Ilovepdf Merged

ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ACADEMICĂ – CURS 1
Ce este etica?
 Etica, la modul cel mai general, distinge
între ceea ce este „drept” şi ceea ce este
„greşit”, dintr-un punct de vedere
universal acceptat.
2
Ce este morala?
 “Cod social”, ansamblu de reguli cărora
fiecare individ trebuie să i se
conformeze pentru a fi acceptat în
societate/comunitate.
3
Ce este etica?
 „Etica are de-a face cu ceea ce sentimentele mele

îmi spun că este bine sau rău".
 „Etica este legată de credința mea religioasă".
 „A fi etic înseamnă să respecți legea".
 „Etica reprezintă modelele de comportament
acceptate în societate".
 „Nu ştiu ce înseamnă acest cuvânt”.
(Raymond Baumhart, răspunsurile unor oameni de afaceri

americani la întrebare studiu)
4
Comentați!
Ai un coleg, dintr-un an mai mic, care are dificultăți în a
înțelege cerințele și tema unei lucrări de seminar, riscând
astfel o notă foarte proastă. Situația sa materială nu este
deloc bună, iar o medie scăzută l-ar pune în postura de a
risca pierderea bursei sau a locului în cămin. Tu ai absolvit
deja respectivul curs cu notă maximă și a fost unul dintre
preferatele tale. Prin urmare, decizi să îți ajuți colegul,
oferindu-i lucrarea ta din anii trecuți, pe care să o predea la
seminar ca fiind a sa. Probabil va lua o notă mai bună (să
presupune că profesorul de la seminar s-a schimbat între
timp, iar șansele să fie sesizată problema sunt mici).
(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică, Editura

5
Universității București, 2018)
Raportul lege-etică
Norma/norma socială
 Norma = un model de acțiune, care trebuie
aplicat în anumite împrejurări.
 Norma socială = set de comportamente și

atitudini acceptabile și neacceptabile pentru
membrii unei societăți/comunități
7
Trăsături specifice normelor
sociale
 un model normativ trebuie să fie asumat de către individ

în mod conștient
 o normă este un model de comportament individual, ce
are însă o semnificație și o valabilitate supraindividuală
 trebuie enunțată explicit ca model supraindividual de
comportament
8
Specificul normelor morale
 se referă la actele individuale libere

 expresie normativă categorică care formulează
anumite obligații
 autoritate imanentă subiectului -conștiința
morală
 sancțiuni spirituale
9
Elementele componente ale
normelor
 Expresie
 Autoritate normativă
 Subiect
 Domeniu de aplicare
 Metode de impunere
10
Principii morale
 Norme de maximă generalitate care își propun să

integreze într-un sistem coerent diferitele reguli
morale, oferind totodată un criteriu universal de
decizie morală justă într-o cât mai mare varietate de
situații posibile.
11
Valori morale
 Trăsături de caracter a căror cultivare și, mai

ales, aplicare practică, pot inhiba pornirile
antisociale și pot favoriza atitudini de
solidaritate.
Teorii etice standard
 Utilitarismul
 Etica datoriei
 Etica virtuților
13
Utilitarismul
 Curentul este fondat de Jeremy Bentham (1784 -
1832) şi restructurat în forma sa clasică de către
John Stuart Mill (1806 - 1873).
 Presupune o perspectivă consecvenţialistă,
potrivit căreia fapta bună nu se definește prin
intențiile care stau la originea ei sau prin scopurile
urmărite de către inițiator, ci prin efectele sau
consecințele sale.
14
Etica datoriei
 Fondatorul acestui curent este Immanuel
Kant (1724 - 1804).
 Porneşte de la premisa că oricât de
benefice, consecinţele actelor noastre sunt
lipsite de orice valoare morală dacă sunt
efectele unor gesturi accidentale sau dacă
le săvârşim animaţi de motive şi intenţii
egoiste.
15
Etica virtuților
 A fost fondată de către Aristotel.
 Nu pune accent pe reguli sau norme. Aristotel
recomandă virtuţile etice sau valorile morale
cardinale: curajul, dreptatea, cinstea şi
mărinimia, considerând că, prin îndelungata
exersare a acestor virtuţi, se formează omul de
caracter.
 Omul de caracter nu are nevoie de reguli,
deoarece bunele lui deprinderi îl fac să urmeze
de la sine calea virtuţii.
16
Dilema macazului
Un tren rulează scăpat total de sub control. În calea sa se află 5
oameni care au fost legați de șină de un răufăcător. Din fericire,
există un macaz și o linie ocolitoare, dar pe care e un alt om
legat de șină. Știi că numai de tine depinde soarta acestor
oameni. Vei schimba macazul? Dacă nu faci nimic, trenul va
ucide 5 persoane. Dacă schimbi macazul va ucide una și cinci vor
fi salvate. E moral să ucizi o persoană pentru a salva cinci?
(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică,

Editura Universității București, 2018)
Dilema pasarelei
Un tren amenință să ucidă 5 oameni. Tu stai pe o pasarelă,
deasupra liniilor, alături de o persoană străină corpolentă. Dacă
o împingi pe linii, corpul său va opri trenul, salvând viața celor
cinci persoane. Corpul tău, fiind firav, nu va opri trenul. O vei
împinge? E moral să ucizi o persoană pentru a salva cinci?
(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică,

Editura Universității București, 2018)
Dilema dezastrului biologic
Un tren transportă un virus produs artificial, care este extrem de periculos.
Dacă virusul este eliberat în atmosferă, mii de oameni vor muri din cauza lui.
George este unul dintre oamenii de știință responsabili cu distrugerea
virusului în condiții sigure, și monitorizează transportul de pe un pod. Pe
măsură ce trenul se apropie, el vede cu ajutorul unui binoclu că o bombă
puternică a fost pusă pe șinele de cale ferată, și nu există nicio modalitate de
a comunica această informație pentru a opri trenul în timp util. Dacă trenul
trece peste bombă, atunci va exploda și virusul va fi eliberat în atmosferă,
producând consecințe catastrofale. Pe pod, lângă George, se află o persoană
obeză. Singura modalitate de a opri trenul este ca George să împingă
persoana respectivă în fața trenului, deși asta îi va aduce moartea.
(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică, Editura

Universității București, 2018)
Etica academică
 Etică profesională
 Carta Universității din Craiova
 Codul de etică și deontologie profesională universitară
 Codul drepturilor și obligațiilor studenților din Universitatea din
Craiova
 Regulament privind activitatea profesională a studenților
 ROF ACE
 Etică a cercetării
 Managementul eticii
Integritatea academică – motivații,
consecințe
 De ce ar adera un student la normele de integritate
academică?
 Care ar fi consecințele morale ale lipsei de integritate
academică pentru un student?
 Care ar fi consecințele integrității/lipsei de integritate
academică la nivelul unei instituții de învățământ
superior?
Integritatea academică la nivel
individual – consecințe
 deprinderea anumitor valori/atitudini/comportamente
dezirabile în cariera viitoare
 reputație bună în rândul colegilor, profesorilor,
potențialilor angajatori
 evitarea unor probleme în carieră generate de dezvăluirea
ulterioare a unor comportamente imorale în spațiul academic
 imagine, încredere și respect de sine ridicate
 pregătire profesională solidă
Integritatea academică la nivel
instituțional – consecințe
 multiplicarea comportamentelor morale, descurajarea
comportamentelor imorale ale membrilor comunității
 bună reputație/imagine în rândul angajatorilor, dar și a
potențialilor candidați
 poziționare bună în topurile academice naționale și
internaționale
 valoare recunoscută a diplomelor emise
 evitarea riscurilor implicării în scandaluri publice/de
imagine
 evitarea implicării în procese, însoțite de eventuale
pierderi financiare
Efecte sociale ale lipsei de
integritate academică
 deprecierea calității învățământului

 percepții negative la nivel public despre ceea ce
reprezintă învățământul superior
 devalorizarea statutului de cadru didactic universitar
 desconsiderarea/stigmatizarea cercetării științifice
 subaprecierea studiilor doctorale
Comentați!
Ion este profesor la o facultate. Fără a avea intenția de a o
agresa sexual pe Lavinia, o ia după umeri, cu un aer patern. Știm
că Ion și-a făcut un reflex cu studenții care-i intră în birou să-și
arate prietenia față de ei prin a-i prinde de braț sau de după
umeri. În cazul Laviniei, el vrea realmente doar să o încurajeze
în scrierea tezei de licență. În schimb, Laviniei nu îi este clar
acest lucru. Îi displace gestul lui Ion și se întreabă dacă nu
cumva felul în care procedează profesorul ar putea fi catalogat
drept un act de hărțuire sexuală.
Este acesta un caz de hărțuire sexuală? Cum trebuie
procedat?
Sursa: https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/Etica-si-
integritate-academica_instrumente-suplimentare.pdf
Exemple de hărțuire sexuală
(Codul de Etică UCV)
 O persoană repetă sistematic enunțuri sexiste, glume cu
conotații sexuale sau povestește fantezii sexuale, cei
din preajmă neacceptând acest lucru, și protestând
împotriva acestui fapt
 O persoană trimite altei persoane materiale
pornografice și obscene nesolicitate sau nedorite
 O persoană atinge fizic, cu conotaţii erotico-sexuale, o
altă persoană, fără consimțământul acesteia
Comentați!
Mihai este student în anul al III-lea. El este un student devotat studiului și începe
să se gândească foarte serios la opțiunea de a-și continua studiile la unul dintre
masteratele universității după ce își ia licența. Niciodată nu i-au plăcut scurtăturile
și nici nu agreează comportamentul delăsător al unor colegi. La începutul unui
curs, profesorul titular le transmite studenților că la notare va ține cont, în procent
de 20%, de prezența de la curs. Prin urmare, îi roagă pe studenți ca la începutul
fiecărui curs să facă o foaie de prezență care să „circule” în sală. Profesorul le
spune că adoptă pentru prima dată acest criteriu de notare, deoarece vrea să-i
încurajeze pe studenți să vină la curs și să pună întrebări, să își clarifice
neînțelegerile, eventual să îi spună/ adreseze ce i-ar interesa mai mult și așa mai
departe. După primele două cursuri, Mihai observă că unii dintre colegii săi
semnează la începutul cursului prezența, pentru ca mai apoi să plece în timpul
cursului. Lui Mihai îi displace acest comportament și, deși nu este în mod direct
dezavantajat, ia cuvântul la începutul următorului curs și îi spune profesorului că
nu i se pare moralmente corect ca unii colegii să plece din sală imediat după ce
semnează prezența la curs.
Comentați!
Iulia lucrează la un eseu argumentativ. Este foarte important să
primească o notă cât mai mare, pentru a obține și anul viitor o bursă
de merit. Colega ei de cameră, Andreea, este înscrisă la același
masterat, însă într-un an mai mare, respectiv anul al II-lea. Văzând cât
de stresată este Julia din cauza eseului, Andreea îi trimite eseul ei mai
vechi, de la același curs, pentru care a luat nota 10. Îi recomandă Iuliei
să-l modifice puțin pentru a fi sigură că va lua nota 10. Iulia rescrie
introducerea, reorganizează materialul trimis, adaugă 2-3 paragrafe la
concluzii, completează cu date și cu referiri la o bibliografie mai nouă.
Se poate spune că din materialul Andreei a păstrat cam 60%.
Discutăm de o problemă de integritate academică? Justificați.
Comentați!
Elisa și Dimitire sunt tineri asistenți universitari și se bucură de o seară
la bar. Mai devreme în acea seară au supravegheat o grupă de
studenți care susținea un test la mijlocul semestrului. Mâine vor
corecta și nota testele. Un grup de șase studenți din grupa cu care
lucrează ei este de asemenea la bar, îi recunoaște și îi invită să li se
alăture.
Vor fi asistenții capabili să rămână obiectivi în notare dacă
socializează cu studenții lor?
Ce etape ar trebui să parcurgă în notare pentru a asigura
obiectivitatea?
Cum s-ar putea simți alți studenți dacă îi văd pe cei doi asistenți la bar
cu colegii lor ?
https://www.researchgate.net/publication/333058936_CAPITOLUL_ETICA_ACADEMI
CA_SI_ELEMENTE_DE_DIDACTICA_A_ACESTEIA
Principii și valori ale conduitei
etice în UCV
 libertatea academică
 autonomia personală
 meritul
 profesionalismul
 dreptatea și echitatea
 onestitatea și corectitudinea intelectuală
 responsabilitatea
 respectul și toleranța
 bunăvoința și grija
https://www.ucv.ro/pdf/despre/structura/comisie_etica/2019/Cod
_etica_UCV_2011.pdf
Libertatea academică
”În condițiile unui învățământ laic, ale respectării statului de
drept și drepturilor omului, spațiul academic universitar
este un spațiu liber de orice constrângeri politice,
economice și religioase, membrii săi fiind protejați de
cenzură, de manipulări și persecuții care încalcă libertatea
academică. Respectarea libertății celuilalt reprezintă un
principiu esențial al statului de drept. Ea include respectul
pentru diferențe și descurajează orice formă de
discriminare, promovând cooperarea și parteneriatul
intelectual în spațiul universitar”
https://www.ucv.ro/pdf/despre/structura/comisie_etica/2019/Cod_eti
ca_UCV_2011.pdf
Realizarea libertății academice
a. Având drept scop obiectivitatea științifică, universitatea,
facultățile, departamentele, catedrele, membrii comunității
academice nu se supun, în activitatea lor, ideologiilor
politice sau religioase chiar dacă rezultatele cercetării lor
științifice contravin acestor ideologii.
b. Prin asumarea libertății academice, universitatea nu
cultivă un comportament obedient fată de o putere politică
sau alta, în condițiile în care o parte din resursele de
finanțare vin de la buget, iar acesta este administrat
vremelnic de un cabinet politic.
ca_UCV_2011.pdf
Realizarea libertății academice
d. Nici o credință religioasă sau ideologie politică nu poate
fi impusă în spațiul universitar laic prin abuz de putere sau
de autoritate. Denaturarea conținutului științific al
cursurilor, rezultatelor cercetării în sensul obedienței față
de grupări politice, religioase sau economice contravine
spiritului academic.
e. Îndoctrinarea politică, religioasă, dogmatică, în spațiul
universitar, încalcă dreptul studenților, cadrelor didactice,
cercetătorilor la obiectivitate științifică și la libertate de
gândire. (...)
ca_UCV_2011.pdf
Trebuie evitate discuțiile pe teme
sensibile în spațiul universitar?
Un profesor francez care le arătase elevilor

