Umberto Eco: citat, parafrază, plagiat

20/06/2012 ~ DIACRITICA

Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, Editura Pontica, 2000, trad. George
Popescu

V.3. Citatele
V.3.1. Când şi cum se citează: zece reguli
[…]

Regula 4 – Din orice citat trebuie să reiasă limpede autorul şi sursa tipărită ori
manuscrisă.
[…]

V.3.2. Citat, parafrază şi plagiat

În fişa de lectură aţi rezumat în diferite locuri pe autorul care vă interesează: aţi făcut,
adică, nişte parafraze şi aţi repetat cu cuvintele voastre gândirea autorului. În alte
cazuri, veţi reda fragmente întregi între ghilimele.
Când treceţi, apoi, la redactarea tezei nu aveţi sub ochi textul şi poate copiaţi din fişa
voastră anumite fragmente; trebuie să fiţi atunci siguri că fragmentele pe care le
copiaţi sunt cu adevărat nişte parafraze, iar nu citate fără ghilimele. În caz contrar,
veţi fi comis un plagiat.
Această formă de plagiat este foarte comună în tezele de licenţă. Studentul se găseşte
cu conştiinţa împăcată fiindcă, mai înainte sau mai pe urmă, într-o notă la subsol,
spune că se referă la acel anumit autor. Dar cititorul care, din întâmplare, îşi dă seama
că pagina nu parafrazează textul original, ci de fapt îl copiază fără a folosi ghilimele,
trage din asta o proastă impresie. Iar aceasta nu priveşte numai pe conducătorul
ştiinţific, ci pe oricine vede pe urmă teza voastră fie spre a o publica, fie spre a vă
aprecia competenţele.
Cum putem fi siguri că o parafrază nu este un plagiat? întâi de toate, dacă e mai scurtă
decât originalul, fireşte. Dar există cazuri în care autorul, într-o frază sau într-un
enunţ, spune lucruri foarte cu miez, astfel încât trebuie să fie foarte lungă, mai lungă
decât fragmentul original. Şi, într-un atare caz, nu trebuie să fim îngrijoraţi de o
manieră nevrotică de faptul că niciodată nu există aceleaşi cuvinte, fiindcă uneori este
inevitabil sau de-a dreptul util ca anumiţi termeni să rămână neschimbaţi. Proba cea
mai sigură o veţi avea atunci când veţi reuşi să parafrazaţi textul fără a-l avea sub
ochi. Va însemna nu numai că nu l-aţi copiat, dar că l-aţi şi înţeles.

Spre a clarifica mai bine acest punct redau acum – la numărul 1 – un frgament dintr-o
carte (e vorba de Norman Cohn, Fanaticii apocalipsei).
La numărul 2 dau exemplul unei parafraze rezonabile.
La numărul 3 dau exemplul unei false parafraze ce constituie un plagiat.
La numărul 4 dau exemplul unei parafraze la fel cu cea de la numărul 3, unde
plagiatul este evitat prin intermediul folosirii oneste a ghilimelelor.
1. Textul original
Venirea Anticristului a creat o tensiune nemaipomenită. Generaţie după generaţie a
trăit într-o neîntreruptă aşteptare a demonului distrugător, a cărui împărăţie ar fi fost
de fapt un haos fără lege, o epocă dedată tâlhăriei şi ticăloşiei, torturii şi masacrului,
dar în acelaşi timp preludiul unui sfârşit mult râvnit, A Doua Venire şi împărăţia
sfinţilor. Oamenii erau mereu în alertă, atenţi la „semnele” care, potrivit tradiţiei
profetice, ar fi prevestit şi însoţit ultima „perioadă de dezordini”; şi, întrucât
„semnele” includeau guvernanţi răi, discordie civilă, război, secetă, foamete, ciumă,
comete, morţi neaşteptate ale unor persoane de seamă şi o sporire a păcătoşeniei
generale, n-a fost nici o greutate în a le descoperi.

2. O parafrază onestă
Foarte explicit în această privinţă este Cohn 1. El tratează situaţia de tensiune tipică
acestei perioade în care aşteptarea Anticristului este în acelaşi timp aşteptare a
împărăţiei demonutei, inspirată de durere şi dezordine, şi preludiu al aşa-zisei A Doua
Veniri, Parousia, întoarcerea lui Cristos triumfător. Şi într-o epocă dominată de
întâmplări pline de doliu, jafuri, tâlhărie, foamete şi ciume, nu le lipseau oamenilor
„semnele” corespunzătoare acelor simptomuri pe care textele profetice le-au prevestit
mereu ca fiind tipice venirii Anticristului.
1
Norman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Milano, Comunita, 1965, p. 128.
3. O falsă parafrază
După Cohn… [urmează o listă de opinii exprimate de autor în alte capitole]. Pe de altă
parte, nu trebuie să uităm că venirea Anticristului a creat o tensiune nemaipomenită.
Generaţie după generaţie a trăit într-o neîntreruptă aşteptare a demonului distrugător, a
cărui împărăţie ar fi fost de fapt un haos fără lege, o epocă dedată tâlhăriei şi
ticăloşiei, torturii şi masacrului, darjn acelaşi timp preludiul unui sfârşit mult râvnit, A
Doua Venire şi împărăţia sfinţilor. Oamenii erau mereu în alertă, atenţi la „semnele”
care, potrivit tradiţiei profetice, ar fi prevestit şi însoţit ultima „perioadă de dezordini”;
şi întrucât „semnele” includeau guvernanţi răi, discordie civilă, război, secetă,
foamete, ciumă, comete, morţi neaşteptate ale unor persoane de seamă şi o sporire a
păcătoşeniei generale, n-a fost nici o greutate în a le descoperi.

4. O parafrază aproape textuală ce evită plagiatul

Acelaşi Cohn, citat deja, aminteşte pe de altă parte că „venirea Anticristului a creat o
tensiune nemaipomenită”. Generaţii întregi trăiau într-o constantă aşteptare a
demonului distrugător, „a cărui împărăţie ar fi fost de fapt un haos fără lege, o epocă
dedată tâlhăriei şi jafului, torturii şi masacrului, dar şi preludiul unui sfârşit mult
râvnit, al unei a doua Veniri ori a împărăţiei sfinţilor”.

Oamenii se aflau mereu în alertă, atenţi la semnele care, potrivit profeţilor, ar fi însoţit
şi prevestit ultima „perioadă de dezordini”: prin urmare, notează Cohn, cum aceste
semne includeau „guvernanţi răi, discordie civilă, război, secetă, foamete, ciume şi
comete, ca şi morţi neaşteptate ale unor persoane importante (în afara unei sporite
păcătoşenii generale), n-a existat niciodată vreo greutate în a le descoperi”. 1
1
N. Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Milano, Comunita, 1965, p. 128. 180
 Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Pocket(Se deschide în fereastră nouă)

 Clic pentru a trimite prin email unui prieten(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide în fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)