PRONUMELE
SUBSTANTIVUL
-denumește lucruri, ființe, fenomene etc;
-felul:
a) comune (se scriu cu literă mică)
b)proprii (nume de persoane, ape, munți, orașe, țări
etc – se scriu intotdeauna cu literă mare).
- gen: masculin(un, doi), feminin(o, două),
neutru(un, două);
- număr: singular și plural
-caz: N, Ac, G, D, V(nu are funcții sintactice)
- articol: hotărât (la sfarsit- l,-a,- lui, i, lor,),
nehotărât(in fata subst. – un, o, niste )
SUBSTANTIVUL- realizări sintactice
Nominativ- subiect (cine, ce?), nume predicativ(cum ,
cine, ce este?), atribut apozitional(care?)
Acuzativ – nume predicativ, complement direct (pe
cine/ ce?), atribut (care?), complement
prepozitional( prepozitie Ac + cine / ce?),
circumstantial de loc(unde?). circumstantial de
timp(când?), circumstantial de mod(cum?),
circumstantial de scop(cu ce scop?), circumstantial de
cauză(din ce cauză?)
Genitiv- nume predicativ, atribut subst. genitial(a, al ,
ai ale, cui?), circumstantiale (prepozotie G+ unde,
când, cum?), complement prepozitional (prep.G +
cine/ce?)
Dativ –nume predicativ, atribut subst.prepozitional
(prep.D + care?), complement direct (cui?),
compl.prep.(prep.D+cine/ce?), circumstantiale (prep.
D+ unde, când, cum etc)
SUBSTANTIVUL – prepozitii cazuale
Acuzativ – cu, de, la, de, la, în, din, spre, înspre,
dinspre, ca, de lângă, de peste etc.
Genitiv- asupra, deaspra, la stânga, la dreapta,
în susul, în mijlocul, contra , împotriva
Dativ – grație, mulțumită, datorită, aidoma,
contrar, potrivit, conform, asemenea
ADJECTIVUL
-arată însușirea unui obiect;
-întrebări: CARE, CE FEL DE?
-se acordă în gen, număr și caz cu subst.însoțit;
- felul:
a) propriu –zise (înalt, frumos)
b) provenite din: vb. participiu, gerunziu, adverbe, pronume
- fome flexionare: 2, 3, 4
- forme invariabile( crem, bej)
- grade de comparatie: pozitiv, comparativ, superlativ
Realizări sintactice(functii sintactice)
Nume predicativ> Ionela este frumoasă. Cum este?
Atribut adjectival: Fata frumoasă este aici.ce fel de?
Complement prepozitional: Din rosu s-a facut alb.din ce?
Circumstantial: De mică a știut să cânte. De când?
ADJECTIVUL - grade de comparatie
1. pozitiv- alb (nu se schimba)
2. comparativ de:
superioritate (mai alb), egalitate (la felde alb),
inferioritate(mai putin alb)
3. superlativ :
-relativ – de superioritate (cel mai alb), de
inferioritate( cel mai putin alb )
-absolut : de superioritate (foarte alb),
de inferioritate ( foarte putin alb )
Adjective fără grade de comparație: unic, principal,
enorm, colosal, gigantic, superior, inferior, anterior,
posterior, suprem, mort, viu etc.
NUMERALUL
-arată numărul și ordinea obiectelor;
-întrebări: Câți? Câte?
- felul:
a) CARDINAL (unu, doi, zece, treizeci, o sută etc. );
b) ORDINAL (primul, al doilea, al treisprezecelea)
- valori:
a) adjectivală: numeral + substantiv= Două fete citesc.(f.s atribut
adjectival)
b) pronominală: numeral(se refera la persoană):Două citesc.
(îndeplinește funcții sintactice ca substantivul)
c) substantivală: numeral( cifre): El a oprit la km 18.(f.s atribut)
-înlocuiește un substantiv;
Felul: pronume:
a) personal (eu, tu, el, ea, mine, tine, nouă, ne, mă etc.) cu f.s ca sub;
b) politețe (dumneavoastră, dumneata etc.
! dânsul/dânsa sunt pronume personale);
c) posesiv (al meu , al, său, ai noștri, , ai voștri, a mea etc) cu f.s. ca la
substantiv.
!!! când stă pe lângă un substantiv și se acordă în gen, nr., caz devine
adjectiv pronominal posesiv cu f.s. de atribut adjectival : Părinții mei
sunt în vacanță.
d) demonstrativ (de apropiere- acesta; de depărtare- acela, aceea; de
identitate- aceeași, același; de diferențiere – celălalt, cealaltă) cu f.s.
ca la substantiv.