săi caricaturi cu profetul Mahomed (la un
curs despre libertatea presei) a fost decapitat
în octombrie 2020 în apropiere de Paris, iar
atacatorul său a fost împușcat mortal de
politie.
https://www.agerpres.ro/mondorama/2020/10/17/profesor-decapitat-in-franta-patru-
persoane-intre-care-un-minor-retinute--592684
”Un alt incident (pentru că deocamdată se află în faza de
incident) s-a produs săptămâna trecută (martie 2021) la
Institutul de Studii Politice de la Grenoble. Un sindicat al
studenților a considerat că doi dintre profesorii instituției
sunt „islamofobi” și „fasciști”. Drept pentru care studenții
respectivi au lipit pe fațada instituției niște afișe sub formă
de denunțare publică, cerând demisia respectivilor
profesori. (...) Fotografiile afișelor și incitările la anulare a
carierelor celor doi au circulat și pe internet. Între timp
ministerul de resort a reacționat, așa-zisele denunțuri de
pe rețelele de socializare au fost retrase… Un procuror a
anunțat deschiderea unei anchete pentru «injurii aduse
unui particular sub formă de text și imagine»”.
https://www.rfi.ro/special-paris-131412-nelinisti-franta-privind-
dezbaterea-libera-scoli-si-universitati
Prozelitism, propagandă,
îndoctrinare religioasă?
Sorin Curilă în fața studenților, președinte al Senatului
Universității din Oradea, cu 5 zile înainte de referendumul
pentru redefinirea familiei, la deschiderea anului
universitar:
„Sistemul pe care îl promovăm cuprinde pământul țării, pe
care s-au format poporul român și limba română, familia
românească, familie tradițională întemeiată prin căsătoria
liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, așa cum a
lăsat-o pe Pământ bunul Dumnezeu, Religia, biserica și
Școala românească”.
Surse:
https://www.edupedu.ro/presedintele-senatului-universitatii-din-oradea-care-conduce-coalitia-pentru-
familie-bihor-mesajul-transmis-studentilor-nu-contine-prozelitism-sau-propaganda-religioasa/
https://adevarul.ro/locale/oradea/presedintele-senatului-universitatii-oradea-reclamat-prozelitism-religios-
declaratia-i-a-revoltat-studenti-1_5bd5ae54df52022f75f128ef/index.html
https://www.uoradea.ro/display18352
Discriminare?
https://florindiaconu.com/fara-burka-niqab-
sau-hijab-in-institutiile-de-stat-din-romania/
Discriminare?
https://florindiaconu.com/fara-burka-niqab-
sau-hijab-in-institutiile-de-stat-din-romania/
Comunicat CNCD
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2018/02/comunicat-1-1.pdf
Pe data de 2 martie 2017, la colegiul Middlebury din
Statele Unite era programată o conferință a unui politolog
controversat, Charles Murray. Un grup de studenți a
început să scandeze în sală la începutul prelegerii, în
semn de protest. Ca urmare, evenimentul a fost mutat în
altă locație (non-publică).
Studenții au continuat protestul și în noua locație, prin
scandări, lovituri în geamuri și declanșarea alarmelor de
incendiu. La finalul conferinței, studenții protestatari au
blocat calea participanților care încercau să plece.
Moderatoarea conferinței, profesoară la Middlebury, a fost
lovită și trasă de păr, iar ulterior a fost spitalizată timp de
câteva zile pentru contuzie și traumatism cervical.
https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/11/Etica-si-
integritate-academica.pdf
Întrebări/discuții
 Se justifica un protest (al studenților, al
comunității academice) în acest caz (nu de
această manieră)?
 Ce formă ar fi trebuit să ia protestul pentru
a-l considera acceptabil (dacă îl considerați
necesar)?
Pe data de 16 septembrie 2013, a avut loc un incident la baza navală
din Washington D.C. Un criminal a deschis focul asupra angajaților,
ucigând 9 persoane și rănind alte trei. După incident, David Guth,
profesor de jurnalism la Universitatea Kansas, a postat următorul
tweet: „Sângele este pe mâinile #NRA (n.a. National Rifle Association,
cel mai cunoscut ONG american ce militează pentru dreptul populației
civile de a deține și purta arme de foc). Data viitoare să fie fiii și fiicele
VOASTRE. Să vă fie rușine. Să vă bată Dumnezeu”. Postarea a făcut
vâlvă și a stârnit proteste după ce a fost preluată pe nenumărate site-
uri. Universitatea a reacționat suspendând profesorul, iar cancelarul a
motivat decizia prin nevoia de a „preveni deteriorarea mediului de
învățare pentru studenți, pentru facultatea de jurnalism și pentru
întreaga universitate”. Criticii deciziei au argumentat că Guth nu a avut
parte de o procedură echitabilă (nu a fost audiat) și că exprimarea unei
opinii politice, chiar dacă într-o formulare nefericită, este apărată de
constituție și de regulamentele universitare privind libertatea
academică.
https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-
content/uploads/2018/11/Etica-si-integritate-academica.pdf
Întrebări/discuții
 Vi se pare justificată sancționarea
profesorului american?
 Ar trebui să fie sancționat un student/un
profesor pentru o postare pe o rețea de
socializare (în nume personal)? Dacă da, în
ce condiții, pentru ce fapte?
În 2018 un elev din Buzău a fost sancționat cu scăderea notei la
purtare la 2 în special ca urmare a postării pe grupul Facebook
al liceului a unui videoclip și a unor comentarii considerate
jignitoare la adresa profesoarei de desen.
În videoclip, profesoara apărea în ținută sumară, interpretând o
melodie cu versuri precum: „Stau și aștept să mă lipesc de un
băiat/M-aş duce cu el la un hotel, dar ce păcat că n-are în
portofel…”. (se pare că la momentul realizării nu era cadru
didactic)
Clipul este însoțit și de un comentariu ironic la adresa
profesoarei. „Băi băieți, eu zic să facem o mișcare prin care să îi
găsim profei de desen un băiat de care să se lipească. Între
timp Colegiul Hașdeu e liceul în care e interzisă purtarea bărbii
și părului lung, dar unde predă una dintre cele mai luminate
minți ale sistemului de învățământ, acest struţo-cămilă al artei,
care se zbate între vocația de a cânta și a desena”
https://adevarul.ro/locale/buzau/nota-2-purtare-derbedeul-
colegiul-national-bp-hasdeu-si-a-ironizat-profesoara-desen-
1_5c0fe0fadf52022f755a47af/index.html
Conotație rasistă?
Conotație rasistă?
https://www.libertatea.ro/stiri/cum-i-au-convins-avocatii-lui-vladimir-tismaneanu-pe-
judecatori-ca-acesta-nu-a-fost-rasist-in-postarea-cu-ciorile-nu-stia-ca-n-tandarei-sunt-
romi-seful-cncd-vom-face-probabil-recurs-3413768
Precizările prof. Tismăneanu
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/vladimir-tismaneanu-amendat-de-cncd-
cu-5-000-de-lei-pentru-o-postare-cu-conotatii-rasiste-1302838
Curtea de Apel București a anulat
amenda CNCD (în primă instanță)
 este dovedit științific, în domeniul psihologiei analitice, faptul că unele
persoane pot percepe lucruri diferite din aceeași imagine
 nu a sesizat o conotație rasistă, deoarece nu cunoștea informații
referitoare la compoziția demografică a orașului Țăndărei
 impunerea carantinei în orașul Țăndărei se realizase în data de 4 aprilie
2020, iar în data de 11 aprilie 2020 (data la care Tismăneanu a făcut
postarea – n.r.), subiectul de actualitate îl reprezenta incidentul de pe
aeroportul din Cluj-Napoca din 9 aprilie 2020 (aglomerația generată de cei
care plecau la muncă în Germania)
 imaginea a fost privită drept o ironie la adresa măsurilor luate de autorități,
măsuri prin care «Toate zborurile sunt anulate» pe un aeroport fictiv (i.e.,
Aeroportul Țăndărei), iar singurele care ar putea fi afectate de o
asemenea măsură sunt păsările, care trebuie să stea pe gard
 imaginea putea avea un caracter amuzant fără vreo legătură cu substratul
rasist
https://www.libertatea.ro/stiri/cum-i-au-convins-avocatii-lui-vladimir-tismaneanu-pe-judecatori-ca-
acesta-nu-a-fost-rasist-in-postarea-cu-ciorile-nu-stia-ca-n-tandarei-sunt-romi-seful-cncd-vom-face-
probabil-recurs-3413768
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Contencios
administrativ și fiscal, a statuat în cadrul Deciziei nr. 4546
din data de 27 noiembrie 2016, că Facebook este spațiu
public.
În speță, reclamantul, care era director al cancelariei
Instituției Prefectului Mureș, a postat pe profilul personal
de facebook mesajul „Arbeit macht frei – asta să înțeleagă
protestatarii”, iar prin Hotărârea nr. 60 din data de
22.02.2012, Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării a dispus aplicarea sancțiunii amenzii
contravenționale în cuantum de 1.000 RON, reținându-se,
printre altele, că: „În ceea ce privește caracterul public al
faptei, s-a apreciat ca fiind temeinice și legale reținerile
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării din
hotărârea atacată, întrucât rețeaua de socializare
Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului
https://legalup.ro/facebook-este-spatiu-
mesajelor difuzate, cu o căsuțăpublic/
poștală electronică”.
Legislația privind conduita în
cercetarea științifică
 Legea nr. 206/2004 privind buna conduită
în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare
 Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

Normele de bună conduită în activitatea
de cercetare-dezvoltare (L206/2004)
a) norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare,
publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi
monitorizare a cercetării-dezvoltării;
d) norme de bună conduită în funcţiile de conducere în
activitatea de cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi
demnităţii umane, evitarea suferinţei animalelor şi
ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului
ecologic.
Norme de bună conduită în
activitatea ştiinţifică -abateri
a) confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor
ca date experimentale, ca date obţinute prin calcule sau
simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate
obţinute prin calcule analitice ori raţionamente
raportarea de rezultate sau
deductive; date fictive, care nu sunt
b) falsificarea de date experimentale, deactivităţi
rezultatul real al unei date obţinute prin
de cercetare-dezvoltare
calcule sau simulări numerice pe calculator ori de date
raportarea selectivă sau respingerea
sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori
datelor ori a rezultatelor nedorite;
raţionamente deductive;
manipularea reprezentărilor sau a
ilustraţiilor; alterarea aparatului
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea
experimental ori numeric pentru a
activităţiiobţine
de cercetare-dezvoltare
datele dorite fără a raporta a altor persoane
alterările efectuate;
Falsificarea cercetărilor - exemple
Sir Cyril Burt
Fondator Mensa
A realizat studii pe gemeni privind
analiza IQ. Studiile lui au arătat că
în proporție de 70% inteligența este
determinată genetic. Studii
ulterioare au arătat că falsificarea
unor rezultate.
http://www.apio.ro/upload/mc12_eval_etica
_cercet.pdf
Jens Förster
În anul 2015, un psiholog social
german, de la Universitatea din
Amsterdam a fost găsit vinovat de
inventarea datelor mai multor
cercetări, care au atras atenția prin
regularitatea lor greu de obținut în
condiții reale.
http://www.apio.ro/upload/mc12_eval_etica
_cercet.pdf
Diederik Stapel
A fost profesor de psihologie
socială la Universitatea din Tilburg,
Olanda, o persoană carismatică,
foarte implicat în activitatea cu
studenții. Acesta a fost dovedit și a
recunoscut că a fabricat datele
unui număr de 55 de studii.
Diederik Stapel
„Problema mea a fost că nu
puteam accepta că există un
decalaj între rezultatele cercetării și
ideile mele.”
Diederik Stapel
„În intimitatea meu am făcut unele lucruri
groaznice, poate chiar dezgustătoare. Am
falsificat datele cercetărilor și am inventat studii
care nu s-au întâmplat niciodată. Am lucrat
singur, știind exact ce făceam, iar singurătatea
mi-a adus o anumită detașare emoțională. Nu am
simțit nimic: nici dezgust, nici rușine, nici regret.
De fiecare dată când vreo picătură de emoție
părea să apară, era ștearsă repede de buretele
dorinței mele continue de cocaină, de succes, de
aplauze.”
https://errorstatistics.files.wordpress.com/2
014/12/fakingscience-20141214.pdf
Andrew Wakefield
În 1998 publică un studiu care face legătura dintre
vaccinul anti-rujeolic și autism și anumite boli intestinale.
Suspiciune de conflict de interese – în 1996 primise un
grant de cercetare (55.000 de lire de la o organizație a
părinților cu copii bolnavi de autism).
Problemele studiului lui Andrew
Wakefield
 numărul mic de subiecți (12 copii);
 modul de selectare a subiecților (copii cu regresii în
dezvoltare, dar și anomalii gastro-intestinale);
 testele la care au fost subiecții și folosirea selectivă a
rezultatelor;
 semnarea lucrării de către medici care nu au participat
la cercetare.
(https://ziarmedical.ro/2019/02/21/vaccinare-autism-vaccinul-ror/)
Jan Hendrik Schön
-Articole publicate în ”Science” și ”Nature”
-Într-un clasament întocmit de MIT, în vremea când avea numai 27 de
ani, el figura în “Top 100” al personalităților “ale căror idei vor schimba
fața lumii”. A fost propus și pentru Premiul Nobel.
-Schon pretindea că a descoperit o modalitate prin care să
miniaturizeze computerele, folosind tranzistoare și circuite bazate pe o
singura moleculă din materie organică, mult mai economice si mai
ușor de produs decât cele din siliciu.
-Un raport al unei comisii de specialitate (septembrie 2002) a relevat
16 situații clare abateri grave de la etica cercetării
(falsificarea/manipularea datelor)
https://romanialibera.ro/societate/educatie/romania-poate-ajunge-in-topul-
parodierii-in-numele-stiintei-312907
https://www.curentul.info/in-lume/cu-gandul-la-premiul-nobel-fraude-stiintifice-de-
proportii/
https://stiintasitehnica.com/manipulari-de-rezultate/
De acord sau nu? Comentați!
 Falsificarea cercetărilor sau a rezultatelor acestora,

comparativ cu plagiatul, este mult mai gravă. Prin
plagiere copiezi, atribuindu-ți ție, dar nu schimbi
adevărul. Falsificarea modifică adevărul, uneori cu
consecințe grave pentru societate.
(https://ad-astra.ro/2019/03/07/interviu-cu-mihai-netea-castigator-erc-
consolidator-grant-membru-al-academiei-regale-de-arte-si-stiinte-
din-olanda/)
Parodierea – cale de a atrage atenția asupra
unor abateri de la etica cercetării
 Un fals studiu despre hidroxiclorochină a fost publicat în Asian
Journal of Medicine and Health, revistă destul de puțin cunoscută,
de un grup de profesori francezi și elvețieni
 În pofida a ceea ce se crede, SARS-CoV-2 este mai letal decât
trotinetele. Ar putea fi hidroxiclorochina singura soluție? – titlu
 Într-un paragraf distinct despre semnatari, adevăraților autori ai
”studiului” li se alătură, între alții, Nemo Macron – câinele
președintelui Macron – despre care se menționează că este afiliat
Palatului Elysee, sau Manis Javanica, denumirea științifică a
pangolinului.
 Contribuția autorilor: ”Autorul DL se afla în vacanță și-a adăugat
numele în ultimul moment. Autorul ST nu a scris nimic, dar a pus la
dispoziție trotinetele. Autorul OFH n-a avut nimic de făcut, dar este
un bun prieten de-al nostru (…) autorul NM – Nemo Macron – a
răspuns ‘ham, ham!’ când autorii au început să exprime unele
îndoieli”.
Parodierea – cale de a atrage atenția asupra
unor abateri de la etica cercetării
 ”Studiul” descrie trei teste în care evaluează ”potențialul unui
amestec de hidroxiclorochină și azitromicină pentru a preveni
accidentele de trotinetă”, al căror rezultat este că folosirea ”masivă”
a primului medicament ”este strâns legată” de un nivel foarte scăzut
al accidentelor de trotinetă.
 Unul dintre așa-zisele teste a fost realizat pe un grup de voluntari
(”prieteni și rude”, potrivit autorilor) care, după ce li se administrau
ambele medicamente, se urcau pe trotinete și trebuiau să se
lanseze, cu capul înainte și la viteză maximă, pe o pantă care se
termina într-un zid și trebuiau să frâneze înainte de a intra în el.
 ”Sperăm (cu modestie) ca aceasta să fie o mică lecție pentru
oamenii de știință creduli sau necinstiți și pentru jurnaliștii care nu
sunt obișnuiți cu revistele puse pe făcut bani. Aceste reviste
acceptă și publică orice lucru. Un articol publicat nu oferă garanția
veridicității”.
https://www.g4media.ro/fals-articol-despre-tratamentul-anti-covid-pe-baza-de-hidroxiclorochina-printre-
semnatari-apare-nemo-numele-cainelui-presedintelui-francez-emmanuel-macron.html
Norme de bună conduită în activitatea de
comunicare, publicare, diseminare şi
popularizare ştiinţifică -abateri
a) plagiatul;
b) autoplagiatul; expunerea într-o operă scrisă sau o
c) includerea în listacomunicare
de autori orală, inclusiv
a unei în format
publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai
expunerea electronic,
într-o operă a unor texte, o expresii, idei,
multor coautori care scrisă
nu ausau contribuit semnificativ la publicaţie ori
comunicare unor demonstraţii,
orală, inclusiv în date,
format ipoteze, teorii,
excluderea coautori
rezultate ori care
metode au contribuit
ştiinţifice semnificativ
extrase din la publicaţie;
electronic, a unor texte, expresii,
d) includerea în lista
demonstraţii, opere
date, de autori
ipoteze, unei publicaţii
scrise,teorii,
ainclusiv în format ştiinţifice a unei persoane
fără acordul
rezultate electronic,
ştiinţifice ale
acesteia;
ori metode altor din
extrase autori, fără a
opere scrise,
e) publicarea saumenţiona
inclusiv acest
în
diseminareaformatlucru şi fără a facede către autori a unor
neautorizată
electronic, ipoteze, trimitere
ale aceluiaşi sau la sursele originale;
rezultate, teorii oriaceloraşi
metode ştiinţifice nepublicate;
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără
f) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de
a face trimitere la sursele originale.
finanţare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi
didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare.
Origine
 Plagiarius – negustor de sclavi, cel care răpea
oameni liberi și îi transforma în sclavi
 Martial vs Fidentius
Unui plagiator
”Poemul acesta, Fidentine,
Îl recunosc, e scris de mine,
Dar îl reciți atât de rău,
C-a început să fie-al tău.”
Tipuri de plagiat
 Voluntar
 Involuntar - folosirea greșită a sistemul de
citare, sau neindicarea sursei unui material,
ca urmare a necunoașterii tehnicilor de
citare, a neidentificării sursei fragmentului
folosit sau a necunoașterii faptului că
informația nu face parte din fondul de
cunoaștere comună.
Criptomnezie
 tulburare de memorie caracterizată prin

incapacitatea de a diferenția evenimentele trăite
de propria persoană de cele din vis, citite sau
auzite.
 Helen Keller – ”The Frost King”
Tipuri de plagiat
1.Clona: prezentarea sau transmiterea lucrării
altui autor, cuvânt cu cuvânt, ca fiind propria
lucrare
2. Copierea sau CTRL-C: o parte din lucrare
cuprinde fragmente semnificative de text dintr-o
altă sursă necitată.
3. Find-Replace: schimbarea unor cuvinte și fraze,
dar menținerea conținutului esențial/principal al
sursei.
Tipuri de plagiat
4. Remix: parafrazarea câtorva surse astfel încât
conținutul lor să se potrivească (fără citare).
5. Reciclarea: reutilizarea propriilor lucrări fără
citare. Autoplagiatul
6. Hibrid: combinarea unor surse citate corect cu
pasaje copiate (fără citare) într-o singură lucrare.
Tipuri de plagiat
7. Confuzie: o lucrare care reprezintă un mix de materiale
copiate din diferite surse fără citare corectă a acestora.
8. Eroare: o lucrare care include surse care nu există sau
care nu conține informații corecte despre sursă.
9. Agregat: o lucrare care include citări corecte, dar
lucrarea este lipsită de contribuții originale.
10. Re-tweet: o lucrare care include citări corecte, dar se
apropie prea mult ca formulare și/sau structură cu textul
original.
Plagiatori celebri – T.S. Eliot
 Poet anglo-american
 Laureat al Premiului Nobel
pentru Literatură în 1948
 A fost acuzat că a plagiat în
poemul său ”The Waste
Land” dintr-un poem cu
același nume, al unui poet
necunoscut, Madison
Casein
Plagiatori celebri – T.S. Eliot
“Poeții la început de drum

imită, poeții maturi fură; poeții
slabi strică ce iau, iar cei
pricepuți îl transformă în ceva
mai bun, sau cel puțin diferit.”
Plagiatori celebri
 Martin Luther King a plagiat o parte din teza
sa de doctorat; acuzații asemănătoare
(discutate îndelung) au existat și pentru alte
texte pentru discursurile sale, inclusiv
faimosul ”I Have a Dream”
 Senatorul Joseph Biden a trebuit să se
retragă din campania electorală din 1988
din cauza unor plagiate
Motivele plagiatului la studenți
 lenea, comoditatea
 panica/presiunea/lipsa de timp
 lipsa de încredere în propriile capacități
 imposibilitatea de a integra materialele
sursă cu propriile expuneri și argumente
 nu știu regulile de citare sau le ignoră
considerându-le inutile, ”pierdere de timp”
Factorii determinanți ai plagiatului
la studenți
 caracteristicile demografice și psihologice

 climatul din universitate
 climatul social
Tipuri de plagiatori
S. Chelcea (coord.), Rușinea și vinovăția în spațiul public, Editura Humanitas,

