11 AX12 AX13 AX14 AX15 AX16 AX17 AX18 AX19 AX20
Observaţii: Pe coloana coeficienţilor acolo unde nu avem valoare

nu avem nici coeficient, sirul de coeficienţi {1,2,2,.....,2,1} începe la
prima valoare din coloana II din tabel, fie ea şi fictivă, şi se termină
după aceeaşi regulă. Valorile măsurate la cuplele 0,1,2,18,19,20 au
fost înlocuite cu valori fictive care au ajutat la o mai mare precizie de
calcul a mărimilor 𝐴𝑥𝑖 . De aceea, trebuie să măsurăm şi să verificăm
valorile în planul de forme pe transversalul navei unde avem alurile
tuturor cuplelor.
2.1.7 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe al ariei

coeficientului de 𝐴
fineţe al ariei cuplei transversale imerse este 𝐶𝑋𝑖 = 𝐵 𝑋𝑖𝑑 , unde:
𝑖 𝑖
cuplei 𝐴𝑋𝑖 este aria cuplelor transversale imerse
transversale
imerse
𝐵𝑖 este lăţimea cuplei şi este egal cu dublul celei mai mari
semilăţimi de pe coloana corespunzătoare cuplei i din
tabelul de semilăţimi.
𝑑𝑖 este pescajul corespunzător cuplei i
Fig. 2.3 Măsurarea pescajului cuplei 𝐝𝒊
B0 B1 B2 B3 B4 B5 B6 B7 B8 B9 B10
17.7
B11 B12 B1 B14 B15 B16 B17 B18 B19 B20

3
19
d0 d1 d2 d3 d4 d5 d6 d7 d8 d9 d10
8,10
d11 d12 d13 d14 d15 d16 d17 d18 d19 d20

CX0 CX1 CX2 CX3 CX4 CX CX CX CX CX CX10
5 6 7 8 9
0,95
CX11 CX12 CX13 CX14 CX15 CX16 CX17 CX18 CX19 CX20
2.1.8 Calculul Formula de calcul a volumului carenei cu metoda

volumului trapezelor:
carenei 𝑡
𝑉𝑗 = 2 𝐴𝑊0 + 𝐴𝑊1 + 𝐴𝑊1 + 𝐴𝑊2 + 𝐴𝑊2 +
𝐴𝑊3 + ⋯ + 𝐴𝑊𝑗 −1 + 𝐴𝑊𝑗 (2.10)
Ceea ce înseamnă:
𝑡
𝑉0 = 2 ∙0=0
𝑡 1,01
𝑉1 = 2 𝐴𝑊0 + 𝐴𝑊1 = 2 788,12 + 1185,5 =996,67m3
𝑡
𝑉2 = 𝐴𝑊0 + 𝐴𝑊1 + 𝐴𝑊1 + 𝐴𝑊2 = ⋯
2
V0 V1 V2 V3 V4 V5 V6 ... Vm
0 996,67
2.1.9 Calculul Formula de calcul a abscisei centrelor de carenă cu

abscisei metoda trapezelor:
centrelor de 𝑡
carenă 𝑋𝐵𝑗 = 2𝑉 0 + 𝐴𝑊0 𝑋𝐹0 + 𝐴𝑊1 𝑋𝐹1 + 𝐴𝑊1 𝑋𝐹1 +
𝑗
𝐴𝑊2 𝑋𝐹2 + ⋯ + 𝐴𝑊𝑗 −1 𝑋𝐹𝑗 −1 + 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗
(2.11)
20
Ceea ce înseamnă:
𝑋𝐵0 = 0
𝑡
𝑋𝐵1 = 0 + 𝐴𝑊0 𝑋𝐹0 + 𝐴𝑊1 𝑋𝐹1
2𝑉1
1,01
𝑋𝐵1 = 2∙2185 0 + 7,88,12 ∙ 1,22 + 1185,5 ∙ 1,44 =
1,32 m
𝑡
𝑋𝐵𝑗 = 0 + 𝐴𝑊0 𝑋𝐹0 + 𝐴𝑊1 𝑋𝐹1
2𝑉2
+ 𝐴𝑊1 𝑋𝐹1 + 𝐴𝑊2 𝑋𝐹2 =..
𝑋𝐵0 𝑋𝐵1 𝑋𝐵2 𝑋𝐵3 𝑋𝐵4 𝑋𝐵5 𝑋𝐵6 ... 𝑋𝐵𝑚
0 1,32
2.1.10 Calculul Formula de calcul a cotei centrului de carenă cu

cotei centrului metoda trapezelor:
de carenă 𝑡2
𝐾𝐵𝑗 = 2𝑉 0 + 0𝐴𝑊0 + 1𝐴𝑊1 + 1𝐴𝑊1 + 2𝐴𝑊2 +
𝑗
⋯ + (𝑗 − −1)𝐴𝑊𝑗 −1 + 𝑗𝐴𝑊𝑗
(2.12)
ce înseamnă:
𝐾𝐵0 = 0
2
𝑡
𝐾𝐵1 = 0 + 0𝐴𝑊0 + 1𝐴𝑊1
2𝑉1
1,012
𝐾𝐵1 = 0 + 0 ∙ 7,88,12 + 1 ∙ 1185,5 = 0,22
2 ∙ 2185
𝑡2
𝐾𝐵2 = 0 + 0𝐴𝑊0 + 1𝐴𝑊1 + 1𝐴𝑊1 + 2𝐴𝑊2 = ⋯
2𝑉𝑗
KB0 KB1 KB2 KB3 KB4 KB5 KB6 ... K

Bm
0 0,22
21
2.1.11 Calculul Formula de calcul a coeficientului de finete al
coeficientului de suprafeţei maestre imerse
finețe al 𝐴
suprafeţei 𝐶𝑀𝑗 = 𝑑 𝑀𝑗 (2.13)
𝐵 𝑗 𝑗
maestre imerse
unde:
 AMj reprezintă aria cuplei maeste imerse până la
plutirea j.
 𝐵𝑗 este dublul celei mai mari semilăţimi utlizate în
calculul AMj corespunzător.
 𝑑𝑗 este dat de formula 𝑑𝑗 = 𝑗 ∙ 𝑡;
unde:
𝑑
𝐴𝑀1 = (𝑦0 + 𝑦1 )
𝑚
𝑑
𝐴𝑀2 = 𝐴𝑀1 + (𝑦1 + 𝑦2 )
𝑚
𝑑
Ştiind 𝑡 = 𝑚 = 1,01 𝑚 atunci 𝐴𝑀1 = 14,85 m2
Fig. 2.4 Reprezentarea suprafetei maestre imerse
𝐴𝑀1 𝐴𝑀2 𝐴𝑀3 𝐴𝑀4 𝐴𝑀5 𝐴𝑀6 ... 𝐴𝑀𝑚

14,85
Cu rezultatele obținute completăm tabelul următor:
B1 B2 B3 B4 B5 B6 ... Bm
16,74
d1 d2 d3 d4 d5 d6 ... dm
0,97
22
𝐶𝑀1 𝐶𝑀2 𝐶𝑀3 𝐶𝑀4 𝐶𝑀5 𝐶𝑀6 ... 𝐶𝑀𝑚

0,91
2.1.12 Calculul Formula de calcul pentru coeficientul de fineţe al

coeficientului de suprafeţei de derivă
finețe al 𝐴
suprafeţei de 𝐶𝐷𝑗 = 𝐿 𝐷𝑗𝑑 (2.14)
𝑗 𝑗
derivă
unde AD se calculează cu aria trapezului astfel:
𝑡
𝐴𝐷1 = (𝐿𝑤0 + 𝐿𝑤1 )
2
𝑡
𝐴𝐷2 = 𝐴𝐷1 + (𝐿𝑤1 + 𝐿𝑤2 )
2
unde 𝐿𝑤𝑗 este luat din tabelul de la punctul 2.1.5.
𝐴𝐷1 𝐴𝐷2 𝐴𝐷3 𝐴𝐷4 𝐴𝐷5 𝐴𝐷6 ... 𝐴𝐷𝑚
𝐶𝐷1 𝐶𝐷2 𝐶𝐷3 𝐶𝐷4 𝐶𝐷5 𝐶𝐷6 ... 𝐶𝐷𝑚
2.1.13 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe bloc:

coeficient de 𝑉
fineţe bloc 𝐶𝐵𝑗 = 𝐿 𝐵𝑗 𝑑 (2.15)
𝑊𝑗 𝑗 𝑗
unde:
 𝑉𝑗 este calculat la punctul 2.1.8.
 𝐿𝑤𝑗 este măsurat la punctul 2.1.5.
 𝐵𝑗 este calculat la punctul 2.1.5.
 𝑑𝑗 este măsurat la punctul 2.1.11.
23
𝐶𝐵1 𝐶𝐵2 𝐶𝐵3 𝐶𝐵4 𝐶𝐵5 𝐶𝐵6 ... 𝐶𝐵𝑚
2.1.14 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe

coeficient de longitudinal prismatic:
fineţe 𝑉𝑗 𝐶
longitudinal 𝐶𝐿𝑃𝑗 = 𝐴 = 𝐶 𝐵𝑗 (2.16)
𝑀𝑗 𝐿𝑊𝑗 𝑀𝑗
prismatic
unde:
 𝐶𝐵𝑗 este calculat la punctul 2.1.13.
 𝐶𝑀𝑗 este calculat la punctul 2.1.11.
𝐶𝐿𝑃1 𝐶𝐿𝑃2 𝐶𝐿𝑃3 𝐶𝐿𝑃4 𝐶𝐿𝑃5 𝐶𝐿𝑃6 ... 𝐶𝐿𝑃𝑚
2.1.15 Calcul Fomula de calcul a coeficientului de finete transversal

coeficient de prismatic:
finete 𝑉 𝐶
transversal 𝐶𝑇𝑃𝑗 = 𝐴 𝑗𝐵 = 𝐶𝐵𝑗 (2.17)
𝐷 𝑗 𝐷𝑗
prismatic
unde:
24
 𝐶𝐷𝑗 este calculat la punctul 2.1.12.
𝐶𝑇𝑃1 𝐶𝑇𝑃2 𝐶𝑇𝑃3 𝐶𝑇𝑃4 𝐶𝑇𝑃5 𝐶𝑇𝑃6 ... 𝐶𝑇𝑃7
2.1.16 Calcul Formula de calcul a coeficientului de fineţe vertical

fineţe vertical 𝑉 𝐶
prismatic 𝐶𝑉𝑃 = 𝐴 𝑗 𝑑 = 𝐶 𝐵𝑗 (2.18)
𝑊𝑗 𝑗 𝑊𝑗
unde:
 𝐶𝑊𝑗 este calculat la punctul 2.1.5.
𝐶𝑉𝑃1 𝐶𝑉𝑃2 𝐶𝑉𝑃3 𝐶𝑉𝑃4 𝐶𝑉𝑃5 𝐶𝑉𝑃6 ... 𝐶𝑉𝑃7
2.1.17 Trasarea Desenul care include graficele funcţiilor ce au pescajul

diagramei de ca variabilă independentă se numeşte diagrama de carene
carene drepte
drepte.
Trasarea acestei diagrame se face astfel:
 Se trasează sistemul de axe şi se împarte axa
ordonatelor în funcţie de câte plutiri avem astfel
încât să rezulte o scară uşor de folosit pentru orice
valoare z∈ 0, 𝑑 . Prin punctele astfel obţinute se
trasează paralele cu axa absciselor.
 Se aleg scări pentru fiecare mărime şi se precizează
pe desen într-un chenar în coltul din dreapta-sus.
 La scară se ia fiecare mărime şi se trasează pe
fiecare plutire valoarea corespunzătoare spre
25
dreapta dacă are valoare pozitivă şi spre stânga
pentru valori negative
 Se unesc punctele ce reprezintă aceeaşi mărime cu
o curbă continuă fără frânturi şi se menționează pe
grafic în partea superioară ce mărime reprezintă.
Fig. 2.5 Diagrama de carene drepte
2.2 Calculul practic de carene drepte prin metoda Simpson
2.2.1 Noțiuni Metoda Simpson păstrează principiul de la metoda

teoretice trapezelor, însă aproximarea funcţiei de integrat pe porţiuni nu
pentru metoda
Simpson
se face prin segmente de dreaptă, ci prin arce de parabolă de
gradul doi; y  ax 2  bx  c (fig. 2.6.).
Fig. 2.6 Metoda Simpson
Cunoscând trei puncte consecutive prin care trece

parabola aria, ABCD are valoarea:
26
h
 yi1  4 yi  yi1  .
3
Prin generalizare, obţinem:
b
h
I   f  x    y0  4 y1  2 y2  4 y3  2 y4    2 yn 2  4 yn 1  yn 
a
3
(1.26)
sau:
h n
I   i yi
3 i 0
unde:
i  1 pentru i  0 ; i  n ;
i  4 pentru i  1, 3,, n  1;
i  2 pentru i  2, 4,, n  2 .
O primă observaţie care rezultă, este că numărul de
intervale în care se divizează domeniul  a , b  trebuie să fie
par. Calculul se poate realiza tabelar după cum urmează:
Calculul tabelar cu metoda Simpson:
Nr. Coeficient
Ordonata II  III
ordonată Simpson
I II III IV
0 y0 1 y0
1 y1 4 4 y1
2 y2 2 2 y2

n 1 yn 1 4 4 yn1
n yn 1 yn

h
I .
3
În cazul în care numărul de intervale nu este par, se
utilizează o altă variantă a relaţiei Simpson, relaţia care dă
aria de sub parabolă doar pentru un singur interval:
h
A1 = 5yi−1 + 8yi − yi+1
12
27
sau:
h
A2 = 5yi+1 + 8yi − yi−1
12
unde 𝐴1 şi 𝐴2 realizează calculul ariei parţiale din stânga şi
respectiv din dreapta.
Pentru a aplica Simpson pe un număr impar de
intervale, se va aplica relaţia de calcul a ariei 𝐴1 pentru
primul interval şi pentru restul integralei se va ultiliza
metoda Simpson.
2.2.2 Calculul Formula de calcul a ariei suprafeţei plutirii cu metoda

ariei suprafeţei Simpson:
plutirii 2
𝐴𝑊𝑗 = 3 𝜆 𝑦0𝑗 + 4𝑦1𝑗 + 2𝑦2𝑗 + ⋯ +2𝑦18𝑗 + 4𝑦19𝑗 +
𝑦20𝑗 ) (2.19)
unde: 𝑦𝑖𝑗 - semilăţimile măsurate la cupla teoretică i şi
𝐿𝑐𝑤𝑙
plutirea j şi λ - distanţa dintre două cuple teoretice: 𝜆 = 20 .
următorii paşi:
j;
coloana IV;
Exemplu de calcul pentru plutirea 𝐴𝑊1 :

ordonată Simpson
I II III IV
0 (-0,26) 1 -0,26
1 0,34 4 1,36
2 1,43 2 2,86
3 2,52 4 10,08
4 3,93 2 7,86
5 5,19 4 20,76
6 6,40 2 12,8
7 7,32 4 29,28
8 7,97 2 15,94
9 8,37 4 33,48
28
10 8,37 2 16,74
11 8,37 4 33,48
12 8,25 2 16,5
13 8,25 4 33
14 7,27 2 14,54
15 6,11 4 24,44
16 4,61 2 9,22
17 2,94 4 11,76
18 1,68 2 3,36
19 1,16 4 4,64
20 0,87 1 0,87
=302,71
2
𝐴𝑊𝑗 = 𝜆
3
Ştiind 𝜆 = 6,25 m
2
𝐴𝑊1 = 3 𝜆=1261,2 m2

1261,2
Observaţii: Şirul de coeficienţi {1,4,2,.....,4,1} se va utiliza doar în cazul
unui număr par de intervale, dacă această condiţie nu este satisfăcută,
calculul pe respectiva plutire se va face calculând separat primul
interval conform descrierii metodei de la începutul punctului 2.2 şi
restul intervalelor cu metoda Simpson. Doar pentru acest caz calculele
se pot face şi cu metoda trapezelor .
2.2.3 Calculul Formula de calcul a abscisei centrului geometric al

abscisei suprafeţei plutirii, 𝑋𝐹𝑗 cu metoda Simpson.
centrului
2𝜆 2
geometric al XFj = 3A 10 ∙ 1 𝑦20𝑗 − 𝑦0𝑗 + 9 ∙ 4 𝑦19𝑗 −
suprafeţei Wj
plutirii 𝑦1𝑗 + 8 ∙ 2 𝑦18𝑗 − 𝑦2𝑗 + ⋯ + 1 ∙ 4 𝑦11𝑗 − 𝑦9𝑗 (2.20)
Utilizând notaţia
= 10 ∙ 1 𝑦20𝑗 − 𝑦0𝑗 + 9 ∙ 4 𝑦19𝑗 − 𝑦1𝑗 + 8 ∙
2 𝑦18𝑗 − 𝑦2𝑗 … + 1 ∙ 4 𝑦11𝑗 − 𝑦9𝑗 avem:
2𝜆 2
XFj = 3A  (2.21)
Wj
Pentru calculul tabelar cu metoda Simpson al abscisei
centrului geometric al suprafeţei plutirii parcurgem
următorii paşi:
29
j;
 se trece rezultatul produsului coloanelor II, III şi IV în
coloana V;
 după completarea tabelului vom însuma elementele
coloanei V şi rezultatul îl trecem lângă simbolul .
Nr. Ordonata Coeficient Coeficient II*III*IV

ordonată 𝝀 Simpson
I II III IV V
0 (-0,26) -10 1 2,6
1 0,34 -9 4 -12,24
2 1,43 -8 2 -22,88
3 2,52 -7 4 -70,56
4 3,93 -6 2 -47,16
5 5,19 -5 4 -103,8
6 6,40 -4 2 -51,2
7 377,32 -3 4 -87,84
8 7,97 -2 2 -31,88
9 8,37 -1 4 -33,48
10 8, 0 2 0
11 8,37 1 4 33,48
12 8,25 2 2 33
13 8,25 3 4 99
14 7,27 4 2 58,16
15 6,11 5 4 122,2
16 4,61 6 2 55,32
17 2,94 7 4 82,32
18 1,68 8 2 26,88
19 1,16 9 4 41,76
20 0,87 10 1 8,7
=102,38
2𝜆 2 2∙6,25 2
XF1 = 3A = 102,38 = 2,11 m
W1 3∙1261 ,2

2,11
30
Observaţii: Valorile 𝑋𝐹𝑗 pot să fie pozitive sau negative după cum
centrul geometric al plutirii este poziţionat faţă de cuplul maestu, spre
prova cu + şi spre pupa cu -. La navele comerciale, la plutirile
superioare valorile sunt de regulă negative.

moment de longitudinală, 𝐼𝐿𝑗 , cu metoda Simpson:
inerţie 𝑰𝑳𝒋 2 3 3 3 3 3
𝐼𝐿𝑗 = 9 𝜆 𝑦0𝑗 + 4𝑦1𝑗 + 2𝑦2𝑗 + ⋯ + 4𝑦19𝑗 + 𝑦20𝑗
(2.22)
3 3 3 3 3
 = 𝑦0𝑗 + 4𝑦1𝑗 + 2𝑦2𝑗 + ⋯ + 4𝑦19𝑗 + 𝑦20𝑗
relaţia devine:
2
𝐼𝐿𝑗 = 𝜆
3
Nr. Ordonata Coeficient Produs

𝒚𝒊𝒋 𝟑
ordonată 𝒚𝒊𝒋 Simpson III*IV
I II III IV V
0 (-0,26) -0,0175 1 -0,0175
1 0,34 0,039 4 0,157
2 1,43 2,924 2 5,84
3 2,52 16,00 4 64,01
4 3,93 60,69 2 121,39
5 5,19 139,79 4 559,19
6 6,40 262,14 2 524,28
7 7,32 392,22 4 1568,89
8 7,97 506,26 2 1012,52
9 8,37 586,78 4 2345,5
10 8,37 586,78 2 1172,75
11 8,37 586,78 4 2345,5
12 8,25 561,51 2 1123,03
13 8,25 561,51 4 2246,06
14 7,27 384,24 2 768,48
15 6,11 228,09 4 912,39
16 4,61 97,97 2 195,94
17 2,94 25,41 4 101,64
18 1,68 4,74 2 9,48
19 1,16 1,56 4 6,24
20 0,87 0,658 1 0,658
=15084,01
31
2
𝐼𝐿𝑗 = 𝜆
3
2
𝐼𝐿1 = 3 6,25 ∙ 15084,01 = 62849,57 m4

62849,57

moment de transversală, IT:
inerţie 𝑰𝑻𝒋 2
𝐼𝑇𝑗 = 𝐼𝑦𝑗 − 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗
unde 𝐼𝑦𝑗 îl calculăm cu metoda Simpson astfel:
2
𝐼𝑦𝑗 = 3 𝜆3 1 ∙ 102 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗 + 4 ∙ 92 𝑦1𝑗 + 𝑦19𝑗 +
2 ∙ 82 𝑦1𝑗 + 𝑦19𝑗 + ⋯ + 4 ∙ 12 𝑦9𝑗 + 𝑦11𝑗
(2.23)
2 2
 = 1 ∙ 10 𝑦0𝑗 + 𝑦20𝑗 + 4 ∙ 9 𝑦1𝑗 + 𝑦19𝑗
+ 2 ∙ 82 𝑦1𝑗 + 𝑦19𝑗 + ⋯
+ 4 ∙ 12 𝑦9𝑗 + 𝑦11𝑗
relaţia devine:
2
𝐼𝑦𝑗 = 𝜆3 
3
Exemplu de calcul tabelar cu metoda Simpson pentru
plutirea 1, 𝐼𝑦1 :
Nr. Coeficient Coeficient

Ordonata II*III
ordonată formulă Simpson
I II III IV V
0 (-0,26) 102 1 -26
1 0,34 92 4 110,16
2 1,43 82 2 183,04
3 2,52 72 4 493,92
4 3,93 62 2 282,96
5 5,19 52 4 519
6 6,40 42 2 204,8
7 7,32 32 4 263,52
32
8 7,97 22 2 63,76
9 8,37 12 4 33,48
10 8,37 0 2 0
11 8,37 12 4 33,48
12 8,25 22 2 66
13 8,25 32 4 297
14 7,27 42 2 232,64
15 6,11 52 4 611
16 4,61 62 2 331,92
17 2,94 72 4 576,24
18 1,68 82 2 215,04
19 1,16 92 4 375,84
20 0,87 102 1 87
=4954,8
2 2
𝐼𝑦1 = 3 𝜆3  = 3 ∙ 6,25 ∙ 4954,8 = 718651,48 m4

