TRANSPLANTUL

Transplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale
medicinei. El reprezinta de fapt inlocuirea unui organ care nu isi
mai poate indeplini corect functiile (datorita unor procese
patologice sau traumatisme) sau care devine chiar periculos
pentru organism, cu altul sanatos, care poate prelua rolul celui
bolnav. In vederea realizarii transplantului este necesara existenta
a doua persoane cheie: primitorul (receptorul) si donatorul.
Donatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent
decedata. Trebuie precizat insa ca nu toate organele organismului
uman pot fi transplantate.

Cele pentru care deja exista o experienta in domeniu sunt:

 RINICHII: daca sunt afectati de lupus, boala polichistica renala, sau

sufera de nefropatie diabetica in stadiu avansat. Rinichii sunt cei
mai des transplantati. Transplantul poate fi realizat de la un
donator mort sau viu, rinichii fiind organe pereche, unul putand
prelua si functia celuilalt (in anumite limite, desigur);
 INIMA: in cazurile avansate si grave de INSUFICIENTA
RENALA, BOALA CORONARIANA ISCHEMICA, cardiomiopatii. Se
poate transplanta doar de la un donator decedat;
 PLAMANII: in cazul pacientilor cu FIBROZA CHISTICA, BOALA
PULMONARA CRONICA OBSTRUCTIVA sau alte probleme de acest
tip. Transplantul se poate realiza de la un decedat sau de la un
donator viu;
 PANCREASUL: poate fi transplantat in cazul pacientilor cu DIABET,
insa doar de la un donator decedat;
 FICATUL: este unul din cele mai transplantate organe, una din
cauzele frecvente care au indicatie fiind ciroza hepatica.
Fragmente hepatice pot fi transplantate atat de la donatori
decedati, cat si de la cei in viata;
 PIELEA: este considerat a fi cel mai mare organ al omului si trebuie
transplantat de cel mai multe ori post-traumatic sau dupa
indepartarea unor tumori impresionante care lasa o lipsa
tegumentara semnificativa;
 INTESTIN: mai ales cand exista tumori sau traumatisme ce
devitalizeaza zone extinse din intestin;
 CELULELE STEM: se pot transplanta si ele, insa aceasta este mai
degraba apanajul medicinii regenerative, care isi propune ca prin
implantarea lor sa stimuleze dezvoltarea de novo a organului sau
segmentului care lipseste.

 In prezent se poate realiza si transplant de tesut, nu doar de organ

intreg. Cele mai frecvent transplantate sunt: corneea, oase,
tendoane, valve cardiace, vene. Se pot realiza si mai multe
transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile pacientului,
disponibilul de organe si stadiul bolii care impune o astfel de
masura terapeutica. De exemplu, specialistii pot efectua simultan
un transplant de cord si de plamani (patologia cardiaca si
pulmonara fiind adesea intricata).

 In ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si

poate corecta malformatii, anomalii, redand pacientului
frumusetea vietii insasi, transplantul de organe nu poate fi facut
oricui sau in orice conditii. Medicina de transplant, ramura speciala
a medicinei moderne care se ocupa cu astfel de probleme, nu
trebuie sa gasesasca doar o metoda prin care se va rezolva
transplantul in sine, dar trebuie sa previna si rejectele, sa
demonstreze compatibilitati, sa realizeze prognosticuri pentru
fiecare pacient in parte.

 Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el

ridicand numeroase probleme de natura bioetica, religioasa si
umana. Printre cele mai arzatoare subiecte referitoare la o astfel
de situatie sunt momentul in care se acorda consimtamantul
pentru donarea organelor dupa moarte, cand un pacient in coma si
stare vegetativa totala poate fi declarat ca fara sanse de
supravetuire in absenta aparatelor de intretinere artificiala a vietii
si in final mort, sau cum se pot plati organele transplantate.

 Pacientii care se confrunta cu afectiuni cronice, atat de avansate

incat tratamentul medicamentos nu mai poate face fata, pot avea
indicatie de transplant de organ. Medicul curant este cel care
 poate aprecia cel mai corect o astfel de necesitate si poate decide
daca respectivul pacient este sau nu un bun candidat pentru
transplant.

 Pacientii care nu pot fi inscrisi pe lista de transplant (in ciuda

faptului ca ar fi nevoie de unul) sunt cei are au infectii (virale,
bacteriene sau parazitare) active, cei cu afectiuni
cardiace decompensate, cu probleme legate de consumul
de droguri, alcool si tutun, sau cei care au diversi alti factori de risc
sau alte boli sistemice. Daca insa pacientul este un bun candidat,
el va fi trecut pe lista de asteptare. Pot trece zile, luni sau chiar ani
pana cand se va gasi un donator compatibil si pana cand
transplantul va putea fi realizat.

CATEGORII DE DONATORI

Potrivit specialistului, exista 2 categorii principale de donatori de rinichi

pentru transplant:

 in viata: inruditi genetic (optimali), inruditi emotional, donatori

altruisti;
 donatori cadavru, cu cord batand (heart beating), marea majoritate
si fara activitate cardiaca (non heart beating).

In Romania, in prezent, majoritatea transplanturilor renale se efectueaza

cu rinichi recoltati de la donatori in viata (80% din totalul acestora).

Pacientii considerati a fi potriviti pentru un transplant renal efectueaza in

prealabil o serie de investigatii si de teste complexe de compatibilitate.
Evaluarea pretransplant a donatorului in viata se efectueaza conform
ghidurilor Forumului de la Amsterdam: evaluare imunologica, generala,
renala (inclusiv vasculara, prin angiotomografie spirala sau angioRMN),
screening viral, etc.

Cum numarul potentialilor receptori depaseste, constant, cu mult pe cel

al donatorilor, in ultimii ani se pune tot mai mult accent pe notiunile de
donator si receptor marginal pentru transplant.