București, 2008.
Parafrazarea corectă nu se rezumă la:
 schimbarea ordinii câtorva cuvinte în textul original

 înlocuirea câtorva cuvinte prin sinonime
 omiterea câtorva cuvinte din textul original
 schimbarea punctuației
 schimbarea ordinii propozițiilor în frază
 schimbarea ordinii frazelor în paragraf
http://gseacademic.harvard.edu/~instruct/gutman_library/paraphrasing/module1
/data/downloads/paraphrasing_tutorial_slide_handout.pdf
Sfaturi pentru ca parafrazarea să nu se
transforme în plagiat
 Se citește/recitește textul până se înțelege ideea; se
subliniază și se notează cuvintele/informațiile cheie; se
formulează ideea principală; se ”ascunde” textul inițial;
se rescrie cu propriile cuvinte
 Se condensează textul original
 Se păstrează între ghilimele noțiuni, scurte pasaje care
nu pot fi reformulate fără a se pierde ideea principală a
textului; se indică sursa la finalul parafrazei
 Se schimbă structura frazelor
 Se folosește persoana a III-a (verbe, pronume)
Fondul comun de cunoștințe
 Informații cunoscute de oamenii cu un nivel mediu de

instruire
 Informații cunoscute de cei mai mulți membrii ai unui
grup cultural/cetățenii unei țări/regiuni
 Informații cunoscute de majoritatea celor care au studiat
un anumit domeniu științific
Nu intră în fondul comun de
cunoștințe:
 Date concrete obținute în urma unui studiu
 Statistici generate de anumite organizații
 Afirmații controversate/problematice referitoare la
anumite fenomene, evenimente, organizații, persoane
 Definiții specifice ale anumitor concepte mai puțin
cunoscute chiar în rândul celor care au studiat într-un
domeniu științific
Selectarea bibliografiei
 Relevantă pentru domeniu, de încredere, de noutate
 Reviste – articole semnate, reviste cunoscute în
domeniu
 Cărți – autor cu credibilitate științifică, editură
recunoscută
 Site-uri – organizații cunoscute, instituții publice,
companii, site-uri ale unor universități
Reguli privind citarea
 Se păstrează același stil de citare în întreaga lucrare
 Modul în care se face citarea trebuie să evidențieze
când ”vorbește” autorul și când cei citați
 Nu se citează lucrări care nu s-au văzut/nu s-au parcurs
în linii mari
 Se citează obligatoriu când: se preia ad-litteram un text
(între ghilimele), când se parafrazează, când se preia
un tabel sau o figură
Citările articolului ”fantomă”
Citările articolului ”fantomă” (2)
Bibliografia finală - format
5. BIBLIOGRAFIE
Bibliografia va fi ordonată alfabetic după eticheta fiecărei element (de ex. DOOM05 în
lista de mai jos este o etichetă). Etichetele materialelor consultate vor fi formatate
folosind:
• primele litere ale primului autor urmate de cele două cifre semnificative ale
anului apariției materialului, sau
• dintr-un acronim popular al lucrării respective, urmat din nou de cele două
cifre semnificative ale anului apariției.
[Che03] - S. Chelcea, P. Iluț, Enciclopedie de psihosocologie, Editura Economică,

București, 2003
[DOOM05] – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura
Univers Enciclopedic, București, 2005
[Gav13] – C. Gavrilovici, L. Oprea, Etica clinică, etica cercetării și etica comunitară–
triada morală a societății contemporane, Revista Română de Bioetică, 11(3), 2013, pp.
3-5.
Elemente obligatorii în bibliografie
 Cărți – autori, titlu, editură, oraș editură, an

de apariție
 Articole – autori, titlu, revistă, număr, an,
pagină de început-pagină de sfârșit
Bibliografia finală - format
6. REFERINȚE WEB
[Alm08] – Pedro de Almeida, Patrik Fuhrer, Documentation Guidelines for Diploma and
Master Thesis, Universitatea din Fribourg, Elveția, 2008, disponibil on-line la adresa
http://diuf.unifr.ch/drupal/softeng/teaching/guidelines
[Olt07] – Th. Olteanu, C. Albu, Ghid pentru redactarea lucrării de diplomă sau a
disertaţiei de masterat, Universitatea Română de Arte și Științe „Gheorghe Cristea”,
2007, disponibil via web la adresa http://www.ugc.ro/tpl/GHID REDACTARE DIPLOMA
LICENTA.pdf
Corect!
[Alm08] – P. de Almeida, P. Fuhrer, Documentation Guidelines for Diploma and Master
Thesis, Universitatea din Fribourg, Elveția, 2008, disponibil on-line la adresa
http://diuf.unifr.ch/drupal/softeng/teaching/guidelines (accesat 19.04.2021)
[Olt07] – Th. Olteanu, C. Albu, Ghid pentru redactarea lucrării de diplomă sau a
disertaţiei de masterat, Universitatea Română de Arte și Științe „Gheorghe Cristea”,
2007, disponibil on-line la adresa http://www.ugc.ro/tpl/GHID REDACTARE DIPLOMA
LICENTA.pdf (accesat 19.04.2021)
Citarea în text
 Parafrază
Text parafrazat Text parafrazat Text parafrazat Text
parafrazat Text parafrazat Text parafrazat Text
parafrazat
Text parafrazat [Alm08] sau [Alm08, pp. 5-8]
 Citat
”Text citat Text citat Text citat Text citat Text citat Text citat
Text citat Text citat Text citat Text citat Text citat Text
citat
Text citat Text citat Text citat” [Alm08. p. 5 ]
Citarea legată de figuri
Sursă: [Alm08. p. 5 ] sau Prelucrare după: [Alm08. p. 5 ]

Citarea legată de tabele
Sursă: [Alm08. p. 5 ] sau Prelucrare după: [Alm08. p. 5 ]

Abrevieri uzuale
 Op. cit. – se folosește pentru a cita o singură lucrare a
unui autor; prima oară trimiterea se face în întregime, iar
a doua oară se folosește Op. cit. [pagina/paginile];
autorul și lucrarea au mai fost
Format: Autor, op. cit., p.
 Idem – se folosește în cazul în care autorul este același
ca în nota precedentă, dar este citat cu altă lucrare;
Format: Idem, Titlu, Editură, Localitate, an, p. (cărți)
Abrevieri uzuale (2)
 Ibidem – se folosește atunci când există trimiteri
succesive la același autor și aceeași lucrare
Format: Ibidem, p.
 Apud – se folosește atunci când se citează un autor,
deși nu a fost studiat în mod direct și s-a preluat o idee
sau un citat din articolul respectiv
Apud: referința citată, p.
Indicii de plagiat legate de
bibliografie
 greșeli de atribuire a unor surse
 bibliografie veche, surse documentare greu accesibile
 abundența surselor bibliografice într-o anumită parte a
lucrării
 majoritatea surselor web sunt inactive, nu pot fi
accesate
 în text apar lucrări care nu se regăsesc la bibliografie
 lucrarea prezintă date specifice (cifre, procente, date
calendaristice ale unor evenimente) fără a se cita surse
documentare
Umberto Eco: citat, parafrază, plagiat
20/06/2012 ~ DIACRITICA
Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, Editura Pontica, 2000, trad. George
Popescu
V.3. Citatele
V.3.1. Când şi cum se citează: zece reguli
[…]
Regula 4 – Din orice citat trebuie să reiasă limpede autorul şi sursa tipărită ori
manuscrisă.
[…]
V.3.2. Citat, parafrază şi plagiat

În fişa de lectură aţi rezumat în diferite locuri pe autorul care vă interesează: aţi făcut,
adică, nişte parafraze şi aţi repetat cu cuvintele voastre gândirea autorului. În alte
cazuri, veţi reda fragmente întregi între ghilimele.
Când treceţi, apoi, la redactarea tezei nu aveţi sub ochi textul şi poate copiaţi din fişa
voastră anumite fragmente; trebuie să fiţi atunci siguri că fragmentele pe care le
copiaţi sunt cu adevărat nişte parafraze, iar nu citate fără ghilimele. În caz contrar,
veţi fi comis un plagiat.
Această formă de plagiat este foarte comună în tezele de licenţă. Studentul se găseşte
cu conştiinţa împăcată fiindcă, mai înainte sau mai pe urmă, într-o notă la subsol,
spune că se referă la acel anumit autor. Dar cititorul care, din întâmplare, îşi dă seama
că pagina nu parafrazează textul original, ci de fapt îl copiază fără a folosi ghilimele,
trage din asta o proastă impresie. Iar aceasta nu priveşte numai pe conducătorul
ştiinţific, ci pe oricine vede pe urmă teza voastră fie spre a o publica, fie spre a vă
aprecia competenţele.
Cum putem fi siguri că o parafrază nu este un plagiat? întâi de toate, dacă e mai scurtă
decât originalul, fireşte. Dar există cazuri în care autorul, într-o frază sau într-un
enunţ, spune lucruri foarte cu miez, astfel încât trebuie să fie foarte lungă, mai lungă
decât fragmentul original. Şi, într-un atare caz, nu trebuie să fim îngrijoraţi de o
manieră nevrotică de faptul că niciodată nu există aceleaşi cuvinte, fiindcă uneori este
inevitabil sau de-a dreptul util ca anumiţi termeni să rămână neschimbaţi. Proba cea
mai sigură o veţi avea atunci când veţi reuşi să parafrazaţi textul fără a-l avea sub
ochi. Va însemna nu numai că nu l-aţi copiat, dar că l-aţi şi înţeles.
Spre a clarifica mai bine acest punct redau acum – la numărul 1 – un frgament dintr-o
carte (e vorba de Norman Cohn, Fanaticii apocalipsei).
La numărul 2 dau exemplul unei parafraze rezonabile.
La numărul 3 dau exemplul unei false parafraze ce constituie un plagiat.
La numărul 4 dau exemplul unei parafraze la fel cu cea de la numărul 3, unde
plagiatul este evitat prin intermediul folosirii oneste a ghilimelelor.
1. Textul original
Venirea Anticristului a creat o tensiune nemaipomenită. Generaţie după generaţie a
trăit într-o neîntreruptă aşteptare a demonului distrugător, a cărui împărăţie ar fi fost
de fapt un haos fără lege, o epocă dedată tâlhăriei şi ticăloşiei, torturii şi masacrului,
dar în acelaşi timp preludiul unui sfârşit mult râvnit, A Doua Venire şi împărăţia
sfinţilor. Oamenii erau mereu în alertă, atenţi la „semnele” care, potrivit tradiţiei
profetice, ar fi prevestit şi însoţit ultima „perioadă de dezordini”; şi, întrucât
„semnele” includeau guvernanţi răi, discordie civilă, război, secetă, foamete, ciumă,
comete, morţi neaşteptate ale unor persoane de seamă şi o sporire a păcătoşeniei
generale, n-a fost nici o greutate în a le descoperi.
2. O parafrază onestă
Foarte explicit în această privinţă este Cohn 1. El tratează situaţia de tensiune tipică
acestei perioade în care aşteptarea Anticristului este în acelaşi timp aşteptare a
împărăţiei demonutei, inspirată de durere şi dezordine, şi preludiu al aşa-zisei A Doua
Veniri, Parousia, întoarcerea lui Cristos triumfător. Şi într-o epocă dominată de
întâmplări pline de doliu, jafuri, tâlhărie, foamete şi ciume, nu le lipseau oamenilor
„semnele” corespunzătoare acelor simptomuri pe care textele profetice le-au prevestit
mereu ca fiind tipice venirii Anticristului.
1
Norman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Milano, Comunita, 1965, p. 128.
3. O falsă parafrază
După Cohn… [urmează o listă de opinii exprimate de autor în alte capitole]. Pe de altă
parte, nu trebuie să uităm că venirea Anticristului a creat o tensiune nemaipomenită.
Generaţie după generaţie a trăit într-o neîntreruptă aşteptare a demonului distrugător, a
cărui împărăţie ar fi fost de fapt un haos fără lege, o epocă dedată tâlhăriei şi
ticăloşiei, torturii şi masacrului, darjn acelaşi timp preludiul unui sfârşit mult râvnit, A
Doua Venire şi împărăţia sfinţilor. Oamenii erau mereu în alertă, atenţi la „semnele”
care, potrivit tradiţiei profetice, ar fi prevestit şi însoţit ultima „perioadă de dezordini”;
şi întrucât „semnele” includeau guvernanţi răi, discordie civilă, război, secetă,
foamete, ciumă, comete, morţi neaşteptate ale unor persoane de seamă şi o sporire a
păcătoşeniei generale, n-a fost nici o greutate în a le descoperi.
4. O parafrază aproape textuală ce evită plagiatul

Acelaşi Cohn, citat deja, aminteşte pe de altă parte că „venirea Anticristului a creat o
tensiune nemaipomenită”. Generaţii întregi trăiau într-o constantă aşteptare a
demonului distrugător, „a cărui împărăţie ar fi fost de fapt un haos fără lege, o epocă
dedată tâlhăriei şi jafului, torturii şi masacrului, dar şi preludiul unui sfârşit mult
râvnit, al unei a doua Veniri ori a împărăţiei sfinţilor”.
Oamenii se aflau mereu în alertă, atenţi la semnele care, potrivit profeţilor, ar fi însoţit
şi prevestit ultima „perioadă de dezordini”: prin urmare, notează Cohn, cum aceste
semne includeau „guvernanţi răi, discordie civilă, război, secetă, foamete, ciume şi
comete, ca şi morţi neaşteptate ale unor persoane importante (în afara unei sporite
păcătoşenii generale), n-a existat niciodată vreo greutate în a le descoperi”. 1
1
N. Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Milano, Comunita, 1965, p. 128. 180
 Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)
 Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)
 Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide în fereastră nouă)
 Dă clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide în fereastră nouă)
 Clic pentru a trimite prin email unui prieten(Se deschide în fereastră nouă)
 Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)
 Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide în fereastră nouă)
 Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)

ETICA ȘI INTEGRITATE
ACADEMICĂ
- suport de curs –
1
Cuprins
1. Delimitări conceptuale privind etica ............................................................. 3
2. Norme, principii, valori morale ..................................................................... 5
3. Teorii etice normative reprezentative ........................................................... 8
4. Etica și integritatea academică – definire, necesitate, modalități de

abordare, principii UCV .................................................................................... 9
5. Aspecte normative privind conduita în activitatea de cercetare științifică

............................................................................................................................. 11
Bibliografie (în ordinea utilizării în text) ........................................................ 27
2
1. Delimitări conceptuale privind etica
Etica (de la grecesul antic „ethikos” – teoria despre virtute sau „ethos” – caracter,
obișnuință, datină), la modul cel mai general, distinge între ceea ce este „drept” și ceea ce
este „greșit” dintr-un punct de vedere universal acceptat1.
Etica diferă, conform celor mai multe abordări, de morală (provenit din latinescul
„mos”, „mores” – obicei), deși în limbajul comun cele două concepte sunt quasi-sinonime.
Morala se referă la comportamentul uman văzut prin prisma valorilor și dimensiunilor opuse
ale acestora (bine-rău, drept-nedrept, corect-greșit etc.), iar etica se referă la studiul a tot ceea
ce este inclus în acest spectru al valorilor2.
În aceste condiții, morala trebuie privită ca un fenomen real, dependent de condițiile
existențiale ale unei comunități umane, caracterizat de relativitate. Morala este nereflectivă și
are o componentă emoțională semnificativă. Etica este o abordare rațională a acesteia3.
D. Crăciun4 nuanțează puțin aceste diferențieri. În opinia sa termenul de „etică” are, în
limba română trei semnificații. Prima se referă la moravurile, cutumele și obiceiurile
tradiționale specifice diferitelor culturi (ansamblu care poate fi mai corect denumit „ethos”).
A doua accepție se referă la „ansamblu de valori și norme care definesc, într-o anumită
societate, omul de caracter și regulile de comportare justă, demnă și vrednică de respect, a
căror încălcare este blamabilă și vrednică de dispreț” (ansamblu ce poate fi denumit morală).
În sfârșit, în sensul său propriu, etica sau filosofia morală este o „interpretare a ethosului și a
fenomenelor morale”.
C. Ducu5, făcând cumva opinie dizidentă, consideră că termenul de „etic” este
sinonim cu „moral” (diferită fiind doar etimologia lor, unul provenind din limba greacă,
celălalt din limba latină). Pe această linie, în opinia sa, „etica și morala se referă la același
lucru, și anume la reflecția asupra comportamentului uman, la reflecția asupra a ceea ce este
corect/bine și incorect/rău să facem”. Autorul menționat face distincție însă între etică/morală
și moralitate, pe aceasta din urmă definind-o ca „acel complex de valori, principii și norme de
comportament, care s-au decantat de-a lungul timpului, pentru fiecare comunitate în parte în
ritmul și în sensul propriu, și care au căpătat sau nu o formă explicită”.
Revenind la etică, și în abordările nespecialiștilor, termenul cunoaște mai multe
interpretări, de cele mai multe ori confuze. Spre exemplu sociologul Raymond Baumhart a
pus această întrebare unor oameni de afaceri americani și a primit răspunsuri care pot fi
sintetizate astfel6:
➢ „Etica are de-a face cu ceea ce sentimentele mele îmi spun că este bine sau rău”.
➢ „Etica este legată de credința mea religioasă”.
➢ „A fi etic înseamnă să respecți legea”.
➢ „Etica reprezintă modelele de comportament acceptate în societate”.
➢ „Nu știu ce înseamnă acest cuvânt”.
Aceste răspunsuri, mai mult sau mai puțin corecte, ne oferă prilejul unor clarificări
necesare. Foarte mulți oameni sunt tentați să asocieze etica cu sentimentele. Etica nu
trebuie legată în mod necesar, direct, de anumite stări afective (mai corect, am putea spune că
există unele interferențe între morală și emoții7). Acestea sunt schimbătoare, adesea non-
1 Gh. Ionescu, N. Bibu, V. Munteanu, Etică în afaceri, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006, p. 5.
2 A. Pleșu face următoarea distincție între etică și morală: „Etica are conotația unei rubrici academice și, ca atare, poate face
obiectul unei profesionalizări savante. Morala e aspectul circumstanțial al eticii, etică particulară, prelucrare subiectivă a
moralității generice de care se ocupă etica.” (A. Pleșu, Minima moralia, Editura Humanitas, București, 1994, p. 14)
3 I. E. Iamandi, R. Filip, Etică și responsabilitate socială corporativă în afacerile internaționale, Editura Economică,
București, 2008, pp. 19-20.