718651
,48
2
𝐼𝑇1 = 𝐼𝑦1 − 𝐴𝑊1 𝑋𝐹1 = 718651,48 − 1261,2 ∙ 2,112 =
713036,01 m4
2
Ştiind 𝐼𝑇𝑗 = 𝐼𝑦𝑗 − 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗 , completăm tabelul următor:
IT0 IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 ... ITm

713036

coeficient de
fineţe al
plutirii, 𝐶𝑊𝑗 :
suprafeţei 𝐴𝑊𝑗
𝐶𝑊𝑗 = 𝐿 (2.24)
plutirii 𝑊𝑗 𝐵𝑗
unde:
 𝐴𝑊𝑗 este aria suprafeţei plutirii calculată la punctul
2.2.1.
 𝐵𝑗 este lăţimea corespunzătoare plutirii j şi este egală
cu dublul celei mai mari semilăţimi de pe plutirea j;
33
 𝐿𝑊𝑗 este lungimea corespunzătoare plutirii j şi se
masoară pe planul de forme al navei ca în figura 2.2.
B0 B1 B2 B3 B4 B5 B6 ... Bm
16,7
4
LW0 LW1 LW2 LW3 LW4 LW5 LW6 ... LWm

120
CW0 CW1 CW2 CW3 CW4 CW5 CW6 ... CWm

0,62
2.2.7 Calculul Formula de calcul a ariei cuplei transversale 𝐴𝑋𝑖 cu

ariei cuplei metoda Simpson:
transversale 2
imerse 𝐴𝑋𝑖 = 3 𝑡 𝑦𝑖0 + 4𝑦𝑖1 + 2𝑦𝑖2 + ⋯ + 4𝑦𝑖𝑚 −1 + 𝑦𝑖𝑚
(2.25)
unde: 𝑦𝑖𝑗 - semilăţimile măsurate la cupla teoretică i şi
𝑑
plutirea j şi t - distanţa dintre două plutiri: 𝑡 = 𝑚 , m fiind
numărul de plutiri.
Pentru calculul ariilor cuplelor transversale parcurgem
următorii paşi:
tabelul de semilăţimi de pe coloana corespunzătoare
cuplei i;
 pentru cuplele 0, 1, 2, 18, 19, 20 se verifică dacă sunt
necesare corecţii în planul transversal
coloana IV;
Exemplu de calcul pentru cupla 10, 𝐴𝑥10 :
34
Nr. Coeficient
Ordonata II*III
ordonată Simpson
I II III IV
0 6,94 1 6,94
1 8,37 4 33,48
2 8,55 2 17,1
3 8,55 4 34,2
4 8,55 2 17,1
5 8,55 4 34,2
6 8,55 2 17,1
7 8,55 4 34,2
8 8,55 1 8,55
=202,87
2
𝐴𝑋10 = 3 𝑡 =0,66*1,01*202,87=135,2m
AX0 AX1 AX2 AX3 AX4 AX5 AX6 AX7 AX8 AX9 AX10
135,2
AX11 AX12 AX13 AX14 AX15 AX16 AX17 AX18 AX19 AX20
Observaţii. Pentru o exactitate cât mai mare trebuie să măsurăm şi să

verificăm valorile în planul de forme pe transversalul navei unde sunt
trasate aliurile cuplelor.
2.2.8 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe al ariei

coeficient de
fineţe al ariei cuplei transversale imerse 𝐶𝑋𝑖 :
𝐴
cuplei 𝐶𝑋𝑖 = 𝐵 𝑋𝑖𝑑 (2.26)
transversale 𝑖 𝑖
imerse unde:
𝐴𝑋𝑖 este aria cuplelor transversale imerse
𝐵𝑖 este lăţimea cuplei şi este egal cu dublul celei mai mari
semilăţimi de pe coloana corespunzătoare cuplei i din
tabelul de semilăţimi.
𝑑𝑖 este pescajul corespunzător cuplei i
35
2.2.9 Calculul Pentru cazul în care j este par se foloseşte formula
volumului construită cu coeficienţii Simpson:
carenei 𝑡
𝑉𝑗 = 3 1𝐴𝑤0 + 4𝐴𝑤1 + ⋯ + 4𝐴𝑤𝑗 −1 + 𝐴𝑤𝑗 (2.27)
Pentru cazul în care numărul de intervale este impar se
calculează primul interval (la stânga) cu formula:
t
V1 = 5Awi−1 + 8Awi − Awi+1
12
şi astfel ne rămân de calculat un număr par de intervale cu
metoda Simpson.
Se cunosc deja valorile: 𝐴𝑤0 = 788 m2, 𝐴𝑤1 = 1261
m , 𝐴𝑤2 = 1323 m2, 𝐴𝑤3 = 1391 m2, 𝐴𝑤4 = 1438 m2,
2
𝐴𝑤5 = 1473 m2, 𝐴𝑤6 = 1520 m2, 𝐴𝑤7 = 1576 m2,

𝐴𝑤8 = 1637 m2.
Exemplu de calcul pentru 𝑉8 :
Nr.
Ordonata Coeficient Produsul
Ordonată
(Arii plutiri) Simpson II*III
(Plutiri)
I II III IV
0 788 1 788
1 1261 4 5044
2 1323 2 2646
3 1391 4 5564
4 1438 2 2876
5 1473 4 5892
6 1520 2 3040
7 1576 4 6304
8 1637 1 1637
=33791
𝑡 1,01
𝑉8 = 3  = 33791 = 11376 m3
3
Exemplu de calcul pentru 𝑉5 :
Se calculează prima dată 𝑉1 astfel:
t
V1 = 5Aw0 + 8Aw1 − Aw2
12
1,01
= 5 ∙ 788 + 8 ∙ 1190 − 1323 =
12
= 981 m3
Apoi se calculează 𝑉1−5 volumul dintre plutirea 1 si
plutirea 5 cu metoda Simpson astfel:
36
Nr.
Ordonata Coeficient Produsul
Ordonată
(Arii plutiri) Simpson II*III
(Plutiri)
I II III IV
1 1261 1 1261
2 1323 4 5292
3 1391 2 2782
4 1438 4 5752
5 1473 1 1473
=16560
𝑡 1,01
𝑉1−5 = 3  = 16569 = 5578,23 m3
3
𝑉5 = 𝑉1 + 𝑉1−5 = 981 + 5331,4 = 6559 m3
V0 V1 V2 V3 V4 V5 V6 ... Vm
0 981 6559
2.2.10 Calculul Calculul abscisei centrelor de carenă, 𝑋𝐵𝑗 , cu metoda

abscisei
centrelor de
Simpson se face cu ajutorul formulelor:
carenă 𝑋𝐵0 = 0
t
𝑋𝐵1 = 12V 5Aw0 𝑋𝐹0 + 8Aw1 𝑋𝐹1 − Aw2 𝑋𝐹2 (2.28)
1
 pentru j par
𝑡
𝑋𝐵𝑗 = 𝐴 𝑋 + 4𝐴𝑊1 𝑋𝐹1 + 2𝐴𝑊2 𝑋𝐹2 + ⋯
3𝑉𝑗 𝑊0 𝐹0
+ 4𝐴𝑊𝑗 −1 𝑋𝐹𝑗 −1 + 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗
 pentru j impar se calculează momentele statice faţă de
planul transversal al cuplului maestru ale volumelor
V1 , Vj şi V1−j astfel:
𝑀 Vj = 𝑀 V1 + 𝑀 V1−j
Adică 𝑋𝐵𝑗 Vj = 𝑋𝐵1 V1 + 𝑋𝐵1−𝑗 V1−j
𝑋𝐵 1 V 1 +𝑋 𝐵 1−𝑗 V 1−j
de unde rezultă: 𝑋𝐵𝑗 = Vj
Volumele sunt deja cunoscute (𝑉1−𝑗 = 𝑉𝑗 − 𝑉1 , 𝑋𝐵1 este

calculat anterior şi 𝑋𝐵1−𝑗 se va calcula cu formula:
37
𝑡
𝑋𝐵1−𝑗 = 𝐴 𝑋 + 4𝐴𝑊2 𝑋𝐹2 + ⋯
3𝑉1−𝑗 𝑊1 𝐹1
+ 4𝐴𝑊𝑗 −1 𝑋𝐹𝑗 −1 + 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗
Pentru calculul abscisei centrelor de carenă cu metoda
tabelară parcurgem următorii paşi:
 se trec în coloana II în tabelul de mai jos valorile
ariilor corespunzătoare deja calculate;
 se trec în coloana III în tabelul de mai jos valorile
absciselor centrelor geometrice deja calculate;
 se trec în coloana IV coeficienţii Simpson
{1,4,2,4,2,...,2,4,1}
coloana V;
coloanei V şi rezultatul îl trecem în celula .
Exemplu de calcul pentru 𝑋𝐵8 :
Abscisa
Nr. Arii
centrului Coeficient Produsul
Ordonată plutiri
geometric Simpson II*III*IV
(Plutiri) 𝐴𝑊𝑗
𝑋𝐹1
I II III IV V
0 788 1,14 1 898,32
1 1261 1,99 4 9472,4
2 1323 1,76 2 4656,96
3 1391 1,22 4 6788,08
4 1438 0,59 2 1696,84
5 1473 -0,38 4 -2238,96
6 1520 -2,05 2 -6232
7 1576 -2,96 4 -18659,8
8 1637 -3,56 1 -5827,72
=-9445,92
𝑡 1,01
𝑋𝐵8 = 3𝑉  = 3∙10800 −9445,92 = −0,29 m
𝑗8
Exemplu de calcul pentru 𝑋𝐵5 :

Se calculează prima dată 𝑋𝐵1 astfel:
t
𝑋𝐵1 = 5Aw0 𝑋𝐹0 + 8Aw1 𝑋𝐹1 − Aw2 𝑋𝐹2
12V1
Adică: 𝑋𝐵1 = 1,73 m
Apoi se calculează 𝑋𝐵1−5 abscisa centrului de carenă
38
dintre plutirea 1 şi plutirea 5 cu metoda Simpson astfel:
Abscisa
Nr. Arii
centrului Coeficient Produsul
Ordonată plutiri
geometric Simpson II*III*IV
(Plutiri) 𝐴𝑊𝑗
𝑋𝐹1
I II III IV V
1 1190 1,99 1 2368,1
2 1323 1,76 4 9313,92
3 1391 1,22 2 3394,04
4 1438 0,59 4 3393,68
5 1473 -0,38 1 -559,74
=17910
𝑡 1,01
𝑋𝐵1−5 = = 17910 = 1,08
3𝑉1−5 3 ∙ 5578
1,73∙981+1,08∙5578
𝑋𝐵5 = =1,17 m
6559
𝑋𝐵0 𝑋𝐵1 𝑋𝐵2 𝑋𝐵3 𝑋𝐵4 𝑋𝐵5 𝑋𝐵6 ... 𝑋𝐵𝑚

0 1,73 1,17
2.2.11 Calculul Calculul cotei centrelor de carenă cu metoda Simpson

cotei centrului se face cu ajutorul formulelor:
de carenă
𝐾𝐵0 = 0
𝑡2
𝐾𝐵1 = 5 ∙ 0Aw0 + 8 ∙ 1Aw1 − 2Aw2
12𝑉1
 pentru j par:
𝑡2
𝐾𝐵𝑗 = 3𝑉 1 ∙ 0𝐴𝑊0 + 4 ∙ 1𝐴𝑊1 + 2 ∙ 2𝐴𝑊2 + ⋯ +
𝑗
4 𝑗 − 1 𝐴𝑊𝑗 −1 + +𝑗𝐴𝑊𝑗
(2.29)
 pentru j impar se calculează momentele statice faţă de
planul de bază ale volumelor V1 , Vj şi V1−j astfel:
𝑀′ Vj = 𝑀′ V1 + 𝑀′ V1−j
adică:
𝐾𝐵𝑗 Vj = 𝐾𝐵1 V1 + 𝐾𝐵1−𝑗 V1−j
de unde rezultă:
39
𝐾𝐵1 V1 + 𝐾𝐵1−𝑗 V1−j
𝐾𝐵𝑗 =
Vj
Volumele sunt deja cunoscute (𝑉1−𝑗 = 𝑉𝑗 − 𝑉1 ), 𝐾𝐵1
este calculat anterior şi 𝐾𝐵1−𝑗 se va calcula cu formula:
𝑡2
𝐾𝐵1−𝑗 = 1 ∙ 1𝐴𝑊1 + 4 ∙ 2𝐴𝑊2 + 2 ∙ 3𝐴𝑊3 + ⋯ + 4
3𝑉1−𝑗
∙ (𝑗 − 1)𝐴𝑊𝑗 −1 + 𝑗𝐴𝑊𝑗
Pentru calculul cotei centrului de carenă cu metoda
tabelară Simpson parcurgem următorii paşi:
 se trec în coloana II în tabelul de mai jos valorile ariilor
corespunzătoare deja calculate;
 se trec în coloana III în tabelul de mai jos numerele
corespunzătoare plutirilor. Aceste valori înmulţite cu 𝑡
dau cota plutirilor;
 se trec în coloana IV coeficienţii Simpson
{1,4,2,4,2,...,2,4,1}
coloana V;
coloanei V şi rezultatul îl trecem în celula .
Exemplu de calcul pentru 𝐾𝐵8 :
Nr.
Arii plutiri Cota Coeficient Produsul
Ordonată
𝐴𝑊𝑗 plutirii Simpson II*III*IV
(Plutiri)
I II III IV V
0 788 0 1 0
1 1190 1 4 4760
2 1323 2 2 5292
3 1391 3 4 16692
4 1438 4 2 11504
5 1473 5 4 29460
6 1520 6 2 18240
7 1576 7 4 44128
8 1637 8 1 13096
=143172
𝑡2 1,012
𝐾𝐵8 = 3𝑉  = 3∙10800 143172 = 5,44 m
8
40
KB0 KB1 KB2 KB3 KB4 KB5 KB6 KB7 KB8

0 5,44

coeficient de maestre imerse:
fineţe al 𝐴
suprafeţei 𝐶𝑀𝑗 = 𝑑 𝑀𝑗 (2.30)
𝐵 𝑗 𝑗
maestre imerse
unde:
AMj reprezintă aria cuplei maeste imerse până la plutirea j.
𝐵𝑗 este dublul celei mai mari semilăţimi utlizate în calculul
AMj corespunzător.
𝑑𝑗 este dat de formula 𝑑𝑗 = 𝑗 ∙ 𝑡;
AMj reprezintă aria cuplei maeste imerse până la plutirea j.
i=10
y
7
y6
y5
y4
y
3 AM
3
y2
d3
y
1
y
0
Fig. 2.7 Aria suprafeței maestre imerse la plutirea 3
unde:
𝑡
𝐴𝑀1 =5𝑦𝑖0 + 8𝑦𝑖1 − 𝑦𝑖2
6
𝑡
𝐴𝑀2 = 2 𝑦𝑖0 + 4𝑦𝑖1 + 𝑦𝑖2
3
𝑡
𝐴𝑀3 = 𝐴𝑀1 + 2 𝑦𝑖1 + 4𝑦𝑖2 + 𝑦𝑖3
3
Generalizat avem:
 pentru 𝐴𝑀𝑗 cu j par:
𝑡
𝐴𝑀𝑗 = 2 𝑦𝑖0 + 4𝑦𝑖1 + 2𝑦𝑖1 +. . . +4𝑦𝑖𝑗 −1 + 𝑦𝑖𝑗
3
 pentru AMj cu j impar:
41
t
AMj = AM1 + 2 y + 4yi2 + 2yi3 +. . . +4yij −1 + yij
3 i1
Pentru calculul ariei cuplei maeste imerse cu metoda
 se trec în coloana II în tabelul de mai jos valorile ariilor
corespunzătoare deja calculate;
 se trec în coloana III coeficienţii Simpson
{1,4,2,4,2,...,2,4,1}
 se trece rezultatul produsului coloanelor II, III în
coloana IV;
Exemplu de calcul pentru plutirea, 𝐴𝑀6 :
Nr. Coeficient
Ordonata II*III
ordonată Simpson
I II III IV
0 6,94 1 6,94
1 8,37 4 33,48
2 8,55 2 17,1
3 8,55 4 34,2
4 8,55 2 17,1
5 8,55 4 34,2
6 8,55 1 8,55
=151,57
𝑡 1,01
𝐴𝑀6 = 2 3  = 2 3 151,57 = 102,05 m2
𝐴𝑀1 𝐴𝑀2 𝐴𝑀3 𝐴𝑀4 𝐴𝑀5 𝐴𝑀6 ... 𝐴𝑀𝑚

102,0
5
B1 B2 B3 B4 B5 B6 ... Bm
17,1
d1 d2 d3 d4 d5 d6 ... dm
6,06
42
𝐶𝑀1 𝐶𝑀2 𝐶𝑀3 𝐶𝑀4 𝐶𝑀5 𝐶𝑀6 ... 𝐶𝑀𝑚

0,98
2.2.13 Calculul Formula de calcul pentru coeficientul de fineţe al

coeficientului suprafeţei de derivă
de fineţe al 𝐴
suprafeţei de 𝐶𝐷𝑗 = 𝐿 𝐷𝑗𝑑 (2.30)
𝑗 𝑗
derivă
unde AD se calculează cu metoda Simpson astfel:
𝑡
𝐴𝐷1 = 5𝐿0 + 8𝐿1 − 𝐿2
6
𝑡
𝐴𝐷2 = 𝐿 + 4𝐿1 + 𝐿2
3 0
𝑡
𝐴𝐷3 = 𝐴𝐷1 + 𝐿1 + 4𝐿2 + 𝐿3
3
Generealizat avem:
 pentru 𝐴𝐷𝑗 cu j par:
𝑡
𝐴𝐷𝑗 = 𝐿 + 4𝐿1 + 2𝐿2 +. . . +4𝐿𝑗 −1 + 𝐿𝑗
3 0
 pentru ADj cu j impar:

𝑡
𝐴𝑀𝑗 = 𝐴𝑀1 + 𝐿 + 4𝐿2 + 2𝐿3 +. . . +4𝐿𝑗 −1 + 𝐿𝑗
3 1
Pentru calculul ariei cuplei maeste imerse cu metoda
 se trec în coloana II în tabelul de mai jos valorile
lungimilor plutirilor corespunzătoare deja măsurate;
 se trec în coloana III coeficienţii Simpson
{1,4,2,4,2,...,2,4,1}
 se trece rezultatul produsului coloanelor II, III în
coloana IV;
Exemplu de calcul pentru plutirea 𝐴𝐷6 :
Nr. 𝑳𝒋 Coeficient II*III

ordonată Simpson
I II III IV
0 112 1 112
1 114 4 456
43
2 116 2 232
3 118 4 472
4 118 2 236
5 118 4 472
6 118 1 118
=2098
𝑡 1,01
𝐴𝐷6 = = 2098 = 706 m2
3 3
unde:
𝐿𝑤𝑗 este luat din tabelul de la punctul 2.2.5.
𝐴𝐷1 𝐴𝐷2 𝐴𝐷3 𝐴𝐷4 𝐴𝐷5 𝐴𝐷6 ... 𝐴𝐷𝑚

706
𝐶𝐷1 𝐶𝐷2 𝐶𝐷3 𝐶𝐷4 𝐶𝐷5 𝐶𝐷6 ... 𝐶𝐷𝑚
2.2.14 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe bloc:

coeficientului 𝑉
de fineţe bloc 𝐶𝐵𝑗 = 𝐿 𝐵𝑗 𝑑 (2.32)
𝑊𝑗 𝑗 𝑗
unde:
𝑉𝑗 este calculat la punctul 2.2.8.
𝐿𝑤𝑗 este măsurat la punctul 2.2.5.
𝐵𝑗 este calculat la punctul 2.2.5.
𝑑𝑗 este măsurat la punctul 2.2.11.
𝐶𝐵1 𝐶𝐵2 𝐶𝐵3 𝐶𝐵4 𝐶𝐵5 𝐶𝐵6 ... 𝐶𝐵𝑚
2.2.15 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe longitudinal

coeficientului prismatic:
de fineţe 𝑉
longitudinal 𝐶𝐿𝑃𝑗 = 𝐴 𝐿𝑗 = 0 (2.32)
𝑀𝑗 𝑊𝑗
prismatic
44
unde:
𝐶𝐵𝑗 este calculat la punctul 2.2.13.
𝐶𝑀𝑗 este calculat la punctul 2.2.11.
𝐶𝐿𝑃1 𝐶𝐿𝑃2 𝐶𝐿𝑃3 𝐶𝐿𝑃4 𝐶𝐿𝑃5 𝐶𝐿𝑃6 ... 𝐶𝐿𝑃𝑚
2.2.16 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe transversal

coeficientului prismatic:
de fineţe 𝑉𝑗 𝐶
transversal 𝐶𝑇𝑃𝑗 = 𝐴 = 𝐶𝐵𝑗 (2.34)
𝐷 𝐵𝑗 𝐷𝑗
prismatic
unde: 𝐶𝐵𝑗 este calculat la punctul 2.2.13.
𝐶𝐷𝑗 este calculat la punctul 2.2.12.
𝐶𝑇𝑃1 𝐶𝑇𝑃2 𝐶𝑇𝑃3 𝐶𝑇𝑃4 𝐶𝑇𝑃5 𝐶𝑇𝑃6 ... 𝐶𝑇𝑃7
2.2.17 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe vertical

fineţe vertical 𝑉 𝐶
prismatic 𝐶𝑉𝑃 = 𝐴 𝑗 𝑑 = 𝐶 𝐵𝑗 (2.35)
𝑊𝑗 𝑗 𝑊𝑗
unde:
𝐶𝐵𝑗 este calculat la punctul 2.2.13.
𝐶𝑊𝑗 este calculat la punctul 2.2.5.
𝐶𝑉𝑃1 𝐶𝑉𝑃2 𝐶𝑉𝑃3 𝐶𝑉𝑃4 𝐶𝑉𝑃5 𝐶𝑉𝑃6 ... 𝐶𝑉𝑃7
2.2.18 Trasarea acestei diagrame se face conform

