Sunteți pe pagina 1din 4

Case asamblate într-o săptămână

Published on 23 Mai 2010 in casa si gradina, societate şi tehnologie. 0 Comments Tags: casa si
gradina, picatura de cunoastere, societate, tehnologie.

Articol publicat in: Mass-media

 Sabina Tudor
 3346 afişări
 Sâmbătă 22 mai 2010

//

Preţul unei case Huf poate varia între 35.000 şi 300.000 de


euro
Casele Huf sunt frumoase, uşoare şi bine iluminate. Zidurile, de sticlă sau izolate şi zugrăvite,
instalaţiile şi prizele gata montate sunt construite în fabrică şi apoi asamblate pe terenul
proprietarului.

Vânzarea unei Case Huf în Marea Britanie este un eveniment marcat de presă, întocmai ca
vânzarea unei opere de artă. Vin oamenii ca la urs ca s-o viziteze, chiar dacă puţini dintre ei au
sumele cerute de proprietari. Dar, în ciuda preţului de vânzare, care include costul terenului şi,
desigur, subiectivitatea fostului proprietar, ridicarea unei Case Huf e mult mai ieftină decât şi-ar
imagina un român, obişnuit cu preţurile practicate pe la noi.
Ce sunt Casele Huf?

Huf Haus este o companie care construieşte case prefabricate, al cărui sediu central este situat în
localitatea Hartenfels, din regiunea Westerwald, Germania. De fapt, Johann Huf, cel care a
întemeiat primul atelier de tâmplărie Huf, a lucrat mai întâi în satul Krümmel, dar s-a mutat în
Hartenfels, pentru că acolo avea mai mulţi clienţi.

Fiul său, Franz Huf, a extins atelierul şi a început să execute case şi biserici din lemn. Sub
conducerea lui, compania Huf a construit Pavilionul Arab care a reprezentat Germania la
Expoziţia Mondială din 1958. Abia nepoţii întemeietorului, Georg şi Thomas Huf, au fost însă
cei care au avut ideea de a construi case din semifabricate. Ei s-au asociat, în 1972, cu arhitectul
Manfred Adams şi, din ideile tuturor, s-au născut primele Case Huf prefabricate, aşa cum sunt
ele cunoscute astăzi: cu pereţi de sticlă, cu arhitectură modernă şi un design aparent minimalist,
care uluieşte şi atrage deopotrivă.

Proiectul unei Case Huf se poate face şi telefonic sau prin e-mail, după consultări detaliate cu
un arhitect

O emisiune televizată

Începând cu anul 1996, când compania a fost preluată de cei doi nepoţi, Huf Haus s-a lansat în
afaceri internaţionale şi acceptă să construiască oriunde i se solicită. În 1997, de pildă, a fost
construită prima Casă Huf din Marea Britanie, în Leamington Spa, Warwickshire, iar acum, după
numai 13 ani, stilul Huf ocupă locul doi în preferinţele arhitecturale ale britanicilor.

Frumuseţea şi eficienţa termică ale acestor case au fost bine puse în valoare de arhitectul britanic
Kevin McCloud, care produce serialul „Grand Designs” pentru canalul de televiziune Discovery
Travel&Living. Episodul despre construirea unei case din prefabricate în Marea Britanie a fost
filmat în ianuarie 2004, dar a fost repetat de nenumărate ori de atunci încoace, serialul fiind
foarte apreciat de telespectatorii din toată lumea.

Au fost scene memorabile, greu de uitat de un om obişnuit cu ideea că toţi constructorii sunt
leneşi sau hoţi. Echipele de constructori germani au sosit cu TIR-urile în curtea clienţilor la ora
6.00 dimineaţa fix, deşi veneau de la peste 1.000 de kilometri depărtare, în timp ce o macara
locală, care trebuia să traverseze doar două-trei localităţi, a ajuns cu o întârziere de peste două
ore. Nemţii au lucrat exemplar, iar casa, a cărei fundaţie fusese turnată de proprietari după o
schiţă trimisă anterior, a fost terminată complet în numai şase zile. „Nu pot să cred că e
adevărat”, se minunează Kevin în acest episod. „Am lipsit o zi şi am ratat un întreg etaj.

Dacă mâine nu venim cu echipa de filmare încă de la ora 6.00, când nemţii încep lucrul, nici n-o
să mai avem ce filma”, exclamă el în a doua zi de filmare. Echipele trimise de compania Huf
sunt alcătuite din specialişti pentru fiecare operaţie de montare, dar programarea venirii şi
plecării lor este atât de eficientă încât casa creşte de la o zi la alta, ca din apă. La venirea
weekendului, imobilul început luni e deja gata şi se lucrează la ultimele finisaje. Clienţii, vecinii
şi telespectatorii sunt sincer uluiţi.

Elementele de structură ale casei sunt prefabricate şi se montează prin nituire sau înşurubare,
în funcţie de preferinţele clientului

„Mercedesul” prefabricatelor

Pentru a veni în întâmpinarea clienţilor, manufacturierii germani au construit lângă fabrică un


întreg sat alcătuit din Case Huf, care pot fi vizitate, deoarece nu sunt încă locuite. În plus, un vast
depozit care conţine mii de piese distincte, grupate după utilitate, oferă doritorilor prilejul de a
găsi cu uşurinţă instalaţiile şi finisajele pe care şi le-ar dori. De aceea, toţi cei care vor să-şi
comande „ingredientele” pentru o astfel de casă sunt invitaţi să facă o excursie până în
Germania, ca să aleagă, în funcţie de gust şi de mărimea contului din bancă, cum va arăta casa pe
care o vor cumpăra.

Un articol din „New York Times” nota că o casă tip Huf costă destul de mult, fiind un soi de
„Mercedes” al prefabricatelor. În Statele Unite, spune „New York Times”, aproximativ 30% din
casele noi sunt făcute din semifabricate asamblate în curtea clientului. Cele mai mici seamănă cu
nişte cabane de lemn, au cel mult două dormitoare, un living, o bucătărie şi o baie şi costă în jur
de 35.000 de euro. O Casă Huf de dimensiuni similare poate costa 80.000 de euro, dar numai
dacă proprietarul se aventurează să şi-o monteze singur. Dacă nu se încumetă, preţul poate
ajunge chiar la 300.000 de euro, dar rezultatul este o veritabilă vilă cu dormitoare largi şi piscină,
ca-n revistele americane.

Cum se procedează

Un client care vrea să-şi facă o locuinţă prin asamblarea unor prefabricate trebuie să ştie că o
astfel de casă necesită multă proiectare şi puţină muncă. Aventura începe cu achiziţionarea unui
teren care are „împrejurimi de vis”, fără de care construirea unei case cu pereţi de sticlă e lipsită
de sens. Acest teren, situat fie pe malul unui lac, fie la munte sau lângă o pădure, mai are nevoie
de o autorizaţie de construcţie (care se obţine de la primărie) şi, desigur, trebuie să ofere
posibilitatea racordării la apă, canalizare şi curent electric. Citind aceste condiţii preliminarii, e
limpede de ce, deocamdată, în România nu a fost construită nici măcar o singură Casă Huf.

Presupunând însă că vorbim despre un teren situat la marginea unui oraş, dar şi de un român care
are destui bani cât să facă o excursie până în Germania fără să dea faliment, începe etapa a doua:
proiectarea. Pentru ca un client să ştie ce să ceară, cea mai rapidă soluţie este o vizită în satul
Huf. Pentru cei care deja cunosc conceptul, comanda se poate face şi telefonic sau prin e-mail,
după consultări detaliate cu un arhitect care cunoaşte semifabricatele Huf. După ce se face
comanda pieselor, asamblarea acestora se realizează prin îmbinări metalice, înşurubate sau
nituite, bucăţile de casă potrivindu-se uneori exact ca piesele Lego. Teoretic, montajul nu e greu,
dar necesită unelte speciale şi experienţă în domeniul construcţiilor.
1. Suprafeţele vitrate mari dau senzaţia de spaţiu
2. Designul minimalist uimeşte şi atrage deopotrivă

Pereţi de sticlă

Toţi cei care s-au gândit că o casă cu pereţi de sticlă e doar o tentaţie pentru hoţi trebuie să mai
mediteze puţin. În primul rând, geamurile sunt incasabile, precum cele folosite la construcţia
zgârie-norilor. Scena aceea, cu un bărbat care loveşte cu un scaun de birou într-un geam – în
speranţa că-l va sparge ca să scape de fumul provocat de un incendiu – nu este o exagerare.
Aceste geamuri chiar nu se sparg. Ultimele modele sunt însă nu doar termoizolate, ci şi atât de
sofisticate încât, la o simplă apăsare de buton, se opacizează toată sticla şi nu se mai vede nimic
prin ea.

La o altă apăsare, geamul îşi recapătă transparenţa sau rămâne uşor colorat, precum ochelarii de
soare. Alternanţa dintre zidurile de sticlă şi cele de lemn izolate termic depinde de preferinţele
clientului, dar există un minimum de pereţi-geam, fără de care casele prefabricate n-ar mai fi Huf
şi s-ar pierde tocmai „semnătura artistului”, care face toţi banii.

Şi ar fi păcat. După cum notează „The Telegraph”, o Casă Huf din Marea Britanie care, în 2005,
a costat 800.000 de euro (din care 500.000 a fost preţul terenului), s-a vândut deunăzi cu 1,5
milioane de lire sterline.

S-ar putea să vă placă și