4 D. Crăciun, Etica în afaceri, Editura ASE, București, 2005, pp. 26-28.
5 http://cducu.blogspot.com/.
6 Crăciun, op. cit., p.25.
7 Heidt (2003) spune că un comportament moral este inițiat de dispoziții implicite, spontane și că emoțiile morale operează
automat și inconștient. El menționează patru subtipuri de emoții morale: emoțiile privind pe alții (disprețul, mânia,
3
raționale8, astfel încât, uneori, pot bloca un comportament moral (nu sancționăm un subaltern
prieten care a greșit grav sau, dimpotrivă, sancționăm disproporționat un subaltern cu care am
avut relații tensionate în trecut).
Trecând la cea de-a doua alegație, putem spune că etica nu se află într-o relație clar
identificată, directă, necesară cu religia. Majoritatea religiilor susțin standarde etice înalte.
Etica nu este însă valabilă doar pentru persoanele religioase. Societățile moderne și
postmoderne se caracterizează prin depășirea particularismului religios. Nu înseamnă că
vorbim de o modernitate atee, ci doar despre un amalgam de comunități religioase9. În aceste
condiții, funcționarea vieții publice solicită o morală rațională, în locul celei religioase
(derivată din credință), respectiv un set de convenții, după care oamenii consimt să trăiască.
În acest context ajungem la o dezbatere privind originile eticii. M. Midgley10
consideră că la întrebarea „Cum a apărut etica?” au fost larg acceptate două răspunsuri
generale: primul elaborat de greci și de Hobbes, care explică etica drept un mecanism al
prudenței egoiste (mitul originii sale este contractul social); al doilea, de origine creștină,
explică morala ca pe o încercare umană de a se alinia la voința divină.
În societatea actuală pare să fie privilegiată prima abordare. Deși există oameni care
se comportă moral gândindu-se doar la răsplata și pedeapsa divine, există și suficienți care se
comportă moral având în vedere alte motivații (spre exemplu egoismul). Morala religioasă
devine o opțiune personală dar nu poate funcționa ca atare în organizațiile laice11.
A treia alegație pune semnul egalității între comportamentul etic și respectarea
legii. Acest raport prezintă mai multe aspecte care trebuie clarificate. În primul rând trebuie
subliniat faptul că respectarea legii reprezintă o obligație morală, respectiv încălcarea legii
este un act imoral.
A. Crane și D. Matten12 figurează astfel raportul dintre etică și lege:
Fig. 1.1. Raportul dintre etică și lege

În continuare vom veni cu câteva precizări pe marginea acestei reprezentări.
neplăcerea); emoțiile auto-conștiente (rușinea, vina, jena); emoțiile legate de suferința altora (empatia); emoțiile legate de
aprecierea altora (gratitudinea, frica, venerația). (J. Haidt, The moral emotions, in RJ Davidson, KR Scherer and HH
Goldsmith, Handbook of Affective Sciences. Oxford: Oxford University Press, citat de R. Vrasti, Dezgustul – de la o emoție
orală la o emoție morală, http://www.vrasti.org/Dezgustul%20-%20de%20la%20o%20emotie%20orala%20la%20o%20
emotie%20morala.pdf)
8 În literatura de specialitate s-a conturat în anii ’30 un curent numit emotivism (odată cu lucrarea lui A. J. Ayer, din 1936,
„Language, Truth and Logic”, conform căruia propozițiile morale nu descriu nici fapte obiective, nici fapte subiective, ci
joacă cu totul alte funcții, respectiv exprimă sentimente și influențează atitudini, conving auditoriul și determină
comportamente. Etica este, în abordarea emotiviștilor, o ramură a propagandei și nu a filosofiei raționale (A. Ayer, C.
Stevenson). În virtutea acestei abordări, propozițiile morale nu se supun regulilor logicii, respectiv în etică nu mai este
posibilă argumentarea logică și dezbaterea rațională (http://www.filosofie.unibuc.ro/~muresan/2008-
2009_1_teoriietice/curs09.pdf).
9 M. Miroiu, G. Blebea Nicolae, Etica profesională, curs universitar, București, 2000.
10 M. Midgley, Originile eticii în P. Singer, Tratat de etică, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 29-30.
11 Miroiu, Blebea-Nicolae, op. cit.
12 A. Crane, D. Matten, Business Ethics, Oxford University Press, 2007 (second edition), p. 7.
4
Situația ideală este ca legea să fie dreaptă, morală (zona 1, în figura 1)13. Moralitatea
legii este o condiție a eficacității și validității acesteia14.
Există și situația în care anumite comportamente sunt legale, dar neetice (zona 2).
Acestea apar de regulă datorită faptului că în cadrul juridic există omisiuni grave.
În al doilea rând legea, care exprimă o opțiune socială15 (cristalizează anumite
convingeri morale, pe care le împărtășesc cei mai mulți cetățeni ai unui stat) se poate abate,
tocmai datorită acestui fapt, față de ceea ce este etic (politica de apartheid poate fi un
exemplu în acest sens).
Zona 3 ar putea cuprinde comportamente morale pe care legea nu le statuează sau
comportamente ilegale, într-un fel acceptabile moral16.
În sfârșit, zona 4 cuprinde comportamente condamnabile atât din punct de vedere
legal cât și din punct de vedere etic.
În final, având în vedere elementele anterior dezbătute, preluând exprimările sintetice
ale lui B. Diaconu17, putem accentua (și concomitent concluziona), mai multe elemente de
diferențiere între morală și lege. Astfel, morala acționează persuasiv, de regulă preventiv;
răsplătește de cele mai multe ori; identifică atât râul cât și binele. Spre diferențiere, legea
acționează punitiv și retrospectiv; operează într-un „spectru etic înjumătățit”, având organ
doar pentru rău.
Normele juridice vizează stabilirea unui minimum de sociabilitate18, în timp ce
normele morale aspiră la un maximum de sociabilitate19.
În final, a fi etic nu înseamnă conformarea, fără discernământ, la o serie de modele

de conduită acceptate (considerate acceptabile) în societate. Uneori, modelele sociale de
comportament se pot afla în conflict cu principiile etice (Spre exemplu, poziția femeilor în
lumea arabă: nu au drept de vot; nu au voie nu numai să conducă, dar nici să meargă cu
bicicleta; în autobuze, au locuri rezervate în spate; până în 2006, femeile saudite nu aveau
nici măcar acte de identitate; în instanță mărturia unei femei valorează nici cât jumătate din
cea a unui bărbat și e luată în considerare numai dacă n-a fost martor și un bărbat.)
2. Norme, principii, valori morale
Normele – definiții, condiții de existență, tipologie, specificul normelor morale
Termenul de „normă” este o categorie generală, folosită cu ușoare nuanțări în

domeniul juridic, economic, politic, sociologic, tehnic etc. În psihologia socială (accepțiune
la care vom face referire în continuare), conceptul de normă a fost introdus începând cu 1935,
de către Muzafer Sherif, cel care a realizat primele experimente privind normele de grup.
Definițiile pe care le-a furnizat Sherif sunt valabile și azi20:
„Norma socială este un concept care poate fi utilizat în psihologia socială pentru a ne
referi la toate regularitățile din viața socială ce presupun evaluarea obiectelor, persoanelor,
acțiunilor și ideilor”.
13 Se poate discuta și despre legi fără nici o încărcătură morală. De exemplu, faptul că circulația pe drumurile publice se
poate face pe stânga sau pe dreapta nu are nici o conotație morală.
14 B. Diaconu, Etica societății instituționalizate, Editura Curtea Veche, București, 2009, p. 50.
15 B. Diaconu, op. cit., p. 45.
16 D. Dăianu, R. Vrânceanu, Frontiere etice ale capitalismului, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 92.
17 B. Diaconu, op. cit, p. 45-46.
18 Prin aceasta înțelegem „însușirea, capacitatea oamenilor de a trăi în societate” (F. Marcu, Marele dicționar de neologisme,
Editura Saeculum, București, 2000).

19 Iamandi, Filip, op. cit., p. 23.
20 După Ș. Boncu, Psihologia influenței sociale, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 92.
5
„Norma este un standard sau o scală constând din categorii ce definesc o marjă de
comportamente și atitudini acceptabile și o marjă de comportamente și atitudini
nonacceptabile pentru membrii unei unități sociale.”
Alături de aceste două definiții, pentru a fixa coordonatele conceptului, vom mai
insera o definiție din zona dreptului și una dintr-o lucrare românească recunoscută în
domeniul eticii. Se poate constata că cele două sunt în fapt ajustări ale abordărilor lui Sherif.
Astfel, Buneci și colectiv21 definesc norma socială ca „o regulă de conduită sau un
comportament prin intermediul căreia sunt impuse, permise sau interzise anumite acțiuni ale
indivizilor într-o societate”.
Într-o abordare mai sintetică, profesorul D. Crăciun consideră că o normă reprezintă
„un model de acțiune, care trebuie aplicat în anumite împrejurări”22. Același autor
completează că pentru a discuta de existența unei norme sociale, o normă trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiții23: este asumată conștient de către individ (nu
este un act reflex, nu este un stereotip); are o semnificație supraindividuală (la nivelul unui
grup, la nivelul unui colectiv); este enunțată explicit.
O normă socială se distinge prin existența următoarelor elemente de structură24:
expresie, autoritate normativă, subiect, domeniu de aplicare, metode de impunere.
Primul element constitutiv al normelor este expresia lor normativă. La rândul lor,
expresiile normative se caracterizează prin două componente:
a) conținut – modelul comportamental pe care îl propune și îl solicită norma;
b) forma – modul în care norma este expusă.
În funcție de forma expresiei normative se pot distinge norme categorice („Să nu
minți!”, „Să nu furi!”, „Să nu ucizi!” etc) și norme ipotetice/optative („Dacă vrei să ai succes în
afaceri, respectă-ți partenerii”).
După caracterul lor, expresiile normative pot fi: obligații (de exemplu, „Spune
adevărul!” sau „Plătește-ți taxele și impozitele”); interdicții sau prohibiții („Să nu ucizi!”);
permisiuni („Poți să nu te autoacuzi”).
Autoritatea normativă reprezintă „instanța” care emite o normă și care se preocupă de
respectarea ei (recurgând la persuasiune sau la constrângere). Autoritatea poate fi cunoscută
(Biserica, Parlamentul, Prefectura, Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de
Administrație al unei întreprinderi etc.) sau anonimă (presiunea colectivității în care un individ este
integrat social, propria conștiință).
Subiectul normei este acea categorie socială (grup de indivizi) vizată de autoritatea
normativă, pentru respectarea unui anumit model de comportament. Subiectul normei poate fi
precizat explicit („Conducătorii auto trebuie să respecte Codul Rutier.”) sau nu, caz în care
trebuie respectată fără excepție („Fumatul interzis!”).
Domeniul de aplicare a normei reprezintă ansamblul situațiilor în care autoritatea
normativă solicită subiectului să adopte un anumit model de comportament. („Nu folosiți
liftul în caz de incendiu sau cutremur”; Spargeți geamul în caz de incendiu”).
Orice normă, pentru a fi respectată, are nevoie de metode de impunere (consecințele
favorabile sau nefavorabile pentru subiectul normei, care decurg din aplicarea/încălcarea
acesteia). Sancțiunile premiale recompensează aplicarea normei, pe când cele punitive
pedepsesc încălcarea ei. Unele metode de impunere sunt fizice sau materiale, altele sunt de
ordin psihic sau spiritual.
O categorie specială de norme sociale o constituie normele morale. Acestea se
caracterizează prin următoarele trăsături distinctive25: se referă la actele libere ale indivizilor;
forma specifică o constituie expresiile normative categorice și universalizabile, care formulează
21 P. Buneci, T. Butoi, I. T. Butoi, Elemente socio-juridice de control social pe terenul devianței sociale, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2004, p. 98.
22 Crăciun, op. cit., p. 56.
23 Ibidem.
24 Ibidem, pp. 58-60.
6
anumite obligații sau datorii; sunt impuse de către o autoritate imanentă subiectului – conștiința
morală; sunt însoțite de sancțiuni spirituale; au drept funcție socială promovarea unui maximum
de sociabilitate.
Principiile morale
În viața de zi cu zi (o să vedem că și în activitatea universitară și de cercetare) un

individ se confruntă, nu de puține ori, cu situații în care diferite norme intră în conflict una cu
alta (putem discuta în acest caz despre dileme morale26 sau surprize morale27).
Astfel de situații complicate și atipice necesită o supraregulă sau o metanormă.
Această regulă supremă este principiul moral.
Principiile morale sunt acele norme de maximă generalitate care își propun să
integreze într-un sistem coerent diferitele reguli morale, oferind totodată un criteriu
universal de decizie morală justă într-o cât mai mare varietate de situații posibile28.
Cel mai des susținut și mai comentat principiu moral este Regula de aur. Ideea de bază
a Regulii de aur este reciprocitatea și afirmarea implicită a valorii egale a indivizilor sub
aspectul umanității lor.
Valorile morale
Dezbaterile privind etica în general (inclusiv etica cercetării) nu se pot dezvolta pe

baze solide fără clarificarea anumitor aspecte privind valorile (morale)29. Întreaga existență a
unui individ (inclusiv în plan profesional) este marcată, are drept repere propriul sistem de
valori.
Valorile pot fi definite, de o manieră foarte generală, drept „criterii de apreciere a
lucrurilor, relațiilor și instituțiilor sociale, a produselor culturale, a comportamentelor și
ideilor semenilor și ale noastre. Ele au prin excelență un caracter sociocultural, nota lor
fundamentală fiind aceea de standarde comune ce dau coerență vieții sociale.”30
Astfel, diferitele segmente ale societății determinate pe baze etnice, culturale,
religioase, politice sau profesionale își creează sisteme de valori proprii care sunt reflectate în
sisteme etice diferite31. Indivizii își însușesc valorile informal, prin procese de socializare
(interacțiuni cu familia, cu prietenii, cu colegii etc.)32.
În continuare se impune operarea unei diferențieri între valori și norme sociale.
Primele sunt mai generale, fiind în același timp „scopuri”, „stări ultime de atins ale existenței
umane”33. Normele de comportament indică, așa cum am arătat, tipare de comportament într-
o împrejurare dată, dar nu constituie mobiluri ale vieții pe termen lung. Normele sunt mai
exterioare, mai impersonale, în timp ce valorile sunt puternic interiorizate34.
Concentrându-ne asupra valorilor morale, acestea definesc acele trăsături de caracter
a căror cultivare și, mai ales, afirmare practică în acțiune, pot inhiba pornirile antisociale
și pot favoriza atitudini de solidaritate35.
26 Dilemele etice pot fi definite ca situații neclare, probleme care îi pun în încurcătură pe cei care iau decizii, de regulă în
dorința de a echilibra performanțele economice și cele sociale.
27 J. Badarracco Jr. definește astfel situațiile în care trebuie adoptate decizii în care nu mai sunt utile reperele familiare (J. L.
Badaracco Jr., Probă de caracter, Editura Publica, 2009, p. 54).

29 Din păcate însă, majoritatea lucrărilor românești de specialitate, elaborate de cadre didactice de formație economică,
eludează această problematică.

30 S. Chelcea, P. Iluț, Enciclopedie de psihosocologie, Editura Economică, București, 2003, p. 367.
31 www.ccimm.ro/formulare/998_meniu_Sylabus.etica.doc.
32 C. Fisher, A. Lovell, Business Ethics and Values, Prentice Hall, p. 152.
33 S. Chelcea, P. Iluț, op. cit., p. 368.
34 Ibidem.
35 După Crăciun, op. cit., p. 85.
7
Vizionați filmul: http://www.ted.com/talks/dan_ariely_on_our_buggy_moral_code
Care sunt efectele comportamentului neetic (în activitatea științifică) al unor

colegi asupra propriului comportament?
Vizionați filmul: http://www.ted.com/talks/jeff_hancock_3_types_of_digital_lies
Care sunt, în opinia dvs., cauzele unui comportament neetic în activitatea de

cercetare științifică?
Care sunt, în opinia dvs., efectele unui comportament neetic în activitatea de
cercetare științifică?
Cum poate fi ”refăcută” imaginea unui cercetător, după descoperirea unor
abateri grave de etica cercetării?
3. Teorii etice normative reprezentative
În literatura de specialitate s-au conturat mai multe sisteme de analiză etică, numite și
teorii normative. În continuare vor fi prezentate trei, considerate, de regulă, reprezentative (și)
pentru lumea afacerilor.
Utilitarismul
A fost inițiat de către Jeremy Bentham (1784-1832) și restructurat de către John Stuart
Mill (1806-1873). Presupune o perspectivă consecvențialistă, potrivit căreia „un act este
drept sau nedrept moral în funcție de consecințele și nu de trăsăturile sale”36.
Morala utilitaristă, în varianta lui Bentham, solicită alegerea acelei modalități de
acțiune ale cărei consecințe oferă cantitatea maximă de plăcere, nu numai și nu în primul rând
pentru noi înșine, ci pentru cât mai mulți oameni cu putință și nu numai în viitorul imediat, ci
pe termen lung37.
Consecințele considerate morale sunt38:
a) când un act produce plăcere (perspectiva hedonistă);
b) când un act conduce la dezvoltarea persoanei și ajută la dezvoltarea celorlalți;
c) când conduce la o satisfacție dezirabilă.
Comentați:
Plagiatul poate fi tratat cu o anumită toleranță, întrucât nu produce nici un rău în
societate.
Etica datoriei
Cea mai influentă dintre teoriile etice „standard” ale momentului, inclusiv în lumea
afacerilor, este aceea care derivă din filosofia morală a lui Immanuel Kant. În concepția
kantiană, oricât de benefice, consecințele actelor noastre sunt lipsite de orice valoare morală
dacă apar ca efectele unor gesturi accidentale sau dacă le săvârșim determinați de intenții
egoiste. În plus, moralitatea unei acțiuni nu poate depinde de rezultate, deoarece acestea sunt
incerte și indefinite în momentul luării deciziei. În aceste condiții, valoarea morală a unei
acțiuni trebuie să fie evaluată în funcție de intenții.
Conform lui Kant, pentru a discuta de o faptă morală, maxima după care a fost comisă
trebuie să poată fi transformată în lege universală (aplicabilă pentru toți, în orice condiții).
Cu alte cuvinte, suntem morali în măsura în care ceea ce ne călăuzește în actele
noastre nu este dorința de a ne fi nouă cât mai bine, ci dorința de a acționa conform anumitor
reguli sau legi morale. Această viziune, în care nu valoarea vizată legitimează norma morală,
36 Miroiu, Blebea, op. cit., p. 27.