Diagrama de instrucțiunilor de la punctul 2.1.17.
carene drepte
45
2.3 Calculul practic de carene drepte prin metoda Cebîşev
2.3.1 Noțiuni Metoda Cebîşev este foarte cunoscută în domeniul naval,

teoretice fiind o variantă a metodei Gauss, care se bazează pe principiul
pentru
metoda
intervalelor inegale, dispuse în interiorul unui interval centrat
Cebîșev faţă de origine  l , l  .
Conform cu figura 2.8., aria ABCD este egală cu valoarea
l
numerică a integralei  f  x  dx .
l
Fig. 2.8 Metoda Cebîşev
Aplicarea metodei Cebîşev presupune parcurgerea

următorului algoritm:
- se adoptă numărul de cuple Cebâșev n în funcţie de
complexitatea curbei;
- se calculează abscisele xi cu relaţia:
𝑥 𝑖 = 𝑙 ∙ 𝑖𝑖 ;
unde 𝑖𝑖 sunt coeficienţii Cebîşev.
- se extrag din planul de forme f xi  ;
- se calculează valoarea integralei cu relaţia:
l
2l n
l   n 
f x dx 
i 1
f  xi  .
Coeficienţii Cebîşev, 𝑖𝑖 :
n=4 n=5 n=6 n=7 n=9

𝑖2′ 𝑖2′ 𝑖3′ 𝑖3′ 𝑖4′
= −0,79465 = −0,83249 = −0,86624 = −0,88386 = −0,91158
𝑖1′ 𝑖1′ = 𝑖2′ = 𝑖2′ 𝑖3′
= −0,18759 −0,37454 −0,422519 = −0,52965 = −0,60101
𝑖1 𝑖1′ 𝑖1′ 𝑖2′
𝑖0 = 0
= +0,18759 = −0,26663 = −0,32391 = −0,52876
𝑖2 𝑖1 𝑖1 𝑖1′
𝑖0 = 0
= +0,79465 = +0,37454 = +0,26663 = −0,16796
46
𝑖2 𝑖2 = 𝑖1
𝑖0 = 0
= +0,83249 +0,422519 = +0,32391
𝑖3 𝑖2 𝑖1
= +0,86624 = +0,52965 = +0,16796
𝑖3 𝑖2
= +0,88386 = +0,52876
𝑖3
= +0,60101
𝑖4
= +0,91158
Extragerea Dacă folosim un număr de n cuple Cebîşev, atunci tabelul

semilăţimilor de semilăţimi arată astfel:
pentru
metoda
Cupla Cuplul
Cebîşev Pupa Prova
Cebîşev maestru
𝑖𝑖 ′ … 𝑖2 ′ 𝑖1 ′ 𝑖0 =0 𝑖1 𝑖2 … 𝑖𝑖
Plutirea 𝑥𝑖 ′ … 𝑥2 ′ 𝑥1 ′ 𝑥0 =0 𝑥1 𝑥2 … 𝑥𝑖
0
1
2
…
m
unde:
 m este numărul de plutiri din planul de forme;
 𝑖𝑖 sunt coeficienţii Cebîşev;
 𝑥𝑖 sunt valorile corespunzătoare absciselor calculate
𝐿
astfel: 𝑥𝑖 = 𝑐𝑤𝑙 𝑖;
2 𝑖
Tabelul se va completa astfel:
 se calculează abscisele şi se pun pe planul de forme
punctele corespunzătoare faţă de cuplul maestru astfel
încât cele cu minus să fie spre pupa şi cele cu plus
spre prova;
 se trasează cuplele Cebîşev, adică se ridică verticale în
punctele determinate astfel încât să intersecteze toate
plutirile:
 pe planul de forme se masoară semilăţimile
corespunzătoare fiecărei plutiri în dreptul fiecărei
cuple Cebîşev.
47
Exemplu de valori extrase pentru nava cargou 8700tdw
se găseşte în anexa 1, tabel 1.2.
2.3.2 Formula de calcul cu metoda Cebîşev:

Calculul ariei
𝐴𝑊𝑗 = 2𝜆𝑐 𝑦𝑖′𝑗 + ⋯ + 0 + ⋯ + 𝑦𝑖𝑗 ) (2.36)
suprafeţei
plutirii unde:
 𝑦𝑖𝑗 - semilăţimile măsurate la cupla Cebîsev i şi
plutirea j
𝐿
 𝜆𝑐 - distanța Cebîşev: 𝜆𝑐 = 𝑐𝑤𝑙 𝑛
 n - numărul de cuple Cebîşev
următorii paşi:
 în dreapta tabelului de semilățimi Cebîşev adăugăm o
coloană în care calculăm sumele pentru valorile de pe
fiecare rând
 pentru a determina valoarea 𝐴𝑊𝑗 se înmulțește suma
obținută pe coloana corespunzătoare cu 2𝜆𝑐 .
Exemplu de calcul pentru plutirea 3, 𝐴𝑊3 :
Cupla Pupa
Cuplul
Prova Σ
Cebîşev maestru
3’ 2’ 1’ 0 1 2 3
Plutirea
0 0,1 2,4 5,30 7,15 8,25 4,05 0
1 0,5 4,95 7,35 8,60 8,80 6,5 1,25
2 0,8 6,05 8,20 8,85 8,85 7,3 1,7
3 1 6,80 6,55 8,85 8,85 7,75 1,75 41,55
4 1,15 7,35 8,80 8,85 8,85 8 1,75
5 1,45 7,8 8,85 8,85 8,85 8,15 1,75
6 2,15 8,2 8,85 8,85 8,85 8,25 1,8
7 3,35 8,45 8,85 8,85 8,85 8,35 2
8 4,90 8,7 8,85 8,85 8,85 8,45 2,3
𝐴𝑊3 = 2𝜆𝑐 =2∙ 17,85 ∙ 41,75=1490,4m2

48
1490,4
Observaţii: Se observă că pe coloana coeficienţilor acolo unde nu avem
valoare nu avem nici coeficient, şirul de coeficienţi {1,2,2,.....,2,1} începe
la prima valoare din coloana II din tabel, fie ea şi fictivă şi se termină
după aceeaşi regulă.
2.3.2 Relația de calcul a abscisei centrului geometric al

Calculul suprafeţei plutirii, 𝑋𝐹𝑗 , este:
abscisei 𝐿𝐶𝑊𝐿 𝑘
centrului 𝑋𝐹𝑗 = 2 𝑘 𝑖=𝑘′ 𝑖𝑖 𝑦𝑖𝑗 (2.37)
𝑖=𝑘 ′ 𝑦 𝑖𝑗
geometric al
suprafeţei Pentru calculul abscisei centrului geometric al suprafeţei
plutirii plutirii parcurgem următorii paşi:
 se completează în tabelul de mai jos valorile din tabelul
de semilăţimi de pe rândul corespunzător plutirii j;
 se fac calculele aferente coloanelor III și IV;
 se însumează elementele de pe coloanele I și V și se
folosesc în formula precizată mai sus.
Semilățimi
Coeficient II-III I∙IV
Prova Pupa
I II III IV V
𝑖0 𝑦0𝑗 0 0
𝑖1 𝑦1𝑗 𝑦1′𝑗 𝑦1𝑗 − 𝑦1′𝑗 𝑖1 (𝑦1𝑗 − 𝑦1′𝑗 )
... ... ... ...
𝑖𝑘 𝑦𝑘𝑗 𝑦𝑘′𝑗 𝑦𝑘𝑗 − 𝑦𝑘′𝑗 𝑖𝑘 (𝑦𝑘𝑗 − 𝑦𝑘′𝑗 )
𝑘 𝑘
𝑦𝑖𝑗 𝑖𝑖 𝑦𝑖𝑗
𝑖=𝑘′ 𝑖=𝑘′
Semilățimi
Coeficient II-III I∙IV
Prova Pupa
I II III IV V
0 7,15 0 0
0,32391 8,25 5,30 2,95 0,9555
0,52965 4,05 2,4 1,65 0,8739
0,88386 0 0,1 -0,1 -0,0883
𝑘 𝑘
𝑖=𝑘′ 𝑦𝑖𝑗 =27,25 𝑖=𝑘′ 𝑖𝑖 𝑦𝑖𝑗 =1,
7411
49
𝐿𝐶𝑊𝐿 𝑘 125
𝑋𝐹0 = 2 𝑘 𝑖=𝑘′ 𝑖𝑖 𝑦𝑖𝑗 = 2∙27,25 1,7411=3,99 m
𝑖=𝑘 ′ 𝑦 𝑖𝑗
3,99
Observaţii: Valorile 𝑋𝐹𝑗 pot să fie pozitive sau negative după cum centrul
geometric al plutirii este poziţionat faţă de cuplul maestu, spre prova cu +
şi spre pupa cu -. La navele comerciale la plutirile superioare valorile
sunt de regulă negative.
2.3.3 Relația de calcul a momentului de inerţie faţă de axa

Calculul longitudinală, 𝐼𝐿𝑗 :
momentului 2 3 3 3
de inerţie 𝐼𝐿𝑗 = 3 𝜆𝑐 𝑦𝑘′𝑗 + ⋯ + 𝑦𝑜𝑗 + ⋯ + 𝑦𝑘𝑗 (2.38)
faţă de axa
Pentru determinarea 𝐼𝐿𝑗 se completează tabelul:
longitudinală
𝐤 𝐈𝐋𝐣
Cupla Cuplu 𝐤
Prova Pupa 𝐲𝐢𝐣𝟑 𝟐
Cebîșev maestru = 𝛌 𝐲𝐢𝐣𝟑
𝐢=𝐤′ 𝟑 𝐜
𝐢=𝐤′
Pluti 𝑦𝑖𝑗 𝑦𝑘′𝑗 .......

𝑦0𝑗 .......
𝑦𝑘𝑗
rea j
𝑦𝑖𝑗3 3 3 3
....... .......
𝑦𝑘′𝑗 𝑦0𝑗 𝑦𝑘𝑗
Cupl 𝐤 𝐈𝐋𝐣 =
Cupla u 𝐤
Prova Pupa 𝐲𝐢𝐣𝟑 𝟐
Cebîșev maes 𝛌 𝐲𝐢𝐣𝟑
tu 𝐢=𝐤′ 𝟑 𝐜
𝐢=𝐤′
Pluti 0,1 2,4 5,30 7,15 8,25 4,05 0 0,1 1156 13763.976
rea 0 ,174
0,0 13, 148, 365, 561, 66,430 0,0
01 824 877 5259 5156 13 0 01

13763.97
50
2.3.4 Relația de calcul a momentului de inerţie faţă de axa
Calculul longitudinală, IT:
momentului 2
de inerţie 𝐼𝑇𝑗 = 𝐼𝑦𝑗 − 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗 (2.39)
faţă de axa unde 𝐼𝑦𝑗 îl calculăm astfel:
transversală 𝑘
𝐼𝑦𝑗 = 2𝜆𝑐 (𝐿𝐶𝑊𝐿 /2) 2

𝑖𝑖2 𝑦𝑖 𝑑𝑥
𝑖=𝑘′
Pentru determinarea 𝐼𝑦𝑗 se completează tabelul următor:
Semilățimi
Coeficient 𝑰𝟐 III+ IV II∙ V
Prova Pupa
I II III IV V VI
𝑖0 = 0 𝑖02 =0 𝑦0𝑗 - 0
𝑖1 𝑖12 𝑦1𝑗 𝑦1′𝑗 𝑦1𝑗 + 𝑦1′𝑗 𝑖12 (𝑦1𝑗 + 𝑦1′𝑗 )
... ... ... ... ... ...
... ... ... ... ... ...
2
𝑖𝑘 𝑖𝑘2 𝑦𝑘𝑗 𝑦𝑘′𝑗 𝑦𝑘𝑗 + 𝑦𝑘′𝑗 𝑖𝑘 (𝑦𝑘𝑗 + 𝑦𝑘′𝑗 )
𝐼𝑉 =
Exemplu de calcul pentru plutirea 0, 𝐼𝑦0 :
Semilățimi
Coeficient 𝑰𝟐 III+ IV II∙ V
Prova Pupa
I II III IV V VI
𝑖0 = 0 0 7,15 - 0
0,32391 0,104918 8,25 5,3 13,55 1,4216389
0,52965 0,280529 4,05 2,4 6,45 1,8094121
0,88386 0,781208 0 0,1 0,1 0,088386
𝐼𝑉 =3,3194
𝐼𝑦𝑜 = 2𝜆𝑐 (𝐿𝐶𝑊𝐿 /2) 2

𝑖𝑖2 𝑦𝑖
𝑖=𝑘′
= 2 ∙ 17,85(125/2)2 3,319437
= 463091,09 𝑚
51
463091,09
2
𝐼𝑇0 = 𝐼𝑦0 − 𝐴𝑊0 𝑋𝐹0 = 463091,09 − 920 ∗ 3,992 =
448444,69m4
2
Ştiind 𝐼𝑇𝑗 = 𝐼𝑦𝑗 − 𝐴𝑊𝑗 𝑋𝐹𝑗 completăm tabelul următor:
IT0 IT1 IT IT3 IT4 IT5 IT6 ... ITm

2
448444,69
2.3.5 Calculele de mai jos se vor efectua conform indicațiilor

de la celelalte metode prezentate:
 Calculul coeficientului de fineţe al suprafeţei plutirii
 Calculul ariei cuplei transversale imerse
 Calculul coeficientului de fineţe al ariei cuplei
transversale imerse
 Calculul volumului carenei
 Calculul abscisei centrelor de carenă
 Calculul cotei centrului de carenă
 Calculul coeficientului de fineţe al suprafetei maestre
imerse
 Calculul coeficientului de fineţe al suprafetei de
derivă
 Calculul coeficientului de fineţe bloc
 Calculul coeficientului de fineţe longitudinal
prismatic
 Calculul coeficientului de finete transversal prismatic
 Calculul coeficientului de fineţe vertical prismatic
 Diagrama de carene drepte.
52
Capitolul III
DIAGRAMA BONJEAN
Introducere Pentru trasarea diagramei Bonjean sunt necesare ariile

în suprafeţelor cuplelor transversale 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥 cuprinse între planul de
diagrama
Bonjean bază, plutirea j şi conturul exterior al navei pentru cupla
corespunzătoare i.
Fig. 3.1 Secțiune transversală
Aria imersă a secţiuni transversale în dreptul cuplei i de la

��
planul de bază până la o plutire W j -L j (j=1, 𝑚𝑚 unde m este
numărul plutirilor), având pescajul d j =t·j se calculează cu
metoda trapezelor:
dj
Ax ij = 2 ∫ y dz = t ( yi 0 + 2 yi1 + .... + 2 yij −1 + yij ) (3.1)

0
unde:
 y ij sunt semilățimile măsurate la cupla i pe plutirea j
 j este numărul plutirii până la care se calculează aria
𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥
 t este distanța dintre plutiri.
Diferența dintre cota LPB și pescajul d j trebuie să fie mai
mică decât t.
53
Algoritm Pentru calculul ariilor 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥 cu metoda trapezelor
de calcul
parcurgem următorii paşi:
𝑨𝑨𝒙𝒙𝒙𝒙𝒙𝒙
tabelul de semilăţimi de pe coloana corespunzătoare cuplei
i până la valoarea plutirii j inclusiv;
 în coloana III se trec coeficienţii de la metoda trapezelor
{1,2,2,….,2,1};
 se trece rezultatul produsului coloanelor II şi III în coloana
IV;
 după completarea tabelului, se vor însuma elementele
coloanei IV şi rezultatul îl trecem în celula ∑;
 Determinăm valoarea ariei astfel A xij = t ⋅ Σ.
Exemplu de calcul pentru cupla 10 şi plutirea 5, 𝐴𝐴𝑥𝑥10,5 :
Nr. Ordonata Coeficient

II*III
ordonată y10j m. trapezelor
I II III IV
0 8 1 8
1 8,75 2 17,5
2 8,85 2 17,7
3 8,85 2 17,7
4 8,85 2 17,7
5 8,85 1 17,7
∑=87,45
𝐴𝐴𝑥𝑥10,5 = 𝑡𝑡∑=1·87,45=87,45 m2
Cu rezultatele obţinute completăm tabelul 3.1.
Tabelul 3.1 Valorile 𝑨𝑨𝒙𝒙𝒙𝒙𝒙𝒙

Cuple 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0
Plutiri
0
1
2
3
4
5
...
54
m
Aria
LPB
Aria
LPD
Valorile calculate pentru nava din Anexa 1 sunt prezentate

în Anexa 2.
Variaţia ariei 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥 în funcţie de pescaj este prezentată în
fig. 3.2.
Fig. 3.2 Trasarea curbelor Bonjean
Algoritm Construcţia curbei 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥 se realizează astfel:

de trasare a  corespunzător cotei pescajului d j , se aşează pe orizontală un
diagramei segment E ' F ' egal cu valoarea lui 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥𝑥 la o scară de
Bonjean
reprezentare convenabil aleasă. O să obţinem astfel un
număr de puncte egal cu numărul de plutiri;
 pentru trasarea completă a diagramei avem nevoie de
perechea cotă-arie pentru LPB şi LPD. Acest lucru se
realizează măsurând pe planul de forme atât cota LPB sau
LPD corespunzătoare cuplei i. Se calculează aria cuprinsă
între plutirea maximă m şi LPB respectiv între LPB și LPD
pe care le însumăm cu valoarea ariei obţinute pentru
plutirea m şi le trecem în tabelul 3.1;
 corespunzător cotelor LPB şi LPD, se măsoară la scară pe
axa verticală şi se determină poziţia punctelor A şi A’. Din
aceste puncte pe orizontală se măsoară segmentele A-C şi
A’-C’ corespunzătoare la scară ariei delimitate de LPB
respectiv LPD;
 prin punctele F corespunzătoare fiecărei plutiri şi prin
punctele C şi C’ se trasează o curbă continuă.
55
Realizarea diagramei Bonjean se face astfel:
 se trasează conturul corpului navei în P.D., precum şi
proiecţia pe acest plan a liniei punţii în bord, alegându-se
scări diferite de reprezentare pentru lungimea navei şi
înălţimea ei. Pe acest contur se trasează cele 21 de cuple. Se
trasează curbele 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥 conform algoritmului de mai sus,
precum şi cu scările de reprezentare;
 procedeul conduce la Diagrama Bonjean prezentată în
figura 3.3.
Observaţii
Cu diagrama Bonjean putem calcula pentru orice plutire
WL dreaptă sau înclinată în plan longitudinal, aria secţiunii
transversale imerse.
Este necesar să se calculeze şi să se introducă în grafic şi
aria între LPB și LPD mărginită de curbura transversală a
punţii. Selatura punţii în sens transversal se consideră că este
parabolică cu săgeata măsurată sau determinată cu relația
B B
f = ÷ .
30 50
Aria corespunzătoare acestei selaturi care va trebui
adăugată este
2
∆Ax =B f . (3.2)
3
Se observă la trasarea curbelor că C este punct de
inflexiune pentru curba 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥 , iar tangenta în punctul C ' este
paralelă cu axa OZ.
Fig. 3.3 Diagrama Bonjean
56
Există şi o altă modalitate de reprezentare a diagramei
Bonjean trasând curbele 𝐴𝐴𝑥𝑥𝑥𝑥 raportate la aceeaşi axă verticală,
cele din jumătatea prova fiind în dreapta axei, iar cele din
jumătatea pupa în stânga axei.
Fig. 3.4 Diagrama Bonjean varianta restrânsă
Cu ajutorul diagramei Bonjean putem calcula volumul

carenei şi coordonatele centrului de carenă pentru o plutire
înclinată în plan longitudinal precum şi pentru nava aşezată pe
un profil de val.
57
Capitolul IV
CALCULUL STABILITĂȚII
4.1 Graficul variaţiei centrului de greutate în funcţie de pescaj
Date iniţiale Pentru a trasa aproximativ graficul funcţiei ��

KG =f(d)
avem nevoie de diagrama de carene drepte şi de datele din
tabelul 4.1.
Tabelul 4.1 Date iniţiale

Mărimea Notaţia Valoare U.M.
Înălţimea de construcţie D m
Deplasamentul navei goale ∆ng t
Deadweight ∆dw t
Viteza navei v’ 15 Nd
Viteza navei v 7,71 m/s
Autonomia la viteza de 15 A 30 zile
Nd
Consum specific de qc 0,19 Kg/Kwh
combustibil
Coeficient de surplus k 1,1 -
combustibil
4.1.1 Algoritm Algoritm de calcul al variaţiei centrului de greutate

de calcul  Determinare ��𝐊𝐊𝐊𝐊𝐧𝐧𝐧𝐧
Dacă nu se cunoaşte cota centrului de greutate pentru
nava goală, ��
KGng , putem să o determinăm cu formula
R
��
KG ng = k ∙ D, unde D este înălţimea de construcţie şi k se
alege din tabelul 4.2.
Tabelul 4.2. Determinarea coeficientului k:
Tipul navei k
Nave de pasageri 0,56-0,63
Nave mixte mari 0,60-0,70
Nave mixte mici şi mijlocii 0,66-0,74
Nave de transport mari 0,54-0,63
(mineraliere, carboniere)
58
Nave de transport mijlocii şi mici 0,66-0,72
Petroliere 0,50-0,58
Nave pentru transport cherestea 0,75-0,85
Remorchere şi nave pilot 0,65-0,70
Nave de pescuit 0,60-0,70
 Determinarea masei de balast

Pentru calcularea masei de balast vom folosi o valoare
mb = (0,25 ÷ 0,33)∆dw .
 Determinarea masei de combustibil necesare
unui voiaj
A
mcombustibil = k ∙ qc ∙ ∙ PB (4.1)
v’
unde vom introduce puterea instalaţiei energetice a navei