!!!când stă pe lângă un substantiv și se acordă în gen, nr., caz devine
adjectiv pronominal demonstrativ cu f.s. de atribut adjectival:
Fata aceasta este sora mea.
e) relativ (care,cine,ce,cât,cui,cărui,câtor) cu f.s. ca ale substantivului.
!!! când stă pe lângă un substantiv și se acordă în gen, nr. și caz
devine adjectiv pronominal relativ cu f.s de atribut adjectival:
Nu știu care fată vine la petrecere.
f) interogativ (care, cine, ce, cât, cui – apar în enunțuri interogative ,
adică cu semnul întrebării) cu f.s. ca ale substantivului.
!!! când stă pe lângă un subst. se se acordă în gen, nr.li caz devine
adjectiv pronominal interogativ cu f.s. de atribut adjectival:
Care fată vine la petrecere?
g) pronume nehotărât (oricare, oricine, orice, fiecare, toți, toate,
ceva, careva, mulți, puțini, multe, unul, altul etc.) cu f.s. ca ale
substantivului.
!!! când stă pe lângă substantiv și se acordă în gen, nr.și caz devine
adjectiv pronominal nehotărât cu f.s. de atribut adjectival:
Orice cântec este frumos.
h) pronume negativ (nimeni,nimic,niciun,nicio) cu f.s. ca la substantiv
!!!când stă pe lângă substantiv și se acordă în gen, nr.și caz devine
adjectiv pronominal negativ cu f.s. de atribut adjectival:
Nicio fată nu a ajuns la petrecere.
i)de întărire (însumi/însămi, însuți/însăți, însuți/însăși
înșine,înșivă,înșisi/înseși) cu f.s. ca subst.
!!! când stă pe lângă subst./ pronume devine adj.pron.deîntărire cu
f.s de At adj.: El însuși a câștigat.Maria însăși a câștigat.

VERBUL
-exprimă acțiuni.
- întrebare : CE FACE?
Felul
- predicative- formează singure
predicatul: f.s. predicat verbal: ex. Ea
merge la școală. Ce face ea?
- copulative: nu formează singure
predicatul și intră alături de nume
predicativ în alcătuirea predicatului
nominal(vb.cop+nume pred= predicat
nominal - PN).
!!! verbul A DEVENI ESTE
ÎNTOTDEAUNA COPULATIV.
Verbele a fi, a ajunge, a ieși, a se face,
a părea , a rămâne, a însemna sunt
copulative când se înlocuiesc cu a
deveni.
Ex. El a ajuns doctor.(El a devenit
doctor)= a devenit doctor –PN
- verbe auxiliare(ajută la formarea
timpurilor- nu au funcție sintactică) : a
fi (conjuctiv perfect: să fi fost), a
avea( perfect compus – am citit;
conditional -ar cânta), a vrea (viitor –
voi citi)
ADVERBUL
- stă pe lângă un verb;
-felul:
a) de mod (bine, rău, repede, alene, mult, puțin)
b) loc (aici,acolo, acasă, sus, jos, aproape)
c) de timp (azi, mâine, acum, mereu, anual,
nicioadată, temporar)
d) relative(unde, când, cum, cât)
de afirmatie / negatie(da, nu).
-are grade de comparatie(sunt identice ca ale
adjectivului): bine,mai bine, cel mai bine etc.
-adverbe fără grade de conparatie(da, nu, chiar,
cam).
-realizări sintactice:
Circumstantial de loc: Am ajuns aici.
Circumstantial de timp: Ajunge azi.
Circumstantial de mod: Merge încet.
Adverbe fără funcție sintactică: cam,chiar,doar,
mai, prea etc.
VERBUL - CATEGORII GRAMATICALE:
a) persoană
b)număr
c)gen(doar la persoana a iii-a singular si plural)
d) timp (prezent, trecut și viitor)
e) moduri personale și forme verbale
nepersonale.
f) aspect: afirmativ(citesc), negativ (NU citesc)
- conjugare: se stabilește după forma de infinitiv:
-conj. I: -a (a cânta), II - ea (a avea, a bea), III – e
(a scrie, a zice), IV – i (a citi, a fi), V- î (a coborî)
- construcții sintactice (diatezele):
- activă : Maria citește. – subiectul face acțiunea
-pasivă: Cartea a fost citită de Maria- acțiunea
este realizată de altcineva.
-reflexivă: Copilul se teme de animale. (apar
verbe reflexive: a se teme, a se juca, a se distra,
a se descurca etc.)