38 Mc Inerney P. Rainbolt G., Ethics, Harper Collins Publisher, New York, 1994 citat de Miroiu, Blebea, p. 27.
8
ci, dimpotrivă, respectul normei atrage după sine valoarea, se numește deontologism (deon –
datorie în limba greacă).
Etica virtuților
O serie de gânditori din domeniul eticii (poate cei mai mulți în ultimul timp) s-au
preocupat să găsească un răspuns la întrebarea „Cum trebuie să trăiesc?”. Există însă și un alt
curent, fondat pe întrebarea „Ce fel de persoană ar trebui să fiu?” 39. Această teorie, posibilă
alternativă la disputa deontologism-consecvențialism, consideră că „acțiunea moralmente
corectă este definită ca acțiunea pe care ar face un agent perfect virtuos, dacă ar fi pus să
acționeze în circumstanțele pe care le evaluăm”40.
Originea acestei teorii este reprezentată de ideile expuse cu multe secole în urmă de
către Aristotel în Etica nicomahică. Particularitatea eticii aristotelice constă în faptul că ea
nu pune accent pe norme. Aristotel recomandă virtuțile etice sau, valorile morale cardinale:
curajul, dreptatea, cinstea și mărinimia, considerând că, prin îndelungata exersare a acestor
virtuți, se formează omul de caracter. Un astfel de om nu are nevoie de prea multe norme,
întrucât natura lui bună găsește întotdeauna calea cea dreaptă41.
Teoria virtuții abordează și modul în care se formează/sunt încurajate diferite virtuții
și vicii în cadrul unor structuri sociale distincte42. Problema caracterului comportă, din
perspectiva filosofiei, două abordări: la nivelul global, al întregii societății, și la nivel
individual. În acest context se ridică mai multe întrebări (la care nu se poate spune că s-a dat
un răspuns tranșant și care constituie preocupări pentru adepții moderni ai eticii virtuților):
„În ce măsură poate individul să-și modeleze propriul caracter?”; „Cine îl poate ajuta/bloca în
acest demers?”
Vizionați filmul ”The Words” (2012), regia B. Klugman, L. Sternthal.

Care sunt motivațiile unui comportament neetic în domeniul cercetării?
Cum/când s-ar putea auto-sancționa un comportament neetic în domeniul
cercetării conștientizat?
4. Etica și integritatea academică – definire, necesitate, modalități de abordare,

principii UCV
Etica academică este ”un domeniu la intersecția dintre etica cercetării,

managementul eticii în organizații și deontologia profesională a cercetătorului sau a
profesorului”43.
Etica profesională se referă la practicile, drepturile și obligațiile membrilor unui grup
profesional, la sancțiunile unor comportamente inadecvate în exercitarea profesiei sau în
interacțiunile dintre membrii respectivului grup profesional44.
În cazul comunității academice se poate discuta despre drepturi și obligații
(profesionale) ale cadrelor didactice/cercetătorilor, dar și despre drepturi și obligații ale
studenților determinate de apartenența lor la această comunitate.
39 Singer, op. cit.

40 V. Mureșan, Este etica aplicată o aplicare a eticii?, Revista de filosofie Analitică, iulie-decembrie 2007, pp. 70-108.
41 D. Crăciun, V. Morar, V. Macoviciuc, Etica afacerilor, Editura Paideia, București, 2005, p, 161.
42 G. Pence, Teoria virtuții, în P. Singer, Tratat de etică, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 285.
43
E. Socaciu, Fundamente ale eticii academice în L. Papadima (coord.), Deontologia academică – Curriculum
cadru, Universitatea București, 2017, p. 9 (https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/10/
Deontologie-Academica-Curriculum-cadru.pdf).
44
Adaptare după M. Miroiu, G. Blebea-Nicolae, Etica profesională, 2002, p. 51, http://elibrary.snspa.ro/wp-
content/uploads/2020/03/Etica_profesionala.pdf
9
Etica cercetării vizează problemele etice care apar în toate fazele unei cercetări, a
cadrelor didactice și/sau studenților: alegerea temei de cercetare; alegerea metodelor de
cercetare; selectarea subiecților cercetării; redactarea lucrării; publicarea rezultatelor45.
Managementul eticii se poate defini ca ansamblul structurilor, regulamentelor,
activităților și măsurilor care au ca scop organizarea instituțională a eticii. Elementele
principale ale unui sistem de management al eticii la nivelul unei universități sunt: codul de
etică; comisia de etică; trainingurile de etică; hotline/helpine de etică etc.
Integritatea academică implică acțiuni responsabile, oneste și morale, în toate
activitățile academice46. Integritatea academică trebuie să stea la baza:
- proceselor de predare;
- proceselor de învățare;
- proceselor de evaluare;
- colaborărilor/interacțiunilor dintre membrii comunității academice.
Integritatea academică este importantă la nivel individual, organizațional, dar și
social.
La nivel individual integritatea academică asigură:
- deprinderea anumitor valori/atitudini/comportamente dezirabile în cariera viitoare;
- reputație bună în rândul colegilor, profesorilor, potențialilor angajatori;
- evitarea unor probleme în carieră generate de dezvăluirea ulterioare a unor
comportamente imorale în spațiul academic;
- imagine, încredere și respect de sine ridicate;
- pregătire profesională solidă.
La nivel instituțional, preocuparea și aplicarea riguroasă a măsurilor privind
asigurarea integrității academice au ca efecte:
- multiplicarea comportamentelor morale, descurajarea comportamentelor imorale ale
membrilor comunității;
- o bună reputație/imagine în rândul angajatorilor, dar și a potențialilor candidați;
- poziționare bună în topurile academice naționale și internaționale;
- valoare recunoscută a diplomelor emise;
- evitarea riscurilor implicării în scandaluri publice/de imagine;
- evitarea implicării în procese, însoțite de eventuale pierderi financiare.
Integritatea academică, sau mai corect spus, lipsa de integritate academică (extinsă,
generalizată, cel puțin la nivel de percepție) poate conduce la efecte sociale precum47:
- deprecierea calității învățământului;
- percepții negative la nivel public despre ceea ce reprezintă învățământul superior;
- devalorizarea statutului de cadru didactic universitar;
- desconsiderarea/stigmatizarea cercetării științifice;
- subaprecierea studiilor doctorale.
Codul de etică și deontologie profesională al Universității din Craiova statuează
următoarele principii și valori ale conduitei etice universitare48:
• libertatea academică;
• autonomia personală;
• meritul;
• profesionalismul;
• dreptatea și echitatea (implică respectarea următoarelor principii: nediscriminarea
și egalitatea șanselor; prevenirea și eliminarea conflictelor de interese; prevenirea și
combaterea corupției);
45
Socaciu, op. cit.
46
https://www.umgc.edu/current-students/learning-resources/academic-integrity/
47
E. Șercan, Deontologie academică, Ghid practic, p. 57, https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-
content/uploads/2018/10/DeontologieAcademica-Ghid-practic.pdf.
48
https://www.ucv.ro/pdf/despre/structura/comisie_etica/2019/Cod_etica_UCV_2011.pdf
10
• onestitatea și corectitudinea intelectuală;
• responsabilitatea;
• respectul și toleranța;
• bunăvoința și grija.
5. Aspecte normative privind conduita în activitatea de cercetare științifică
Având în vedere faptul că acest curs este prevăzut, în cadrul FEAA Craiova. în planul
de învățământ al programelor de masterat în ultimul semestru, vom aborda cu prioritate
aspectele privind etica în activitatea de cercetare științifică, studenții fiind în etapa de
elaborare a lucrărilor de disertație și eventual de pregătire pentru un stagiu doctoral.
Vom încerca să prezentăm în continuare normele de bună conduită în activitatea de
cercetare și posibilele abateri de la acestea, insistând asupra acelora care sunt foarte
importante pentru studenți (la ciclurile master sau doctorat).
Aspectele privind conduita în activitatea de cercetare sunt reglementate prin:
• Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare;
• Legea educației naționale nr. 1/2011.
În baza legii 206/2004, normele de bună conduită în activitatea de cercetare-

dezvoltare includ:
a) norme de bună conduită în activitatea științifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și
popularizare științifică;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare și monitorizare a cercetării-
dezvoltării;
d) norme de bună conduită în funcțiile de conducere în activitatea de cercetare-
dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea ființei și demnității umane, evitarea
suferinței animalelor și ocrotirea și refacerea mediului natural și a echilibrului ecologic.
Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea științifică vizează:

a) confecționarea de rezultate sau date și prezentarea lor ca date experimentale, ca
date obținute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate
obținute prin calcule analitice ori raționamente deductive;
b) falsificarea de date experimentale, de date obținute prin calcule sau simulări
numerice pe calculator ori de date sau rezultate obținute prin calcule analitice ori
raționamente deductive;
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activității de cercetare-
dezvoltare a altor persoane
Exemple:
Confecționarea de rezultate nu este chiar o practică rar întâlnită. Astfel de exemple
există și în rândul unor cercetători cu poziții academice importante la universități
prestigioase:
• Psihologul englez Sir Cyril Burt s-a făcut cunoscut prin studiile sale pe gemeni, în
legătură cu determinarea ereditară a inteligenței. După moartea sa, în 1971, s-a descoperit
însă că datele studiilor sale au fost aproape integral fabricate, iar coautorii unora dintre
articolele sale erau persoane fictive.
• În anul 2015, psihologul social german Jens Förster, de la Universitatea din
Amsterdam a fost găsit vinovat de inventarea datelor mai multor cercetări.
• Un alt caz ”celebru” este cel al lui Diederik Stapel, profesor de psihologie socială
11
la Universitatea din Tilburg, Olanda, o persoană carismatică, foarte implicat în activitățile cu
studenții. Acesta a fost dovedit și a recunoscut că a fabricat datele unui număr de 55 de studii
pe care le-a publicat în reviste de mare impact.49
• Andrew Wakefield este un alt autor amintit când se face referire la ”fabricarea
datelor”. Acesta, împreună cu alți 12 autori, au semnat în 1998 un articol care făcea legătura
între autism regresiv, probleme gastro-intestinale și vaccinul antirujeolic. Studiul a fost retras
în 2010 motivele fiind: date fraudate; conflict de interese; lipsa aprobării etice pentru testele
pe copii. Efectele sociale ale acestui studiu au fost importante și încă se resimt.50
Și în cazul studenților putem vorbi despre fabricarea sau falsificarea datelor de
cercetare. Cauzele acestor comportamente sunt: derularea neglijentă a anumitor etape ale
cercetării, fie din comoditate, fie din necunoașterea rigorilor științifice; presiunea legată de
finalizarea unei lucrări; presiunea pentru obținerea unor rezultate noi/validarea unor ipoteze
de cercetare. Fapta nu trebuie considerată mai puțin gravă doar pentru că rezultatele nu sunt
publicate într-o lucrare cu vizibilitate științifică (o revistă, un volum). Indiferent de
motivații/contexte rămâne o faptă imorală/ilegală, o înșelătorie.
Tutorele/coordonatorul studentului are un rol important în combaterea unor derapaje
de la aceste norme de conduită. Acesta trebuie să se asigure că:
✓ studentul cunoaște și înțelege exigențele eticii în cercetarea științifică;
✓ stăpânește metodologia cercetării în domeniul în care se realizează cercetarea;
✓ cercetarea se derulează conform proiectului stabilit (monitorizarea/supravegherea
periodică a progreselor în cercetare este foarte importantă în acest demers);
✓ studentului gestionează bine presiunea factorului timp în cercetare și presiunea
pentru obținerea unor rezultate noi, originale (pentru realizarea acestui deziderat tutorele
trebuie să-și asume un rol de mentor).
Un rol important în combaterea acestor fenomene negative îl are și cultura
organizațională a unei instituții de învățământ. Dacă în cadrul acesteia nu există o preocupare
pentru identificarea și sancționarea acestor comportamente, dacă, mai mult, există percepția
colectivă că sunt chiar cultivate sau recompensate, atunci orice măsuri și acțiuni individuale
sau restrânse (ale câtorva profesori lucrând cu câțiva studenți) de descurajare a acestor
comportamente vor fi fără efect sau cu efecte pozitive de mică amplitudine.
Referitor la ”îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităților de

cercetare a altor persoane”, această abatere poate fi abordată atât în relația profesor-student,
cât și student-student.
Un studiu efectuat în anul 201551 pe un eșantion de 903 studenți din România a
relevat următoarele:
• 76% dintre respondenți se declară toleranți;
• 46,73% dintre respondenți ar simți disconfort să lucreze în echipă cu persoane
infectate cu HIV/SIDA, 39,53% cu persoane de o altă orientare sexuală, 37,32% cu persoane
de etnie romă, 26,36% cu persoane de etnie maghiară;
• 20% dintre respondenți consideră că discriminarea este întâlnită în mediul
universitar din România (”foarte des întâlnită”, ”des întâlnită”);
• respondenții identifică puține cazuri în care un cadru didactic a tratat negativ un
student pentru criterii legate de sex, etnie, cetățenie, mediu de proveniență, vârstă, orientare
sexuală, religie, stare de sănătate etc.
• 14,73% dintre respondenți au menționat că s-au simțit jigniți sau tratați negativ de
anumiți colegi de facultate;
• 64% dintre respondenți nu au cunoștință de cazuri în care ei sau colegii lor au fost
hărțuiți în facultate (situațiile de hărțuire menționate nu sunt legate de activitatea de
49
http://www.apio.ro/upload/mc12_eval_etica_cercet.pdf
50
https://opriviresceptica.wordpress.com/2016/06/03/cine-e-andrew-wakefield/
51
http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2015/12/Raport-de-cercetare-Mob-univ-2.pdf
12
cercetare).
Datele statistice arată, că deși există anumite aspecte negative legate de
discriminare/hărțuire în mediul universitar, acestea nu depășesc un nivel de alarmă. Nu
trebuie omis faptul că hărțuirea/discriminarea sunt subiecte tabu în multe componente ale
societății românești, iar dimensiunea reală a fenomenelor de discriminare/hărțuire s-ar putea
să fie mai amplă, dar să nu existe curajul de a discuta/declara despre acestea.
În Codul de Etică și Deontologie Profesională Universitară al Universității din
Craiova, hărțuirea este definită astfel52: ”un comportament degradant, de intimidare și
umilire care afectează capacitatea persoanei hărțuite de a-și exercita drepturile sau de a-și
desfășura în mod firesc activitățile profesionale și de studiu.”
În același document se fac următoarele precizări: ”Hărțuirea poate fi îndreptată
împotriva unei persoane anume, sau poate consta în acte care creează un mediu academic
ostil, conducând la afectarea gravă a capacității membrilor unui grup (de obicei femeile,
minoritarii etnici sau rasiali, persoane cu dizabilități, persoanele cu orientare sexuală
diferită de cea a majorității, minoritățile religioase) de a își desfășura activitățile academice
sau de a își exercita drepturile individuale.”
Tot în Codul de Etică al UCV se indică și procedura pe care ar trebui s-o urmeze o
persoană (cadru didactic sau student) dacă se consideră afectată de hărțuire: ”se adresează
membrilor comunității academice desemnați să rezolve astfel de cazuri printr-o rezoluție
potrivită și promptă (informală sau formal-disciplinară). O rezolvare informală înseamnă
medierea unui acord între părți, cu sau fără ca ele să se întâlnească direct. O plângere
formală este adresată unui organism desemnat de către Senatul Universității să dea rezoluții
disciplinare, în cazul nostru, Comisia de etică universitară.”
În Codul de Etică al UCV sunt definite și comportamentele insultătoare: ”actele de
exprimare injurioasă, intimidantă sau umilitoare (în interiorul sau în afara ei), îndreptate
împotriva participanților la activitățile din universitate, indiferent cine sunt aceștia.
Comportamentul insultător contravine eticii academice atât atunci când intervine între
persoane aflate în aceeași poziție, cât și în poziție ierarhică diferită”.
Legat de activitatea de cercetare a studenților, comportamentele neetice pe aceste
coordonate ar putea fi: refuzul unui cadru didactic pentru a coordona un student în redactarea
unei lucrări științifice pe criterii legate de sex, etnie, cetățenie, mediu de proveniență;
interzicerea/restricționarea accesului unor studenți în laboratoare/biblioteci pe criterii
subiective; distrugerea unor rezultate intermediare ale activității de cercetare ale unor studenți
(inclusiv către colegi).
În mass-media din România nu am identificat relatarea unei spețe de felul acesta, dar
nu înseamnă că un astfel de fenomen nu există sau nu este posibil în universitățile românești.
Abateri de la normele de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare,