PB = C ∙ ∇0.5 ∙ v 3,25 (4.2)
unde:
- ∇= 1,1 ∙ V,
- v-viteza navei în m/s (v = 0,514 ∙
v′)
- coeficientul C = 6,6 ∙ 10−3
 Determinarea masei de ulei mulei = (0,08 ÷
0,10) mcombustibil
 Determinarea masei de apă
Masa de apă necesară depinde de numărul membrilor
echipajului şi de destinaţia navei. Pentru un caz general
considerăm un echipaj de 20 de oameni (n=20) care fiecare
consumă mzi =300litri de apă/zi. Putem particulariza în
funcţie de tipul şi destinaţia navei.
map ă = n ∙ A ∙ mzi ∙ ρ (4.3)
 Determinarea deplasamentului util ∆u = ∆dw −
∆b+plinuri
 Determinarea cotei centrului de greutate a
masei de balast, a masei de combustibil, a masei
de ulei şi a masei de apă
Pentru un caz general se consideră toate tancurile
poziţionate la nivelul dublului fund şi se utilizează formula:
z b = zcombustibil = zulei = zap ă = 0,075 ∙ (4.4)
59
 Determinarea cotei centrului de greutate a
deplasamentului util
În funcţie de modul de aranjare a mărfii în magazii,
cota centrului de greutate diferă conform cu:
��
�� = KG 1 ∙∆1 +∑ z i ∙m i
KG (4.5)
2 ∆1 +∑ m i
Deoarece nu cunoaştem toate mărfurile sau aranjarea
lor, vom utiliza o aproximare astfel:
 Determinarea cotei deplasamentului util
D−h
zu = h + (4.6)
2
unde h este înălţimea dublului fund (h=0,15D).
�� =f(d) vom calcula şi
Pentru determinarea funcţiei KG
completa mai jos.
��
Tabelul 4.3 Exemplu de situații de încărcare și mod de calcul 𝐊𝐊𝐊𝐊
Observaţii: Valorile pescajelor se citesc din diagrama de carene

drepte corespunzător deplasamentului calculat.
4.1.2 Trasare Se iau valorile pescajelor şi cotele centrelor de greutate

grafic cotă corespunzătoare din tabelul 4.3, se consideră variaţiile
centru de liniare între puncte şi astfel la scări convenabil alese trasăm
greutate
graficul cotei centrului de greutate (fig. 4.1).
60
d[m]
KG
KG [m]
Fig. 4.1 Graficul cotei centrului de greutate
4.2 Calculul stabilităţii iniţiale în cazul înclinărilor transversale
4.2.1 Date Mărimea Notaţia Valoare U.M.

iniţiale Cota centrului de carenă al ��
𝐾𝐾𝐾𝐾𝑛𝑛𝑛𝑛 5,5 m
navei goale
Cotele greutăţilor ambarcate zi - în tabel 22 m
la bord
Deplasamentul navei goale ∆ng 2650 t
Masele greutăţilor ambarcate mi - în tabel 22 t
Densitatea ρ 1,025 t/m3
Acceleraţia gravitaţională g 9,81 m /s2
4.2.2 Algoritm Algoritm de calcul al stabilităţii iniţiale transversale

de calcul  Alegerea situaţiei de încărcare
Se stabilesc numărul de greutăţi şi cotele pe care
acestea le vor avea ulterior ambarcării în magazii şi tancuri.
 Exemplu de situaţie de încărcare:
Tabel 2.2 Repartizarea a 5 greutăţi cu o masă totală de 7000 t

(<decât deplasamentul deadweight)
Mărfuri Masa (m i ) în tone Cota(z i ) în m
1 2000 4
2 1300 6
3 1600 9
4 1100 10
5 1000 12
Σ 7000 tone -
 Se calculează deplasamentul total al navei:

∆= ∆ng + ∑ mi (4.7)
61
Cu ajutorul ρ se calculează volumul carenei, V. Din
diagrama de carene drepte se stabileşte pescajul la care
nava are acest volum al carenei şi se extrag I L , ��KB
corespunzătoare plutirii.
 Se calculează cota centrului de greutate cu formula:
n
KGng ⋅ ∆ng + ∑ mi zi
i =1
KG = n
[ m]
∆ng + ∑ mi
i =1 (4.8)
 Se calculează valorile şi se trec în tabel rezultate
pentru:
I
• Raza metacentrică transversală: BM T = L
V
• Cota metacentrului transversal:
KM T = BM T + KB
• Înălţimea metacentrică transversală:
GM T = KM T − KG = BM T + KB − KG
• Momentul de redresare al navei înclinate cu un
unghi dϕ : M Sϕ = g∆ ⋅ GM T ⋅ dϕ , unde se
măsoară unghiul în radiani.
Se completează următorul tabel:
dϕ [grade] dϕ [radiani] Valoare M Sϕ

[kNm]
10
20
...
100
Momentul unitar de bandă este momentul exterior care

înclină nava în plan transversal cu un unghi
1
ϕ = 1° = radiani . Această valoare se poate citi în tabel
57,3
şi se notează M10 .
62
4.2.3 Valori Valori calculate şi măsurate:
calculate şi Mărimea Notaţia Valoare U.M.
măsurate Deplasamentul total al navei ∆ t
Moment de inerţie faţă de axa IL m4
longitudinală
Volumul carenei V m3
Cota centrului de carenă ��
KB m
Rază metacentrică transversală ��T
BM m
Cota metacentrului transversal ��T
KM m
Cota centrului de carenă al ��
KG m
navei încărcate
Înălţimea metacentrică ��T
GM m
transversală
Momentul unitar de bandă M10 kNm/grad
4.2.4 Varianta aleasă de încărcare impune verificarea

Verificarea stabilităţii conform următoarelor indicaţii. Dacă în urma
stabilităţii verificărilor efectuate nu se respectă condiţiile de mai jos,
transversale
trebuie să reorganizăm distribuţia mărfii în tancuri şi
magazii.
 Valorile minime ale înălţimii metacentrice
Tipul navei ��T ) min

(GM
Nava cu L CWL≤ 20 m de orice tip
R 0,50 m
Nave destinate transportului de lemn pe punte 0,05 m
Nave destinate transportului de cereale 0,30 m
Nave de pescuit L CWL≥ 20 m
R 0,35 m
Nave port-container 0,20 m
Nave cu L CWL≥ 20 m de alt tip
R 0,15 m
Nave militare de suport logistic 0,70 m
Nave militare de luptă 0,80 m
 Verificarea perioadei de ruliu

Se calculează perioada de ruliu cu ajutorul formulei
aproximative:
0,76∙B
T= (4.9)
�GM T
Se verifică dacă valorile acesteia se încadrează între 12
şi 30 de secunde. Dacă ��
GMT are o valoare mare, conduce la
o perioadă T mică implicit la oscilaţii dure ce creează
63
probleme amarării mărfii şi agravează răul de mare.
Exemple de valori ale perioadei de ruliu pentru diferite
tipuri de nave:
Înălţime metacentrică
Tip de Lăţime Perioadă de
transversală
vas B [m] ��𝐓𝐓 [m] ruliu T [s]
𝐆𝐆𝐆𝐆
Cargou 18 1 13,5
Tanc 21 1,68 12,3
Petrolier
Pasager 24 0,52 25,3
4.3 Calculul stabilităţii iniţiale în cazul înclinărilor longitudinale
4.3.1 Date Mărimea Notaţi Valoar U.M.

iniţiale a e
Cota centrului de carenă al navei ��𝑛𝑛𝑛𝑛
𝐾𝐾𝐾𝐾 5,5 m
goale
Cotele greutăţilor ambarcate la bord zi -în m
tabel
22
Deplasamentul navei goale ∆ng 2650 t
Masele greutăţilor ambarcate mi -în t
tabel
22
Densitatea ρ 1,025 t/m3
Acceleraţia gravitaţională g 9,81 m /s2
4.3.2 Algoritm Algoritm de calcul al stabilităţii iniţiale longitudinale

de calcul  Alegerea situaţiei de încărcare
Se stabilesc numărul de greutăţi şi cotele pe care
acestea le vor avea ulterior ambarcării în magazii şi
tancuri. Exemplu de situaţie de încărcare a navei cu 7000t
marfă.
Tabel 2.2 Repartizarea a 5 greutăţi cu o masă totală de 7000 t

(<decât deplasamentul deadweight)
Mărfuri Masa (m i ) în tone Cota(z i ) în m
1 2000 4
2 1300 6
3 1600 9
4 1100 10
5 1000 12
Σ 7000 tone -
64
 Se calculează deplasamentul total al navei:
∆= ∆ng + ∑ mi (4.10)
Cu ajutorul ρ se calculează volumul carenei, V. Din
diagrama de carene drepte se stabileşte pescajul la care
nava are acest volum al carenei şi se extrag I T , KB��
corespunzătoare plutirii.
 Se calculează cota centrului de greutate cu
formula:
n
KGng ⋅ ∆ng + ∑ mi zi
i =1
KG = n
[ m]
∆ng + ∑ mi
i =1 (4.11)
 Se calculează valorile şi se trec în tabel rezultatele
pentru:
• Rază metacentrică longitudinală:
I
BM L = T [m]
V
• Cota metacentrului longitudinal:
KM L = BM L + KB
• Înălţimea metacentrică longitudinală:
GM L = KM L − KG = BM L + KB − KG
• Momentul de redresare a navei înclinate cu un
unghi dθ : M Sθ = g∆ ⋅ GM L ⋅ dθ , unde unghiul
se măsoară în radiani.
Se completează următorul tabel:
dθ [grade] dϕ [radiani] Valoare M Sθ [kNm]

0
1
...
100
Momentul unitar de asietă (MCT) este momentul

exterior, care înclină nava în plan longitudinal,
producându-i o asietă ∆d= 1 cm= 0, 01 m .
GM L
= 0, 01 ⋅ g ⋅ ∆ ⋅
MCT [kNm / cm]
LWL (4.12)
65
4.3.3 Valori Mărimea Notaţia Valoar U.M.
calculate şi e
măsurate Deplasamentul total al navei ∆
Moment de inerţie faţă de axa IL m4
transversală
Volumul carenei V m3
Cota centrului de carenă ��
KB m
Rază metacentrică longitudinală ��
BML m
Cota metacentrului longitudinal ��
KML m
Cota centrului de carenă al navei ��
KG m
încărcate
Înălţimea metacentrică ��L
GM m
longitudinală
Momentul unitar de asietă MCT kNm/cm
4.3.4 Verificarea Valorile ��

GML sunt valori foarte mari (comparabile cu
stabilităţii dublul lungimii navei) şi nu este nevoie de o verificare
longitud. amănunţită ca în cazul stabilităţii transversale.
4.4 Calculul stabilităţii la unghiuri mari de înclinare utilizând metoda

Krîlov-Dargnies de trasare a plutirilor
4.4.1 Prezentarea Se consideră nava reprezentată prin secţiunea sa în

metodei planul transversal care include centrul F al plutirii drepte
W-L. Se trasează prin F plutirea ajutătoare Wφ′ − L′φ ,
înclinată cu unghiul ϕ faţă de W-L. Se notează cu va , vb
volumele ongletului imers şi emers, corespunzătoare
acestei plutiri. Întrucât Wφ′ − L′φ nu este izocarenă cu W-
L, va ≠ vb .
Z
va
d vb
Lϕ
ϕ
L' ϕ
yb Ldϕ
δϕ
E
W F L
ya
Wd ϕ
d va
Wϕ
W' ϕ vb O
Fig. 4.2 Secțiune transversală a navei
Dacă va > vb , atunci plutirea reală ( Wφ − Lφ )
66
paralelă cu ( Wφ′ − L′φ ) este situată sub plutirea
ajutătoare, la distanţa ε, astfel încât:
AW φ ε=va − vb , (4.13)
de unde rezultă
ε=(va − vb )/ AW φ (4.14)
unde: AW φ este aria plutirii reale Wφ − Lφ . Deoarece
ε este relativ mic, se consideră AW φ ≈A′wφ .
Determinarea lui ε cu formula de mai sus presupune
cunoaşterea volumelor va , vb şi A′wφ . Se pot calcula
aceste mărimi.
Întrucât valoarea lui ε calculată este mică, sunt
posibile erori la trasarea plutirilor reale. Pentru
reducerea erorilor s-a găsit regula de trasare.
4.4.2 Regula de Regula de trasare:

trasare  prin centrul F0 al plutirii iniţiale drepte se trasează
′
plutirea ajutătoare W10 − L′10 înclinată cu unghiul
0
δφ=10 (fig. 4.3);
𝑘𝑘 2 2
1 ∑𝑖𝑖=𝑘𝑘 ′(𝑎𝑎 −𝑏𝑏 )𝑖𝑖𝑖𝑖
 se calculează ηφ cu relația 𝜂𝜂𝜑𝜑 = ;
2 ∑𝑘𝑘 (𝑎𝑎+𝑏𝑏)𝑖𝑖𝑖𝑖
𝑖𝑖=𝑘𝑘 ′
φ=0��
˚ , 90˚ ;
�� η
 se pune pe W0 − L0 segmentul F 0 A = �2 spre
dreapta dacă η>0 sau spre stânga daca η<0;
′
 prin A se duce ( W10 − L10 ) paralelă cu (W10 −
′
L10 );
 se pune pe W10 ′
− L′10 segmentul ��
′
F0 F10 =η;
 ��
′
se duce perpendiculara F10 F10 pe plutirea (W10 −
L10 );
′
 prin F10 se trasează plutirea ajutătoare W20 − L′20
şi, în continuare, se procedează conform celor
prezentate mai înainte pentru toate înclinarile φ
=100 , 200 , … . , 900˚ .
67
L' 10
F'10 L 10
η ε
B
δϕ = 10O
W0 F0 F10 L0
A
η
2
W ' 10
W 10
Fig. 4.3 Ilustrarea regulii de trasare a plutirii reale
După trasarea plutirii reale Wφ − Lφ se trece la

calculul propriu-zis al stabilităţii.
În calculul stabilităţii la unghiuri mari intervin
𝐿𝐿 𝐿𝐿
integrale definite pe intervalul [- 𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶�2 , + 𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶�2].
Pentru calcularea acestor integrale se recomandă

utilizarea formulelor din metoda Cebîşev de integrare.
a kϕ
b kϕ K K
L' ϕ
W0 m F0 L0
W' ϕ
1
1
1' 1'
1 1
0 0
II I PD I II
K’ K’
Fig. 4.4 Transversalul Cebîșev
Se trasează transversalul Cebîşev (fig.4.4) folosind

algoritmul prezentat în cap. II, paragraful 2.3, care este
utilizat în calculul stabilității la unghiuri mari.
Transversalul cuprinde cuplele Cebîşev i= 𝑘𝑘 ��
′ , 𝑘𝑘 în
întregime (în ambele borduri și până la linia punții

principale). Pentru ușurința utilizării transversalului
68
Cebîșev, cuplele i=𝑘𝑘 ��
′ , 0 se trasează cu linie întreruptă,
��
iar cuplele i=0, 𝑘𝑘 cu linie continuă (fig. 4.4).
L'80
80
L' 0
6
60
L
L'90 L
40
L
50
0
L 90
30
L7
L
L
40
L'7
L 20
L'
30
L' 20
L'
L 10
L' 1 0
W0 4' 4' L0
5
F20 F0 F10
4
W10 F30
W '10 4 4
3
W20
W' 20 2
2' 3'
3'
2'
1
W 30 0
W' 3
3
2 3 2
0.1
0.1
0
0 1' III II I I II III
W80
80
W4 '
W '60
W'
PD
40
1'
W ' 50
W 0
W
6
50
W
W
70
70
W'
W90
W '90
Scara 1:250
Fig. 4.5 Trasarea plutirilor reale înclinate pe transversalul

Cebîșev
4.4.3 Calculul În continuare, se utilizează metoda Krîlov-Dargnies

stabilității de trasare a plutirilor reale, înclinate pe acest transversal
și se efectuează calculul stabilității după următorul
algoritm:
a. Calculul razei metacentrice transversale
pentru o plutire înclinată
1) Calculul suprafeței plutirii:
��
𝐴𝐴𝑤𝑤𝑤𝑤 =𝜆𝜆 𝑐𝑐 ∑𝑘𝑘𝑖𝑖=𝑘𝑘 ′ (𝑎𝑎 + 𝑏𝑏)𝑖𝑖𝑖𝑖 ′ , φ =0 ˚ , 90˚ [𝑚𝑚 2 ],
(4.15)
𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶�
în care: 𝜆𝜆𝑐𝑐 = 𝑛𝑛 , unde n este numărul de cuple
Cebîşev utilizate.
2) Calculul distanței dintre centrul plutirii ajutătoare
și centrul plutirii reale anterioare.
𝑘𝑘 2 2
1 ∑𝑖𝑖=𝑘𝑘 ′(𝑎𝑎 −𝑏𝑏 )𝑖𝑖𝑖𝑖 ��
𝜂𝜂𝜑𝜑 = ; φ =0 ˚ , 90˚ [m].
2 ∑𝑘𝑘 (𝑎𝑎+𝑏𝑏)𝑖𝑖𝑖𝑖
𝑖𝑖=𝑘𝑘 ′
(4.16)
3) Calculul momentului de inerție a suprafeței
plutirii înclinate ajutătoare în raport cu axa longitudinală
ce trece prin centrul plutirii reale anterioare:
69
1
𝐼𝐼𝐿𝐿𝐿𝐿0 =3 𝜆𝜆𝑐𝑐 ∑𝑘𝑘𝑖𝑖=𝑘𝑘 ′ (𝑎𝑎3 + 𝑏𝑏3 )𝑖𝑖𝑖𝑖 , φ =0 ��
˚ , 90˚ [𝑚𝑚 4 ]
(4.17)
4) Calculul momentului de inerție a suprafeței
plutirii înclinate ajutătoare în raport cu axă longitudinală
centrală de inerție proprie. Se utilizează relația:
𝐼𝐼𝐿𝐿𝐿𝐿 =𝐼𝐼𝐿𝐿𝐿𝐿0 - 𝐴𝐴𝑤𝑤𝑤𝑤 𝜂𝜂𝜑𝜑2 φ =0 ��
˚ , 90˚ [𝑚𝑚 4 ]
(4.18)
5) Calculul razei metacentrice transversale. Se face
𝐼𝐼𝐿𝐿𝐿𝐿
cu relația (𝐵𝐵𝑀𝑀 ��
𝑇𝑇 )𝜑𝜑 = 𝑉𝑉 . Calculul elementelor
prezentate mai înainte se efectuează sub formă tabelară.
Pentru fiecare înclinare φ =0 ��
0 , 900 se întocmește câte
un astfel de tabel. Mărimile 𝑎𝑎𝑖𝑖𝑖𝑖 , 𝑏𝑏𝑖𝑖𝑖𝑖 , i=𝑘𝑘 ��

′ , 𝑘𝑘, φ =0 ��
˚ , 90˚
se determină din transversalul Cebîşev pe plutirile

ajutătoare 𝑊𝑊𝜑𝜑′ − 𝐿𝐿′𝜑𝜑 , φ =0 ��
˚ , 90˚.
��
Tabelul 4.1 Calculul (𝑩𝑩𝑴𝑴 𝑻𝑻 )𝝋𝝋 sub formă tabelară
b. Calculul brațului stabilității statice, brațului

stabilității dinamice, momentului stabilității și
lucrului mecanic al stabilității
Acest calcul se face după următorul algoritm:
1) Calculul coordonatelor centrului de carenă.
Pentru calculul ordonatei 𝑦𝑦𝐵𝐵𝐵𝐵 a centrului de carenă
se utilizează relația:
70
𝛿𝛿𝛿𝛿
𝑦𝑦𝐵𝐵𝐵𝐵 = {0|𝑦𝑦𝐵𝐵 0 +
2
+�(𝐵𝐵𝑀𝑀�� ˚ ��
𝑇𝑇 )0 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 0 + (𝐵𝐵𝑀𝑀𝑇𝑇 )10 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 10 � |𝑦𝑦𝑦𝑦10 + ⋯
˚
+ �(𝐵𝐵𝑀𝑀 �� 𝑇𝑇 )80 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 80

0
+ (𝐵𝐵𝑀𝑀 �� ˚
𝑇𝑇 )90 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 90 ]|𝑦𝑦𝑦𝑦90 � [𝑚𝑚]
și pentru ��
(𝐾𝐾𝐾𝐾)𝜑𝜑 :
𝛿𝛿𝛿𝛿
��
(𝐾𝐾𝐾𝐾)𝜑𝜑 − ��
𝐾𝐾𝐾𝐾 = {0|�� =0 + [(𝐵𝐵𝑀𝑀
𝐾𝐾𝐾𝐾 −𝐾𝐾𝐾𝐾
��
𝑇𝑇 )0 sin
2
˚
0 + (𝐵𝐵𝑀𝑀 ��
𝑇𝑇 )10 sin
10 ˚
] |𝐾𝐾𝐾𝐾 �� + … +(𝐵𝐵𝑀𝑀 ��) 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 80 ˚
+
10 −𝐾𝐾𝐾𝐾 𝑇𝑇 80
��
(𝐵𝐵𝑀𝑀 ˚
𝑇𝑇 )90 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 90 ]|�� 𝐾𝐾𝐾𝐾10 −𝐾𝐾𝐾𝐾�� } [m]
2) Calculul brațului stabilității statice și dinamice.
Pentru calculul brațului stabilității statice se utilizează
relația:
𝑙𝑙𝑆𝑆𝑆𝑆 =𝑦𝑦 𝐵𝐵𝐵𝐵 +[��
𝐾𝐾𝐾𝐾 −𝐾𝐾𝐾𝐾��] sin 𝜑𝜑 −𝑎𝑎 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
(4.19)
𝜑𝜑
Brațul stabilității dinamice se calculează cu:
𝛿𝛿𝛿𝛿
𝑙𝑙𝑑𝑑𝜑𝜑 = [0|𝑙𝑙𝑙𝑙0 + (𝑙𝑙𝑠𝑠0 + 𝑙𝑙𝑠𝑠10 )|𝑙𝑙𝑙𝑙10 + ⋯ + (𝑙𝑙𝑠𝑠80 +
2
𝑙𝑙𝑠𝑠90 )|𝑙𝑙𝑙𝑙90 ] [m]. (4.20)
3) Calculul momentului stabilității și lucrului
mecanic al stabilității
𝑀𝑀𝑠𝑠𝑠𝑠 = ∆ ∙ 𝑙𝑙𝑠𝑠𝑠𝑠 , 𝑀𝑀𝐷𝐷𝐷𝐷 = ∆ ∙ 𝑙𝑙𝑑𝑑𝑑𝑑
Calculul elementelor de mai înainte se face sub
formă tabelară (tabelul 4.2). Cu datele din coloanele
XIV, XVI, XVII, XVIII se trasează diagramele
stabilității statice și dinamice (fig.4.6 și fig. 4.7).
Tabelul 4.2 Calculul 𝒍𝒍𝑺𝑺𝑺𝑺 , 𝒍𝒍𝒅𝒅𝒅𝒅 , 𝑴𝑴𝑺𝑺𝑺𝑺 , 𝑴𝑴𝑫𝑫𝑫𝑫 (△=…kN; ��

𝑲𝑲𝑲𝑲 = ⋯ . 𝒎𝒎;
��
𝑲𝑲𝑲𝑲=….m; a=𝑲𝑲𝑲𝑲 − 𝑲𝑲𝑲𝑲 = ⋯ 𝒎𝒎 ) ��
71
Fig. 4.6 Diagrama stabilității statice (model)
Fig. 4.7 Diagrama stabilității dinamice (model)
72
Capitolul V
CALCULUL LUNGIMILOR INUNDABILE
5.1 Noțiuni Compartimentarea corpului navei se face cu pereți

teoretice transversali etanși si are rol de a asigura nescufundabilitatea
şi rezistența transversală a corpului. Numărul de pereți
transversali etanși şi dispunerea acestora se stabilește în
conformitate cu prevederile registrelor de clasificație în
funcție de tipul navei şi lungimea navei. Orice navă
destinată transportului de mărfuri trebuie să aibă doi pereți
transversali etanși obligatorii şi anume: peretele picului
pupa și peretele picului prova. Numărul minim de pereți
etanși se alege din tabelul 5.1.
Tabelul 5.1 Numărul pereților transversali etanși

prevăzuți de registre
Numărul total al pereților transversali
Lungimea navei
între Compartimentul
Compartimentul
mașini dispus în
perpendiculare mașini dispus la
L pp , [m] zona centrală a
pupa
navei
L pp < 65 4 3
65 < L pp < 85 4 4
85 < L pp < 105 5 5
105 < L pp <125 6 6
125 < L pp < 145 7 6
145 < L pp <165 8 7
165 < L pp < 190 9 8
190 < L pp < 225 10 9
Cu acordul Registrelor de clasificație se
L pp >225 vor determina numărul necesar de pereți
transversali
Stabilirea poziției pereților transversali etanși are în

vedere faptul că la inundarea unui compartiment, nava
trebuie să rămână într-o poziție de plutire la limită. Această
poziție limită corespunde liniei de siguranţă (este paralelă
cu LPB şi situată la 76,2 mm sub aceasta).
73
76,2 mm
Linia de siguranta
Fig. 5.1 Trasarea liniei de siguranţă
5.2 Algoritmul Pentru calculul lungimilor inundabile limită este

de calcul al necesară diagrama Bonjean care se trasează conform
lungimilor instrucțiunilor de la capitolul 3.
inundabile
limită
Algoritmul de calcul:
1. Pe scara Bonjean se trasează linia de siguranță la
76,2 mm sub LPB.
2. Se trasează 7 plutiri tangente la linia de siguranță,
astfel:
Se duce o dreaptă orizontală, tangentă la linia de
siguranță în punctul ei de minim, situat de obicei la cuplul
maestru. Această dreaptă este plutirea limită W 4 -L 4 ;
a. La intersecția dintre W4 -L4 și cuplele teoretice 0 și 20
se pun punctele 4. Se măsoară pe cuplele 0 şi 20 (de la 4
în jos) segmentul e calculat cu formula:
e = cD [m] (5.1)
în care c = f (T/D) este un coeficient rezultat din date

statistice şi are valorile:
c d/D
0,5 0,85
0,6 0,70
0,7 0,55
0,8 0,40
0,9 0,25
Între aceste valori se interpolează liniar.

b. Se împarte segmentul e în trei parți egale obținându-se
la prova punctele 1, 2, 3, 4 și la pupa punctele 4, 5, 6, 7.
c. Din punctele k = 1,7 se duc plutirile Wk – L k , k = 1,7
tangente la linia de siguranță ca în figura 5.2.
74
W1
W2 L5
W3 L6
LPB
L7
W4
L4
CWL
W5
e
L3
e
W6 L2
W7
L1
0 n/2 n
Fig. 5.2 Trasarea celor 7 plutiri
3. Determinarea lungimilor inundabile limită:

a. Pentru plutirea inițială CWL se calculează:
 Volumul carenei, cu formula:
V cwl =λ [A xo + Ax1 + … + Axn –½ (A x0 + A xn )] CWL ; [m3]
(5.2)
 Momentul static al volumului carenei față de cuplul
maestru cu formula:
M (V CWL ) = λ2[n/2 (A xn – A x0 ) + (n/2-1) (A xn-1 – A x1 ) + … +
1(A x11 – A x9 )
– (1/2)(n/2)(A xn – A x0 )] CWL [m4] (5.3)
��
unde A xi , i = 0, 𝑛𝑛 , din formulele de mai sus, rezultă din
scara Bonjean pentru CWL.
b. În urma inundării compartimentului k = �� 1,7 , plutirea
navei va fi marcată de linia Wk – Lk , tangentă la linia
de siguranță.
Pentru plutirea W k – Lk , k =1,7, se calculează:
 Volumul carenei cu formula:
V k = [A x0 + A x1 + … + Axn – ½ {Ax0 +A xn )] k , k = 1,7 [m3];
(5.4)
 Momentul static al volumului carenei faţă de cuplul
maestru, cu formula:
M(V k )= λ2[n/2 (A xn – A x0 ) + (n/2-1) (A xn-1 – A x1 ) + … + 1(Ax11
– A x9 )
– (1/2)(n/2)(A xn – A x0 )] k ; [m4], k = 1,7. (5.5)
c. Se calculează volumul v k inundabil limită şi abscisa x k ,
k = 1,7 a centrului său geometric. Volumul inundabil
limită este:
v k = V k – V CWL ; k = 1,7 [m3]. (5.6)
Momentul static al volumului inundabil limită faţă de
cuplul maestru este:
75
M (vk ) = v k x k = M (V k ) – M (V CWL ) ; k = 1,7 [m4],
de unde rezultă:
x k = (M (V k ) – M (V CWL ) )/(v k ) , k = 1,7 [m]. (5.7)
Calculele se fac sub forma tabelară după următorul tabel:
În urma calculelor rezultă vk și xk , k = 1,7 și se trasează

graficul funcției v = f(x) (fig. 5.3).
v[m 3 ]
v1
v4
v2
v3
v6
v7
v5
x[m]
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7
Fig. 5.3 Graficul volumelor inundabile limită v = f(x)
76
d. Determinarea lungimilor inundabile limită se poate
realiza prin două metode:
 Metoda I. Pentru plutirea W k – Lk ce corespunde
compartimentului inundat, de volum vk , situat la
distanţa xk faţă de cuplul maestru se trasează
graficul funcției A x = g 1 (x) (fig. 5.4.).
 la distanța x k de cuplul maestru se duce verticala �12 ��,
care trece prin centrul de greutate al
compartimentului inundat;
 se duc verticalele 34 �� astfel încât A3465 =v k și
�� , 56
M 12 (A 1234 ) = M 12 (A1265 );
 lungimea lk = 53 �� , la scară reprezintă lungimea
compartimentului cu centrul de volum la distanța xk
față de cuplul maestru.
A x [m 2 ]
lk A x = g1 ( x )
2
4
6
3
5 1 Ф
xm
yk xk
Fig.
5.4 Determinarea lungimilor inundabile limită cu metoda I
 Metoda a II-a. Pentru plutirea Wk – Lk. se trasează

graficele funcțiilor:
A x =g 1 (x) și ∫ 𝐴𝐴𝑥𝑥 𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝑓𝑓2 (𝑥𝑥). (fig.5.5)
Ax [m 2 ]
lk
2
6
4 A x = g1 ( x )
f2(x)
3
5 1 xk Ф
xm
yk
Fig.
5.5 Determinarea lungimilor inundabile limită cu metoda II
77
 la distanţa xk de cuplul maestru se duce verticala �12 ��,
care trece prin centrul de greutate al
compartimentului inundat şi intersectează graficul
funcției∫ 𝐴𝐴𝑥𝑥 dx = f2 (x) în punctul e;
 se pune pe 12 ��, la scara graficului funcţiei ∫ 𝐴𝐴𝑥𝑥 dx =
f2 (x), segmentul ab = vk astfel încât ariile
determinate de f2, segmentul ab și orizontalele ce
trec prin capetele segmentului ab să fie egale.
 dacă se respectă condiţia de mai sus, atunci lk = 53 ��,
la scară reprezintă lungimea compartimentului cu
centrul de volum la distanța x k față de cuplul
maestru.
5.3 Trasarea Trasarea graficului lungimilor inundabile în ipoteza

graficului compartimentelor complet goale se face cu lk , k = �� 1,7
lungimilor
inundabile în calculate. Se trasează graficul funcției l= f3 (x) (fig. 5.6.),
ipoteza care defineşte curba lungimilor inundabile limită în ipoteza
compartimentelo compartimentelor complet goale conform figurii de mai jos:
r complet goale
l k [m]
x [m]
0 1 2 3 4 5 6 7 20
Fig. 5.6 Graficul lungimilor inundabile în ipoteza compartimentelor

complet goale
5.4 Trasarea Pentru trasarea graficului lungimilor inundabile limită

graficului reale se stabilește ce compartiment se va afla în dreptul
lungimilor
inundabile
fiecărei valori x k după construirea navei și se alege µ,
limită reale factorul de permeabilitate în funcţie de valorile
aproximative:
 µ = 0,95 pentru încăperi în care sunt instalate
78
mașini, mecanisme, instalații electrice precum si
utilajul tehnologic pe navele de prelucrare a peștelui;
 µ = 0,95 pentru încăperi de locuit, magazii goale de
mărfuri fără instalații şi magazii diverse;
 µ = 0 pentru tancuri cu încărcături lichide;
 µ = 0,98 pentru tancuri goale;
 µ = 0,93 pentru magazii de marfă goale prevăzute cu
instalații frigorifice;
 µ = 0,6 pentru încăperi ocupate cu mărfuri generale
sau în vrac (cu excepția minereurilor) sau cu
provizii;
 µ = 0,35 pentru încăperi ocupate cu material lemnos;
 µ = 0,8 pentru încăperi ocupate cu minereu pe nave
nespecializate.
Dacă nu se cunoaşte exact destinaţia compartimentului
respectiv sau dacă acesta are mai multe destinaţii, se alege
valoarea cea mai mare pentru µ.
Cu valorile corespunzătoare µ fiecărei lungimi lk vom
calcula lungimile inundabile limită reale:
lµk = l k / µ k , (5.7)
în care µ k este factorul de permeabilitate ales.
Completăm cu valorile calculate următorul tabel:
xk lk µk lµ k
1
2
3
4
5
6
7
Cu valorile lµk din tabelul de mai sus trasăm graficul de

mai jos astfel:
 în punctul x k ridicăm o perpendiculară de lungime
lµ k şi determinăm punctul M, din acesta vom
măsura spre stânga şi spre dreapta un segment egal
lµ k
cu respectând aliura curbei lk.
2
 (Dacă este necesar, se trasează curba dată de
produsul dintre µ şi lk şi se păstrează segmentul
corespunzător).
79
Desenul celor 7 situaţii va arăta ca în figura. 5.7..
La extremităţi, curba lungimilor inundabile este limitată
de dreapta înclinată față de axa absciselor cu unghiul
rezultat din:
𝑙𝑙 𝑙𝑙
𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 = 𝑙𝑙 11 𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 = 𝑙𝑙 77 (5.8)
�2 �2
în care: l1 , l7 sunt lungimile inundabile limită ale
compartimentelor de la extremităţi.
lµ = 0.85 lµ = 0.95 l µ = 0.6

l
l7
l7
α ladm.µ α
l1
2
Fig. 5.7 Trasarea graficului lungimilor inundabile limită reale
5.5 Stabilirea Pentru stabilirea lungimilor inundabile limită admisibile

lungimilor se determină valorile minime din graficul 5.7, se determină
limită reale
admisibile
valorile lungimilor limită admisibile cu formula L admµ k = l
µ k ∙β şi se trasează pe conturul navei în plan diametral. Se
obţine desenul din figura 5.8.
β din formulă este factorul de siguranţă şi are valorile:
 β = 0,5 … 1,0 pentru asigurarea condițiilor de
nescufundabilitate la inundarea unui compartiment;
nescufundabilitate la inundarea a două compartimente
alăturate;
nescufundabilitate la inundarea a trei compartimente
alăturate.
80
Fig. 5.8 Graficul lungimilor inundabile limită admisibile
5.6 Verificarea Pentru verificarea compartimentării navei privind

compartimentării nescufundabilitatea la inundarea unui compartiment se
navei
procedează astfel:
a. se alege numărul de pereți transversali etanşi în
funcţie de lungimea navei (tab. 5.1);
b. pe secţiunea navei în PD, reprezentată la scară, se
figurează poziţia pereților transversali etanși;
c. se construiesc triunghiurile isoscele având bazele şi
înălțimile egale cu lungimile compartimentelor l i ,
i=1, n;
d. condiţia de nescufundabilitate este asigurată atunci
când vârfurile triunghiurilor sunt situate sub graficul
funcției ladmµk .
Verificarea compartimentării navei pentru asigurarea
condițiilor de nescufundabilitate la inundarea unui grup de
compartimente alăturate se face analog. În acest caz, se
consideră compartimente fictive, echivalente cu grupurile de
compartimente alăturate sau se ţine seama de coeficientul β.
Fig. 5.9 Verificarea compartimentării navei
81
Capitolul VI
CALCULUL REZISTENŢEI LA ÎNAINTARE
6.1 Determinarea rezistenţei la înaintare principale
Noțiuni Rezistenţa la înaintare a navei este influenţată de o serie de

teoretice factori dintre care cei mai importanţi sunt:
 regimul de curgere al apei în jurul carenei (laminar sau
turbulent).
 adâncimea la care are loc mişcarea (poziţia de navigaţie:
la suprafaţă, la mică sau la mare adâncime):
 viteza de deplasare a navei, care influenţează pescajul
mediu şi asieta;
 caracteristicile şenalului navigabil utilizat (adâncime,
lăţime etc.);
 situaţia de încărcare a navei, cu implicaţiile pe care
aceasta le are asupra pescajului, asietei şi poziţiei
transversale;
 factorii fizico - climatici ai zonei de navigaţie
(caracteristicile apei, vânturilor, valurilor etc.).
Având în vedere cele menţionate mai sus, se poate spune că
rezistenţa la înaintare este formată din mai multe componente,
determinate de cauze diverse şi care interacţionează într-un mod
complicat.
În continuare, vom prezenta metoda Harvald, metoda Seriei
Japoneze și metoda modernă a programelor de calcul
(Autopower).
6.1.1 Metoda Harvald
Metoda Harvald se bazează pe studiile în bazine

hidrodinamice de către Sv. Aa. Harvald şi H. E. Guldhammer.
Aceştia au elaborat o serie de diagrame pentru determinarea
rezistenţei la înaintare principale.
Condiţii iniţiale pentru utilizarea metodei Harvald
Seria diagramelor de bază Harvald este valabilă pentru:
 Fr = 0,14...0,45;
 C LP = 0,50…0,80 şi
82
 LWL /V1/3 = 4,0; 4,5; 5,0; 5,5; 6,0; 6,5;
7,0; 7,5; 8,0.
Date Tabelul 6.1 Date iniţiale

iniţiale Nr. Crt. Denumirea caracteristicilor U.M. Valoarea
1 2 3 4
1. Lungimea de calcul, L WL m 125
2. Lăţimea de calcul, BWL m 17,7
3. Pescaj de calcul, d WL m 8,10
4. Volumul carenei, V m3 12084
5. Aria suprafeţei udate a carenei, S m2 6980
6. Abscisa centrului de carenă, x BWL m 0,2
Coeficientul de fineţe bloc al
7. - 0,68
carenei, C B
Coeficient de finețe a secţiunii
8. - 0,95
maestre, C M
Coeficientul de fineţe longitudinal –
9. - 0,71
prismatic, C LP
Raportul dintre lungimea şi lăţimea
10. - 15,4
de calcul a navei, L WL /B WL
Raportul dintre lăţimea şi pescajul de
11. - 2,2
calcul a navei, BWL /d WL
12. Raportul lungime / volum, L WL /V1/3 - 5,45
13. Densitatea apei, ρ t/m3 1,025
14. Vâscozitatea cinematică a apei, 𝜗𝜗 m2/s 1,163∙10-6
15. Acceleraţia gravitaţională, g m/s2 9,81
16. Înălțimea rugozității, k n 𝜇𝜇𝜇𝜇 150
Coeficientul adițional de rugozitate,
17. - 0,0102
∆𝐶𝐶𝐹𝐹
18. Factor de formă a carenei, k - 0,141
Etapele Etapele metodei Harvald:

metodei a) Coeficientul rezistenţei de frecare C F, se calculează cu
Harvald
formula:
𝐶𝐶𝐹𝐹 = (1 + 𝑘𝑘)𝐶𝐶𝐹𝐹0 + ∆𝐶𝐶𝐹𝐹 (6.1)
în care: k este factor de formă a carenei care, după Watanabe,
are expresia
𝐶𝐶
𝑘𝑘 = −0,095 + 25,6 𝐿𝐿 2𝐵𝐵 𝐵𝐵 (6.2)
� 𝑊𝑊𝑊𝑊 � � 𝑊𝑊
𝐵𝐵
𝑊𝑊𝑊𝑊 𝑑𝑑
𝑊𝑊𝑊𝑊
∆𝐶𝐶𝐹𝐹 este coeficientul adiţional de rugozitate şi se determină,
după Bowden cu relația:
3 𝑘𝑘 𝑛𝑛
∆𝐶𝐶𝐹𝐹 = �105 �𝐿𝐿 − 0,64� 10−3 , 𝑘𝑘𝑛𝑛 - înălțimea rugozității
𝑊𝑊𝑊𝑊
𝑘𝑘𝑛𝑛 = 150𝜇𝜇𝜇𝜇
iar C FO se determină cu formula:
83
0,075
C FO =
(lg Re− 2) 2 (6.3)
unde Re este numărul Reynolds, dat de relația:
𝑣𝑣𝐿𝐿
𝑅𝑅𝑅𝑅 = 𝜗𝜗𝑊𝑊𝑊𝑊 . (6.4)
b) Determinarea coeficientului rezistenţei de presiune
(rezidual)
Cunoscând valorile L WL /V1/3 =5,45 şi C LP = 0,71,
corespunzătoare navei de proiectat, se alege din seria Harvald
diagrama potrivită şi din ea se extrage valoarea C PSd.
(Diagramele Harvald se găsesc în anexa 3).
Fig. 6.1 Graficul de determinare pentru C Psd conform metodei Harvald

pentru nava luată în considerare
Atât raportul B WL /d WL cât şi formele geometrice ale navei

de proiectat pot să fie diferite de cele standard, pentru care au
fost întocmite diagramele. În aceste condiţii, coeficientul
rezistenţei de presiune, C P , al navei de proiectat, se obţine prin
corectarea lui C PSd, deci:
C p = C PSd + δC P1 + δC P 2 + δC P 3
(6.5)
Corecţia δC P1 pentru raportul B WL /d WL este determinată de
B
faptul că WL ≠ 2.5 , valoare pentru care au fost întocmite
dWL
diagramele Harvald. Această corecţie se calculează cu formula
aproximativă:
84
 BWL 
δ CP1 = 0,16 ⋅  − 2,5  ⋅10−3 (6.6)
 WL
d 
în care: B WL , d WL reprezintă lăţimea respectiv pescajul navei de
proiectat, la plutire, în [m].
Corecţia δC P2 pentru poziţia centrului de carenă pe
lungime: poziţia pe lungime a centrului de carenă este definită
de abscisa acestuia x BWL , măsurată faţă de cuplul maestru.
Dependenţa coeficientului C P de x BWL este evidentă la viteze
mari.
În faza proiectului preliminar se ţine cont de valoarea lui
Fr. Astfel, pentru cazul acesta în care Fr > 0,18, se impune
considerarea corecţiei δC P2 şi pentru calculul ei se recomandă
folosirea relației 6.7:
x 
δC P 2 = a ⋅ (3,355 ⋅ Fr − 0,6) ⋅ δ  BWL  ⋅ 10 −3
 LWL  (6.7)
unde:
x  x x 
δ  BWL  = 100 ⋅ BWL − 100 ⋅  BWL  %
 LWL  LWL  LWL  Sd (6.8)
iar a se determină din tabelul 6.2:
Tabelul 6.2
C LP 0,70 0,75 0,80
a 0,75 1,20 4,00
100 ( xBWL / LWL )sd
1
LW
L
/V
1/
3
=
1
5,
0
LW
L
/V
2
1/
3=1
,0
Fr
0,20 0,25 0,30
Fig. 6.2 Poziţia relativă a centrului de carenă pe lungimea navei, pentru
nava standard
85
Raportul ( xBWL / LWL ) sd pentru nava standard depinde de
numărul Froude şi poate fi extras din diagrama prezentată în fig.
6.2.
δCP 3 - corecţia pentru forma corpului are două componente
conform cu 6.9:
δCP 3 = δCP′ 3 + δCP′′3 , (6.9)
în care δCP′ 3 reprezintă corecţia pentru bulb (dacă nava este
prevăzută cu bulb), iar δCP′′3 reprezintă corecţia pentru formele
geometrice ale secţiunilor transversale de la extremităţi. δCP′ 3
depinde de numărul Froude şi de raportul ariilor secţiunilor
transversale imerse ale bulbului, respectiv cuplului maestru,
ABT / AM (Tabelul 6.3), iar valorile δCP′′3 pot fi extrase din
Tabelul 6.4.
Tabelul 6.3 Valorile corecţiei pentru bulb δCP′ 3

ABT / AM 3,355 Fr
0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2
0,05 0,1⋅10-3 0 -0,1⋅10-3 -0,2⋅10-3 -0,2⋅10-3 -0,1⋅10-3
0,10 0,2⋅10-3 0 -0,2⋅10-3 -0,4⋅10-3 -0,4⋅10-3 -0,3⋅10-3
Tabelul 6.4 Valorile corecţiei pentru

formele secţiunilor transversale δCP′′3
Extremitatea Forma secţiunilor transversale
Forma U Forma V
Prova -0,1⋅10-3 0,1⋅10-3
-3
Pupa 0,1⋅10 -0,1⋅10-3
Având în vedere faptul că poziţia centrului de carenă este

deplasată spre pupa faţă de cea considerată ca standard,
determinarea corecţiilor este anevoioasă, iar valorile rezultate
sunt neglijabile, fapt pentru care aceste corecţii se pot neglija.
c) Calculul coeficientului rezistenţei la înaintare principale
Coeficientul C R al rezistenţei la înaintare principale, se
calculează cu următoarea formulă:
CR = CF + CP , (6.10)
în care valorile coeficienţilor C F şi C P necesare în formulă au
fost calculate în paragrafele anterioare.
d) Calculul rezistenţei la înaintare principale
86
Pentru acest lucru se utilizează următoarea formulă:
ρV 2
R = CR S [KN]. (6.11)
2
Aria suprafeţei udate a carenei S, se poate aproxima cu
relațiile 6.12 sau 6.13:
 C BWL 
= S LWL dWL 1,36 + 1,13 B 2
 , [m ], (6.12)
 dWL 
pentru navele cu forme fine şi LWL / BWL mare, respectiv:
S = LWL  2dWL + 1,37 ( CB − 0, 274 BWL )  , [m2], (6.13)
pentru navele maritime cu forme pline.
În practică, se determină rezistenţele principale la înaintare
R P , corespunzătoare unui domeniu de viteze v i , care include
viteza impusă prin tema de proiectare. Calculele se prezintă
sistematizat, sub formă tabelară, mai jos.
Tabelul 6.5 Algoritmul de calcul

