ADJECTIVUL

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect în sens larg.
Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral cu valoare
pronominală).
Adjectivele pot fi:

• propriu-zise (emoţie puternică)

• provenite din verb la participiu (rochie cumpărată)
• provenite din verb la gerunziu (lumânare fumegândă)
• provenite din adverb (oameni bine).
Adjectivele sunt:

• variabile, când își modifică forma de vorbire; în funcţie de gen și de număr au patru forme
flexionare (bun), trei forme flexionare (grijuliu) și două forme flexionare (limpede);
• invariabile, când nu își modifică forma în vorbire (bordo, ditamai).
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE ADJECTIVULUI

Adjectivul se combină în propoziție cu alte cuvinte, fiind adjunct sau centru.

În calitate de adjunct, adjectivul are funcţia sintactică de:

• atribut adjectival în grupul nominal;

• nume predicativ în grupul verbal.
Atributul adjectival poate determina:

• un substantiv: Fata s-a bucurat de nota mare.;

• un pronume: Dumnealui mai îndrăzneţ a vorbit.;
• numeral cu valoare pronominală: Doi mai triști scriu poezii.
Atributul adjectival se poate exprima prin:

• adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparaţie: El are o dispoziţie schimbătoare.;

• adjectiv provenit din verb la participiu: Emoţia trăită l-a îmbujorat.;
• adjectiv provenit din verb la gerunziu (gerunziu acordat): Vocea tremurândă i-a dezvăluit
emoţia.;
• adjectiv provenit din adverb: Dan este un băiat bine.
Numele predicativ se află într-o relaţie ternară, depinzând de subiect și de verbul copulativ: El pare
vesel.
În calitate de centru, adjectivul este determinat de:

• complement prepoziţional: El este plin de griji.

• complement indirect: Ea este recunoscătoare colegilor de clasă.
• circumstanţial de loc: Ea este veselă la petreceri.
• circumstanţial de timp: El este îngândurat de zile bune.
• circumstanţial de mod: Este un copil frumos sufletește.
• circumstanţial de cauză: Ana este slabă de nemâncată.
• circumstanţial de scop: Este foarte atentă pentru a înţelege lecţia.
În calitate de centru, adjectivul are dublu rol, putând fi, în același timp, adjunct și centru, de
exemplu: Fata surprinsă de emoţiile ei vorbește cu mama. Adjectivul surprinsă este adjunct pentru
substantivul fata și centru pentru complementul prepoziţional de emoţiile.

GRADE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVULUI

• Gradul pozitiv
La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara cu însușirea altui obiect sau
cu însușirea sa. (mare, mic, cald, rece, roșu – mașina mare, copacul mic, ceaiul cald, apa rece, tricoul
roșu)
Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele: cel, cea, cei, cele. (copacul cel mare,
mașina cea mare, copacii cei mari, mașinile cele mari).

• Gradul comparativ
La gradul comparativ, adjectivul poate exprima însușirea unui obiect comparată cu însușirea altui
obiect (Mașina albastră este mai mare decât mașina roșie.) sau însușirea obiectului comparată cu
aceeași însușire, dar într-o situație diferită (Sania alunecă mai bine pe zăpadă decât pe iarbă.).
Termenii comparației pot fi în aceeași propoziție, ca mai sus, sau în propoziții diferite (Mașina
albastră este mare. Mașina roșie este mai mare. / Aerul este curat în oraș. La munte este însă mai
curat.)
Gradul comparativ poate prezenta trei trepte ale însușirii, cu ajutorul unor adverbe sau locuțiuni
adverbiale:

• comparativul de superioritate – mai mare

• comparativul de egalitate – la fel de mare, tot atât de mare, tot așa de mare
• comparativul de inferioritate – mai puțin mare
Termenii comparației sunt legați prin adverbele decât, ca (mai mare decât …, mai mare ca …) sau
prin locuțiunile prepoziționale față de, în comparație cu (mai mare față de …, mai mare în comparație
cu …).

• Gradul superlativ
La gradul superlativ, adjectivul arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau cel mai înalt și pot fi de
două feluri: relativ sau absolut.
 • Gradul superlativ relativ
Adjectivul la gradul superlativ relativ arată însușirea la gradul cel mai înalt sau cel mai scăzut
comparată cu aceeași însușire a altor obiecte sau cu însușirea aceluiași obiect în situații diferite.
Gradul superlativ relativ poate fi:

• superlativ relativ de superioritate (cel mai mare) – Copacul acesta este cel mai mare dintre
toți copacii din pădure.
• superlativ relativ de inferioritate (cel mai puțin mare) – Dintre toți copacii din jur acesta
este cel mai puțin mare.
În cazul unui substantiv care prezintă mai multe adjective la gradul superlativ relativ, atunci când se
dorește accentuarea gradului superlativ al însușirilor, articolul (cel, cea, cei, cele) se poate repeta
înaintea fiecărui adjectiv: omul cel mai bun, cel mai harnic și cel mai voinic (omul cel mai bun, harnic
și voinic).

• Gradul superlativ absolut

Adjectivul la gradul superlativ absolut arată cel mai înalt grad al însușirii, fără a compara însușirea cu
însușirile altor obiecte sau cu însușirea aceluiași obiect în împrejurări diferite. În cele mai multe
cazuri, superlativul absolut se construiește cu ajutorul adverbului foarte (foarte mare, foarte frumos,
foarte departe). În unele cazuri este format și cu ajutorul adverbului tare (tare frumos).
Atunci când se dorește accentuarea unor însușiri sunt folosite și mijloace mai expresive decât
adverbele foarte și tare:

• adverbe și locuțiuni adverbiale’: prea, nemaipomenit de, grozav de, din cale-afară de,
nespus de, neînchipuit de, nemaipomenit de, minunat de, nevoie-mare
• reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel
• substantive cu valoare de adverb de mod: foc, tun (sănătos tun, frumos foc)
• repetarea adjectivului: mare, mare; mică-mică
• prelungirea unor sunete: rrrece, maaare

• Adjective fără grade de comparație

O serie de adjective nu prezintă grade de comparație, în general cele care reprezintă însușiri care nu
pot fi comparate (complet, întreg, etern, viu, mort, rotund, unic, strămoșesc, perfect) sau cele
provenite din limba latină unde erau forme de superlativ ori comparativ (suprem, superior, inferior,
optim, major, minor, interior, exterior, posterior, minim).