diseminare și popularizare științifică implică:
a) plagiatul;
Plagiatul este definit, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
206/2004 ca: ”expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a
menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.
Legea 1/2011, la art. 310, lit. a, identifică ”plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor
autori” ca o abatere gravă de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară. Juridic, constatarea acestei fapte comportă anumite subtilități, raportat la cele
două acte normative. Nu ne propunem să abordăm aceste chestiuni juridice, ci vom analiza
plagiatul din perspectivă morală. Nu trebuie însă omis că fapta este atât imorală, cât și
ilegală.
52
13
Autorii care au studiat problematica plagiatului au identificat mai multe tipologii ale
acestuia.
O primă tipologizare, având la bază conștientizare faptei, identifică două forme de
plagiat:
✓ plagiatul voluntar – când fapta este comisă cu bună știință (este posibil însă ca cel
care o comite să nu cunoască exact consecințe/sancțiunile);
✓ plagiatul involuntar - folosirea greșită a sistemul de citare, sau neindicarea sursei
unui material, ca urmare a necunoașterii tehnicilor de citare, a neidentificării greșite a sursei
fragmentului folosit sau a necunoașterii faptului că informația nu face parte din fondul de
cunoaștere comună.
În funcție de modalitățile în care se realizează se disting următoarele forme de
plagiat53,54:
✓ Clona: prezentarea sau transmiterea lucrării altui autor, cuvânt cu cuvânt, ca fiind
propria lucrare
✓ Copierea sau CTRL-C: o parte din lucrare cuprinde fragmente semnificative de
text dintr-o altă sursă necitată.
✓ Find-Replace: schimbarea unor cuvinte și fraze, dar menținerea conținutului
esențial/principal al sursei.
✓ Remix: parafrazarea câtorva surse astfel încât conținutul lor să se potrivească.
✓ Reciclarea: reutilizarea propriilor lucrări fără citare. Autoplagiatul
✓ Hibrid: combinarea unor surse citate corect cu pasaje copiate (fără citare) într-o
singură lucrare.
✓ Confuzie: o lucrare care reprezintă un mix de materiale copiate din diferite surse
fără citare corectă a acestora.
✓ Eroare: o lucrare care include surse care nu există sau care nu conține informații
corecte despre sursă.
✓ Agregat: o lucrare care include citări corecte, dar lucrarea este lipsită de contribuții
originale.
✓ Re-tweet: o lucrare care include citări corecte, dar se apropie prea mult ca
formulare și/sau structură cu textul original.
În continuare vom încerca să formulăm câteva răspunsuri la întrebări care apar
frecvent în legătură cu plagiatul.
O primă întrebare este: Plagiatul este o problemă modernă, generată de dezvoltarea
Internetului?
Plagiatul a apărut încă din Grecia și Roma Antică. Termenul provine din limba latină
”plagium” însemnând furt, răpire sau chiar vânzarea oamenilor liberi ca sclavi 55. În
accepțiunea actuală este folosit pentru prima dată de Marțial (c. 40-c. 104), într-un catren
ironic la adresa lui Fidentinus, pe care îl acuza că-i recită versurile asumându-și-le. În
traducere românească epigrama lui Martial ar fi:
Unui plagiator
”Poemul acesta, Fidentine,
Îl recunosc, e scris de mine,
Dar îl reciți atât de rău,
C-a început să fie-al tău.”56
Se poate spune că odată cu dezvoltarea internetului plagiatul a devenit o soluție foarte
accesibilă. Coroborat, dezvoltarea noilor tehnologii informaționale a făcut ca și detectarea
plagiatului să se facă mai ușor.
53
https://www.administratiepublica.eu/sites/default/files/Ghid%20anti-plagiat.pdf
54
Exemple pentru fiecare formă de plagiat se pot găsi la: https://www.unibuc.ro/wp-
content/uploads/2018/12/DeontologieAcademica-Ghid-practic.pdf
55
https://virtusantiqua.ro/?p=2637
56
S. Chelcea (coord.), Rușinea și vinovăția în spațiul public, Editura Humanitas, București, 2008, p. 236.
14
O a doua întrebare este: Plagiatul se întâlnește doar la elevi, studenți, doctoranzi, în
general la persoane novice în cercetare într-un anumit domeniu?
Răspunsul este nu. Există cazuri de plagiat la personalități ale unui anumit domeniu,
la cercetători cu reputație în sectorul lor de activitate. O scurtă liste de plagiate ale unor
oameni celebri:
✓ T. S. Eliot (1888-1965), poet anglo-american, a plagiat în poemul său ”The Waste
Land” dintr-un poem cu același nume, al unui poet necunoscut, Madison Casein.
Într-un eseu din 1920 T. S. Eliot nota cu un anumit cinism:
“Poeții la început de drum imită, poeții maturi fură; poeții slabi strică ce iau, iar cei
pricepuți îl transformă în ceva mai bun, sau cel puțin diferit.”57
✓ Martin Luther King a plagiat o parte din teza sa de doctorat58; acuze similare
(îndelung discutate și comentate) au existat în privința altor texte pentru discursurile sale,
inclusiv faimosul ”I Have a Dream”.
✓ Senatorul Joseph Biden a trebuit să se retragă din campania electorală din 1988
când s-a aflat că picase un examen la facultatea de Drept din cauza plagiatului și de asemenea
plagiase în discursurile sale un politician englez (Neil Kinnock)59.
O altă întrebare la care încercăm să dăm un răspuns este: De ce plagiază studenții
(care sunt motivele)
O listă cu astfel de motive a fost realizată de Cleary (2017)60. Conform acesteia, cele
mai importante cauze pentru plagiatul studenților sunt:
✓ lenea, comoditatea
Copierea într-un referat, în lucrarea de licență/disertație/doctorat este calea cea mai
ușoară (și mai puțin consumatoare de timp) pentru a îndeplini anumite obligații academice.
Combaterea plagiatului având o astfel de cauză se poate face prin:
- comunicarea studenților că, dacă vor fi prinși, costurile (consecințele) vor fi
mari (în acest sens este foarte important să se sancționeze cu severitatea
regulamentară studenții dovediți că au plagiat);
- informarea studenților că pentru verificarea materialelor vor fi folosite softuri
anti-plagiat;
- formularea sarcinilor astfel încât să nu încurajeze copiatul (temele să nu fie
foarte generale, recomandarea adnotării unei bibliografii fixate, impunerea
unei părți obligatorii de contribuții personale).
✓ panica/presiunea/lipsa de timp
Unii studenți pot copia în situația în care au intrat în criză de timp pentru predarea
unui material și apreciază că riscul de a fi prinși este scăzut.
Acest fapt poate fi datorat unui management defectuos al timpului, unei organizări
proaste a activităților educative, unor sarcini care depășesc competențele studenților sau sunt
insuficient explicate. În această situație trebuie ca:
- profesorii să-i ghideze, mai ales pe studenții din anul I, să-și organizeze
activitățile , să-i ”învețe să învețe”, să-și realizeze anumite sarcini didactice;
- profesorii să-i consilieze permanent pe parcursul rezolvării unor sarcini mai
dificile;
- volumul de muncă pentru rezolvarea unei anumite sarcini academice să fie
corelat cu timpul pe care studenții îl au alocat pentru acest demers;
- fixarea unor termen intermediare, evaluarea pe parcurs, reamintirea periodică a
sarcinilor academice și a termenelor de finalizare (mai ales pentru studenții din
anul I).
57
O investigație asupra acestui citat se poate găsi aici: https://quoteinvestigator.com/2013/03/06/artists-steal/
58
https://www.nytimes.com/1991/10/11/us/boston-u-panel-finds-plagiarism-by-dr-king.html
59
https://www.totb.ro/cazuri-celebre-de-plagiat/
60
https://kappanonline.org/cleary-top-10-reasons-students-plagiarize/
15
✓ lipsa de încredere în propriile capacități
Deși au anumite idei pentru rezolvarea unei sarcini, studenții pot considera că,
preluând un anumit text, cu un limbaj mai ”tehnic”, pot obține un calificativ mai bun.
În acest caz profesorii trebuie:
- să-i îndrume pe studenți să vadă filme, să citească articole, să deruleze
activități extra-curriculare pentru a se familiariza informal cu domeniul de
studiu;
- să-i încurajeze încă de la început să-și exprime ideile proprii, chiar dacă uneori
limbajul nu este încă cel de specialitate;
- între criteriile de notare originalitatea să aibă o pondere importantă.
✓ imposibilitatea de a integra materialele sursă cu propriile expuneri și
argumente
De multe ori studenții găsesc câteva surse bibliografice care corespund foarte bine
structurii lucrării lor. În pasul următor, din fiecare material extrag câteva pasaje, le combină
și astfel lucrarea este finalizată. Aceasta li se pare atât de bună încât nu mai au ce adăuga,
unde interveni cu propriile idei, argumente.
În acest caz se recomandă:
- studenții să fie sfătuiți să citească cu atenție un material, să extragă și să
rezume ideile principale, să identifice paragrafele care vor fi preluate între
ghilimele (evident cu indicarea sursei) și apoi ”ascunderea” acestui material;
- explicarea și exersarea parafrazării corecte.
Din păcate, de foarte multe ori, cauzele unei astfel de abordări sunt consecințele
procesului educațional anterior. În astfel de situații munca ”de convingere” a studenților să-și
schimbe stilul de lucru va fi foarte dificilă, aceștia venind după ani de școală în care nu au
fost încurajați să-și definească și să-și exprime propriile idei, să parafrazeze corect.
✓ nu știu regulile de citare sau le ignoră considerându-le inutile, ”pierdere de
timp”
În acest caz profesorii trebuie să le prezinte studenților regulile corecte de citare,
stilurile de citare și să nu accepte excepții de la respectarea acestora. Acțiunea trebuie să fie
una concertată, respectiv toți profesorii să țină la aceste reguli, pentru educarea studenților în
acest spirit.
La modul general, când se citează trebuie avute în vedere următoarele principii:
• se păstrează același stil de citare în întreaga lucrare;
• modul în care se face citarea trebuie să evidențieze când ”vorbește” autorul și când
cei citați;
• nu se citează lucrări care nu s-au văzut/nu s-au parcurs în linii mari
• se citează obligatoriu când: se preia ad-litteram un text (între ghilimele), când se
parafrazează, când se preia un tabel sau o figură
În continuare vom sintetiza câteva reguli privind modul (”tehnic”) în care trebuie să se
facă o citare61:
• citarea unui text se face în limba în care a fost scris sau în limba română. Dacă se
optează pentru limba română, se poate include la note și varianta originală. Într-o lucrare cu
un nivel științific ridicat nu se citează într-o terță limbă. Spre exemplu, Yuval Noah Harari a
publicat în 15 martie 2020, în revista ”Time”, articolul ”In the Battle Against Coronavirus,
Humanity Lacks Leadership”, în limba engleză. Să presupunem că nu se găsește varianta
originală a articolului, ci o variantă în limba franceză. În niciun caz un fragment din acest
articol nu se va cita în limba franceză, ci va fi tradus în limba română. Onest științific ar fi ca
într-o notă să se menționeze inclusiv acest fapt.
• citatele mai lungi (peste trei rânduri) se scriu ca un paragraf separat, cu un alineat
puțin mai mare față de restul textului, cu un font cu 1-2 puncte mai mic (dacă textul este scris
61
Prezentarea se face după: http://studii-vizuale.ro/wp-content/uploads/2016/09/Sisteme-de-citare.pdf
16
cu TNR 12, atunci citatul poate fi scris cu TNR cu 10) sau italic.
Exemplu:
În final Harari (2020) concluzionează:
”În acest moment de criză, lupta crucială are loc în interiorul omenirii însăși. Dacă această
epidemie are ca rezultat o dezbinare și o neîncredere mai mare între oameni, aceasta va fi
cea mai mare victorie a virusului. Atunci când oamenii se ceartă – virusurile se dublează. În
schimb, dacă epidemia va avea ca rezultat o cooperare globală mai strânsă, va fi victorie
nu numai împotriva coronavirusului, ci și împotriva tuturor agenților patogeni viitori.”
Dacă din citatul original se scoate un pasaj acest lucru va fi marcat prin […]
Exemplu:
Paragraful original este cel de mai jos, din care se va scoate fraza hașurată:
În lupta împotriva virusurilor, umanitatea are nevoie de frontiere strânse. Dar nu
granițele dintre țări. Mai degrabă, trebuie să păzească granița dintre lumea umană și sfera
virusului. Planeta Pământ face echipă cu nenumărate virusuri, iar noile virusuri evoluează
constant din cauza mutațiilor genetice. Linia de graniță care separă această sferă de virus de
lumea umană trece în interiorul corpului fiecărei ființe umane. Dacă un virus periculos
reușește să pătrundă această frontieră oriunde pe pământ, aceasta pune în pericol întreaga
specie umană.
Citarea va arăta astfel:
”În lupta împotriva virusurilor, umanitatea are nevoie de frontiere strânse. Dar nu granițele
dintre țări. Mai degrabă, trebuie să păzească granița dintre lumea umană și sfera virusului.
[…] Linia de graniță care separă această sferă de virus de lumea umană trece în interiorul
corpului fiecărei ființe umane. Dacă un virus periculos reușește să pătrundă această
frontieră oriunde pe pământ, aceasta pune în pericol întreaga specie umană.” (Harari,
2020)
• citarea unor pasaje (sintagme, frază, paragraf) fără modificări se indică prin
ghilimele și indicarea sursei. Pentru indicarea sursei trebuie să se aleagă o modalitate (în text,
ca note de subsol) și un stil (APA, Harvard, Chicago etc.). Pe parcursul unei lucrări
modalitatea și stilul de indicare a sursei trebuie să se păstreze neschimbate.
• în situația în care sunt preluate tabele și figuri, sursa se indică sub acestea. Dacă
tabelele și figurile sunt modificate sub acestea se va trece textul ”Prelucrare după:” și în
continuare se va indica sursa.
• când se citează o lucrare care a fost citată într-o altă lucrare, se vor indica ambele
surse (și cea primară și cea secundară), inclusiv în bibliografie.
Exemplu
Popescu (2000, citat de Ionescu, 2015, p. 17) arată că…
Comentați!
Un articol inexistent a fost citat de peste 1000 de ori, chiar în reviste și articole cu o
anumită vizibilitate științifică62. Aceste ”falsuri” au fost descoperite de către un profesor
pensionar, Pieter Kroonenberg, de la Universitatea Leiden, Olanda. Acesta a descoperit un
articol scris de către unul dintre foștii colegi de catedră, departe de preocupările de cercetare
pe care i le cunoștea. Căutând să-l citească. nu a găsit nici revista, nici articolul respectiv.
Investigând această problemă, profesorul Kroonenberg a descoperit că articolul respectiv era
o referință folosită de Elsevier (editor prestigios de reviste) ca exemplu de citare pentru
potențialii autori care ar fi dorit să publice într-una din cele 2.500 reviste științifice editate.
62
Pentru o analiză detaliată a acestui caz se poate vedea: https://www.contributors.ro/un-articol-inexistent-scris-
de-autori-inexistenti-si-publicat-intr-o-revista-inexistenta-a-fost-citat-de-peste-1-100-ori/
17
O problemă ceva mai delicată, care cere atenție specială, este parafrazarea. La modul
general, parafrazarea presupune expunerea prin cuvinte proprii a ideilor de bază ale unui text.
Din perspectiva eticii în cercetare se poate vorbi despre parafrazare incorectă și
parafrazare corectă.
Parafrazarea incorectă, care poate fi considerată plagiat, se face prin schimbarea
câtorva cuvinte (înlocuirea lor cu sinonime) sau a ordinii acestora, păstrând însă ideile și linia
de argumentare din textul original. De foarte multe ori nu se face nicio trimitere la sursă.
Parafrazarea corectă e aceea în care se citează exact sursa, ideile autorului citat sunt
corect redate în lucrarea celui ce-l citează63, dar în maniera personală a celui care citează.
Un cercetător mai puțin experimentat poate evita parafrazarea incorectă astfel: citește
de 2-3 ori paragraful original și eventual își notează succint câteva elemente; ”ascunde”
paragraful original și reformulează ce a înțeles pe baza notițelor; preia eventual între
ghilimele sintagme/exprimări memorabile ale autorului textului original; recitește cele două
texte pentru a vedea dacă sunt suficient de diferite, dar fără a se fi alterat semnificațiile; se
indică sursa prin citare corectă.
O altă întrebare este: Există anumiți factori favorizanți/determinanți pentru plagiat?
În literatura de specialitate s-au identificat trei categorii de factori determinanți pentru
plagiatul în rândul studenților64:
✓ caracteristicile demografice și psihologice
În general studiile făcute în acest sens nu sunt concludente, apărând uneori rezultate
contradictorii. Cu toate acestea cele mai multe studii au relevat că:
- studenții sunt mai predispuși la fraude academice comparativ cu studentele;
- studentele sunt mai predispuse să favorizeze frauda academică ajutându-și
colegii;
- studenții mai în vârstă, care lucrează, din anii mai mari, cu rezultate medii,
care se întrețin financiar, cu stimă de sine ridicată, cu un nivel scăzut de
anxietate sunt mai puțin înclinați către plagiat;
- practică, de regulă, plagiatul studenții care au recurs la diverse fraude
intelectuale și în liceu sau școala generală.
✓ climatul din universitate
Plagiatul este încurajat în următoarele condiții:
- în instituție nu există sau nu se aplică cu consecvență un cod de etică;
- concurența între studenți este foarte puternică (pentru burse, pentru obținerea
unui loc de muncă);
- programele de studii sunt încărcate;
- la profesorii percepuți ca exigenți sau ca tolerând abaterile de la etică;
- la disciplinele considerate de studenți neinteresante, unde profesorul nu
reușește să le câștige admirația/interesul.
✓ climatul social
Plagiatul este mai răspândit în comunitățile în care:
- există presiuni sociale/ale familiei pentru absolvirea studiilor superioare;
- nivelul perceput de corupție (în societate, la modul general) este ridicat;
- societatea manifestă toleranță/dezinteres pentru cazurile de plagiat;
- carierele unor personalități publice nu au de suferit în momentul dovedirii unor
fapte de plagiat.
O altă întrebare legată de plagiat este: Se poate vorbi despre un anumit profil al
63
Definițiile sunt după: http://araba.lls.unibuc.ro/wp-content/uploads/2014/10/Ghid-impotriva-plagiatului.pdf.
În acest material, între paginile 16-18, se pot găsi exemple de parafrazare corectă/incorectă.
64
Chelcea, op. cit. și
https://www.researchgate.net/publication/268254674_Understanding_Academic_Misconduct
18
plagiatorului?
În funcție de motivații, de intenții, dar și de reacțiile față de această acțiune, S.
Chelcea a identificat mai multe profiluri de plagiator65 (figura 1):
Fig. 1. Profilul plagiatorului