Denumirea
Nr. Unitatea de
mărimii ce se Notaţia Forma analitică a relaţiei utilizate
Crt. măsură
calculează
I II III IV V
Valorile vitezelor v' i se aleg astfel
1 Viteza navei v' nd încât să includă în domeniul lor
viteza v', impusă
2 Viteza navei v m/s 0,514⋅v'
3 Numărul v ⋅ L WL
Re -
Reynolds ν
Coeficientul
rezistenţei de 0,075
4
(lg Re− 2)2
frecare a C F0 -
plăcii netede
echivalente
Calculul
5 coeficientului 3 𝑘𝑘
𝑛𝑛
∆𝐶𝐶𝐹𝐹 - ∆𝐶𝐶𝐹𝐹 = �105 � − 0,64� 10−3
adițional de 𝐿𝐿𝑊𝑊𝑊𝑊
rugozitate
Calculul 𝐶𝐶𝐵𝐵
𝑘𝑘 = −0,095 + 25,6
6 factorului de 𝐿𝐿𝑊𝑊𝑊𝑊 2 𝐵𝐵
k - � � � 𝑊𝑊
formă a 𝐵𝐵 𝑊𝑊𝑊𝑊 𝑑𝑑 𝑊𝑊𝑊𝑊
carenei
87
Coeficientul
rezistenţei de
7 frecare a CF - 𝐶𝐶𝐹𝐹 = (1 + 𝑘𝑘)𝐶𝐶𝐹𝐹0 + ∆𝐶𝐶𝐹𝐹
corpului
navei
Numărul v
8 Fr -
Froude g ⋅ LWL
Coeficientul
rezistenţei de Valorile C PSd se determină grafic,
9 C PSd -
presiune din diagramele Harvald
standard
Corecţia
pentru poziţia x 
10 centrului de 𝛿𝛿C P2 - a ( 3,355Fr − 0, 6 ) ⋅ δ  BWL 
carenă pe  WL 
L
lungime
Corecţia
11 𝛿𝛿C' P3 - Se determină din tabele
pentru bulb
Corecţia
12 pentru forma 𝛿𝛿C P3 - 𝛿𝛿C' P3 + δC'' P3
corpului
Coeficientul
rezistenţei de
13 CP - C PSd + 𝛿𝛿C P1 + 𝛿𝛿C P2 + 𝛿𝛿C P3
presiune
(reziduale)
Coeficientul
rezistenţei la
14 CR - CF + CP
înaintare
principale
Calculul
suprafeței
15 S m2 Cu formule specifice
imerse a
navei
Rezistenţa la
ρ ⋅ v2
16 înaintare R kN CR ⋅ S
principală 2
88
Tabel 6.6 Exemplu de calcul
Viteza Viteza Numărul Coeficientul Coeficientul Numărul
[Nd] [m/s] Reynolds rezistenţei de frecare rezistenţei de Froude
(Re) a plăcii netede frecare a corpului (F r )
echivalente navei
(𝑪𝑪𝑭𝑭𝑭𝑭 ) (C F )
1 2 3 4 5 6
0 0 0 0 0 0
4 2.056 163511046 1,943∙ 10−3 0,063165 0,063165
8 4.112 327022091 1,767∙ 10−3 0,12633 0,12633
12 6.168 490533137 1,675∙ 10−3 0,189495 0,189495
14 8.224 654044183 1,615∙ 10−3 0,25266 0,25266
15 10.28 686746392 1,57∙ 10−3 0,315825 0,315825
16 12.336 817555228 1,534∙ 10−3 0,37899 0,37899
Coeficientul Corecţia Corecţia Coeficientul Coeficientul Rezistenţa la

rezistenţei de pentru poziţia pentru forma rezistenţei de rezistenţei la înaintare
presiune centrului de corpului presiune înaintare principală
standard carenă pe (𝛿𝛿C P3 ) (reziduale) principale (R)
(C Pst ) lungime (C P ) (C R ) [kN]
(𝛿𝛿C P2 )
7 8 9 10 11 12
0 0 0 0 0 0
6,5∙10-3 0,263∙10-3 0,1∙10-3 6,863∙10-3 6,926∙10-3 42
6,5∙10-3 0,263∙10-3 0,1∙10-3 6,863∙10-3 6,926∙10-3 171
6,0∙10-3 0,263∙10-3 0,1∙10-3 6,363∙10-3 6,546∙10-3 386
6,0∙10-3 0,263∙10-3 0,1∙10-3 6,363∙10-3 6,546∙10-3 557
5,6∙10-3 0,263∙10-3 0,1∙10-3 5,963∙10-3 6,278∙10-3 601
5,6∙10-3 0,263∙10-3 0,1∙10-3 5,963∙10-3 6,278∙10-3 633
6.1.2 Metoda Seriei Japoneze
Date În bazinele hidrodinamice japoneze s-au efectuat încercări

inițiale cu modele de nave și au rezultat diagramele Seriei Japoneze.
Condiţii iniţiale pentru utilizarea Seriei Japoneze
- C B = 0,77 ... 0,84;
- LWL /B WL = 6,2 ... 7,6 ;
- B WL /d WL = 2,46; 2,76;
Tabelul 6.7 Date iniţiale

Valoarea
Nr. Crt. Denumirea caracteristicilor U.M.
(exemplu)
1 2 3 4
1. Lungimea de calcul, L WL m
2. Lăţimea de calcul, BWL m
3. Pescaj de calcul, d WL m
4. Volumul carenei, V m3
5. Aria suprafeţei udate a carenei, S m2
6. Abscisa centrului de carenă, x BWL m
7. Coeficientul de fineţe bloc al carenei, -
89
CB
8. Diametrul elicei, D m
Raportul dintre lungimea şi lăţimea de
9. -
calcul a navei, L WL /B WL
Raportul dintre lăţimea şi pescajul de
10. -
calcul a navei, BWL /d WL
11. Raportul lungime / volum, L WL /V1/3 -
12. Densitatea apei, ρ t/m3
13. Vâscozitatea cinematică a apei, 𝜗𝜗 m2/s
14. Acceleraţia gravitaţională, g m/s2
15 Înălțimea rugozității, k n 𝜇𝜇𝜇𝜇 150
Coeficientul adițional de rugozitate,
16 -
∆𝐶𝐶𝐹𝐹
17 Factor de formă a carenei, k -
Etapele Modul de utilizare a diagramelor din seria japoneză:

metodei
- se calculează numărul Fr p , corespunzător navei de
proiectat, cu relația 6.14:
v
Fr =
g ⋅ LWL
(6.14)
- se alege diagrama ce are înscrisă pe ea Fr = Fr P ;
- se calculează L WL /B WL ;
- se fixează punctul A' pe axa absciselor diagramei alese
mai înainte, astfel încât OA' = L WL /B WL (v. fig.6.3.);
Fig. 6.3 Diagrama seriei japoneze pentru Fr=0,14
- se fixează punctul A", pe ordonată, astfel încît O A" -

CB ;
- verticala dusă prin A' întâlnește orizontala dusă prin A",
90
în punctul A;
- valoarea înscrisă pe curba care trece prin punctul A,
reprezintă coeficientul rezistenţei de presiune C' P,
respectiv C" P (dacă A nu este situat pe una din curbe, se
interpolează liniar).
Dacă Fr p aparține intervalului [0,14; 0,22], dar este diferit
de: 0,14; 0,16; 0,17; 0,18; 0,19; 0,20; 0,21; 0,22, atunci C' p ,
respectiv C" P se determină interpolând liniar rezultatele obţinute
prin utilizarea celor două diagrame, care delimitează acest caz.
Observație: Restul figurilor de tipul fig. 6.3 folosite în
calculul coeficienților C' P,C" P se găsesc în Anexa 3.
În continuare, se prezintă etapele ce trebuie parcurse pentru
calculul rezistenţei la înaintare principale, prin metoda seriei
japoneze:
a) Calculul rezistenţei de frecare:
𝐶𝐶𝐹𝐹 = (1 + 𝑘𝑘)𝐶𝐶𝐹𝐹0 + ∆𝐶𝐶𝐹𝐹
în care: k este factor de formă a carenei care, după Watanabe,
are expresia
𝐶𝐶𝐵𝐵
𝑘𝑘 = −0,095 + 25,6 2
𝐿𝐿 𝐵𝐵
�𝐵𝐵𝑊𝑊𝑊𝑊 � �𝑑𝑑 𝑊𝑊
𝑊𝑊𝑊𝑊 𝑊𝑊𝑊𝑊
∆𝐶𝐶𝐹𝐹 este coeficientul adiţional de rugozitate şi se determină,
după Bowden cu relația
3 𝑘𝑘 𝑛𝑛
∆𝐶𝐶𝐹𝐹 = �105 �𝐿𝐿 − 0,64� 10−3 , 𝑘𝑘𝑛𝑛 - înălțimea rugozității
𝑊𝑊𝑊𝑊
𝑘𝑘𝑛𝑛 = 150𝜇𝜇𝜇𝜇
iar C FO se determină cu formula:
0,075
C FO =
(lg Re− 2) 2 (6.15)
𝑣𝑣𝐿𝐿𝑊𝑊𝑊𝑊
unde Re este numărul Reynolds, dat de relația 𝑅𝑅𝑅𝑅 = .
𝜗𝜗
ρv 2
RF = C F
S [kN] (6.16)
2
în care se introduce valoarea coeficientului C F Aria suprafeţei
udate a carenei, necesară se determină cu formula:
S = 1,81 L WL d WL + V/d WL [m2] (6.17)
în care: V este volumul carenei în m , iar L WL şi d WL sunt
3
lungimea şi pescajul navei la plină încărcare, în m.
b) Determinarea rezistenţei de presiune

Coeficientul rezistenţei de presiune (reziduală) se determină
91
astfel:
- cunoscând valorile: Fr p ,L WL B X , C B , corespunzătoare
navei de proiectat, se aleg diagramele potrivite şi pe baza
indicaţiilor prezentate mai înainte, se determină C' P,
C” P, pentru B WL /d WL = 2,46; 2,76;
- se calculează diferenţa dintre coeficienţii C" P şi C' P :
δC P = C” P - C' P ;
- se determină coeficientul rezistenţei de presiune
corectat, pentru B WL /d WL al navei de proiectat, utilizând
în acest scop relaţia:
BWL / dWL − 2.46
C=
P C 'P + δ CP
0.3
Rezistenţa de presiune se calculează cu formula:
ρ v2
RP = CP S. (6.18)
2
c) Calculul rezistenţei la înaintare principale
Se utilizează relaţia, în care R F şi R P au valorile calculate la
punctele a, b din acest paragraf.
R=R F+R P (6.19)
Caracteristicile diagramelor prezentate în paragraful de faţă
sugerează că metoda seriei japoneze, de determinare a
rezistenţei a înaintare principale, se poate aplica navelor mari cu
forme pline şi lente.
Tabelul 6.8 Calculul rezistenţei la înaintare principale (exemplu)
92
Tabelul 6.9 Calculul rezistenţei la înaintare principale prin
metoda seriei japoneze (exemplu)
Viteza Viteza Coeficientul Rezistenţa de Rezistenţa la
[Nd] [m/s] rezistenţei de presiune înaintare
presiune corectat (R P ) principală
(C P ) (R)
0 0 0 0 0
2 1.028 0.0003456 0.526731 8.879439
4 2.056 0.0006368 3.882145 33.97856
6 3.084 0.0010134 13.90082 77.76046
8 4.112 0.0014286 34.83862 143.9248
10 5.14 0.0018368 69.98777 234.9942
12 6.168 0.002264 124.2228 355.8318
14 7.196 0.0026749 199.7669 507.5456
16 8.224 0.0031293 305.2455 701.1466
18 9.252 0.0041684 514.6114 1007.188
20 10.28 0.0065365 996.2535 1594.848
6.1.3 Estimarea rezistenței la înaintare folosind programul Autopower
Date Estimarea efectivă a rezistenţei la înaintare cu programul

iniţiale AUTOPOWER se va face prin selectarea metodei
corespunzătoare din cele 12 metode posibile ( Andersen &
Guldhammer, Holtrop, Fung, van Oortmerssen, Digernes &
Cheng, Jin, Su & Tan, Calisal and FAO (UN), Savitsky and
Radojcic, Compton, FastCat/Marintek.
Fig. 6.4. Date inițiale în Autopower
93
Etapele În fereastra principală se introduc toate datele cunoscute ale
metodei navei în studiu.
Trebuie să alegem metoda de calcul a rezistenţei la
înaintare şi a puterii de remorcare. Se recomandă folosirea
metodei Holtrop. Programul nu va trasa graficul rezistenței la
înaintare pentru vitezele ce nu corespund condițiilor inițiale ale
metodei selectate.
Alegerea metodei se va face prin apăsarea butonului indicat
în fig. 6.5.
La selectarea metodei, programul afişează concomitent atât
limitele metodei, cât şi recomandări succinte ale domeniului de
aplicabilitate.
Fig. 6.5 Selectarea metodei de calcul în Autopower
Se va selecta gama de viteze prin apăsarea butonului

Speeds… (fig.6.6.) și se va trece viteza minimă 10 Nd, viteza
maximă 20 Nd și rezoluția cu care se va face calculul.
94
Fig. 6.6 Selectarea gamei de viteze
Urmează calculul programului prin apăsarea butonului
Calculate, situat deasupra butonului Speeds… Programul
generează un raport ce se poate citi prin apăsarea butonului
prezentat în fig. 6.7..
Fig. 6.7. Deschiderea raportului AutoPower
Aici vom găsi graficul rezistenței la înaintare, calculat cu

AutoPower.
Fig. 6.8 Calculul rezistenţei la înaintare
6.2 Determinarea rezistenţei la înaintare suplimentare a navei
Rezistenţa la înaintare suplimentară, R s, reprezintă o

fracţiune din rezistenţa la înaintare totală şi este determinată de
interacţiunea dintre apă şi apendici, de acţiunea valurilor mării
respectiv a aerului atmosferic asupra corpului navei, la
deplasarea acesteia cu o anumită viteză. Pe baza acestei
afirmaţii se poate scrie:
95
RS = R AP + R VM + R AA (6.20)
unde: R AP reprezintă rezistenţa la înaintare datorată apendicilor,
R VM rezistenţa la înaintare generată de valurile mării, iar R AA
rezistenţa la înaintare datorată aerului.
6.2.1 Rezistenţa la înaintare datorată apendicilor

Apendicii sunt elemente constructive, situate sub planul
plutirii şi care ies în afara suprafeţei udate a corpului navei.
Printre apendicii mai importanţi se menţionează: cavaleţii
de susţinere ai axelor port - elice; axele port - elice; pantalonii
axelor port - elice; cârmele; apendicii cârmelor; chilele de ruliu;
vibratorul sondei acustice şi brâiele de acostare.
În faza iniţială de proiectare, neavând date suficiente
referitoare la dimensiunile, formele geometrice şi amplasarea
apendicilor pe suprafaţa udată, rezistenţa la înaintare totală a
acestora se determină cu relaţia:
ρ ⋅ v2
R AP = C AP ⋅ ⋅S
2 [kN] (6.21)
în care: S este suprafaţa udată a carenei în [m2], ρ densitatea
apei în [t/m3], v viteza navei în [m/s], iar C AP coeficientul
rezistenţei apendicilor se alege din tabele în funcţie de tipul
navei şi are valoarea conform cu tabelul 6.10.
Tabelul 6.10
Nr.
Tipul navei C AP
crt.
Nave maritime cu o elice şi apendicii
1 (0,05 … 0,15)∙10-3
corect proiectaţi
Nave maritime cu două elice şi apendicii
2 (0,20 … 0,30)∙10-3
corect proiectaţi
Nave maritime cu apendici mari, incorect
3 (0,50 … 0,80)∙10-3
proiectaţi
4 Nave fluviale cu o elice 0,1∙10-3
5 Nave fluviale cu două elice (0,15 … 0,20)∙10-3
6 Nave catamaran (0,05 … 0,10)∙10-3
6.2.2 Rezistenţa la înaintare generată de valurile mării

Din experimentele efectuate pe modele şi din datele
statistice, culese în timpul navigaţiei diferitelor nave, a rezultat
faptul că, în timpul marşului pe valuri, rezistenţa la înaintare
înregistrează o creştere apreciabilă. Această creştere este
96
datorată rezistenţei suplimentare, generată de valurile mării.
În majoritatea cazurilor, apariţia şi menţinerea stării de
agitaţie a mării se datorează vântului. Cadrul natural nu oferă
posibilitatea separării rezistenţei la înaintare, generată de
valurile mării de cea datorată aerului. Separarea celor două
componente ale rezistenţei la înaintare suplimentare se
realizează în bazinele de încercări, unde valurile sunt create pe
cale artificială.
În faza iniţială de proiectare, rezistenţa la înaintare generată
de valurile mării se poate determina cu relaţia:
ρ ⋅v
RVM = CVM ⋅ ⋅S
2 [kN] (6.22)
Valoarea coeficientului C VM se alege din tabele în funcţie
de gradul de agitaţie a mării şi este:
Tabelul 6.11
Gradul de agitaţie al mării
C VM
după Beaufort
1…2 (0,1 … 0,2)∙10-3
3…4 (0,3 … 0,4)∙10-3
5…6 (0,5 … 0,6)∙10-3
6.2.3 Rezistenţa la înaintare datorată aerului
Rezistenţa la înaintare datorată aerului se manifestă atât pe

timpul navigaţiei într-o atmosferă calmă, cât mai ales în condiţii
de vânt.
În ipoteza unei atmosfere calme, rezistenţa la înaintare
datorată aerului este mică. Ea reduce viteza navelor cu
aproximativ (0,2…0,3) nd.
Pentru aprecierea rezistenţei la înaintare datorată aerului, în
faza iniţială de proiectare, se recomandă formula aproximativă:
R AA = k aer ⋅ R (6.23)
în care: R reprezintă rezistenţa la înaintare principală, exprimată
în kN, iar k aer un coeficient adimensional.
97
Tabelul 6.12
Nr.
Tipul navei k aer
crt.
1 Tancuri petroliere 0,01 … 0,03
2 Nave pentru transportul mărfurilor generale 0,01 … 0,02
3 Nave pentru transportul cherestelei 0,03 … 0,07
4 Nave militare 0,02 … 0,03
Valori Tabelul 6.13 Valori calculate pentru rezistența suplimentară (exemplu)

calculate
pentru
rezistența
suplim.
(Observație: Pentru a completa acest tabel sunt necesare date

suplimentare de intrare: densitatea apei, suprafața udată a carenei,
gradul de agitație a mării, tipul navei şi k aer , rezistenţa principală a
navei calculată la 6.1)
6.3 Determinarea rezistenţei la înaintare totale şi a puterii

instalaţiei de propulsie
Rezistenţa la înaintare totală a navei se determină în baza

faptului că:
𝑅𝑅𝑇𝑇 = 𝑅𝑅 + 𝑅𝑅𝑆𝑆 , [kN] (6.24)
în care: R reprezintă rezistenţa la înaintare principală, iar R S
reprezintă rezistenţa la înaintare suplimentară.
Puterea de remorcare este produsă de elice şi are relaţia de
definiţie:
P=E RT ⋅ v [kW] PE = 1.36 ⋅ RT ⋅ v [CP]
(6.25)
în care: R T este rezistenţa la înaintare totală în kN, iar v viteza
navei în m/s.
98
Valori Tabelul 6.15 Rezistenţa la înaintare totală şi a puterii de remorcare
calculate (exemplu)
pentru
rezistenţa
la
înaintare
totală şi a
puterii de
remorc.
Rezistenţa totala la înaintare
1000
900
800
700
600
R(v) kN
500
400
300
200
100
0
0 5 10 15 20 25 30 35
Viteza [Nd]

Fig. 6.9 Variaţia rezistenţei totale în funcţie de viteză (exemplu)
Puterea de remorcare
25000
20000
15000
Puterea
10000
5000
0
0 5 10 15 20 25 30 35
Viteza [Nd]
P [kW] P [CP]
Fig. 6.10 Variaţia puterii de remorcare în funcţie de viteză (exemplu)
99
Capitolul VII
CALCULUL DE PROIECTARE A ELICEI
7.1 Noțiuni Proiectarea elicelor navale se bazează pe datele

teoretice experimentale obţinute prin încercările sistematice pe
modele de elice, care exprimă legăturile între
caracteristicile geometrice şi cele hidrodinamice ale
seriilor modelelor încercate. Rezultatele obţinute sunt
prezentate sub forma unor diagrame care, în funcţie de
mărimile reprezentate, se pot grupa în 3 categorii:
1. diagramele 𝐾𝐾𝑇𝑇 − 𝐾𝐾𝑄𝑄 − 𝐽𝐽;
2. diagramele 𝐵𝐵𝑃𝑃 − 𝛿𝛿;
3. diagramele 𝐾𝐾𝑇𝑇 − 𝐾𝐾𝑄𝑄 − 𝜆𝜆𝑃𝑃 .
7.2 Estimarea La propulsia navelor de transport, cele mai utilizate
preliminară a sunt elicele din seriile Troost (seriile B), elice care
propulsiei îndeplinesc în bune condiţiuni cerinţele de eficienţă,
evitând, în acelaşi timp, efectele negative ale fenomenului
de cavitaţie. La Netherlands Ship Model Basin (NSMB-
Wageningen) din Olanda au fost testate 120 de modele de
elice, din alamă manganoasă, cu diametrul 𝐷𝐷 = 0,24 𝑚𝑚,
raportul de pas 𝑃𝑃⁄𝐷𝐷 = 0,5 … 1,4, numărul de pale
𝑍𝑍 = 2 … 7, şi diverse valori ale raportului de disc
(𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 ) (tabelul 7.1).
Tabelul 7.1 Caracteristicile principale ale modelelor de elice din

seriile B
Număr de pale
Rapoarte de disc (𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 )
(Z)
2 0,30
3 0,35; 0,50; 0,65; 0,80
4 0,40; 0,55; 0,70; 0,85; 1,00
5 0,45; 0,60; 0,75; 1,05
6 0,50; 0,65; 0,80
7 0,55; 0,70; 0,85
Algoritmul privind estimarea preliminară a propulsiei

este prezentat în Tabelul 7.2.
100
Tabelul 7.2 Estimarea preliminară a propulsiei
Nr. Valoare
Denumirea mărimii care se adoptă/calculează UM
crt. mărimii
Date iniţiale
1. Caracteristici principale ale navei:
- dimensiuni principale: 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶 (𝐿𝐿𝑝𝑝𝑝𝑝 ), B,
d m
- coeficienţi de fineţe: 𝐶𝐶𝐵𝐵 , 𝐶𝐶𝐿𝐿𝐿𝐿 , 𝐶𝐶𝑇𝑇𝑇𝑇 ,
𝐶𝐶𝑉𝑉𝑉𝑉 ; -
- viteza de serviciu preconizată (v) Nd
2. Caracteristici propulsive:
- puterea la flanşa motorului principal
(𝑃𝑃𝐵𝐵 ); CP
- turaţia la elice (n); rot/min
- randamentul reductor-inversorului,
dacă există (𝜂𝜂𝐺𝐺 ); -
- randamentul liniei de arbori (𝜂𝜂𝑆𝑆 ) -
3. Caracteristici ale mediului:
- densitatea apei (𝜌𝜌); t/m3
- presiunea atmosferică (𝑝𝑝𝑜𝑜 ); N/m2
- presiunea de vaporizare a apei (𝑝𝑝𝑣𝑣 ) N/m2
4. Diametrul maxim al elicei (𝐷𝐷𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 ) şi m
adâncimea axului elicei (ℎ𝑎𝑎 )
5. Numărul de pale ale elicei (Z) -
6. Factori de propulsie:
- coeficientul de siaj (w); -
- coeficientul de sucţiune (t); -
- randamentul rotativ-relativ (𝜂𝜂𝑅𝑅 ) -
7. Puterea la elice (𝑃𝑃𝐷𝐷 ) HP
8. Raportul de disc al elicei (𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 ) -
Estimarea preliminară a propulsiei
9. Viteza navei (𝑣𝑣) Nd
10. Viteza de avans (𝑣𝑣𝐴𝐴 ) Nd
11. Coeficientul de putere (𝐵𝐵𝑃𝑃 ) -
12. Mărimi extrase din diagrama 𝐵𝐵𝑃𝑃 -𝛿𝛿:
- coeficientul de avans (𝛿𝛿); -
- randamentul elicei în apă liberă (𝜂𝜂𝑂𝑂 ); -
- raportul de pas �𝑃𝑃�𝐷𝐷� -
13. Diametrul elicei (D) m
14. Coeficientul de influenţă al corpului
(𝜂𝜂𝐻𝐻 ) -
15. Randamentul cvasipropulsiv al elicei
(𝜂𝜂𝐷𝐷 ) -
16. Puterea de remorcare furnizată de
motorul principal (𝑃𝑃𝐸𝐸𝑚𝑚 ) CP
101
17. Rezistenţa la înaintare totală a navei
(𝑅𝑅𝑇𝑇 ) kN
18. Puterea de remorcare dată de rezistenţa
la înaintare a navei (𝑃𝑃𝐸𝐸 ) CP
19. Viteza de serviciu efectivă (𝑣𝑣𝑆𝑆 ) Nd
20. Diametrul optim al elicei (D) m
Caracteristici principale ale navei

La estimarea preliminară a propulsiei sunt necesare
următoarele caracteristici principale ale navei:
- dimensiuni principale ale navei:
- 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶 [𝑚𝑚] - lungimea teoretică (lungimea pe
plutirea de plină încărcare) a navei. Se poate
folosi şi 𝐿𝐿𝑝𝑝𝑝𝑝 - lungimea între perpendiculare,
ţinând cont de relaţia care există între aceste
dimensiuni:
𝐿𝐿𝑝𝑝𝑝𝑝 = (0,96 … 0,97)𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶 (7.1)
- 𝐵𝐵 [𝑚𝑚] - lăţimea teoretică a navei (măsurată pe
plutirea de plină încărcare);
- 𝑑𝑑 [𝑚𝑚] - pescajul mediu al navei la plină
încărcare;
- coeficienţi de fineţe prismatici ai carenei (mărimi
adimensionale):
- 𝐶𝐶𝐵𝐵 - coeficientul bloc al carenei;
- 𝐶𝐶𝐿𝐿𝐿𝐿 - coeficientul longitudinal prismatic al
carenei;
- 𝐶𝐶𝑇𝑇𝑇𝑇 - coeficientul transversal prismatic al
carenei;
- 𝐶𝐶𝑉𝑉𝑉𝑉 - coeficientul vertical prismatic al carenei;
- 𝑣𝑣 [𝑁𝑁𝑁𝑁] - viteza de serviciu preconizată a navei.
1. Caracteristici propulsive
Sunt necesare următoarele mărimi:
- 𝑃𝑃𝐵𝐵 [𝐶𝐶𝐶𝐶] - puterea la flanşa motorului principal; se
consideră puterea continuă de serviciu;
- 𝑛𝑛 [𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟/𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 ] - turaţia la elice, care este identică cu
turaţia motorului principal, dacă instalaţia de
propulsie nu este prevăzută cu reductor de turaţie;
- 𝜂𝜂𝐺𝐺 - randamentul reductor-inversorului (dacă
există), care se poate considera între limitele:
0,94…0,98;
102
- 𝜂𝜂𝑆𝑆 - randamentul liniei de arbori, care depinde în
principal de lungimea liniei de arbori intermediari
şi care se poate considera între limitele: 0,96 …
0,98 (valorile mai mari corespund navelor cu
compartimentul maşini amplasat la pupa, iar
valorile mai mici corespund navelor cu
compartimentul maşini amplasat în zona
(1/3….1/2) 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶 ), la pupa navei.
2. Caracteristicile mediului
- 𝜌𝜌 [𝑡𝑡/𝑚𝑚3 ] - densitatea apei, care se consideră egală
cu 1,025 pentru apa de mare, respectiv 1 pentru
apa dulce (fluviu);
- 𝑝𝑝𝑜𝑜 [𝑁𝑁/𝑚𝑚2 ] - presiunea atmosferică, egală cu
1,01337∙105;
- 𝑝𝑝𝑣𝑣 [𝑁𝑁/𝑚𝑚2 ] - presiunea de vaporizare a apei, care
depinde de temperatura mediului ambiant (tabel
7.3). Pentru condiţiile ţării noastre temperatura de
calcul se consideră 15°C.
Tabelul 7.3 Valorile presiunii de vaporizare a apei

𝑡𝑡[℃] 0 5 10 15 20 30 40 50 60 100
𝑝𝑝𝑣𝑣
[105 ∙ 𝑁𝑁/𝑚𝑚2 ] 10,13373
0,06180
0,07848
0,12263
0,17560
0,23348
0,42968
0,73771
1,23410
1,99241
3. Diametrul maxim al elicei (𝑫𝑫𝒎𝒎𝒎𝒎𝒎𝒎 ) şi adâncimea

axului elicei (𝒉𝒉𝒂𝒂 )
Diametrul maxim al elicei se estimează din condiţia
ca spaţiul la pupa să fie suficient (fig. 7.1), precum şi din
condiţia ca, la navigaţia în balast, pescajul la pupa să
asigure scufundarea completă a elicei. În figura 7.1 sunt
evidenţiate dimensiunile necesare a fi respectate la
montarea elicei, iar în tabelul 7.4 sunt prezentate valorile
acestor dimensiuni, după principalii autori din literatura
de specialitate. Adâncimea axului elicei este distanţa
măsurată pe verticală de la suprafaţa apei, până la axul
elicei.
103
c
30°
0,7 R
D
0,7 R
e
b
a
Fig. 7.1 Detalii constructive ale elicei
Tabelul 7.4 Valorile dimensiunilor de montaj ale elicei
* - pentru navele de transport;

** - pentru navele rapide;
𝐿𝐿𝑂𝑂 [𝑚𝑚] – distanţa de la perpendiculara prova până la
elice.
4. Numărul de pale ale elicei (Z)

Alegerea numărului de pale ale elicei se face în
funcţie de coeficienţii împingere-turaţie sau împingere-
diametru (după E.E. Papmel). La încărcări reduse şi valori
mici ale raportului de pas, randamentul elicelor cu 3 pale
este superior celor cu 4 pale, în schimb, elicele cu 3 pale
amplasate în planul diametral al navei favorizează apariţia
fenomenului de vibraţie a corpului navei. Dacă încărcarea
elicei este mare şi se doreşte reducerea vibraţiilor
corpului navei cauzate de funcţionarea elicei, se pot
utiliza elice cu 5 pale.
În concluzie, ţinând cont de experienţa acumulată în
domeniul proiectării elicelor navale, la navele de
transport numărul de pale ale elicei va fi:
- 4 pale – pentru o elice plasată în planul diametral;
104
- 3 pale – pentru 2 elice plasate simetric faţă de
planul diametral.
Observaţie: Se recomandă ca numărul de pale ale
elicei să fie un divizor al numărului de cilindri al
motorului principal.
5. Factorii de propulsie
1. Coeficientul de siaj (w) – se determină pe baza
rezultatelor obţinute la bazinele de încercări. În faza
iniţială de proiectare se recomandă utilizarea unor
formule aproximative, obţinute prin prelucrarea datelor
experimentale, astfel:
- pentru nave de transport cu o singură elice:
4,5𝐶𝐶𝑉𝑉𝑉𝑉 ∙ 𝐶𝐶𝐿𝐿𝐿𝐿 ∙ 𝐵𝐵
𝑤𝑤 = 0,12 +
(7 − 6𝐶𝐶𝑉𝑉𝑉𝑉 ) ∙ (2,8 − 1,8𝐶𝐶𝐿𝐿𝐿𝐿 ) ∙ 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶
𝑧𝑧𝑎𝑎 𝐷𝐷
+ 0,5 � − − 𝑘𝑘 ∙ 𝛾𝛾𝑒𝑒 � (7.2)
𝑑𝑑 𝐵𝐵
în care: 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶 , 𝐵𝐵 şi 𝑑𝑑[𝑚𝑚], sunt dimensiunile principale ale
navei; 𝐶𝐶𝑉𝑉𝑉𝑉 – coeficientul vertical prismatic al carenei; 𝐶𝐶𝐿𝐿𝐿𝐿
- coeficientul longitudinal prismatic al carenei; 𝐷𝐷[𝑚𝑚] -
diametrul elicei; 𝑧𝑧𝑎𝑎 [𝑚𝑚] - cota axului portelice faţă de
planul de bază; 𝛾𝛾𝑒𝑒 [𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 ] - unghiul de înclinare al
generatoarei palei faţă de planul vertical; 𝑘𝑘 - coeficient
care are valoarea 0,3 pentru o navă cu pupa normală,
respectiv 0,5….0,6 pentru o navă prevăzută cu etamboul
cârmei;
- pentru nave de transport cu două elice care se
rotesc spre exterior, fără cavaleţi:
𝑤𝑤 = 2𝐶𝐶𝐵𝐵5 ∙ (1 − 𝐶𝐶𝐵𝐵 ) + 0,2 cos2 (1,5𝜓𝜓) − 0,02 (7.3)
în care: 𝐶𝐶𝐵𝐵 – coeficientul bloc al carenei; 𝜓𝜓[𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 ] -
unghiul de înclinare al axelor portelice faţă de orizontală;
- pentru nave de transport cu două elice care se
rotesc spre interior, fără cavaleţi:
𝑤𝑤 = 2𝐶𝐶𝐵𝐵5 ∙ (1 − 𝐶𝐶𝐵𝐵 )
+ 0,2 cos2 [1,5(90 − 𝜓𝜓)] − 0,02 (7.4)
- pentru nave de transport cu două elice, cu cavaleţi:
𝑤𝑤 = 2𝐶𝐶𝐵𝐵5 ∙ (1 − 𝐶𝐶𝐵𝐵 ) + 0,04 (7.5)
În cazul în care mărimile necesare în relaţiile 7.2 –
7.5 nu sunt disponibile, se poate utiliza formula lui
Taylor:
𝑤𝑤 = 0,5𝐶𝐶𝐵𝐵 − 𝑥𝑥 (7.6)
105
în care 𝑥𝑥 = 0,1 pentru nave cu o elice, respectiv 𝑥𝑥 = 0,16
pentru nave cu două elice.
2. Coeficientul de sucţiune (t) – se determină pe
baza relaţiilor de legătură dintre acesta şi coeficientul de
siaj, astfel:
- pentru nave de transport cu o singură elice:
𝑡𝑡 = 𝑘𝑘 ∙ 𝑤𝑤 (7.7)
în care: 𝑘𝑘 = 0,5 … 0,7 pentru nave prevăzute cu cârme
profilate;
𝑘𝑘 = 0,7 … 0,9 pentru nave prevăzute cu etambou
de cârmă pătrat;
𝑘𝑘 = 0,9 … 1,05 pentru nave prevăzute cu cârme
plate;
- pentru nave de transport cu două elice, fără
cavaleţi:
𝑡𝑡 = 0,25𝑤𝑤 + 0,14 (7.8)
- pentru nave de transport cu două elice, cu cavaleţi:
𝑡𝑡 = 0,7𝑤𝑤 + 0,06 (7.9)
3. Randamentul rotativ-relativ (𝜼𝜼𝑹𝑹 ) – se
datorează influenţei neuniformităţii curentului asupra
împingerii şi momentului elicei şi se determină pe baza
rezultatelor obţinute la bazinele de încercări. În lipsa
acestor date, randamentul rotativ-relativ se poate adopta
în limitele:
- 1,0...1,1, pentru navele cu o elice;
- 0,95…1,0, pentru navele cu două elice.
6. Puterea la elice (𝑷𝑷𝑫𝑫 ) se calculează cu relaţia:
75
𝑃𝑃𝐷𝐷 = ∙ 𝜂𝜂 ∙ 𝜂𝜂 ∙ 𝑃𝑃 [𝐻𝐻𝐻𝐻] (7.10)
76,04 𝐺𝐺 𝑆𝑆 𝐵𝐵
în care 𝜂𝜂𝐺𝐺 , 𝜂𝜂𝑆𝑆 şi 𝑃𝑃𝐵𝐵 sunt prezentate la punctul 2
75
(Caracteristici propulsive), iar raportul transformă
76,04
puterea din CP în HP.
7. Raportul de disc al elicei (𝑨𝑨𝑬𝑬 ⁄𝑨𝑨𝑶𝑶 ) este raportul
dintre aria suprafeţei îndreptate şi cea a discului
elicei. La proiectarea preliminară se alege elicea
tip B4-55, având 𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 = 0,55.
8. Viteza navei (𝒗𝒗) – se alege o gamă de 5 viteze
care cuprinde viteza de serviciu preconizată a
navei.
106
9. Viteza de avans (𝒗𝒗𝑨𝑨 ) – reprezintă viteza de
intrare a apei în discul elicei şi se calculează cu
relaţia:
𝑣𝑣𝐴𝐴 = 𝑣𝑣 ∙ (1 − 𝑤𝑤) [𝑁𝑁𝑁𝑁 ] (7.11)
10. Coeficientul de putere (𝑩𝑩𝑷𝑷 ) – se calculează cu

relaţia:
𝑛𝑛 𝜂𝜂𝑅𝑅 ∙ 𝑃𝑃𝐷𝐷
𝐵𝐵𝑃𝑃 = ∙� (7.12)
𝑣𝑣𝐴𝐴2,5 𝜌𝜌
11. Mărimi extrase din diagrama 𝑩𝑩𝑷𝑷 -𝜹𝜹

Cu coeficientul de putere (𝐵𝐵𝑃𝑃 ) calculat cu relaţia
(7.12) se intră în diagrama 𝐵𝐵𝑃𝑃 -𝛿𝛿 (anexa 4 ), se ridică o
verticală până se intersectează curba diametrului optim
𝐷𝐷𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜 şi se extrag următoarele mărimi:
- coeficientul de avans (𝛿𝛿);
- randamentul elicei în apă liberă (𝜂𝜂𝑂𝑂 );
- raportul de pas �𝑃𝑃�𝐷𝐷�.
12. Diametrul elicei (D) - se calculează cu relaţia:

0,3048𝑣𝑣𝐴𝐴 ∙ 𝛿𝛿
𝐷𝐷 = [𝑚𝑚] (7.13)
𝑛𝑛
13. Coeficientul de influenţă al corpului (𝜼𝜼𝑯𝑯 ) - se

calculează cu relaţia:
1 − 𝑡𝑡
𝜂𝜂𝐻𝐻 = (7.14)
1 − 𝑤𝑤
14. Randamentul cvasipropulsiv al elicei (𝜼𝜼𝑫𝑫 ) - se

𝜂𝜂𝐷𝐷 = 𝜂𝜂𝑂𝑂 ∙ 𝜂𝜂𝐻𝐻 ∙ 𝜂𝜂𝑅𝑅 (7.15)
15. Puterea de remorcare furnizată de motorul

principal (𝑷𝑷𝒎𝒎𝑬𝑬 ) - se calculează cu relaţia:
𝑚𝑚
𝑃𝑃𝐸𝐸 = 𝜂𝜂𝐷𝐷 ∙ 𝑃𝑃𝐷𝐷 [𝐶𝐶𝐶𝐶] (7.16)
16. Rezistenţa la înaintare totală a navei (𝑹𝑹𝑻𝑻 ) şi

Puterea de remorcare dată de rezistenţa la
înaintare a navei (𝑷𝑷𝑬𝑬 ) - se calculează conform
precizărilor făcute la capitolul VI.
107
17. Viteza de serviciu efectivă (𝒗𝒗𝑺𝑺 )
Se trasează graficele 𝑃𝑃𝐸𝐸𝑚𝑚 = 𝑓𝑓1 (𝑣𝑣) şi 𝑃𝑃𝐸𝐸 = 𝑓𝑓2 (𝑣𝑣) şi la
intersecţia acestora se obţine viteza de serviciu efectivă a
navei.
18. Diametrul optim al elicei (D)
Se trasează şi graficul 𝐷𝐷 = 𝑓𝑓3 (𝑣𝑣) şi, corespunzător
vitezei de serviciu 𝑣𝑣𝑆𝑆 obţinută la punctul 19, se determină
diametrul optim al elicei, care se va nota tot cu D şi care,
bineînţeles, trebuie să respecte condiţiile de montaj
(spaţiu la pupa, jocuri minime între elice şi corpul navei,
impuse de registrele de clasificaţie etc.).
Obs: În lipsa datelor iniţiale, pentru determinarea
diametrului optim se poate folosi următoarea relaţie
obţinută din prelucrarea diagramelor Troost:
𝑃𝑃0,2
𝐷𝐷 = 15,25 𝑆𝑆0,6 [𝑚𝑚] (7.17)
𝑛𝑛
în care 𝑛𝑛 [𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟/𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚] - este turaţia elicei, iar 𝑃𝑃𝑆𝑆 [𝐶𝐶𝐶𝐶] - este
puterea la axul elicei.
Calculul de proiectare al elicei
Algoritmul privind calculul de proiectare al elicei
este prezentat în Tabelul 7.4.
Tabelul 7.4 Calculul de proiectare al elicei
Nr. Denumirea mărimii care se
UM Valoare mărimi
crt. adoptă/calculează
Date iniţiale
1. Caracteristici principale ale
navei:
- dimensiuni principale: 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶
(𝐿𝐿𝑝𝑝𝑝𝑝 ), B, d m
- coeficienţi de fineţe: 𝐶𝐶𝐵𝐵 ,
𝐶𝐶𝐿𝐿𝐿𝐿 , 𝐶𝐶𝑇𝑇𝑇𝑇 , 𝐶𝐶𝑉𝑉𝑉𝑉 ; -
- viteza de serviciu efectivă
(𝑣𝑣𝑆𝑆 ) Nd
2. Caracteristici propulsive:
- puterea la flanşa motorului
principal (𝑃𝑃𝐵𝐵 ); CP
- turaţia la elice (n); rot/min
- randamentul reductor-
inversorului, dacă există
(𝜂𝜂𝐺𝐺 ); -
- randamentul liniei de arbori
(𝜂𝜂𝑆𝑆 ) -
108
3. Caracteristici ale mediului:
- densitatea apei (𝜌𝜌); kg�
m3
- presiunea atmosferică (𝑝𝑝𝑂𝑂 ); N�
m2
- presiunea de vaporizare a
apei (𝑝𝑝𝑣𝑣 ) N�
m2
Calculul de proiectare a elicei
4. Raport de disc (𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 ) - 0,40 0,55 0,70
5. Viteza de avans (𝑣𝑣𝐴𝐴 ) Nd
6. Coeficientul de avans (𝛿𝛿) -
7. Coeficientul de putere (𝐵𝐵𝑃𝑃 ) -
8. Mărimi extrase din diagrama

𝐵𝐵𝑃𝑃 -𝛿𝛿:
1. randamentul elicei în apă -
liberă (𝜂𝜂𝑂𝑂 );
2. raportul de pas �𝑃𝑃�𝐷𝐷 � -
9. Viteza de intrare a apei pe m/s
pală, la raza 𝑟𝑟 = 0,7𝑅𝑅 �𝑣𝑣0,7 �
10. Presiunea absolută a apei la N� 2

nivelul axului elicei (𝑝𝑝𝑎𝑎 ) m
11. Cifra de cavitaţie, la raza -

𝑟𝑟 = 0,7𝑅𝑅 �𝜎𝜎0,7 �
12. Rezistenţa la înaintare totală a kN
navei (𝑅𝑅𝑇𝑇 )
13. Împingerea (T) kN
14. Coeficientul de încărcare 𝐾𝐾𝑣𝑣 -
15. Raportul de disc desfăşurat -

(𝑎𝑎𝐷𝐷 )
16. Raportul de disc expandat -
(𝑎𝑎𝐸𝐸 )
17. Raportul de disc ales (𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 ) -
18. Randamentul corectat al elicei -

în apă liberă (𝜂𝜂𝑂𝑂 )
19. Raportul de pas corectat -
�𝑃𝑃�𝐷𝐷�
109
19. Caracteristicile principale ale navei, respectiv
Caracteristicile propulsive – sunt cele prezentate
la punctele 1 şi 2, cu precizarea că viteza de
serviciu a navei este cea efectivă (determinată la
punctul 18).
20. Caracteristici ale mediului – sunt prezentate la

punctul 3
21. Raport de disc (𝑨𝑨𝑬𝑬 ⁄𝑨𝑨𝑶𝑶 ) – se aleg 3 rapoarte de

disc care includ raportul de disc al elicei standard:
0,4; 0,55; 0,7.
22. Viteza de avans (𝒗𝒗𝑨𝑨 ) – se calculează cu relaţia

7.11 (punctul 10)
23. Coeficientul de avans (𝜹𝜹) - se calculează cu

relaţia:
𝑛𝑛 ∙ 𝐷𝐷
𝛿𝛿 = (7. 18)
0,3048𝑣𝑣𝐴𝐴
unde: 𝑛𝑛[𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟/𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 ]; 𝐷𝐷[𝑚𝑚]; 𝑣𝑣𝐴𝐴 [𝑁𝑁𝑁𝑁 ]
24. Coeficientul de putere (𝑩𝑩𝑷𝑷 ) - se calculează cu

relaţia 7.12 (punctul 11)
25. Mărimi extrase din diagrama 𝑩𝑩𝑷𝑷 -𝜹𝜹

Corespunzător punctului de coordonate (𝐵𝐵𝑃𝑃 , 𝛿𝛿), din
diagramele 𝐵𝐵𝑃𝑃 -𝛿𝛿, pentru cele 3 valori ale raportului de
disc se extrag randamentele elicei în apă liberă (𝜂𝜂𝑂𝑂 ) şi
rapoartele de pas �𝑃𝑃�𝐷𝐷�.
26. Viteza de intrare a apei pe pală, la raza

𝒓𝒓 = 𝟎𝟎, 𝟕𝟕𝟕𝟕 �𝑽𝑽𝟎𝟎,𝟕𝟕 � - se calculează cu relaţia:
0,7𝜋𝜋 ∙ 𝑛𝑛 ∙ 𝐷𝐷 2
𝑣𝑣0,7 = �(0,514𝑣𝑣𝐴𝐴 )2 + � � [𝑚𝑚⁄𝑠𝑠] (7.19)
60
27. Presiunea absolută a apei la nivelul axului

elicei (𝒑𝒑𝒂𝒂 ) - se calculează cu relaţia:
𝑝𝑝𝑎𝑎 = 𝑝𝑝0 + 𝜌𝜌 ∙ 𝑔𝑔 ∙ ℎ𝑎𝑎 [𝑁𝑁/𝑚𝑚2 ] (7.20)
110
în care ℎ𝑎𝑎 [𝑚𝑚] reprezintă adâncimea axului elicei şi se
determină din condiţiile de montare a elicei la navă.
28. Cifra de cavitaţie, la raza 𝒓𝒓 = 𝟎𝟎, 𝟕𝟕𝟕𝟕 �𝝈𝝈𝟎𝟎,𝟕𝟕 � - se

𝑝𝑝𝑎𝑎 − 𝑝𝑝𝑣𝑣
𝜎𝜎0,7 = 2 (7.21)
0,5𝜌𝜌 ∙ �𝑣𝑣0,7 �
29. Rezistenţa la înaintare totală a navei (𝑹𝑹𝑻𝑻 ) - se

calculează conform precizărilor făcute la punctul
18.
30. Împingerea elicei (𝑻𝑻) - se calculează cu relaţia:

𝑅𝑅𝑇𝑇
𝑇𝑇 = (7.22)
1 − 𝑡𝑡
31. Coeficientul de încărcare 𝑲𝑲𝒗𝒗 - se calculează cu

relaţia:
𝑇𝑇
𝐾𝐾𝑣𝑣 = 2 (7.23)
𝜌𝜌 ∙ 𝐷𝐷2 ∙ 𝑣𝑣0,7
32. Raportul de disc desfăşurat (𝒂𝒂𝑫𝑫 ) – se determină

din diagrama Burill prezentată în figura 7.2, astfel:
- se intră pe orizontală cu valoarea
coeficientului 𝐾𝐾𝑣𝑣 , până se intersectează curba
corespunzătoare cifrei de cavitaţie;
- se merge pe verticală până la curba raportului
de pas;
- prin punctul obţinut se trasează o orizontală şi
se citeşte valoarea raportului de disc
desfăşurat, pe scara din dreapta; această
valoare asigură evitarea fenomenului de
cavitaţie a elicei.
111
0,01 0,9
σR =
0 ,2 0,8
0,02
RAPORT DE DISC DESFASURAT aD

0,3
COEFICIENT DE INCARCARE KV
0,4
0,03 0,7
0,5
0,6
0,
0,8 7
0,04 0,9 0,6
1,
0
0,05 0,5
,4
6
8
0,
2
0
=1
0,
1,
1,
D
P/
0,06 0,4
0,07 0,3
0,3 0,4 0,5 0,6 0,7
RAPORT DE DISC PROIECTAT aP
Fig. 7.2 Diagrama de cavitaţie – Burill, pentru elice moderat

încărcate, cu 4 pale
33. Raportul de disc expandat (𝒂𝒂𝑬𝑬 ) se poate

determina utilizând formula aproximativă:
𝑎𝑎𝐷𝐷
𝑎𝑎𝐸𝐸 = 0,34 𝑎𝑎𝐷𝐷 �2,75 + � (7.24)
𝑧𝑧
în care z – reprezintă numărul de pale.
𝑎𝑎
Obs: Dacă 𝑧𝑧𝐷𝐷 < 0,2 atunci diferenţa dintre 𝑎𝑎𝐷𝐷 şi 𝑎𝑎𝐸𝐸
se poate neglija.
34. Raportul de disc ales (𝑨𝑨𝑬𝑬 ⁄𝑨𝑨𝑶𝑶 ) – se adoptă astfel

încât să se evite fenomenul de cavitaţie.
35. Randamentul corectat al elicei în apă liberă

(𝜼𝜼𝑶𝑶 ), respectiv Raportul de pas corectat �𝑷𝑷�𝑫𝑫�
Dacă raportul de disc adoptat nu se regăseşte printre
valorile de calcul a rapoartelor de disc (0,40; 0,55; 0,70),
atunci randamentul în apă liberă şi raportul de pas se
interpolează liniar.
112
EXEMPLU DE CALCUL
1. Estimarea preliminară a propulsiei
113
2. Calculul de proiectare a elicei
Nr. Denumirea mărimii
crt care se UM Valoare mărimi
. adoptă/calculează
Date iniţiale
1. Caracteristici 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶 = 211,3 𝑚𝑚;

principale ale navei: m 𝐵𝐵 = 32,2 𝑚𝑚;
- dimensiuni - 𝑑𝑑 = 12,4 𝑚𝑚;
principale: 𝐿𝐿𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶𝐶 Nd 𝐶𝐶𝐵𝐵 = 0,792;
(𝐿𝐿𝑝𝑝𝑝𝑝 ), B, d 𝑣𝑣 = 16 𝑁𝑁𝑁𝑁
- coeficienţi de fineţe:
𝐶𝐶𝐵𝐵 , 𝐶𝐶𝐿𝐿𝐿𝐿 , 𝐶𝐶𝑇𝑇𝑇𝑇 , 𝐶𝐶𝑉𝑉𝑉𝑉 ;
- viteza de serviciu
efectivă (𝑣𝑣𝑆𝑆 )
2. Caracteristici 𝑃𝑃𝐵𝐵 = 19290 𝐶𝐶𝐶𝐶
propulsive: 𝑛𝑛 = 122 rot/min;
- puterea la flanşa 𝐶𝐶𝐶𝐶 𝜂𝜂𝑆𝑆 = 0,98
motorului principal rot/m
(𝑃𝑃𝐵𝐵 ); in
- turaţia la elice (n);
- randamentul -
reductor-
inversorului, dacă
există (𝜂𝜂𝐺𝐺 );
- randamentul liniei
de arbori (𝜂𝜂𝑆𝑆 )
3. Caracteristici ale
mediului: 𝑡𝑡 𝜌𝜌 = 1,025 𝑡𝑡/𝑚𝑚 3
- densitatea apei (𝜌𝜌); /𝑚𝑚 3 𝑝𝑝𝑂𝑂 = 1,013 ∙
- presiunea 𝑁𝑁 105 𝑁𝑁/𝑚𝑚 2
atmosferică (𝑝𝑝𝑂𝑂 ); /𝑚𝑚 2
- presiunea de 𝑁𝑁
vaporizare a apei /𝑚𝑚 2
(𝑝𝑝𝑣𝑣 )
Calculul de proiectare al elicei
4. Raport de disc - 0,40 0,55 0,70

(𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 )
5. Viteza de avans (𝑣𝑣𝐴𝐴 ) Nd 10,43
6. Coeficientul de avans - 248

(𝛿𝛿)
7. Coeficientul de putere - 46,83
(𝐵𝐵𝑃𝑃 )
8. Mărimi extrase din
diagrama 𝐵𝐵𝑃𝑃 -𝛿𝛿: - 0,525 0,51 0,495
3. randamentul - 0,82 0,73 0,74
elicei în apă liberă
(𝜂𝜂𝑂𝑂 );
4. raportul de pas
�𝑃𝑃�𝐷𝐷 �
9. Viteza de intrare a apei m/s 29,42
pe pală, la raza
𝑟𝑟 = 0,7𝑅𝑅 �𝑣𝑣0,7 �
114
10. Presiunea absolută a 𝑁𝑁� 1,717 ∙ 105
apei la nivelul axului 𝑚𝑚 2
elicei (𝑝𝑝𝑎𝑎 )
11. Cifra de cavitaţie, la - 0,347

raza 𝑟𝑟 = 0,7𝑅𝑅 �𝜎𝜎0,7 �
12. Rezistenţa la înaintare kN 1010

totală a navei (𝑅𝑅𝑇𝑇 )
13. Împingerea (T) kN 1387
14. Coeficientul de - 0,037

încărcare 𝐾𝐾𝑣𝑣
15. Raportul de disc - 0,73 0,715 0,72

desfăşurat (𝑎𝑎𝐷𝐷 ) 5
16. Raportul de disc - 0,73 0,715 0,72

expandat (𝑎𝑎𝐸𝐸 ) 5
17. Raportul de disc ales - 0,72

(𝐴𝐴𝐸𝐸 ⁄𝐴𝐴𝑂𝑂 )
18. Randamentul corectat - 0,49

al elicei în apă liberă
(𝜂𝜂𝑂𝑂 )
19. Raportul de pas - 0,75
corectat �𝑃𝑃�𝐷𝐷 �
7.3 Determinarea AutoPower permite studierea diferitelor instalații de

parametrilor propulsie ce se găsesc în domeniul naval. Deschiderea
constructivi ai
propulsorului
programului se face din meniul START pe calea
în AutoPower START/Autoship/Apwr32 sau se poate accesa programul
Apwr32.exe de la adresa standard, dacă nu a fost
modificată pe timpul instalării: C:\Program Files\ASC\
Autopower\.
După completarea datelor inițiale conform şi calcului
rezistenței la înaintare, din capitolul 6, se poate trece la
studierea propulsiei navei cu AutoPower.
Fig. 7.3 Deschiderea ferestrei pentru propulsive
115
Selectarea parametrilor constructivi ai propulsorului
se va face conform configurației instalației de la nava
studiată. În figura 7.2. este prezentat un exemplu de
opțiuni şi valori. Dacă nu se cunosc aceste detalii de la
nava în studiu, se vor folosi valorile şi configurația
exemplu.
Fig. 7.4 Selectarea parametrilor constructivi ai propulsorului

(exemplu)
Prin completarea datelor conform cu 7.2 vom apăsa

butonul indicat în figură cu săgeata roșie și vom obține
grafice pentru studiul propulsiei navei (fig.7.3).
Fig. 7.5 Determinarea turaţiei optime a propulsorului (exemplu)
116
ANEXA 1
PLANUL DE FORME
Fig. A.1 Vedere profil a planului de forme (exemplu)

117
Fig. A.2 Vedere plutiri proiectate pe planul orizontal

Fig. A.3 Vedere profil detaliu a zonei pupa Fig. A.4 Vedere transversală a planului de forme
118
Fig. A.5 Vedere profil detaliu a zonei prova

Tab. A.1 Tabel semilăţimi Cargou 8700tdw
Cupla
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Plutirea
0 - (0,14) 0,29 0,64 1,30 2,87 4,30 5,46 6,38 6,8 6,94 6,94 6,69 6,12 5,22 3,63 2,03 0,94 0,17 0 -
1 (-0,26) 0,34 1,43 2,52 3,93 5,19 6,40 7,32 7,97 8,37 8,37 8,37 8,25 8,25 7,27 6,11 4,61 2,94 1,68 1,16 0,87
2 (-0,38) 0,61 1,98 3,43 4,92 6,18 7,31 8,09 8,52 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 7,91 6,89 5,43 3,71 2,29 1,55 1,14
3 (-0,46) 0,73 2,51 4,22 5,66 6,86 7,82 8,44 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,21 7,32 5,92 4,11 2,58 1,63 1,13
4 (-0,53) 0,76 3,07 4,90 6,34 7,40 8,20 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,36 7,60 6,26 4,49 2,76 1,58 0,85
5 (-0,68) 0,87 3,76 5,57 6,84 7,81 8,41 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,42 7,76 6,53 4,75 2,94 1,50 0,46
6 (-0,57) 1,60 4,50 6,23 7,31 8,11 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,47 7,90 6,74 5,03 3,14 1,60 0,19
119
7 0,72 2,84 5,27 6,74 7,74 8,33 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,50 7,98 6,93 5,29 3,41 1,65 0,12
8 1,11 3,93 5,95 7,22 8,05 8,50 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,55 8,54 8,08 7,10 5,56 3,73 1,94 0,22
CARACTERISTICI PRINCIPALE ALE NAVEI CARGOU 8700 TDW
Lungimea maximă 130,86 m

Lungimea între perpendiculare 125 m
Lăţimea maximă 17,70 m
Înălțimea de construcție 10,20 m
Pescajul mediu maxim 8,10 m
Deplasamentul plin 12350,00 t
Viteza max. la depl. normal 15,00 N
Proiect A 386, ICEPRONAV
Constructor S.N. Brăila
120
121
Fig. 1.1 Nava cargo 8700 TDW
 Lungimea între perpendiculare L pp =125 m

 Lăţimea maximă B=17,70 m
 Pescajul mediu maxim d=8,10 m
Planul de forme pentru această navă are:
 Numărul de plutiri m=8
 Numărul de cuple n=20
Determinăm următoarele:
 Distanţa între cuplele teoretice: λ= L pp /n=6,25 m
 Distanţa între plutiri: t= d /n=1,01m
Tab A.2.Tabel semilăţimi Cebîşev ale navei Cargou 8700tdw
Cupla Cebîşev Pupa Cuplul Prova
maestru
3’ 2’ 1’ 0 1 2 3
-0,88386 -0,52965 -0,32391 𝑖𝑖0 =0 0,32391 0,52965 0,88386
Plutirea -55,24 -33,10 -20,24 𝑥𝑥0 =0 20,24 33,10 55,24
0 0,1 2,4 5,30 7,15 8,25 4,05 0
1 0,5 4,95 7,35 8,60 8,80 6,5 1,25
2 0,8 6,05 8,20 8,85 8,85 7,3 1,7
3 1 6,80 6,55 8,85 8,85 7,75 1,75
4 1,15 7,35 8,80 8,85 8,85 8 1,75
122
5 1,45 7,8 8,85 8,85 8,85 8,15 1,75

6 2,15 8,2 8,85 8,85 8,85 8,25 1,8
7 3,35 8,45 8,85 8,85 8,85 8,35 2
8 4,90 8,7 8,85 8,85 8,85 8,45 2,3
ANEXA 2
DIAGRAMA BONJEAN
Tabel A.3 Tabel valori arii pentru diagrama Bonjean (Ariile A ij sunt măsurate pentru fiecare cuplă i până la plutirea j)
123
ANEXA 3
DIAGRAMELE HARVALD
124
125
126
127
128
129
130
131
132
ANEXA 4
DIAGRAMELE SERIEI JAPONEZE
133
134
135
136
137
138
139
140
ANEXA 5
DIAGRAMELE B p − δ
141
142
143
144
145
ANEXA 6
DIAGRAMELE K-J
146
147
148
149
150
DIAGRAMA DE CAVITAŢIE – BURILL, PENTRU ELICE
MODERAT ÎNCĂRCATE, CU 4 PALE
0,01 0,9
σR =
0 ,2 0,8
0,02
RAPORT DE DISC DESFASURAT aD

0,3
COEFICIENT DE INCARCARE KV
0,4
0,03 0,7
0,5
0,6
0,7
0,
0,04 0,9 8 0,6
1,
0
0,05 0,5
,4
6
8
0,
2
0
=1
0,
1,
1,
D
P/
0,06 0,4
0,07 0,3
0,3 0,4 0,5 0,6 0,7
RAPORT DE DISC PROIECTAT aP
151
ANEXA 4
DIAGRAMELE B p − δ
152
153
154
155
156
BIBLIOGRAFIE
[1] Bidoae I., Sgrumala M., Proiectarea şi construcţia navelor mici, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1978
[2] Bidoae I., Sârbu N., Chirică I., Ionaş O., Îndrumar de proiectare pentru
teoria navei, Universitatea din Galaţi, 1986
[3] Bidoae I., Teoria navei, Universitatea din Galaţi, 1985
[4] Chiţac V., Statica Navei, Academia Navală "Mircea cel Bătrân", Constanţa
[5] Chiţac V., Teoria valurilor şi capitole de hidromecanică navală,

Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 1999
[6] Maier V., Mecanica şi construcţia navei. Statica navei (vol I), Editura
[7] Maier V., Mecanica şi construcţia navei. Dinamica Navei (vol II), Editura
[8] Maier V., Mecanica şi construcţia navei. Construcția navei (vol III),
Editura Tehnică, Bucureşti, 1989
[9] Pricop M, Chițac V., Oncica V., Teoria și construcția navei. Noțiuni
teoretice și probleme, Editura Academia Navală „Mircea cel Bătrân”,
Constanţa, 2009.
157
View publication stats

Indr de Lab Teoria Si Constructia Navei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indr de Lab Teoria Si Constructia Navei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Îndrumar de Proiectare Teoria si Construcția Navei

Book · May 2015

Ionut Cristian Scurtu Mihail Pricop

SEE PROFILE SEE PROFILE

wave energy convertors View project

ANEVAR - The National Association of Authorized Romanian Valuers View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”

Copyright © 2015 Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Corector: Ozana Chakarian

Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Dacă se foloseşte metoda trapezelor sau metoda Simpson tabelul de

Tabelul 1.1 Tabel semilăţimi

unde valorile 𝑦𝑦𝑖𝑖,𝑗𝑗 sunt semilăţimile măsurate la cupla teoretică i şi plutirea j.

Fig. 1.2 Plane principale de referinţă

Măsurătorile se fac faţă de planul diametral în punctele determinate de

Semilăţimile fictive ajută la calcule mai exacte şi se trec în tabelul de

2.1 Calculul practic de carene drepte prin metoda trapezelor

2.1.1 Noțiuni Metoda trapezelor presupune că se poate înlocui curba

Fig. 2.1 Metoda trapezelor

Prin generalizare, obţinem:

2.1.2 Calculul Calculul ariei suprafeţei plutirii prin metoda trapezelor

Nr. ordonată Ordonata Coeficient II*III

Cu rezultatele obţinute completăm tabelul următor:

Aw0 Aw1 Aw2 Aw3 Aw4 Aw5 Aw6 ... Awm

2.1.3 Calculul Formula de calcul a abscisei centrului geometric al

Nr. Ordonata Coeficient II*III

unde C este corecţia calculată astfel:

XF0 XF1 XF2 XF3 XF4 XF5 XF6 ... XFm

2.1.4 Calculul Formula de calcul a momentului de inerţie faţă de axa

Nr. Ordonata 𝒚𝒊𝒋 𝟑

C este corecţia calculată astfel:

IL0 IL1 IL2 IL3 IL4 IL5 IL6 .... ILm

2.1.5 Calculul Formula de calcul a momentului de inerţie faţă de axa

Nr. Ordonata Coeficient II*III

Corecţia se calculează astfel:

Iy0 Iy1 Iy2 Iy3 Iy4 Iy5 Iy6 ... Iym

IT0 IT IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 ... ITm

2.1.6 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe al suprafeţei

Fig. 2.2 Măsurarea lungimii liniei de plutire j

Cu rezultatele obţinute completăm tabelul următor:

Cu rezultatele măsurate completăm tabelul următor:

LW0 LW1 LW2 LW3 LW4 LW5 LW6 ... LWm

CW0 CW1 CW2 CW3 CW4 CW5 CW6 ... CWm

2.1.7 Calculul Formula de calcul a ariei cuplei transversale 𝐴𝑋𝑖 cu

Nr. Ordonata Coeficient II*III

𝐴𝑥10 = 𝑡 = 1,01 ∙ 134,83 = 136,17 m2

Observaţii: Pe coloana coeficienţilor acolo unde nu avem valoare

2.1.7 Calculul Formula de calcul a coeficientului de fineţe al ariei

Fig. 2.3 Măsurarea pescajului cuplei 𝐝𝒊

Cu rezultatele obţinute completăm tabelul următor:

B11 B12 B1 B14 B15 B16 B17 B18 B19 B20

Cu rezultatele calculate completăm tabelul următor:

2.1.8 Calculul Formula de calcul a volumului carenei cu metoda

2.1.9 Calculul Formula de calcul a abscisei centrelor de carenă cu

Cu rezultatele calculate completăm tabelul următor:

𝑋𝐵0 𝑋𝐵1 𝑋𝐵2 𝑋𝐵3 𝑋𝐵4 𝑋𝐵5 𝑋𝐵6 ... 𝑋𝐵𝑚

2.1.10 Calculul Formula de calcul a cotei centrului de carenă cu

KB0 KB1 KB2 KB3 KB4 KB5 KB6 ... K

Fig. 2.4 Reprezentarea suprafetei maestre imerse

Cu rezultatele calculate completăm tabelul următor:

𝐴𝑀1 𝐴𝑀2 𝐴𝑀3 𝐴𝑀4 𝐴𝑀5 𝐴𝑀6 ... 𝐴𝑀𝑚

Nr. Ordonata Coeficient Coeficient IIIIIIV