- impersonală: Afară plouă. (apar vb. a atuna, a
ploua, a fulgera , vb. se zice, se crede, se cuvine,
mi-e foame, mi-e frig, Imi place, imi pasă, este
bine/ rău/ greu/ dificil)
- incidentă : – Voi pleca, încuviință ea (trecerea de la
vb.diretă la indirectă),
Ionel – băiat cumsecade - m-a ajutat.
Este, desigur, un efort pentru el.
CONJUNCȚIA
- are rol conector în propoziție și frază;
-nu are funcție sintactică
-felul:
a) coordonatoare
-conj.și locuțiuni conj.copulative (si,nici,precum și,ci și etc)
-disjunctive( sau, ori, fie etc.)
-adversative(dar,ar însă,ci) și locutiuni adversative(numai că)
-concluzive(deci, așa că,), locuțiuni(așadar, prin urmare, în
concluzie)
b) subordonatoare – (că, să, dacă, de, ca...să, deoarece, căci,
fiindcă, deși) și locuțiuni conjuncțiionale subordonatoare
(pentru că, cu toate că, chiar dacă)
VERBUL- moduri și timpuri
Moduri personale – verbele îndeplinesc f.s de predicat (verbal sau nominal)
MODUL INDICATIV
A). PPREZENT – eu citesc, tu citești, el/ea citește, noi citim, voi citiți, ei/ ele citesc
B). TRECUT: a).Imperfect : verb+ terminațiile: citeAM, citeAI, citeA, citeAM, citeAȚI, citeAU
b). Perfect simplu: verb + terminațiile : eu jucai /văzui/ citiI/ scriseI/ doborâI, sciseȘI,
el/ea jucĂ / văzU /citI / scrisE / doborÎ/ , noi citiRĂM , voi citiRĂȚI, ei/ele citiRĂ
c). Perfect compus: vb.aux. A AVEA (am , ai, a, am, ați, au) + participiul vb. ( t/ s):
eu am citit, tu ai citit, el/ ea a citit, noi am citit, voi ați citit, ei/ele au citit
d). Mai mult ca perfect: vb.+ terminațiile: eu citiSEM, tu citiȘEȘI, eș/ea citiSE, noi
citiSERĂM, voi citiSERĂȚI, ei / ele citiSERĂ.
MODUL CONJUCTIV: îl recunoaștem după conjuncția SĂ din fața verbului: să scriu, să citesc
etc. Are două timpuri:
a) Prezent : SĂ citesc b). Perfect: SĂ FI citit
MODUL CONDIȚIONAL – OPTATIV :
a) Prezent : aș scrie, ai scrie, ar scrie, am, scrie, ați scrie, ar scrie (vb.a avea + infinitiv)
b) Perfect : aș fi scris, ai fi scris etc.
MODUL IMPERATIV : arată un îndemn, sfat, o poruncă, rugăminte:
Închide ușa! , Maria, vino aici! , SCRIEȚI repede! – are forme doar pt.persoana a II-a.
FORME VERBALE NEPERSONALE (moduri nepersonale- nu îndeplinesc f.s. de predicat)
La aceste moduri, verbelee îndeplinesc f.s. de SUBIECT, ATRIBUT,COMPLEMENT , NUME
PREDICATIV
INFINITIV – numele acțiunii : A SCRIE, A CITI, A AVEA, A CÂNTA, A COBORÎ
GERUNZIU- au terminația ÂND și IND (citind, scriind, doborând)
PARTICIPIU – au terminația în T /S : a scrie – scris , a citi – citit
SUPIN – prepoziție (de /la/ pentru) + vb.participiu = de citit, la pescuit, pentru cusut
PREPOZIȚIA INTERJECȚIA
- NU ÎNDEPLINEȘTE FUNCȚIE - exprimă senzatii, stări, imită sunete;
SINTACTICĂ; -felul:
-Are rol conector între părți de vb. a) propriu-zisă (exprimă stări: ah!, of!,
felul: vai, hai, bravo, măi)
a) simple: cu, de, la, pentru, grație b)onomatopeică (imită sunete: miau,
b)compuse : despre, de-a, către etc. bla-bla-bla, cioc-cioc etc).
-locuțiune prepozitională: în fața, în -locutiune interjectională: Doamne
spatele, în jurul etc. fereste! Slavă Domnului!, măi să fie!
Realizări sintactice:
- interjectia predicativă: uite, hai, trosc
cu f.s de predicat verbal.
- nume predicativ: E vai de tine!
-atribut: Zgomotul buf!s-a auzit tare.
-circumstanțial: Ceasul sună brr, brr!.
Fără funcție sintactică: Când formează
singure enunt: Vai, Vai!, măi, măi