Sursa: Chelcea, op. cit.
✓ plagiator-ocazional – acesta recurge la plagiat de regulă sub presiunea timpului,

în cazul unei teme unde nu se poate descurca. În situația în care este descoperit resimte un
sentiment de rușine sau poate simți vinovăție, chiar dacă nu a fost descoperit. Numărul
plagiatorilor ocazionali în rândul studenților poate fi redus printr-o organizare echilibrată a
activităților curriculare, prin consiliere și mentorat în ceea ce privește managementul
timpului.
✓ plagiator-neobrăzat – acesta nu resimte rușine sau vinovăție, știe că a comis o
faptă nepermisă (deși este posibil să nu înțeleagă pe deplin gravitatea), dar consideră că „toți
fac așa”. Cu acest tip de plagiatori munca de a fi aduși pe ”calea cea bună” este cea mai
dificilă. În cele mai multe cazuri ei au un istoric amplu în ceea ce privește fraudele
intelectuale care le-a alterat sistemul de valori. Eforturile cadrelor didactice trebuie să se
focalizeze pentru a-i conștientiza că ”normalitatea” statistică și morală nu este cea pe care și-
o definesc ei, consecințele plagiatului la nivel individual și social pot fi grave. În cazul în care
nu se constată reconfigurarea comportamentelor trebuie să nu se ezite în aplicarea
sancțiunilor regulamentare, astfel de ezitări putând să conducă la încurajarea atitudinilor și
comportamentelor deviante, la ”molipsirea” celorlalți studenți, la afectarea climatului etic din
universitate.
✓ plagiator-autocentrat – cel care nu și-a dat seama că a comis o fraudă, dar nici
nu se rușinează când i se reproșează public acest lucru. În acest caz, pe lângă învățarea și
exersarea stilului de redactare a lucrărilor științifice, profesorul Septimiu Chelcea consideră
că trebuie să se acționeze ”psihosociologic”, respectiv pentru acceptarea normelor sociale.
✓ plagiator-heterocentrat – cel care în momentul preluării unui text din diferite
lucrări sau de pe internet nu și-a dat seama că procedează greșit, dar care resimte sentimentul
de rușine când i se arată în public faptul că a procedat incorect. În acest caz parcurgerea unui
curs de etica cercetării, corelat cu însușirea elementelor specifice de concepere și elaborare a
65
https://www.romaniasociala.ro/nu-toti-plagiatorii-sunt-neobrazati/
19
unei lucrări științifice (eventual și prin accentuarea dezaprobării publice) pot fi soluții pentru
evitarea unor comportamente similare în viitor.
Se dau textele:
”Despre plagiat de Nicolae Manolescu66

Îmi dau seama acum, obligat să iau act de această veritabilă maladie care a dat peste
noi (era exact ce ne lipsea!), că am avut multă vreme o idee greșită despre plagiat. Am fost,
pe de o parte, convins că răspândirea plagiatului are o anumită legătură cu vechiul regim,
dominat cum era de o ideologie unică și în măsura în care ne silea să gândim cu capul altora.
Pe de altă parte, am crezut că plagiatul se opune pur și simplu originalității de gândire și
expresie.
Ei bine, mă înșelam amarnic. Să vă spun cum am descoperit unde greșeam. În
facultate, în ultimii ani ai deceniului 6, la orele de marxism și de economie politică, ni se
făceau un fel de recomandări bibliografice cum n-am mai întâlnit pe urmă. Ni se indicau
paginile din cutare volum de Opere de Marx, Engels, Lenin sau, mai rar, Stalin. Nu o carte
întreagă, nu un capitol, nici totdeauna un paragraf: doar rânduri, fraze. Dar pe acestea trebuia
să le știm mot-à-mot. Nu era îngăduită nici o abatere. Nu puteam apela la sinonime. Trebuia
să ne însușim învățătura cu pricina ad litteram. Ca pe o poezie, așadar. În poezie n-ai voie să
operezi substituiri, și nici în Biblie. Operele clasicilor marxismului erau Biblia generației
noastre pregătită pentru ateismul științific. Dacă limitarea bibliografiei la câteva propoziții
venea din teama dascălilor de marxism că nu suntem capabili să înțelegem complexitatea
filosofiei sociale și economice a lui Marx et. comp., așa că multe pasaje, capitole și studii
trebuiau ținute cu grijă departe de ochii noștri, în ce privește învățatul textului ca pe unul
sacru (în sens religios, dar și poetic), el răspundea la două exigențe majore. Prima: caracterul
absolut etern și nerevizuibil al textului. Acesta nu putea fi gândit și exprimat decât într-un
singur fel. A doua: prestigiul textului. Cine să îndrăznească a-l pune la îndoială, fie și literal?
Dar tocmai aceste două elemente nu se regăsesc în mentalitatea plagiatorului. Pentru
el, nu există nici umbră de respect pentru textul pe care-l reproduce aidoma. Îl consideră un
banal bun comun. Un izvor din care trecătorii beau apă fără să ceară voie și fără să plătească.
Nici vorbă de prestigiu ori de exemplaritate. Din contra, un simplu buzunar al nimănui în care
nu e interzis să vârî mâna până la cot. În al doilea rând, reproducerea nedeclarată răpește
textului de origine orice sacralitate. El e profanat fără scrupule morale ori profesionale.
Profanatorul crede că are aceleași drepturi asupra lui ca și autorul adevărat. Nu se simte cu
nimic îndatorat originalului. Mai mult, e sigur că nici nu există așa ceva. Doar o ștafetă care
face cu neputință identificarea sursei dintâi, o trecere din mână în mână la infinit.
Dacă putem numi religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura
plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcând că principiul
celei dintâi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în
citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămâne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod
declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și
prestigiul unui original exemplar, pe când copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește
de orice însemnătate, reală ori simbolică.
Și mai este un lucru, la care nu m-am gândit înainte: plagiatorul n-are de obicei
conștiința culpei lui intelectuale. E, așa-zicând, inocent. Nu știe că nu se face să copiezi fără
să indici sursa. Asta nu scoate din discuție latura juridică a plagiatului, care este o infracțiune,
nici sancțiunile de rigoare. Explică doar de ce sunt atât de sincer mirați toți plagiatorii de
cazul iscat în jurul faptei lor. A copia li se pare normal. Despre ei nu e corect a spune că nu
gândesc cu capul lor și că nu vorbesc în cuvintele lor: asta e valabil doar pentru lectura
religioasă și pentru citat. Despre plagiatori se cuvine a spune că nu gândesc deloc; de aceea
împrumută textul, întreg și nealterat, gândit de alții. Nu din respect (l-ar cita, dacă l-ar
66
http://www.romlit.ro/despre_plagiat.
20
respecta), ci din cel mai pur interes. Dincolo de folosul imediat (și necuvenit) nu este nimic în
mintea plagiatorului.”
”Jean-Luc HENNIG, Plagiatul – Calitățile plagiatorului67

În general, ni se spune că plagiatorul nu știe ce face, că uită sau ignoră, că pică în
capcana maniei sale, dar nici pe departe una ca asta. Plagiatorul știe exact despre ce e vorba:
îl pune pe cititor în primejdia de a-i citi secretul și îl înșală nu atât prin secret, cât prin
conștiința că există un secret. Ca acele imagini complicate care se văd pe covoarele orientale
și care, în întrețeserea lor magnifică, nu arată decât dintr-un anumit unghi o imagine
necunoscută de nimeni.
Plagiatorul este un jucător. Un jucător care își pune viața rămășag. Și care-i ia pe
ceilalți drept spectatori la jocul său. Care-i tulbură, îi provoacă sau îi bruschează, depinde.
Uneori, îi face să se încaiere, să se certe, să se insulte, să se rănească. Cititorul duce viață grea
cu plagiatorul. Prieteniile se clatină, complicitățile izbucnesc. Totul e pus din nou în joc.
Plagiatul nu este imperiul falsului, cum se crede: dimpotrivă, e imperiul celui mai adevărat
decât adevărul, al adevărului primejdios. Nu e o șușoteală, e o gherilă, ca și când plagiatorul
ar lăsa în urma sa o baterie de mine antipersonal. Unele țări sunt astfel minate, iar cadavrele
ies la iveală după o sută de ani. Plagiatorul este un derbedeu, fără îndoială, dar poate că el e
singurul inocent din joc. Cel care aduce cu sine bănuiala, care spune nu înșelătoriilor,
compromisurilor, aranjamentelor comediei sociale. Cel care spune: creația nu e de inspirație
divină, cartea e un comerț, iar legea morală – un profit. Deci, asumați-vă plagiatele! Nu vă
lăsați înșelați de sirenele cenzorilor, ale puritanilor, ale profesioniștilor indignării virtuoase.
Vreți drepturi de autor? Prostii! De fapt, nu furați nimic, faceți doar să circule textele, pasați
cuvintele, nu le țineți pentru voi, dați-le mai departe altora. Nu vă închideți în plagiat... asta
speră lumea de la voi. Nu vă refugiați în umbra culpabilității. Faceți dumping, plagiați o mie
de cărți, dansați!
Cine a spus că e de-ajuns să plagiezi ca să-ți reușească plagiatul? Oare, din
întâmplare, ar fi suficient să luăm o esență de lemn pentru a face o vioară? Fie ea și de arțar?
Nu contează plagiatul, totul depinde de ce facem cu el: asta e singura regulă. Prin urmare,
plagiatorul urmărește să strălucească, turul său de forță va fi aplaudat. Altminteri, s-ar spune:
e un plagiator care nu știe să scrie. Deoarece plagiatul cere calități eminente: agilitate,
competență practică, curiozitate, tandrețe pentru scris, lectură atentă, exactă, afinitate
sentimentală, infinită iubire pentru frază. N-are nimic de-a face cu țapinarul, cu barbarul care
ne este descris. Plagiatorul trebuie să-și manifeste singularitatea, să fie fericit de alegerea sa,
trebuie să dea dovadă de o extremă delicatețe, în pofida asprimilor lui, să se joace cu
impalpabilul, să scoată la iveală sentimente, să copieze un gest, o coafură, o rochie, să
mângâie un obraz și să fugă. Da, pentru asta, chiar e nevoie de un talent nebun. (din Apologia
plagiatului, traducere de Mădălin Roșioru, Editura ART, 2009)”
Realizați un profil al plagiatorului în 10 rânduri.
Care credeți că sunt argumentele prin care plagiatorul își ”justifică”
comportamentul neetic?
În final mai analizăm o întrebare: Poate fi descoperit plagiatul fără un soft-
antiplagiat?
Soft-urile anti-plagiat trebuie privite, metaforic vorbind, ca niște ”mașini”, car pot
face și greșeli. Spre exemplu, acestea nu pot detecta parafrazările incorecte, traducerile,
exprimările comune68. Din acest considerent coordonatorul/tutorele unui student trebuie să
analizeze cu atenție o lucrare, chiar dacă aceasta a fost/va fi scanată cu un soft anti-plagiat.
Foarte general, în cadrul unei lucrări pot exista anumite indicii care ridică suspiciuni
cu privire la un eventual plagiat69:
67
http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/calitatile-plagiatorului
68
https://www.plagiarismtoday.com/2011/12/07/the-limitation-of-every-plagiarism-checker/
69
Prezentare după: http://detectareplagiat.ro/detectarea_lucrarilor_plagiate.php; https://www.unibuc.ro/wp-
21
✓ indicii vizuale
o spații libere în cadrul propozițiilor, între paragrafe;
o textul este scris cu mai multe fonturi sau cu corpuri de literă de mărimi
diferite;
o paragrafe scrise cu și fără diacritice;
o formate diferite pentru citări.
✓ indicii de conținut
o nu există concordanță între titlul lucrării și conținutul acesteia;
o se apreciază că prin terminologie și abordare lucrarea depășește nivelul
de competență pe care ar trebui să-l aibă studentul;
o nivelul lucrării este diferit față de lucrările anterioare ale studentului.
✓ stilul de scriere
o în cadrul lucrării apar formulări cu topică incorectă, fapt care ar putea
fi rezultat al unor traduceri;
o lucrarea este impecabilă ca formatare, sintaxă;
o alternarea modului în care se face referirea la propria persoană (pers. I,
singular sau plural; spre exemplu: ”Voi arăta în continuare…” sau
”Vom arăta în continuare…”);
✓ surse documentare
o greșeli de atribuire a unor surse;
o bibliografie veche, surse documentare greu accesibile;
o abundența surselor bibliografice într-o anumită parte a lucrării;
o majoritatea surselor web sunt inactive, nu pot fi accesate;
o în text apar lucrări care nu se regăsesc la bibliografie;
o lucrarea prezintă date specifice (cifre, procente, date calendaristice ale
unor evenimente) fără a se cita surse documentare.
Apariția unora dintre aceste elemente nu înseamnă automat că lucrarea este un plagiat.
Este nevoie de un dialog cu studentul, putând fi vorba de neglijență, o temă care nu a fost
suficient aprofundată sau pregătită sau o temă care i-a stârnit un interes mai mare decât
precedentele (astfel realizând o lucrare mai bună/diferită de cele anterioare).
În final, trebuie subliniat faptul că plagiatul este o formă de minciună, de fraudă,
de furt (însușirea rezultatelor muncii altcuiva, fără a-i recunoaște activitatea), de cele
mai multe ori bazată pe complicități (student – coordonator, student – un coleg). De
asemenea, trebuie reținut că paragrafele plagiate (chiar dacă sunt foarte puține în
economia unei lucrări) ”virusează” întreaga lucrare. Fiecare abatere poate avea
elemente specifice (intenția avută, efectele produse, beneficiile dobândite), dar acestea
nu fac fapta acceptabilă, ci putem discuta doar despre grade de gravitate diferite,
implicit sancțiuni diferite70.
Întrebări71:
Care este diferența între intenție și motivație în cazul plagiatului?
Ar trebui indicată sursa atunci când se preiau niște date publice (deschise), dar
colectate de alți cercetători?
În Codul de Etică al UCV sunt câteva articole importante privind plagiatul, pe care le
inserăm în continuare:
”Plagiatul semnifică preluarea integrală sau parțială a unui material realizat de un
alt autor, și prezentarea acestuia ca aparținând propriei persoane (fie într-o lucrare scrisă,
de tipul referatelor, articolelor, tezelor de licență, experiment etc., fie într-o prezentare
content/uploads/2018/12/DeontologieAcademica-Ghid-practic.pdf
70
https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/11/Etica-si-integritate-academica.pdf
71
Ibidem.
22
orală). […]
Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greșită a

sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite
plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărți, un articol, o pagină de pe internet, un curs, o
altă lucrare.
În elaborarea unei lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va
ține cont de distincția dintre parafrazare și citare propriu-zisă. Prezentarea unui citat (text
integral dintr-un material străin) ca parafrază (repovestirea ideii/argumentului unui autor),
și anume fără utilizarea indiciilor care semnalează în mod convențional prezența unei citări
(ghilimele, litere cursive, paragrafe distincte indentate etc.) constituie, de asemenea, plagiat.
Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiții scurte, considerate de

către comunitatea disciplinară ca făcând parte din fondul de noțiuni de bază, comune, al
disciplinei respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare apreciere
presupune un grad de subiectivism, este recomandat ca autorii să își exercite discernământul
și o atenție sporită în utilizarea unor asemenea sintagme sau definiții. […]
Dacă plagiatul este comis de către un/o student/ă, iar acesta/aceasta este la prima
abatere de acest gen, de regulă cazul îl rezolvă cadrul didactic, stabilind sancțiuni
proporționale: în anumite cazuri majore, de exemplu, autorizează anularea, pentru
studentul/a în cauză, a examenului în cadrul căruia s-a comis fapta, urmând ca în anul
următor acesta/aceasta să aibă posibilitatea de a relua cursul și seminarul aferent, în
regim cu taxă. Comisia de etică universitară trebuie informată pentru a păstra sancțiunea
în baza de date.
Dovezile despre incident se păstrează într-o bază de date care este consultată ori de
câte ori un/o student/ă este acuzat/ă de plagiat. Descoperirea unui al doilea furt intelectual
în cazul aceluiași/aceleiași student/e poate implica exmatricularea acestuia/acesteia din
facultate, fără posibilitatea de a se reînscrie.
Constituie plagiat și:

a. compilația de fragmente din mai multe surse/autori, fără referințe clare la textile
sursă;
b. întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate și munca proprie;
c. preluarea unui text fără referințe clare, cu modificarea unor expresii din text,
și/sau inversarea unor paragrafe/propoziții/capitole;
d. omiterea marcajelor clare de citare în text, și menționarea lucrării sursă (carte,
articol, alt referat, resursă web etc.) în bibliografia finală;
Plagiatul minor poate consta în:

a. utilizarea greșită și involuntară a materialelor, citatelor, din ignoranță și lipsit de
intenție, mai ales de către studenții din primul an;
b. utilizarea excesivă a surselor, însoțită de o cantitate neglijabilă de muncă proprie;
c. situația în care este plagiată o foarte mică parte din lucrare și când partea
respectivă nu este determinantă în evaluare.
De obicei sancționarea plagiatului minor este problema titularului/titularei de curs
sau seminar. Această persoană este îndreptățită să întreprindă cercetarea și demonstrarea
cazului și să sancționeze potrivit regulilor acceptate de către universitate.
Cazurile semnificative de plagiat sunt fie cazuri de repetare a plagiatului minor, fie
formele extinse de plagiat, mai ales plagiatul total. Nota studentului/studentei va fi scăzută
23
proporțional, până la anularea examenului. În cazul în care este vorba despre un examen
important, sancțiunea poate merge până la eliminarea din facultate cu sau fără reînscriere
cu taxă în același an.
Plagierea lucrărilor de diplomă sau a disertațiilor de master se sancționează cu
anularea examenului. În cazul în care plagiatul este total, persoana respectivă nu are drept
de reînscriere la examen.”72
b) autoplagiatul;
În conformitate cu Legea 206/2004 autoplagiatul este definit ca: ”expunerea într-o
operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii,
demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise,
inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru
și fără a face trimitere la sursele originale”.
Există puncte de vedere că studenții sunt mai puțini predispuși la auto-plagiat (cel
puțin cei de la ciclurile de licență și master). Totuși în cadrul Codului de Etică al UCV, atunci
când se face referire la principiul ”Onestitate academică și corectitudine intelectuală”, se
consideră că auto-plagiatul este o încălcare a acestui principiu, precizându-se ca exemplu
folosirea aceleiași lucrări la mai multe examene.
Folosirea unui referat la două materii, fără a aduce elemente suplimentare, o nouă
abordare, fără a se face o precizare în acest sens este, așadar, un comportament care
contravine eticii în cercetare.
c) includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unuia sau mai multor
coautori care nu au contribuit semnificativ la publicație ori excluderea unor coautori care au
contribuit semnificativ la publicație;
d) includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unei persoane fără acordul
acesteia;
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze,
teorii ori metode științifice nepublicate;
Prezentarea unor lucrări (eseuri, referate, lucrări de laborator) realizate parțial sau
integral de un alt coleg, trecerea pe un proiect a unui coleg care nu a participat la realizarea
acestuia, excluderea din echipa de elaborare a unui proiect a unui coleg care a avut o
contribuție semnificativă sunt comportamente academice neoneste73.
Legat de aceste abateri se poate face referire și la fenomenul de ghostwriting, ca un
fenomen lipsit de onestitate academică74. Denumirea sa provine de la cuvântul ”ghostwriter”
care poate fi tradus în limba română ca scriitor fantomă (Șercan propune o traducere
forțată, dar mai sugestivă ”scriitură fantomă”75).
”Scriitorii fantomă” sunt autori care, în baza unui contract, scriu articole, scenarii,
cărți pentru o altă persoană. Motivațiile acestei acțiuni pot fi multiple. Autorii fantomă pot fi
angajați pentru a rescrie într-un stil literar un text (caz frecvent întâlnit în cazul memoriilor
unor sportivi, personalități publice). Alții sunt angajați pentru a dezvolta o idee a celui care
va semna lucrarea. Există și situația în care ideea și dezvoltarea inițială aparțin scriitorului
fantomă, iar cel care semnează rafinează lucrarea inițială.
Scriitori celebri se pare că au lucrat cu ”fantome”. W. Shakespeare și A. Dumas

sunt doi dintre aceștia.
Pentru a înțelege fenomenul puteți viziona filmele: The Ghost Writer (2010),
regia Roman Polanski; Finding Forrester (2000), regia Gus Van Sant
72
73
https://www.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/DeontologieAcademica-Ghid-practic.pdf
74
https://www.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/DeontologieAcademica-Ghid-practic.pdf
75
Ibidem.
24
În mediul universitar această practică apare atunci când studenții apelează (contra-
cost) la o persoană/o firmă (de cele mai multe ori prin intermediul unei platforme online)
pentru a li se scrie un referat, un eseu sau chiar o lucrare de licență/disertație.
Nu vom face referire la vina și sancțiunile la care se expune cel care furnizează acest
”serviciu”. Pentru un student însă aceasta este practică inacceptabilă, condamnabilă nu
doar moral, ci, în anumite situații, și legal (nu trebuie uitat că în cazul lucrării de
licență/disertație studentul dă o declarație pe propria răspundere că lucrarea a fost redactă
de el).
f) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare, în

dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru
posturi de cercetare-dezvoltare.
Abateri de la normele de bună conduită în activitatea de evaluare și monitorizare

a cercetării-dezvoltării se referă la:
a) nedezvăluirea situațiilor de conflicte de interese în realizarea sau participarea la
evaluări;
b) nerespectarea confidențialității în evaluare;
c) discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială,
orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori alte tipuri de discriminare, cu excepția
măsurilor afirmative prevăzute de lege.
Referitor la aceste abateri, studenții pot fi victime ale unor astfel de comportamente.
În situația în care se consideră afectați ei trebuie să adreseze celor care pot interveni și
corecta problema (eventual sancționa vinovații): titular de curs, coordonator lucrare,
membri ai echipei de conducere a facultății (director de departament, prodecani, decan),
Consiliu Profesoral, Senat, Comisie de Etică (facem referire doar la dimensiunea etică a
abaterii). Responsabilii pentru soluționarea acestor probleme sunt precizați în regulamentele
privind activitatea profesională a studenților, regulamentele de evaluare a studenților
existente la nivel de facultate/universitate.
Abateri de la normele de bună conduită în funcțiile de conducere în activitatea

de cercetare-dezvoltare fac referire la următoarele riscuri:
a) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor al publicațiilor
persoanelor din subordine;
b) abuzul de autoritate pentru a obține salarizare, remunerare sau alte beneficii
materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate de persoane din
subordine;
c) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor al publicațiilor
persoanelor din subordine ori pentru a obține salarizare, remunerare sau alte beneficii
materiale pentru soți, afini ori rude până la gradul al III-lea inclusiv;
d) abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte sau
rezultate asupra persoanelor din subordine;
e) obstrucționarea activității unei comisii de etică;
f) nerespectarea prevederilor și procedurilor legale destinate respectării normelor de
bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare;
În general, studenții (cel puțin cei de la ciclurile licență și master) nu pot fi nici
subiect nici obiect al acestor abateri. Totuși în literatura de specialitate se vorbește despre
supervizori/coordonatori abuzivi, care exploatează în interes personal rezultatele cercetării
studenților coordonați76 (ajungându-se la abaterea descrisă la punctul a de mai sus). Relația
profesor coordonator – student/masterand/doctorand trebuie să fie: bazată pe respect
reciproc (între egali); stimulativă și favorizantă pentru apariția și investigarea științifică a
76
https://helda.helsinki.fi//bitstream/handle/10138/232985/Ethical_issues_in_supervision_SHE.pdf?sequence=1
25
unor idei noi; fără întreruperi, sincope (profesorul trebuie să monitorizeze progresul
studentului, iar studentul trebuie să rezolve cu promptitudine problemele semnalate); de
cooperare (profesorul nu trebuie să-și impună propriile idei, propriile viziuni și abordări
asupra fenomenelor studiate; pentru o perioadă cei doi, profesor și student, formează o
echipă; din această colaborare pot rezulta inclusiv lucrări de cercetare conexe proiectului
principal de cercetare, dar în cadrul acestora fiecare dintre părți trebuie să aibă propria
contribuție); de încurajare (o lucrare științifică mai amplă presupune anduranță, implică și
situații în care profesorul trebuie să ofere suport moral); bazată transfer de cunoștințe; un
reper pentru orientarea profesională și să ofere eventual un sprijin în carieră.77
Un student nu trebuie să accepte tratamente abuzive din partea coordonatorului, În
măsura în care se consideră într-o astfel de situație, ca și în cazul precedentului tip de
abateri, trebuie să sesizeze problema celor responsabili să o soluționeze conform
regulamentelor interne din instituție.
Tot în cadrul legii 206/2004 sunt menționate alte fapte care pot atrage răspundere
etică:
a) participarea activă în abateri săvârșite de alții;
b) cunoașterea abaterilor săvârșite de alții și nesesizarea comisiei de etică sau a
Consiliului Național de Etică;
c) coautoratul publicațiilor conținând date falsificate sau confecționate;
d) neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale, inclusiv a celor aferente
contractului de mandat sau contractelor de finanțare, în exercitarea funcțiilor de conducere ori
de coordonare a activităților de cercetare-dezvoltare.
La art. 3, din legea 206/2004, se arată că:

”Datele contradictorii, diferențele de concepție experimentală sau de practică,
diferențele de interpretare a datelor, diferențele de opinie sunt factori specifici cercetării-
dezvoltării și nu constituie abateri de la buna conduită.”
În Legea 1/2011 (Legea Educației) aspectele privind etica universitară sunt

reglementate în Secțiunea a 5-a.
La art. 310 sunt indicate ca abateri grave de la buna conduită în cercetarea
științifică și activitatea universitară78
a) plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;
b) confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
La art. 319 sunt precizate sancțiunile care se pot aplica de către comisia de etică
universitară studenților și studenților-doctoranzi pentru încălcarea eticii:
• avertisment scris;
• exmatricularea;
• alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară.
Codul de Etică al UCV prevede, în anumite situații (pe care le-am amintit anterior), în
plus față de avertismentul scris și exmatriculare, și următoarele sancțiuni:
• scăderea notei sau anularea unui examen;
• eliminarea din facultate cu sau fără drept de înscriere în regim cu taxă.
77
https://www.elsevier.com/connect/10-ingredients-for-a-successful-supervisor-phd-student-relationship
78
Legea educației naționale nr. 1/2011.
26
Bibliografie (în ordinea utilizării în text)
1. Gh. Ionescu, N. Bibu, V. Munteanu, Etică în afaceri, Editura Universității de Vest,

Timișoara, 2006.
2. A. Pleșu, Minima moralia, Editura Humanitas, București, 1994.
3. I. E. Iamandi, R. Filip, Etică și responsabilitate socială corporativă în afacerile
internaționale, Editura Economică, București, 2008.
4. D. Crăciun, Etica în afaceri, Editura ASE, București, 2005.
5. http://cducu.blogspot.com/.
6. J. Haidt, The moral emotions, in RJ Davidson, KR Scherer and HH Goldsmith,
Handbook of Affective Sciences. Oxford: Oxford University Press, citat de R. Vrasti,
Dezgustul – de la o emoție orală la o emoție morală, http://www.vrasti.org/Dezgustul%20-
%20de%20la%20o%20emotie%20orala%20la%20o%20 emotie%20morala.pdf
7. http://www.filosofie.unibuc.ro/~muresan/2008-2009_1_teoriietice/curs09.pdf.
8. M. Miroiu, G. Blebea Nicolae, Etica profesională, curs universitar, București, 2000.
9. M. Midgley, Originile eticii în P. Singer, Tratat de etică, Editura Polirom, Iași, 2006.
10. A. Crane, D. Matten, Business Ethics, Oxford University Press, 2007 (second
edition).
11. B. Diaconu, Etica societății instituționalizate, Editura Curtea Veche, București,
2009.
12. D. Dăianu, R. Vrânceanu, Frontiere etice ale capitalismului, Editura Polirom, Iași,
2006.
13. F. Marcu, Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, București, 2000.
14. Ș. Boncu, Psihologia influenței sociale, Editura Polirom, Iași, 2002.
15. P. Buneci, T. Butoi, I. T. Butoi, Elemente socio-juridice de control social pe
terenul devianței sociale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004.
16. J. L. Badaracco Jr., Probă de caracter, Editura Publica, 2009.
17. S. Chelcea, P. Iluț, Enciclopedie de psihosocologie, Editura Economică, București,
2003.
18. www.ccimm.ro/formulare/998_meniu_Sylabus.etica.doc.
19. C. Fisher, A. Lovell, Business Ethics and Values, Prentice Hall.
20. Mc Inerney P. Rainbolt G., Ethics, Harper Collins Publishers, New York.
21. V. Mureșan, Este etica aplicată o aplicare a eticii?, Revista de filosofie Analitică,
iulie-decembrie 2007.
22. D. Crăciun, V. Morar, V. Macoviciuc, Etica afacerilor, Editura Paideia, București,
2005.
23. https://www.umgc.edu/current-students/learning-resources/academic-integrity/.
24. http://www.apio.ro/upload/mc12_eval_etica_cercet.pdf.
25. https://opriviresceptica.wordpress.com/2016/06/03/cine-e-andrew-wakefield/
26. M. Miroiu, G. Blebea-Nicolae, Etica profesională, 2002.
http://elibrary.snspa.ro/wp-content/uploads/2020/03/Etica_profesionala.pdf
27. http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2015/12/Raport-de-cercetare-Mob-univ-2.pdf.
28. https://www.ucv.ro/pdf/despre/structura/comisie_etica/2019/Cod_etica_UCV_201
1.pdf.
29. https://www.administratiepublica.eu/sites/default/files/Ghid%20anti-plagiat.pdf.
30. https://virtusantiqua.ro/?p=2637.
31. .S. Chelcea (coord.), Rușinea și vinovăția în spațiul public, Editura Humanitas,
București, 2008.
32. .https://www.totb.ro/cazuri-celebre-de-plagiat/.
33. .https://kappanonline.org/cleary-top-10-reasons-students-plagiarize/.
34. .http://studii-vizuale.ro/wp-content/uploads/2016/09/Sisteme-de-citare.pdf.
27
35. https://www.contributors.ro/un-articol-inexistent-scris-de-autori-inexistenti-si-
publicat-intr-o-revista-inexistenta-a-fost-citat-de-peste-1-100-ori/.
36. http://araba.lls.unibuc.ro/wp-content/uploads/2014/10/Ghid-impotriva-
plagiatului.pdf.
37. https://www.researchgate.net/publication/268254674_Understanding_Academic_
Misconduct.
38. https://www.romaniasociala.ro/nu-toti-plagiatorii-sunt-neobrazati/.
39. .http://www.romlit.ro/despre_plagiat.
40. http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/calitatile-plagiatorului.
41. https://www.plagiarismtoday.com/2011/12/07/the-limitation-of-every-plagiarism-
checker/.
42. http://detectareplagiat.ro/detectarea_lucrarilor_plagiate.php.
43. https://www.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/DeontologieAcademica-Ghid-
practic.pdf.
44. https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/11/Etica-si-
integritate-academica.pdf.
45. www.ucv.ro/pdf/despre/structura/comisie_etica/2019/Cod_etica_UCV_2011.pdf.
46. https://www.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/DeontologieAcademica-Ghid-
practic.pdf
47. https://helda.helsinki.fi//bitstream/handle/10138/232985/Ethical_issues_in_supervi
sion_SHE.pdf?sequence=1
48. https://www.elsevier.com/connect/10-ingredients-for-a-successful-supervisor-phd-
student-relationship
49. Legea 206/2004.
50. Legea educației naționale nr. 1/2011.
28

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ETICĂ ȘI INTEGRITATE

 „Etica are de-a face cu ceea ce sentimentele mele

(Raymond Baumhart, răspunsurile unor oameni de afaceri

(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică, Editura

 Norma socială = set de comportamente și

 un model normativ trebuie să fie asumat de către individ

 se referă la actele individuale libere

 Norme de maximă generalitate care își propun să

 Trăsături de caracter a căror cultivare și, mai

(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică,

(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică,

(Sursa: Socaciu și colectiv, Etică și integritate academică, Editura

 deprecierea calității învățământului

Un profesor francez care le arătase elevilor

 Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 Falsificarea cercetărilor sau a rezultatelor acestora,

 tulburare de memorie caracterizată prin

“Poeții la început de drum

 caracteristicile demografice și psihologice

S. Chelcea (coord.), Rușinea și vinovăția în spațiul public, Editura Humanitas,

 schimbarea ordinii câtorva cuvinte în textul original

 Informații cunoscute de oamenii cu un nivel mediu de

[Che03] - S. Chelcea, P. Iluț, Enciclopedie de psihosocologie, Editura Economică,

 Cărți – autori, titlu, editură, oraș editură, an

Sursă: [Alm08. p. 5 ] sau Prelucrare după: [Alm08. p. 5 ]

Sursă: [Alm08. p. 5 ] sau Prelucrare după: [Alm08. p. 5 ]

V.3.2. Citat, parafrază şi plagiat

4. O parafrază aproape textuală ce evită plagiatul

 Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)

2. Norme, principii, valori morale ..................................................................... 5

3. Teorii etice normative reprezentative ........................................................... 8

4. Etica și integritatea academică – definire, necesitate, modalități de

5. Aspecte normative privind conduita în activitatea de cercetare științifică

Bibliografie (în ordinea utilizării în text) ........................................................ 27

București, 2008, pp. 19-20.

Fig. 1.1. Raportul dintre etică și lege

În final, a fi etic nu înseamnă conformarea, fără discernământ, la o serie de modele

2. Norme, principii, valori morale

Normele – definiții, condiții de existență, tipologie, specificul normelor morale

Termenul de „normă” este o categorie generală, folosită cu ușoare nuanțări în

Editura Saeculum, București, 2000).

În viața de zi cu zi (o să vedem că și în activitatea universitară și de cercetare) un

Dezbaterile privind etica în general (inclusiv etica cercetării) nu se pot dezvolta pe

Badaracco Jr., Probă de caracter, Editura Publica, 2009, p. 54).

eludează această problematică.

Care sunt efectele comportamentului neetic (în activitatea științifică) al unor

Vizionați filmul: http://www.ted.com/talks/jeff_hancock_3_types_of_digital_lies

Care sunt, în opinia dvs., cauzele unui comportament neetic în activitatea de

3. Teorii etice normative reprezentative

36 Miroiu, Blebea, op. cit., p. 27.

Vizionați filmul ”The Words” (2012), regia B. Klugman, L. Sternthal.

4. Etica și integritatea academică – definire, necesitate, modalități de abordare,

Etica academică este ”un domeniu la intersecția dintre etica cercetării,

39 Singer, op. cit.

5. Aspecte normative privind conduita în activitatea de cercetare științifică

În baza legii 206/2004, normele de bună conduită în activitatea de cercetare-

Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea științifică vizează:

Referitor la ”îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităților de

Abateri de la normele de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare,