Răspunderea civilă

Răspunderea civilă delictuală este reglementată de art.998 - 1003 Cod civil; ea este specia de

răspundere juridică prin intermediul căreia o persoană care a cauzat alteia un prejudiciu este
obligată să-l repare.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, care presupune încălcarea unei obligații
contractuale, răspunderea delictuală se naște de regulă ca urmare a nesocotirii unei obligații
legale.
Condițiile generale ale răspunderii sunt: (i) existența unui prejudiciu, (ii) fapta ilicită, (iii)
raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și (iv) culpa.
JURSIPRUDENTA:
Răspundere civilă delictuală. Drept de creanță. Acțiune în constatare. Inadmisibilitate.
Secția comercială a Curții de apel Decizie nr. 443 din 18/10/2001 (Constanța).
Prin sentința civilă nr. 726 din 25 aprilie 1997 a Tribunalului Constanța, s-a constatat în temeiul
art. 111 cod pr. civilă, un drept de creanță în favoarea reclamantei în sumă de 118.408.413 lei,
ori o astfel de hotărâre nu este susceptibilă de executare, reclamanta nefiind în posesia unei
hotărâri în realizarea dreptului său de creanță.
Într-o astfel de situație, cum pârâta nu a fost obligată prin hotărârea mai sus arătată să-i plătească
creanța reclamantei, nu se poate reține că de la data de 23 martie 1998, data rămânerii irevocabile
a hotărârii, intervine răspunderea delictuală a acesteia.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 998 - art. 999 cod civil, care reglementează
răspunderea civilă delictuală ce constituie o sancțiune civilă, cu caracter reparator, care intervine
în cazul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudiciu.
Din art. 998 și 999 cod civil - rezultă că, pentru a exista răspundere civilă delictuală, trebuie
îndeplinite următoarele condiții generale: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii
de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a culpei.
În speță, nu se poate considera ca fiind întrunite cumulativ aceste condiții prevăzute de lege
pentru a se antrena o astfel de răspundere în sarcina pârâtei, cât timp prin hotărârea de care se
prevalează reclamanta nu a fost obligată în vreun fel față de aceasta.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 cod pr. civilă, se va admite
recursul, urmând a fi modificată în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii
reclamantei, ca nefondate.
Răspunderea civilă contractuală este obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat
unei alte persoane prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor
născute dintr-un contract valabil încheiat.