LRC, seminar 1

EXERCIȚIUL 1

(T 1) Mai intâi a fost privită cu condescendenţa; ce cauta ea in lupta marilor masculi politici
la scaunul prezidential? O să treacă. A fost apoi observată cu surprindere:cum de a putut
deveni atât de populară? În cele din urmă,a fost tratată ca un fenomen efemer, o găselniţa a
presei a cărei imagine trebuia desfiinţată.

(T 2) Ea fu mai întâi privită cu un aer de superioritate: ce căuta ea în lupta prezidenţială

dintre marii masculi ai politicii? Aceasta nu poate să fie decât ceva trecător. Apoi a fost
observată cu surprindere: cum putea să fie atât de populară? În final fu tratată ca un
fenomen efemer, un balonaş mediatic care trebuie totuşi dezumflat străpungându-l cu câteva
înţepături de ac.

(T 3) A fost, iniţial, privită cu condescendenţă: ce căuta ea în bătălia prezindeţiala a

barbaţilor din politică? Nu era decât ceva trecător. A fost, apoi, observată cu surprindere:
cum putea sa fie atât de populară? A fost, in final, tratată ca un fenomen efemer, un balon
de sapun care se poate sparge atingându-l cu acul. (MG)

(T 4) La început a fost privită cu un aer de superioritate: ce căuta ea în bătălia marilor

bărbaţi politici pentru postul de preşedinte? E doar o prezenţă trecătoare. A fost observată
mai apoi cu surprindere: cum putea oare să fie atât de populară? În final a fost tratată ca un
fenomen trecător, un balon mediatic ce trebuia totuşi desumflat prin câteva înţepături de ac.

(T 5) A fost, de altfel privită de sus: ce voia ea sa facă în bătalia elyseană a marilor rele
politice? Nu a fost decât o trecere. A fost apoi observată cu surprindere: cum putea avea
atata popularitate? A fost, în final, tratată ca un fenomen efemer, trecător, o explozie
mediatică, ce trebuia în acest timp restransă, / o minge mediatică ce trebuia dezumflată prin
câteva lovituri ascuţite.

T1 T2 T3 T4 T5

EXERCIȚIUL 2

(T 1) Un prim exemplu de efect al spintronicii a fost magnetorezistenta gigant a straturilor

multiple magnetice. GMR a descoperit în 1988 la Orsay, (colaborare intre Laboratorul de
fizica a solidelor si LCR Thomson- CSF) în Germania, în ceea ce priveşte straturile multiple
compuse, o stivă alternată de straturi ultrafine de fier si crom.
(T2) Un prim exemplu de efect electronic de spin a fost efectul magnetorezistiv gigant (MRG)
al multistraturilor magnetice. MRG a fost descoperită în 1988, la Orsay (în cadrul unei
colaborări dintre Laboratorul de fizica solidelor şi LCR Thomson-CSR) şi în Germania, pe
multistraturile compuse dintr-un sistem alternativ de straturi ultrafine de fier şi crom.

(T3) Un prim exemplu de efect electronic de spin a fost magnetorezistenţa gigant (GMR) a
multistraturilor magnetice. GMR a fost descoperită în 1988 la Orsay (în cadrul unei colaborări
între Laboratorul de fizică a solidelor şi LRC Thompson-CSF, vezi chenarul 1) şi în Germania,
pe multistraturi alcătuite dintr-o alternanţă de straturi ultrafine de fier şi crom.

(T4) Magnetorezistenţa gigantică (GMR) a multistraturilor magnetice a constituit un prim

exemplu de efect de spintronică. GMR a fost descoperită în 1988, la Orsay (colaborare între
Laboratorul de fizica solidelor şi LCR Thomson-CSR chenarul 1) şi în Germania, pe
multistraturi alternative ultra-fine de fier şi de crom.

(T5) Un prim exemplu de efect electronic de spin a fost magnorezistenţa gigant (MRG) a
multistraturilor magnetice. MGR a fost descoperită în 1988, la Orsay (prin colaborarea dintre
Laboratorul de fizica solidelor şi LRC Thomson-CSR chenarul 1) şi în Germania, la
multistraturile compuse dintr-un sistem de straturi alternative ultrafine de fier şi crom.

T1 T2 T3 T4 T5
 Anacolutul

Exprimarea în anacolut semnalează o neconcordanţă între planul logic şi planul

gramatical al enunţului. Termenul „anacolut” vine, pe filieră franceză („anacoluthe"), din
greaca veche şi din latină, limbi în care înseamnă „incoerenţă” sau „inconsecvenţă”.

Anacolutul e mult mai răspândit în exprimarea orală decât în scris, dar, cu puţină
atenţie, îl descoperim şi în pagina tipărită - uneori pentru efecte literare (de pildă,
autenticitatea unui dialog), alteori din nepricepere.

În ce priveşte registrul oral, multor vorbitori li se întâmplă să înceapă fraza într-un fel,
pentru ca apoi, din diverse motive (întrerupere, distragere a atenţiei, exprimare
neglijentă), să nu poată reface legătura sintactică dintre începutul şi continuarea frazei.

Una dintre cele mai simple forme de anacolut este cea din fraza „Cine mă caută, am
plecat la piaţă”, unde se produce o încălecare a celor două planuri: cel logic şi cel
gramatical. Asta înseamnă că fraza e alcătuită greşit. Şi că varianta ei corectă este: „Dacă
mă caută cineva, spune-i că am plecat la piaţă”.

Un alt exemplu. Un domn invitat destul de des la emisiunile cu profil sportiv a comentat
astfel transferul unui fotbalist de la o echipă românească la o vecină din Bulgaria:
„Hamza cine i-a oferit mai mult acolo s-a dus”. Exprimarea, să recunoaştem, e la limita
migrenei. Cu bunăvoinţă şi calm, putem reface ţesutul avariat al frazei, în aşa fel încât s-
o rostim fără a avea impresia că ne-am vârât creierul într-un storcător de fructe: „Hamza
s-a dus la clubul care i-a oferit mai mulţi bani".

Spuneam mai devreme că anacolutul apare şi în scris. Ei bine, în aceste situaţii, nimic nu
întrece în umor involuntar comunicatele administratorilor de bloc, de cămin studenţesc
sau de unitate militară.
Nu mai departe de luna trecută, am fost în vizită la nişte prieteni cărora administratorul
le lăsase la avizier următorul avertisment: „Cine nu aduce cotele la apă plata se va face
pauşal”. E nevoie de anumite reglaje şi aici, categoric.

Umblăm puţin la concordanţa timpurilor, ne croim drum cu maceta sintaxei şi ajungem

până la urmă la varianta corectă: „Cine nu va aduce cotele la apă va plăti în sistem
pauşal” (adică prin fixarea cu aproximaţie a unei sume).

Din rândul marilor producătoare de ilaritate nu poate lipsi, desigur, un anunţ deja
celebru, pe care l-am văzut consemnat şi într-o publicaţie satirică (un număr din 2004
al Academiei Caţavencu), şi într-o culegere de inepţii apărută cu nişte ani în urmă.
„Opera” aparţine unui administrator de cămin studenţesc exasperat de neglijenţa
locatarilor şi arată după cum urmează: „Cei care nu închid geamurile de la ghenă şi se
sparg din cauza lor vor plăti toţi studenţii de pe acel etaj”.

După revenirea din leşin, ne înhămăm la treabă şi, la capătul unei intense activităţi de
reconstrucţie, avem plăcerea să vă oferim varianta avizată sintactic a ameninţării pe
care a formulat-o administratorul: „În cazul în care geamurile de la ghenă nu vor fi
închise şi se vor sparge, vor fi puşi la plată toţi studenţii de la etajul unde se va fi produs
paguba”. Adică nu se va mai căuta vinovatul şi se va ispăşi în sistemul „all for one and
one for all”, ca în „Cei trei muschetari”.
Surse: Enciclopedia limbii române, Editura Univers Enciclipedic, București, 2001, p. 41

Miron Radu Paraschivescu,

https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-ce-este-anacolutul-368165
 Exerciții

Explicați greșelile din următoarele exemple și corectați-le:

1. Mama, când am plecat, i-a părut foarte rău.

2. Cine mă caută, am plecat la piaţă.

3. Hamza cine i-a oferit mai mult acolo s-a dus.

4. Cine nu aduce cotele la apă plata se va face pauşal.

5. Cei care nu închid geamurile de la ghenă şi se sparg din cauza lor vor plăti toţi studenţii
de pe acel etaj.

6. Copilul, când l-a văzut aşa furios, a început să-i bată inima repede.

7. Harap-Alb, vazându-le asa, i se face mila de dânsele.

8. Atunci împaratul, vazând asa mare obraznicie, pe de-o parte i-a venit a râde, iar pe de alta
se tulbura grozav.

9. Moșneagul, când a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie.

10. Omul, câtu-i pe pamânt, nu-i trebuie altceva decât sănătate.

11. Fetele împaratului, întâmplându-se de fata când a fost lovit spânul pe Harap-Alb, li s-au
facut mila de dânsul.

12. Eu, când ma gândesc la cele întâmplate, mă cuprinde o mare tristețe.

13. Eu, domnule judecator, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, ma porcule?

14. Eu, care am participat la acest concurs, mi-a convenit rezultatul.

 LRC II, seminar 4

1. Nu este un fapt sigur că, dvenit şef de stat, Nicolas Sarkozy nu se va dovedi a fi noul mic pudel al USA, poreclă deja atribuită de cealaltă
parte a Cananlului Mânecii, lui Tony Blair. În schimb este evident că Nicolas Sarkozy nu este caţeluşul lui Jaques Chirac. Astfel nu numai
că bătrânul preşedinte se abţine să-i cânte în strună dar nici nu e departe de a-l califica drept caşel mârâitor , javră, după cum o facea
odinioară Laurent Fabius. Hartă şcolară, regimuri speciale, relaţia cu Bush, tot atâtea motive de neînţelegere care dovedesc relaţiile tensionate
dintre cei doi. Chirac vrea să profite până la capăt de mandatul său, Sarkozy vrea cu orice preţ să-l urmeze la preşedinţie. Primul caută sa
aiba un bilanţ pozitiv, al doilea este convins că nu poţi fi ales pentru rezultate ci pentru promisiuni de schimbare. Preşedintele caută să lase
ceva în urmă, ministrul de Interne să fie la polul opus, se înţelege astfel că între ei există divergenţe. Bineînţeles, cei doi sunt total diferiţi.
De exemplu, în ceea ce priveşte relaţia cu America, Sarkozy nu concepe Franţa împotriva Statelor Unite, ci alături de ele, ceea ce intră în
contradicţie cu câteva decenii bune de politică gaullo-mitterandistă. Dar diferenţele deivin neglijabile adesea când vine vorba de
pragmatismul electoral al lui Sarkozy care seamănă foarte bine cu cel al lui Chirac. Cei doi au o trăsătură comună: se adaptează situaţiei în
funcţie de interesul propriu. Astfel, acelaşi Sarkozy care promitea în 2004 că statul nu va deţine mai puţin de 70% din capitalul Gaz de France
permite astăzi partizanilor săi să voteze privatizarea întreprinderii publice. Face promisiuni fără să le şi îndeplinească, la fel cum face şi
Jaques Chirac. Acest lucru se întâmplă nu fără să se ia ăn considerare discursurile publice, aşa cum a remarcat ieri François Chérèque, liderul
CFDT. Când cei răspunzători îşi încalcă promisiunile, cum ar putea francezii să aibă încredere în ei? Din acest punct de vedere Sarkozy nu
se prezintă în contrast cu Chirac, ci este mai degrabă căţeluşul lui.

2. Nu este sigur că, odată ajuns şef al statului, Nicolas Sarkozy nu se va dovedi de fapt noul pudel al Americii, poreclă pe care a primit-o
deja, de partea cealaltă a mării Mânecii, Tony Blair. În schimb, un lucru e sigur: candidatul Sarkozy nu este căţelul lui Jacques Chirac. Astfel,
preşedintele nu numai că se fereşte să-i cânte în strună dar, nu mai e mult până îl va numi potaie, cum a făcut altădată cu Laurent Fabius.
Hartă şcolară, regimuri speciale, relaţia cu Bush, tot atâtea motive de neîntelegere care dovedesc relaţiile tensionate dintre cei doi. Chirac
vrea să profite până la capăt de mandatul său, Sarkozy vrea cu orice preţ să-l urmeze la preşedenţie. Primul caută să aibă un bilanţ pozitiv,
celălalt e convins că nu eşti ales pentru fapte, ci pentru promisiunea de schimbare. Preşedintele visează să lase ceva în urmă, ministrul de
Interne să fie la polul opus, se înţelege că între ei există divergenţe. Bineînţeles, cei doi sunt total diferiţi. De exemplu, în ceea ce priveşte
relaţia cu America, Sarkozy nu concepe Franţa împotriva Statelor Unite, ci alături de ele, ceea ce e în opoziţie cu politica iniţiată de De
Gaulle şi preluată de Mitterand. Dar diferenţele se estompează adesea când vine vorba de pragmatismul electoral al lui Sarkozy care seamănă
întru totul cu cel al lui Chirac. Cei doi au o trăsătură comună: se adaptează situaţiei în funcţie de propriul interes. Astfel, acelaşi Sarkozy care
promitea în 2004 că statul nu va deţine mai puţin de 70% din capitalul Gaz de France permite astăzi partizanilor săi să voteze privatizarea
întreprinderii publice. Promite fără să se ţină de cuvânt, la fel cum face şi Chirac. Acest lucru se întâmplă nu fără să se poată ignora problema
discursurilor publice, aşa cum a remarcat ieri François Chérèque, liderul CFDT. Când conducătorii îşi încalcă promisiunile, cum ar putea
francezii să aibă încredere în ei? Din acest punct de vedere Sarkozy nu este în contrast cu Chirac, ci este mai degrabă căţeluşul lui.

3. Nu e sigur că, odată ajuns şef de stat, Nicolas Sarkozy se va dovedi a fi noul “pudel” al Americii, poreclă cu care este ridiculizat Tony
Blair. Pe de altă parte, în mod sigur Sarkozy nu este căţeluşul lui Chirac. Nu numai că preşedintele nu-l linguşeşte, dar nici nu mai are mult
până-l numeşte potaie, cum a făcut-o altădată în cazul lui Laurent Fabius. Statutul posturilor didactice, regimuri speciale, relaţia cu Bush,
atât de multe puncte de dezacord ce stau mărturie relaţiilor tensionate dintre cei doi. Chirac doreşte să profite până la sfârşit de mandatul său
în timp ce Sarkozy se grăbeşte să-l înlocuiască. Primul încearcă să aibă un bilanţ pozitiv, pe când al doilea ştie că nu eşti niciodată ales în
urma unui rezultat concret, ci în urma unei promisiuni de schimbare. Preşedintele doreşte să lase ceva în urma sa, iar ministrul de Interne
doreşte să se rupă de acesta, fapt ce pare să scârţâie între cei doi. Între ei sunt, bineînţeles, diferenţe considerabile. Luăm ca exemplu relaţia
cu America. Sarkozy nu vede o Franţa împotriva Statelor Unite ale Americii, ci o Franţa de partea lor, lucru care ar duce la ştergerea câtorva
ani de guvernare Gaullistă şi a lui Mitterrand. Însă diferenţele pierd des din intensitate, în funcţie de pragmatismul electoral al lui Sarkozy
ce se aseamănă cu cel al lui Chirac. Cei doi au un singur lucru in comun, se adaptează la conjunctură în funcţie de interesul pe care-l au.
Astfel, acelaşi Sarkozy care în 2004 promitea că statul nu va avea mai puţin de 70% din capitalul Gaz de France, le permite acum colegilor
săi să voteze privatizarea întreprinderilor publice. Precum Chirac, promite fără să se ţină de cuvânt. Însă asta nu se poate întâmpla fără a se
pune „problema promisiunii publice”, după cum a observat ieri Francois Chereque, preşedintele CFDT. Cum să le acorde francezii sprijinul
acestor oameni politici, când ei uita ceea ce au promis? Din acest punct de vedere, Sarkozy nu pare să se rupă de Chirac, ci pare că este
căţeluşul său.

4. Nu este sigur că, odată ajuns şef al statului, Nicolas Sarkozy, nu se va manifesta ca noul « pudel » al Americii, porectă ce-i este deja
atribuită, de partea cealaltă a Mânecii, Tony Blair. În schimb, el este sigur: Sarcozy nu este caţeluşul lui Jacques Chirac. Preşedintele nu
numai că se fereşte să-i cânte în stună dar, nu mai e mult până îl va numi potaie cum a facut şi cu Laurent Fabius. Hartă şcolară, regimuri
speciale, relaţia cu Bush, la fel de multe motive de neînţelegere ce marchează relaţiile tensionate dintre cei doi. Chirac vrea să profite de
mandatul său până la capăt, Sarcozy vrea neapărat să-l urmeze la preşedenţie. Primul doreşte să aibă un bilanţ pozitiv, cel de-al doilea este
convins că nu eşti ales pentru fapte ci pentru promisiunea de schimbare. Preşedintele visează să lase ceva în urmă, ministrul de Interne să fie
la polul opus, e de înţeles că între ei există divergenţe. Cei doi sunt total diferiţi, bineînţeles. De exemplu în relaţia cu America Sarcozy nu
vede o Franţă împotriva Statelor Unite, ci alături de ele, ceea ce e în opoziţie cu politica lui De Gaulle şi preluată de Mitterand. Dar diferenţele
se estompează adesea când vine vorba de pragmatismul electoral al lui Sarkozy care seamănă cu cel al lui Chirac. Cei doi nu au decât o
trăsătură comună: se adaptează situaţiei în funcţie de interesul lor. Astfel acelaşi Sarkozy care promitea în 2004 că statul nu va deţine mai
puţin de 70% din capitalul Gaz de France permite azi ca partizanii săi sa voteze privatizarea intreprinderii publice. Precum Chirac, promite
fără să se ţină de cuvânt. Acest lucru nu se întâmplă fără să îţi pui problema «discursurilor publice», aşa cum a remarcat ieri François
Chérèque, liderul CFDT. Când cei responsabili îşi încalcă promisiunile, cum ar putea francezii să creadă în ei? Sarkozy din acest punct de
vedere nu este în contrast cu Chirac ci mai degrabă este căţeluşul său.

5. Încă nu e sigur că, devenit şef de stat, Nicolas Sarkozy se dovedeşte a fi noul „pudel” al Americii, precum Tony Blair de cealaltă parte a
Mânecii. Pe de altă parte, în mod sigur candidatul Sarkozy nu este căţeluşul lui Jaques Chirac. Preşedintele nu numai că se abţine să-l perie
ci nu este departe de al califica drept potaie cum a făcut-o şi cu Laurent Fabius. Harta şcolară, regimurile speciale, relaţia cu Bush sunt tot
atâtea puncte recente de divergenţe care scot în evidenţă raporturile tensionate între cei doi oameni politici. Dacă Chirac este preocupat să
profite cât mai mult de mandatul său, Sarkozy este preocupat să-i urmeze la preşedenţie. Primul caută să aibă un bilanţ pozitiv , al doilea
este sigur că nu poţi fi ales în funcţie de rezultate ci în funcţie de promisiunile de schimbare. Preşedintele visează să lase o urmă, ministrul
său de interne de a contrasta cu acesta, de aceea ne imaginăm că merge. Cei doi sunt, bineînţeles foarte diferiţi. De exemplu în ceea ce
priveşte relaţia cu America. Sarkozy nu concepe o Franţă împotriva Statelor Unite ci alături de el ceea ce contrastează cu politica iniţiată de
Degaulle şi continuată de Mitterand. Dar, diferenţele se estompează adesea în funcţie de pragmatismul electoral al lui Sarkozy care se
aseamană cu cel al lui Chirac. Cei doi au un singur punct comun: să se adapteze la situaţie în funcţie de interesul propriu. Astfel, acelaşi
Sarkozy care jura în 2004 că statul nu va scădea capitalul companiei Gaz de France sub 70% , îşi lasa astăzi prietenii să voteze privatizarea
acestei întreprinderi publice. Ca şi Jaques Chirac, promite fără să se ţină de cuvânt. Şi asta fără a mai ţine seama de problema credibilităţii
discursurilor publice, după cum spunea ieri François Chérèque, liderul CFDT. Când respnsabilii trec peste cuvantul dat, cum ar mai putea
francezii să le acorde increderea? Din acest punct de vedere, Sarkozy nu contrastează cu Chirac ci este caţeluşul lui.

6. Nu este sigur că, odată ajuns şef al statului, Nicolas Sarkozy nu se va dovedi de fapt noul pudel al Americii, poreclă pe care a primit-o
deja, de partea cealaltă a mării Mânecii, Tony Blair. În schimb, un lucru e sigur: candidatul Sarkozy nu este căţelul lui Jacques Chirac. Astfel,
preşedintele nu numai că se fereşte să-i cânte în strună dar, nu mai e mult până îl va numi potaie, cum a făcut altădată cu Laurent Fabius.
Hartă şcolară, regimuri speciale, relaţia cu Bush, tot atâtea motive de neîntelegere care dovedesc relaţiile tensionate dintre cei doi. Chirac
vrea să profite până la capăt de mandatul său, Sarkozy vrea cu orice preţ să-l urmeze la preşedenţie. Primul caută să aibă un bilanţ pozitiv,
celălalt e convins că nu eşti ales pentru fapte, ci pentru promisiunea de schimbare. Preşedintele visează să lase ceva în urmă, ministrul de
Interne să fie la polul opus, se înţelege că între ei există divergenţe. Bineînţeles, cei doi sunt total diferiţi. De exemplu, în ceea ce priveşte
relaţia cu America, Sarkozy nu concepe Franţa împotriva Statelor Unite, ci alături de ele, ceea ce e în opoziţie cu politica iniţiată de De
Gaulle şi preluată de Mitterand. Dar diferenţele se estompează adesea când vine vorba de pragmatismul electoral al lui Sarkozy care seamănă
întru totul cu cel al lui Chirac. Cei doi au o trăsătură comună: se adaptează situaţiei în funcţie de propriul interes. Astfel, acelaşi Sarkozy care
promitea în 2004 că statul nu va deţine mai puţin de 70% din capitalul Gaz de France permite astăzi partizanilor săi să voteze privatizarea
întreprinderii publice. Promite fără să se ţină de cuvânt, la fel cum face şi Chirac. Acest lucru se întâmplă nu fără să îţi pui problema
discursurilor publice, aşa cum a remarcat ieri François Chérèque, liderul CFDT. Când cei răspunzători îşi încalcă promisiunile, cum ar putea
francezii să aibă încredere în ei? Din acest punct de vedere Sarkozy nu este în contrast cu Chirac, ci este mai degrabă căţeluşul lui.
 Mioara Avram încheia excelenta și deosebit de utila lucrare Gramatica pentru toți cu
următoarea constatare, dublată de un îndemn: „Caracteristicile limbii române actuale sunt date
de modul de exprimare – scrisă și orală – al fiecăruia dintre purtătorii ei. [...] Din partea
tuturor se cere atenție față de limba noastră națională, care trebuie să fie respectată atât ca
unul dintre cele mai importante monumente istorice, cât și ca instrument activ de comunicare,
capabil de performanțe printr-o folosire mereu perfectibilă. Ambele ipostaze presupun
cunoașterea aprofundată a regulilor și resurselor gramaticale, ca și orientarea spre modele
demne de imitație creatoare.” Mai departe, autoarea arăta că progresul limbii române
„depinde de calitatea exprimării tuturor vorbitorilor contemporani, dar îndeosebi de cea a
două categorii: tinerii, care reprezintă viitorul, și cei de orice vârstă care, prin poziția lor
socioprofesională de modele publice, sunt în situația de a influența uzul”(Avram, Mioara,
1997, p. 493). Am putea spune că Departamentul de limba română din Direcția Generală
Traduceri a Comisiei Europene se află în ambele ipostaze evocate. De aici, necesitatea acestui
ghid, care inventariază aspectele problematice cu care ne confruntăm și propune un set de
„bune practici” inspirate din cele mai pertinente lucrări (normative sau nu) elaborate din grija
pentru calitatea limbii române.
Având în vedere natura și finalitatea documentelor la nivelul instituțiilor Uniunii
Europene și publicate în traducere în limba română – texte oficiale transmițând un mesaj a
cărui caracteristică dominantă trebuie să fie claritatea –, precum și registrul stilistic în care se
înscriu acestea, la nivelul punctuației și al ortografiei, ca și la nivel morfologic și gramatical,
„se va prefera norma” (GRI). Din păcate însă, în mod oficial, numai Dicționarul ortografic,
ortoepic și morfologic al limbii române este considerat a fi o lucrare normativă și, de multe
ori, edițiile aduse la zi apar la mult timp după ce diverse fapte de limbă, mai mult sau mai
puțin benefice în perspectiva evoluției ulterioare a limbii române, s-au împământenit prin uz.

1.1 ASPECTE DE NATURĂ FORMALĂ (ORTOGRAFIE șI PUNCTUAțIE)

Academia Română este forul care stabilește regulile ortografice, acestea fiind
obligatorii. Normele actuale în acest sens sunt enunțate în Dicționarul ortografic, ortoepic și
morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită (DOOM). Nu face însă
obiectul unor norme propriu-zise, conform DIN, scrierea unor termeni, a unor abrevieri și
simboluri din domeniul științific și tehnic (de exemplu, numele unităților de măsură),
reglementată prin standarde internaționale sau prin standarde interne de specialitate, care sunt
obligatorii.

Precizări privind unele semne de punctuație

Conform definiției GALR, „punctuația este un sistem de semne grafice, care au

rolul de a marca în scris anumite caracteristici [...] de organizare sintagmatică ale
enunțurilor”(GALR 2005, vol. 2, p. 947); este deci evident că, în perspectiva discursului,
importanța utilizării corecte a semnelor de punctuație nu trebuie minimalizată. De modul în
care sunt plasate acestea poate depinde uneori înțelegerea corectă a mesajului.
În scrierea limbii române se folosesc următoarele semne ortografice și de punctuație
(prezentate în continuare în ordine alfabetică):

►apostrof [’]

4
 Deși apare foarte rar în textele UE (în unele denumiri sau segmente de text din alte
limbi care nu se traduc), este un semn care poate pune probleme, deoarece cu ajutorul
programelor de tehnoredactare asistată de calculator, folosind tastatura, nu se poate obține
decât semnul ['], pe când DOOM precizează că „are forma unei virgule plasate după literă, la
umărul acesteia” (DOOM 2005, p. XXXVII), iar DIN că „nu trebuie înlocuit cu prima [']”
(DIN 2009, p. 74). Se va folosi, prin urmare, funcția Insert/Simbol din MS Office Word.

►bară oblică [/]

În textele Uniunii Europene acest semn se folosește:
− în redarea numărului actelor normative;
− în cauzele Curții de Justiție a Comunităților Europene, pentru a indica numărul
cauzelor și părțile în proces;
− în formule distributive care cuprind unități de măsură abreviate (km/h) sau
neabreviate (kilometri/oră) și în abrevierile c/val (contravaloare) și m/n (motonavă);
− pentru a indica alternativa sau mai multe opțiuni;
− pentru a indica anii financiari, anii de comercializare etc. care nu coincid cu anii
calendaristici;
− pentru a indica un raport.

►blanc []
Constă în absența oricărui semn; în uzanțele limbii române, blancul (spațiul) nu
precedă celelalte semne de punctuație, dar le urmează.
În tipografie se folosește și spațiul insecabil pentru a permite ca anumite elemente
în succesiune într-o secvență să nu apară la capăt de rând separat de elementul care le
precedă (în cazul redactării computerizate, spațiul insecabil se realizează cu ajutorul
combinației de taste Ctrl+Shift+bara de spațiu). Se folosește astfel spațiul insecabil înainte și
după cratimă, linia de dialog și de pauză ( - , − ), între grupurile de cifre ale numerelor
întregi (6 257 300), între numere și unități de măsură (700 EUR, 30 kg), între numere și
simbolul pentru procent sau simbolul pentru gradele Celsius (25 %, 13 oC), între semne
aritmetice și numere (± 5, + 4), între abrevierea nr. și numărul care urmează (nr. 78).
Prin blancuri se delimitează cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte
compuse, ale locuțiunilor și ale altor grupuri de cuvinte relativ stabile. Absența blancului
(scrierea legată) marchează unitatea, sudura elementului compus. Blancul are rol distinctiv:
există secvențe identice din punct de vedere fonetic, dar care sunt morfologic și semantic
diferite:
nici un (conjuncție + numeral) // niciun (adjectiv pronominal)
altă dată (locuțiune adverbială: „în altă împrejurare”) // altădată (adverb: „odinioară”)
câte o dată (adverb + numeral: „câte o singură dată”) // câteodată (adverb: „uneori”)
o dată (numeral: „o singură dată”) // odată (adverb: „cândva”) (odată ce, odată cu)
Deloc, altfel, numai se scriu legat când sunt adverbe:
cheltuieli parțial sau deloc imobilizate, nu tratează deloc problemele…
în cazul în care Comisia dispune altfel, părțile au convenit altfel, o altfel de soluție
evaluate numai pe baza criteriului…, aducând numai modificările de formă, se aplică
numai în măsura în care
spre deosebire de:
indiferent de loc și de cauză, depind de moment sau de loc
nici un alt fel de înscris, un alt fel de soluție, a afecta în alt fel
nu mai târziu de, nu mai puțin important, …nu mai îndeplinește cerințele...

5
 ►cratimă (liniuță de unire sau de despărțire) [-]
● Cratima redă în scris rostirea împreună a două cuvinte alăturate, marcând sau nu
dispariția unei vocale: s-a, luat-o, și-a, într-un, dintr-o. În textele oficiale însă nu este
recomandată, în general, elidarea vocalei î în construcții de tipul să își, să îl, să îi sau a
vocalei ă în construcții de tipul să o etc. Formele care se scriu totuși cu cratimă sunt
infinitivul și gerunziul: a-și respecta angajamentele, respectându-și angajamentele.
● Cratima se folosește la scrierea unor derivate cu prefixe și la scrierea cuvintelor
compuse ai căror termeni își păstrează identitatea morfologică. La scrierea cuvintelor
compuse disociabile, cratima dispare în momentul intercalării unor elemente:
bună-credință/buna sa credință; bloc-turn/blocul acesta turn
● Cratima leagă desinența sau articolul hotărât de cuvinte care reprezintă
împrumuturi sau nume proprii din alte limbi, a căror parte finală prezintă diferențe între
scriere și pronunțare: acquis-ul, Bruxelles-ul, show-ul, service-ul, site-ul. Se recomandă
atașarea fără cratimă a articolului sau a desinenței la împrumuturile terminate în consoane
sau vocale, redate prin litere din alfabetul limbii române, pronunțate ca în limba română:
boardul, clickul, cardul, summitul, trendul, leasingul, serverul, versoul, rectoul, logoul.
● Cratima poate fi utilizată între cuvinte care indică limitele în spațiu sau în timp și
pentru a reda relația dintre două părți: perioada 2-4 ianuarie 2008, perioada
1 noiembrie-31 decembrie 2007, Acordul Emiratele Arabe Unite-Belgia”, analiza
cost-beneficiu.
►două puncte [:]
Acest semn de punctuație precedă o enumerare care cuprinde mai multe elemente,
introduse sau nu prin cifre, litere sau liniuțe; de asemenea, poate introduce un citat
(propoziția de sine stătătoare introdusă prin două puncte va avea întotdeauna un semn de
punctuație în interiorul ghilimelelor). Atunci când nu este un citat și nici nu constituie alineat
nou, textul care este introdus prin două puncte începe cu literă mică.
►linie (de dialog și) de pauză [−]
Semnul tipografic este realizat cu ajutorul combinației de taste Ctrl+semnul
„minus” din tastatura numerică.
● Linia de pauză este utilizată în cadrul titlurilor de capitole, anexe etc. compuse
din două (sau mai multe) părți.
● Utilizată în interiorul propoziției sau al frazei, delimitează cuvintele sau
construcțiile incidente sau apozițiile explicative. Se preferă linia de pauză acolo unde
construcția incidentă are în interiorul ei una sau mai multe virgule. În cazul în care incidenta
urmează unei construcții sintactice care este în mod normal urmată de virgulă, virgula se
pune întotdeauna după construcția incidentă.
● Poate fi utilizată în construcțiile eliptice, pentru a marca lipsa predicatului sau a
verbului copulativ.
● Ca semn ortografic, linia de pauză este utilizată în scrierea unor cuvinte compuse
complexe care cuprind cel puțin un cuvânt compus scris cu cratimă: nord–nord-est, sud-est–
nord-vest. În această situație nu este nici precedată, nici urmată de spațiu.
● Este utilizată înaintea elementelor unei enumerări. În Jurnalul Oficial este utilizat
semnul tipografic em-dash (Ctrl+Alt+semnul ”minus” din tastatura numerică); în acest caz,
elementele enumerării se despart prin punct și virgulă:
„Reducerea cu 1 % pe zi lucrătoare prevăzută la articolul 21 alineatele (1) și (2) din
Regulamentul (CE) nr. 796/2004 nu se aplică cererilor unice sau modificărilor aduse
acestora prezentate autorităților competente până la:
— 6 iunie 2005 în cazul autorităților competente din Guyana Franceză;

6
 — 19 iunie 2005 pentru Martinica;
— […]”.
►ghilimele (semnele citării) [„ ” ], uneori având formă unghiulară [« »];
În limba română se folosește următorul tip de ghilimele: „…”. Pentru citate incluse
în cadrul unui alt citat se folosesc ghilimelele «…». În cazul (rar) în care un citat este inclus
într-un citat care, la rândul său, este inclus în alt citat, ghilimelele se vor utiliza după
următoarea schemă: „… «… „…” …» …”.
Se scriu între ghilimele termenii rezultați dintr-o convenție de scriere, internă
actului, o singură dată, atunci când se anunță convenția:
Întrucât Comunitatea, în temeiul Deciziei nr. 1718/2006/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin
pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007) (denumită în continuare „decizia de
instituire a programului MEDIA 2007”), a instituit un program de sprijin pentru sectorul
audiovizualului european.
►paranteze rotunde ( )și, în textele științifice, paranteze drepte [ ] sau unghiulare < >
Se folosesc pentru a intercala o precizare într-o propoziție.
● O propoziție sau o frază între paranteze are punctul în interiorul parantezelor.
Dacă o propoziție sau o frază este urmată de o altă propoziție aflată între paranteze, punctul
se pune înaintea parantezei de deschidere. Dacă în interiorul parantezelor care încheie o frază
nu se află o propoziție de sine stătătoare, punctul se pune după paranteza de închidere.
● Parantezele pătrate se utilizează pentru a insera un text care conține deja o
intercalare între paranteze. Acestea pot încadra o intervenție străină în interiorul unui text
citat. Când încadrează punctele de suspensie […], marchează lipsa unor cuvinte sau a unui
fragment dintr-un text citat.
● În cadrul textelor din legislația UE în domeniul concurenței, atunci când
încadrează punctele de suspensie, parantezele drepte indică absența unui fragment de text
care constituie secret comercial.
►punct [.]
● Punctul încheie o propoziție sau o frază cu conținut asertiv.
● În cazul grupurilor de cuvinte, al propozițiilor sau al frazelor aflate între ghilimele
sau între paranteze, se pune punct în interiorul ghilimelelor de închidere sau înainte de a doua
paranteză dacă avem de-a face cu o propoziție independentă sau cu o frază completă. Se
folosește punctul în exteriorul ghilimelelor de închidere și după paranteza a doua dacă în
interiorul ghilimelelor sau în paranteză se află un grup de cuvinte care nu formează o
propoziție independentă sau o frază completă.
● Notele de subsol se încheie cu punct.
● Punctul poate fi omis atunci când la sfârșitul unei propoziții se află o adresă de
internet sau de e-mail.
● Ca semn ortografic, punctul se folosește:
- pentru exprimarea cu ajutorul cifrelor a datei;
- pentru exprimarea cu ajutorul cifrelor a orei;
- după majoritatea abrevierilor, și anume după cele care păstrează una sau mai
multe litere din partea inițială a cuvântului abreviat, nu și ultima literă a
acestuia: etc. (etcetera, et caetera), ian. (ianuarie), id. (idem), nr. (număr/ul),
ing. (inginer), inclusiv în abrevierile de la prenume (I. pentru Ion). Nu se
folosește punct în abrevierile care păstrează finala cuvântului abreviat: cca
(circa), dl (domnul), dle (domnule), dna (doamna). Excepție: dr. (doctor/ul)

7
NB: Scopul abrevierilor fiind acela de a face economie de spațiu, după abrevieri, punctul nu
este precedat de blanc, iar în interiorul abrevierilor complexe nu este în general precedat, nici
urmat de blanc (a.c. – anul curent, ș.a. – și alții/și altele, dar nr. crt. pentru numărul curent).
În unele abrevieri complexe, punctul interior este urmat de cratimă când se abreviază un
compus scris cu cratimă (lt.-maj. pentru locotenent-major).
● Nu se folosește punct în următoarele cazuri:
- după abrevierile punctelor cardinale: N, E, S, V și combinațiile acestora: N-V, S-E;
- în simbolurile științifice (chimie, matematică, fizică, muzică): H2O (apă), H
(hidrogen), O (oxigen), Ag (argint), CP (cal-putere), mf (mezzo-forte), pp
(pianissimo)
- după denumirile prescurtate ale unităților de măsură: cm (centimetru), gal (galon),
m (metru), kg (kilogram), l (litru), ha (hectar), t (tonă), kW (kilowatt);
- siglele (unele împrumutate) care au dobândit statut de cuvânt se scriu întotdeauna
fără puncte: se scriu totdeauna fără punct: UNESCO, HIV, SIDA, IMM, TVA, AGA,
PFL, PVC;
- la sfârșitul unei propoziții sau fraze al cărei ultim cuvânt este abrevierea etc.
►punct și virgulă [;]
Semnul punct și virgulă se folosește pentru a separa două părți importante într-o
frază. Se folosește, de asemenea, în enumerări (pentru a separa elementele unei enumerări
precedate de o teză introductivă urmată de două puncte și introduse prin (−).
►puncte de suspensie [...]
În citate, punctele de suspensie între paranteze pătrate […] marchează lipsa unor
cuvinte sau a unui fragment.
►semnul întrebării [?]
►semnul exclamării [!] (ambele foarte rare, dacă nu chiar absente, în majoritatea textelor UE)

►virgulă [,]
Utilizarea virgulei în interiorul propoziției
● Nu se despart niciodată prin virgulă următoarele părți de propoziție:
− subiectul de predicat;
− numele predicativ de regent
− complementul direct sau indirect, precum și complementul de agent de verb.
● Se izolează prin virgulă:
− construcțiile gerunziale și participiale, cu diverse valori circumstanțiale, așezate la
începutul frazei:
Luând în considerare lucrările conferinței, Comisia va prezenta propuneri relevante.
− complementele circumstanțiale intercalate între subiect și predicat (de regulă, când
subiectul precedă predicatul):
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie care să determine aspectele din
dreptul familiei care au implicații transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte
adoptate prin procedura legislativă ordinară.
− complementele circumstanțiale așezate înainte de locul pe care îl ocupă în ordinea
normală a complementelor (topică inversată). Această schimbare de topică are rolul de a
atrage atenția în mod deosebit asupra acestor complemente circumstanțiale:
Din 1919, după colapsul imperiului și al dinastiei de Hohenzollern, Adenauer a propus
reorientarea politicii germane în direcția unificării europene.

8
 ● Nu este corectă utilizarea virgulei pentru coordonarea prin și ori sau. Ca un
corolar al primului caz, nu se utilizează virgula înainte de etc. și ș.a.m.d.
● Virgula se utilizează între părți de propoziție coordonate când nu sunt legate prin
și copulativ ori prin sau. În cazul folosirii conjuncțiilor coordonatoare perechi (și… și, sau…
sau, fie… fie, nici… nici), este obligatorie folosirea virgulei între termenii coordonați.
Perechea nici... și nici nu se desparte prin virgulă:
Cu toate acestea, legislația comunitară nu stabilește proceduri sau condiții pentru
anularea numerelor de identificare TVA, de exemplu în cazul în care operatorii sunt
implicați și în activități economice legale, și în operațiuni frauduloase.
[...] termenul pentru introducerea acțiunii este de două luni și începe să curgă de la data
comunicării efectuate fie direct persoanei respective, fie la domiciliul acesteia.
Nici statele membre, nici Comisia nu pot întreprinde acțiuni eficace de prevenire a
fraudei intracomunitare în materie de TVA atât timp cât nu dispun de estimări fiabile
privind cazurile de fraudă existente, inclusiv de informații referitoare la sectoarele
economice cele mai afectate.
Niciun fond sau nicio resursă economică nu se pune, în mod direct sau indirect, la
dispoziția persoanelor sau entităților menționate la alineatul (1) și nici nu se utilizează în
beneficiul acestora.
● Nu se utilizează virgula în cazul în care aceeași conjuncție coordonatoare
introduce în propoziție sau în frază structuri sintactice diferite (de fapt, nu avem de-a face cu
conjuncții coordonatoare perechi). În această situație, dacă din această cauză pot apărea
ambiguități, se recomandă alternarea conjuncției disjunctive:
Instanța suspendă acțiunea până când se constată că pârâtul a primit actul de sesizare a
instanței sau un act echivalent sau că au fost întreprinse toate demersurile necesare în acest
sens.
Viza sau permisul de ședere eliberat de Bosnia și Herțegovina a fost obținut cu ajutorul
unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații.
NB: Se consideră că structurile „în cascadă” de tipul „A și [B și (C și D)]” și „A sau [B sau
(C sau D)]” nu conțin conjuncții coordonatoare perechi, în consecință virgula nu se folosește
între termenii unei enumerări de acest tip:
Fiecare cerere acoperă doar o relație între un nutrient sau altă substanță sau produs
alimentar sau categorie de produs alimentar și un singur efect menționat.
În cazul în care bunurile sau serviciile care fac obiectul unui contract de credit legat nu
sunt furnizate sau sunt furnizate numai în parte sau nu sunt conforme cu contractul de
furnizare, consumatorul are dreptul de a se îndrepta împotriva creditorului.
● Locuțiunile conjuncționale precum și, cât și și dar și sunt întotdeauna precedate
de virgulă. În schimb, structurile pe care le introduc nu sunt urmate de virgulă dacă
reprezintă sau fac parte din alte structuri sintactice care, în conformitate cu regulile generale
de punctuație, nu trebuie să fie urmate de virgulă:

Normele financiare, precum și normele privind achizițiile publice sunt prevăzute în

anexă. (În acest exemplu construcția „A, precum și B” are funcție de subiect și nu este
urmată de virgulă.)
Comandantul forței UE are dreptul de a se ocupa de repatrierea oricărui membru
decedat al personalului EUFOR, precum și a bunurilor personale ale acestuia și de a
adopta măsuri corespunzătoare în acest sens. (În acest exemplu sunt coordonate copulativ
atributele de a se ocupa și de a adopta. Construcția „A, precum și B” face parte dintre
determinanții în lanț ai primului atribut, care nu poate fi despărțit prin virgulă de cel de al
doilea atribut; prin urmare, construcția „A, precum și B” nu este urmată de virgulă.)
Cea de a șasea conferință de examinare a solicitat statelor parte să continue sprijinirea
capacităților naționale și regionale de supraveghere, depistare, diagnosticare și

9
 combatere a bolilor infecțioase, precum și a altor posibile amenințări biologice și a
îndemnat statele parte să continue să sprijine, în mod direct, precum și prin intermediul
organizațiilor internaționale, activitățile de dezvoltare a capacităților în statele parte care
au nevoie de asistență în domeniile supravegherii, depistării, diagnosticării și combaterii
bolilor infecțioase și cercetării aferente. (În acest exemplu, în prima situație construcția
„A, precum și B” face parte dintre determinanții în lanț ai unui predicat coordonat copulativ
cu un alt predicat; prin urmare, nu este urmată de virgulă. În a doua situație construcția „A,
precum și B” are funcție sintactică circumstanțială, este precedată de virgulă și trebuie să
fie urmată de virgulă.)
Pentru a aborda în mod global deficiențele grave înregistrate în punerea în aplicare de
către Polonia a politicii comune în domeniul pescuitului, precum și pentru a evita
repetarea situației de depășire a cotei pentru cod din 2007, Polonia s-a angajat să adopte
și să pună în aplicare planuri naționale de acțiune, incluzând măsuri imediate de
îmbunătățire a sistemelor de control.
În cazul în care o convenție la care sunt parte atât statul de origine, cât și statul solicitat
stipulează condiții de recunoaștere sau executare a hotărârilor, se aplică respectivele
condiții.
Unele nave utilizează atât o saulă cu cârlige de pescuit, cât și o parâmă de sprijin, astfel
cum este prezentat în schiță.
● Este obligatorie folosirea virgulei înaintea conjuncțiilor adversative dar, iar, ci:
[...] în materie de competență, în cazul în care pârâtul este domiciliat pe teritoriul unui
stat în care se aplică prezenta convenție, dar nu și un alt act prevăzut la alineatul (1) din
prezentul articol.
Conjuncția și poate avea și sens adversativ (întotdeauna, când e urmată de adverbul
nu are acest sens, suprapunându-se semantic cu conjuncția iar). În acest caz, este precedată
de virgulă:
Vor fi interpelate autoritățile responsabile de funcționarea sistemului de aplicare a legii
penale, și nu autoritățile însărcinate cu asigurarea perceperii impozitelor.
NB: Conjuncția iar este întotdeauna precedată de virgulă (chiar și când are sens copulativ).
● Adverbele respectiv și inclusiv, precum și locuțiunile adverbiale și anume, în
special sunt întotdeauna precedate de virgulă. De asemenea, sunt urmate de virgulă
structurile sintactice pe care le introduc acestea. Dacă adverbul respectiv și locuțiunea
adverbială în special sunt precedate de conjuncția și, se pune virgulă și înainte, și după
adverb/locuțiunea adverbială:
Statele membre, respectiv autoritățile naționale competente, asigură un nivel adecvat de
protecție a datelor.
Organismul notificat este informat cu privire la modificări și consultă autoritatea
medicală competentă în materie, și anume aceea implicată în consultarea inițială, pentru
a confirma menținerea gradului inițial de calitate și siguranță al substanței auxiliare.
În cazul unor vătămări corporale sau daune aduse bunurilor, țara în care se produce
prejudiciul trebuie să fie țara în care s-au produs vătămarea și, respectiv, daunele aduse
bunurilor.
NB: Când nu introduc în propoziție structuri lămuritoare, adverbul inclusiv și locuțiunea
adverbială în special nu sunt precedate de virgulă; de asemenea, nu este precedat de virgulă
adjectivul respectiv:
Conform punctului 1 din apendicele B la anexa VII, ajutoarele de stat acordate de
România în scopul restructurării anumitor sectoare ale industriei oțelului din România
în perioada 1993-2004 trebuie să fie considerate compatibile cu piața comună, cu
condiția ca, printre altele, să fie îndeplinite cerințele stabilite în anexa respectivă.

10
 Comisia se referă în special la punctul I paragrafele al treilea și al patrulea din
considerentele acestui cod.
Acest fapt cuprinde și situațiile în care o întreprindere vinde o afacere unui cumpărător,
iar apoi cumpărătorul preia inclusiv afacerea vândută.
Dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 58/97 continuă să se aplice în ceea ce
privește culegerea, elaborarea și transmiterea de date pentru anii de referință până în
2007 inclusiv.
● Conjuncțiile însă, deci și adverbul totuși, așezate în interiorul unei propoziții, nu
se despart prin virgulă:
Într-adevăr, unele măsuri de politică generală pot fi de natură să producă urmări
semnificative asupra condițiilor de concurență în industriile cărbunelui și oțelului în
sensul articolului 67 alineatul (1), fără să constituie însă un ajutor de stat.
Măsura constituie deci un avantaj selectiv care poate duce la denaturarea concurenței în
sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat.
Liberalizarea totală a circulației capitalurilor nu a fost totuși realizată decât recent în
interiorul Comunității.
● Conjuncția așadar și locuțiunea conjuncțională prin urmare, așezate la începutul
unei propoziții sunt separate prin virgulă de aceasta; așezate în interiorul propoziției, se pun
între virgule; la fel, adverbele „modalizante”, și anume poate, probabil, evident, desigur etc.
● Nu este obligatorie utilizarea virgulei înainte și după locuțiunea de asemenea.
● În cazul atributelor, virgula nu trebuie folosită dacă acestea sunt neizolate (al
căror rol este fie să identifice, să definească sau să individualizeze referentul substantivului
regent, fie să-l califice, să-l claseze, să arate una dintre caracteristicile acestuia, comune și
altor obiecte sau distincte de acestea; de exemplu, doctorul Popescu, haina de piele), dar
este obligatorie în cazul atributelor izolate (exprimă simultan o caracteristică suplimentară a
referentului substantivului regent, explică; de exemplu, doctorul, Popescu îl chema, era
înalt...; haina, de piele, era atârnată în cuier...), absența ei putând deturna sensul corect al
enunțului: Încă patru polițiști clujeni au intrat sub lupa procurorilor militari bănuiți ca
fiind membri ai acestei bande (absența virgulei lasă să se înțeleagă că bănuiți a fi membri
unei bande determină grupul nominal procurorii militari). Prezența sau absența virgulei
indică de asemenea că avem de a face cu o apoziție sau cu un atribut neizolat. De exemplu,
dacă spunem doctorul Popescu înseamnă că între alți medici cu nume diferite îl identificăm
pe medicul al cărui nume este Popescu, în schimb, dacă spunem doctorul, Popescu, ...
introducem o explicație, și anume că doctorul, unul singur și despre care este vorba, se
numește Popescu. Alte exemple (apud Ilie Ștefan Rădulescu, 2005):
Papa, Ioan Paul al II-lea, .se va afla la Havana ..., iar nu Papa Benedict al XVI-lea se va
afla ...(s-ar înțelege că în prezent există mai mulți papi dintre care unul se numește
Benedict al XVI-lea)
Președintele PD-L, Ion Boc, a rostit un discurs ..., iar nu Președintele PD-L Ion Boc a
rostit... (s-ar înțelege că în prezent PD-L are mai mulți președinți dintre care unul se
numește Emil Boc)
Secretarul general al ONU se întâlnește la Casa Albă cu președintele american, Barak
Obama. (nu Secretarul general al ONU se întâlnește la Casa Albă cu președintele
american Barak Obama pentru că s-ar înțelege că dintre mai mulți președinți americani, în
prezent, nu de-a lungul timpului, unul se numește Barak Obama)

Utilizarea virgulei în interiorul frazei

Coordonarea

11
 Propozițiile coordonate legate prin și ori prin sau nu se despart prin virgulă:
S-a menționat că aceste importuri au fost efectuate la prețuri care au făcut obiectul unui
dumping și care au subcotat semnificativ prețurile industriei comunitare.
Fiecare stat membru înființează sau desemnează o unitate națională pentru îndeplinirea
sarcinilor enumerate la prezentul articol.
NB: Nu se recomandă coordonarea prin conjuncția și a unui participiu și a unei propoziții
atributive care au același determinat. Astfel, ar trebui evitate formulări de tipul:
Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă
adoptate în cadrul politicii agricole și care au o perioadă de valabilitate limitată.
Unul dintre obiective este instituirea unei autorități de supraveghere independente
învestite cu competențe suficiente și care să dispună de resursele financiare și umane
adecvate.
Se recomandă coordonarea prin conjuncția și fie a două participii, fie a două propoziții
atributive:
„Măsurile de conservare și gestionare” se referă la măsurile de conservare a uneia sau a
mai multor specii aparținând resurselor marine vii, adoptate și aplicate în conformitate
cu regulile aplicabile ale dreptului internațional comunitar.
Mai mult, radiodifuziunile publice din Țările de Jos se află în concurență directă cu
radiodifuziunile comerciale care operează pe piața internațională de radiodifuziune și
care au o structură internațională a acționariatului.
Prezenta decizie conține dispoziții care se bazează pe principalele dispoziții ale Tratatului
de la Prüm și care sunt menite să îmbunătățească schimbul de informații.
Un participiu și o propoziție atributivă pot fi coordonate prin virgulă, iar nu prin
conjuncția și:
Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă
adoptate în cadrul politicii agricole, care au o perioadă de valabilitate limitată.

Propozițiile coordonate adversative se despart prin virgulă:

Capturile din aceeași specie pot fi arimate în mai multe părți ale calei, dar locul în care
sunt arimate este clar reprezentat în planul de arimare prevăzut la articolul 19.
Atunci când un asigurător nu își are domiciliul pe teritoriul unui stat care are obligații
în temeiul prezentei convenții, dar deține o sucursală pe teritoriul unuia dintre statele
care au obligații în temeiul prezentei convenții, acesta este considerat ca având
domiciliul pe teritoriul statului care are obligații în temeiul prezentei convenții.
Subordonarea
● Propozițiile subiective și predicative nu se despart prin virgulă de regentă:
Va trebui ca aceste două probleme să fie analizate în cadrul fazei de preaderare a
României.
● Propoziția atributivă explicativă se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl
determină:
Noi modificări, ce urmează să fie adoptate în acest an, vor alinia legislația românească
la cea comunitară.
Părțile au convenit că echilibrul prezentului acord, care constituie un pachet de concesii
reciproce, depinde de punerea în aplicare completă și corectă a tuturor termenilor
acordurilor.
● Propoziția atributivă determinativă nu se desparte prin virgulă de cuvântul pe care
îl determină:

12
 Obiectivul este promovarea unei arhitecturi care să includă o rețea națională de bază.
● Completiva directă/indirectă așezată după regentă nu se desparte prin virgulă de
aceasta:
Ancheta a arătat că pentru achiziționarea Laporte costurile au fost preluate de holding.
● Circumstanțialele de loc, de timp și de mod se despart prin virgulă când sunt
așezate înaintea regentei și când nu se insistă în mod deosebit asupra lor:
Pe măsură ce se vor încheia acorduri europene cu noi state, statele în cauză vor fi
incluse în această strategie.
● Cauzala se desparte de regenta ei prin virgulă, indiferent de locul pe care îl are în
frază. Dacă, prin formularea cauzalei, autorul ține să arate că ea exprimă singura cauză (sau
singurele cauze) care justifică acțiunea din regentă, cauzala nu se mai desparte prin virgulă,
indiferent de locul ei față de regentă:
Liberalizarea totală a circulației capitalurilor nu a fost realizată decât recent, deoarece
controalele la care erau supuse acestea constituiau un instrument al politicii
macroeconomice pentru majoritatea statelor membre.
Legea nu a fost adoptată deoarece nu a primit numărul necesar de voturi.
● Construcția condițională se desparte sau nu de regenta ei prin virgulă, în funcție
de gradul legăturii cu regenta:
Clienții cu sediul în Austria sunt incluși în acest segment dacă au o cifră de afaceri
anuală de minimum 4 milioane EUR.
Părțile invită la acest dialog părțile interesate private și alte părți relevante, în cazul în
care consideră că acest lucru este pertinent și necesar.
CE și statele CARIFORUM semnatare pot să aplice în legislația lor o protecție mai vastă
decât cea prevăzută în prezenta secțiune, cu condiția ca această protecție să nu încalce
dispozițiile prezentei secțiuni.
Dacă rambursarea dobânzii și amortizarea sunt asigurate din beneficiile de exploatare,
banca poate acorda credite sau garanții.
● Propoziția finală (circumstanțială de scop) nu se desparte prin virgulă de regentă
atunci când se află după aceasta:
Comisia a luat măsuri ca, în circumstanțe excepționale, să sprijine financiar statele
afectate.
● Subordonatele consecutive se despart prin virgulă de regentă:
Comisia adoptă dispozițiile necesare, astfel încât să nu aducă atingere aplicării
articolului 31.
● Subordonata concesivă, așezată înainte sau după regentă, se desparte întotdeauna
prin virgulă:
Deși prețurile au fost aproape integral liberalizate, drepturile de proprietate asupra
terenului nu sunt încă garantate în totalitate.

Utilizarea majusculelor/minusculelor

Scrierea cu literă mare

● Se scriu cu inițială majusculă toate cuvintele (cu excepția cuvintelor ajutătoare)
care formează denumirile unor instituții și organizații naționale sau internaționale:
Avocatul Poporului

13
 Administrația Prezidențială
Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT)
Acordul de Liber Schimb Central-European (CEFTA)
Agenția Europeană de Siguranță a Aviației
Asociația Europeană a Liberului Schimb
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
Autoritatea de Supraveghere AELS/Autoritatea AELS de Supraveghere (ambele variante
sunt corecte)
Banca Centrală Europeană
Camera Deputaților
Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale
Comitetul Economic și Social European
Comitetul Regiunilor
Comisia Comunităților Europene
Consiliul European
Consiliul Uniunii Europene
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
Fondul Global de Mediu
Fondul Monetar Internațional
Guvernul României
Ministerul Afacerilor Externe
Oficiul European de Poliție
Organizația Aviației Civile Internaționale
Organizația de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest
Organizația Internațională a Muncii
Organizația Internațională pentru Esențele de Lemn Tropical
Organizația Mondială a Comerțului
Organizația Națiunilor Unite
Parlamentul European
Parlamentul României
Președinția Consiliului Uniunii Europene
Sistemul European al Băncilor Centrale
Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene
● De asemenea, în actele UE se scriu cu inițială majusculă toate cuvintele care
formează denumirile direcțiilor generale ale Comisiei și denumirile secretariatelor generale:
al Comisiei, al Parlamentului European, al Consiliului European, precum și al Comitetului
Economic și Social European și al Comitetului Regiunilor:
Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală
Secretariatul General al Consiliului
Se scriu cu inițială majusculă și toate cuvintele care formează denumirea comitetului de
coordonare a lucrărilor Consiliului Uniunii Europene:
Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper)
DOOM precizează însă că se scriu cu litere mici denumirile neoficiale ale
instituțiilor (guvernul român), funcțiile și numele domeniilor (mai ales dacă apar în forma
lor incompletă) la care se referă o funcție (ministru de externe, președintele statului/țării)
(DOOM LV). Prin urmare, se scriu cu litere mici funcțiile membrilor Comisiei Europene și
denumirile neoficiale (cel mai adesea forma incompletă) ale portofoliilor acestora (dna
Ashton, vice-președintele Comisiei; comisarul european Stavros Dimas; comisarul
european pentru telecomunicații). În documentele oficiale (tratate, regulamente, directive,
decizii, scrisori oficiale), în comunicarea oficială, numele complete de funcții, precum și
portofoliul, se scriu cu majuscule [(contra)semnează: Ministrul Afacerilor Externe, Pentru

14
Comisie/pentru Președinte,/ [...] / Director General pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală].
● Se scriu cu inițială majusculă toate cuvintele (cu excepția cuvintelor ajutătoare)
care desemnează entități geografice și teritorial-administrative:
Principatul Liechtenstein
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
România
Statul Israel
Statul Qatar
Confederația Elvețiană
Guyana Franceză
Marea Neagră
Oceanul Indian
Republica Franceză
Republica Italiană
America de Sud
Europa Centrală și de Est
Pacificul de Vest
NB: fosta Republică iugoslavă a Macedoniei
● Se scriu cu inițială majusculă toate cuvintele (cu excepția cuvintelor ajutătoare
aflate în interiorul denumirii) care formează denumirile evenimentelor și ale marilor epoci
istorice, ale sărbătorilor laice sau religioase, naționale sau internaționale:
Antichitatea
Evul Mediu
Primul Război Mondial
Ziua Europei
Ziua Internațională a Muncii
Ziua Victoriei
9 Mai
NB: GRI precizează că, atunci când se află la începutul denumirii, și cuvintele ajutătoare se
scriu cu inițială majusculă (și în cazul titlurilor unor documente):
Prin această cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul
articolului 234 CE, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la
interpretarea articolelor 17 și 18, a articolului 28 alineatul (3) litera (d) și a articolului
28 alineatul (4) din A șasea directivă 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind
armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri –
sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (denumită în
continuare „A șasea directivă”).
CESE sprijină poziția Comisiei [SEC(2008) 3104 final] cu privire la desfășurarea de
activități de cercetare integrate asupra climatului, sub egida celui de Al șaptelea
program-cadru de cercetare.
Al Doilea Război Mondial [dar, conform DIN (după modelul cazurilor prezentate la p. 494
și la p. 518), în interiorul unei comunicări cuvântul ajutător se scrie cu literă mică; de
exemplu precedat de cel: cel/celui de al Doilea Război Mondial sau în interiorul unei
comunicări: S-a referit la (cel de/de-) al Doilea Război Mondial./În timpul celui de al
Doilea Război Mondial.]
● Se scriu cu inițială majusculă toate cuvintele care formează locuțiuni pronominale
de politețe:
Alteța Sa Regală
Excelența Voastră

15
 ● Se scriu cu literă mare, precizează DOOM (p. LXI), termenii de adresare în
corespondență:
Domnule Director, Domnule Președinte, Stimate Domnule Ambasador, Stimate
Domn/Stimată Doamnă
● Se scrie cu inițială majusculă numai primul cuvânt dintre cele care formează
titlurile documentelor de orice fel, ale publicațiilor periodice și ale operelor literare, științifice
etc. Se scriu, de asemenea, cu inițială majusculă numele proprii din componența titlurilor:
Acordul euro-mediteraneean
Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe
de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte,
semnat la Cotonou la 23 iunie 2000
Acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu
produse agricole
Acordul privind Spațiul Economic European (prescurtat Acordul privind SEE, iar nu
Acordul SEE)
Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul
Norvegiei privind un program de cooperare pentru creștere economică și dezvoltare
durabilă în România
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Codul vamal comunitar
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării
Nomenclatura combinată
Nomenclatura tarifară și statistică
Obiectivele de dezvoltare ale mileniului
Poziția comună a Consiliului din 19 aprilie 2007
Programul național de reformă 2001-2010
Protocolul de modificare a Acordului de cooperare între Comunitatea Economică
Europeană și Regatul Thailandei referitor la producția, comercializarea și schimburile
comerciale cu manioc
Protocolul la Acordul de parteneriat și cooperare (APC) între Comunitățile Europene și
statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, privind
aderarea Republicii Bulgaria și a României la APC
Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în
sectorul zahărului
Sistemul armonizat
Sistemul de informații Schengen
Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene
Strategia europeană în domeniul drogurilor
Tariful vamal comun
Tratatul privind Uniunea Europeană (prescurtat Tratatul UE, formă preferată siglei TUE)
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (prescurtat Tratatul FUE sau TFUE)
● Se scrie, de asemenea, cu inițială majusculă numai primul cuvânt dintre cele care
formează denumiri de fonduri:
Fondul de coeziune
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
Fondul european de dezvoltare regională
Fondul social european
Instrumentul financiar de orientare piscicolă
Fondul european de dezvoltare
Convențional, următoarea denumire se scrie: Actul Unic European.

16
 ● Se scrie cu inițială majusculă numai primul cuvânt dintre cele care formează
denumirile organelor/organismelor de conducere și ale compartimentelor din cadrul
instituțiilor, precum și direcțiile din cadrul direcțiilor generale ale Comisiei Europene:
Biroul permanent (al Camerei Deputaților)
Comisia pentru afaceri juridice (din Parlamentul European)
Comisia pentru buget, finanțe și bănci (din Camera Deputaților)
Comitetul economic și financiar (din Consiliul Uniunii Europene)
Comitetul politic și de securitate (din Consiliul Uniunii Europene)
Comitetul Codului vamal
Comitetul executiv al BCE
Conferința președinților (din Parlamentul European)
Consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate
Consiliul de administrație al Centrului Comun de Cercetare
Consiliul guvernatorilor BCE
Corpul de audit intern (din Ministerul Afacerilor Externe)
Direcția H. Legislație agricolă
Direcția C. Justiție civilă, drepturi și cetățenie
Direcția J. Auditul cheltuielilor agricole
Direcția B. Aspecte privind consumatorii
Direcția A. Afaceri generale
Direcția I. Garanții nucleare
Direcția G. Analiză, perspective și evaluări economice
Unitatea de politici publice (din Ministerul Economiei și Finanțelor)
● Se scrie cu inițială majusculă numai primul cuvânt dintre cele care formează
numele științifice latinești de specii animale și vegetale:
Chylamys islandica
Gossypium herbaceum L.
Mentha suaveolens Ehrh.
Odontaspis taurus
Salmonella spp.
Thunnus thynnus

Scrierea cu literă mică

● Se scriu cu litere mici denumirile funcțiilor de stat, politice și militare:
ministrul afacerilor externe
președintele Băncii Centrale Europene
președintele Camerei Deputaților
președintele Comisiei Europene
președintele României
prim-ministru al Guvernului României
procurorul Curții Penale Internaționale
secretar de stat în Ministerul Economiei și Finanțelor
subsecretar de stat în Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile
Convențional, următoarele funcții se scriu după cum urmează:
Reprezentantul Special al Uniunii Europene (RSUE) (pentru Afganistan/în Kosovo/pe
lângă Uniunea Africană/în regiunea Marilor Lacuri Africane)
până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona:
Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună
Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene/Înaltul Reprezentant pentru politica
externă și de securitate comună

17
 Secretarul General /Înaltul Reprezentant (SG/ÎR)
după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona:
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
● Se scriu cu minuscule termenii generici folosiți în locul denumirilor oficiale ale
instituțiilor și ale organizațiilor naționale sau internaționale:
Avem onoarea de a vă confirma acordul guvernului nostru cu privire la conținutul
scrisorii dumneavoastră.
...având în vedere candidatura prezentată de guvernul german
Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul
Consiliului din 16 mai 2007, privind punerea în aplicare a unor obiective comune pentru
activitățile de voluntariat ale tinerilor
Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în cadrul Uniunii Europene
● Se scriu cu minuscule numele de popoare, numele punctelor cardinale, precum și
numele lunilor și ale zilelor săptămânii:
nord, sud, vest, est
ianuarie, februarie
duminică, luni, marți
Scrierea abrevierilor, a acronimelor și a siglelor

● Siglele (literele inițiale ale cuvintelor dintr-o secvență) se scriu întotdeauna cu

majuscule:
UE, CEE, OSCE, BERD, PESC, JO
Acestea nu derivă în mod necesar din denumirea dintr-o anumită limbă. Pentru
unele denumiri, fiecare limbă are propria sa abreviere, în timp ce pentru altele s-a impus
abrevierea din una dintre celelalte limbi (în special din limba engleză sau franceză):
EN European Agricultural Fund for Rural Development (EAFRD)
FR Fonds européen agricole pour le développement rural (Feader)
DE Europäischen Landwirtschaftsfonds für die Entwicklung des ländlichen Raums
(ELER)
RO Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
EN European Committee for Standardisation (CEN)
FR Comité européen de normalisation (CEN)
DE Europäisches Komitee für Normung (CEN)
RO Comitetul European pentru Standardizare (CEN)
● Acronimele (formate din segmentele inițiale ale cuvintelor care compun
denumirea abreviată)1 se scriu doar cu prima literă mare:
Cedefop (Centre européen pour le développement de la formation professionnelle –
Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale)
Cenelec (Comité européen de normalisation electrotechnique – Comitetul European de
Standardizare în Electronică)
Coreper (Comité des représentants permanents – Comitetul Reprezentanților
Permanenți)
Europol (European Police Office – Oficiul European de Poliție)
● Există excepții de la această regulă, de exemplu:

1
Tot acronime sunt considerate și siglele care se pronunță legat, nu silabisit: ONU, NATO

18
1.2 ASPECTE DE NATURĂ LEXICALĂ

(a) Situații care trebuie evitate

● pleonasme
Într-un raport al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan − Al. Rosetti” privind
calitatea limbii române folosite în audiovizual, se sancționează următoarele exprimări
pleonastice (cu soluția corectă sugerată cu litere drepte îngroșate și subliniat):
în curs de desfășurare, în curs de pregătire − în desfășurare
se pregătește, un site de internet − un site
procente cuprinse între 5 și 30 la sută − procente cuprinse între 5 și 30/cu valori cuprinse între 5
și 30 la sută
pentru a putea fi observabil − pentru a putea fi observat/pentru a fi observabil
averse de ploaie − averse
dar, în schimb − dar/în schimb
softuri IT − softuri
conform înțelegerii convenite − conform înțelegerii la care s-a ajuns
pe fondul conjuncturii actuale − în conjunctura actuală
zile fierbinți, extrem de critice − zile fierbinți, critice
materiale la prețuri foarte, foarte ieftine − materiale la prețuri foarte, foarte mici/materiale
foarte, foarte ieftine
prețul gazelor s-ar putea ieftini cu − prețul gazelor ar putea scădea cu/gazele s-ar putea ieftini cu
rămâneți în continuare − rămâneți
va mai continua − va continua
și-au adus aportul − au contribuit
cu prilejul aniversării a 180 de ani − cu prilejul sărbătoririi/împlinirii a 180 de ani
drept pentru care − drept care
alocuțiune scurtă − alocuțiune
perioadă/durată de timp − perioadă/interval de timp
a repeta încă o dată − a repeta
contrabandă ilegală − contrabandă
concluzie finală − concluzie
caligrafie frumoasă − caligrafie
conducere managerială − conducere
cel mai superior − superior (există adjective care nu acceptă grade de comparație deoarece le
integrează semantic, de obicei superlativul: excepțional, splendid, superb)
a conlocui/conviețui laolaltă − a conlocui/a conviețui
a colabora/a conlucra împreună − a colabora, a conlucra
a ecraniza un film − a ecraniza o carte
hemoragie de sânge − hemoragie
mijloace mass-media − mass-media, mijloace de informare în masă
Alte exprimări pleonastice:
a aniversa x ani de la... – a sărbători x ani de la (se aniversează evenimentul, iar nu anii care au
trecut de la producerea acestuia)
a gravita în jurul... – a se situa în jurul..., a fi în jurul... (cu sens figurat a gravita înseamnă a
evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea a ceva)
evenimentele interferează între ele – evenimentele interferează
de notorietate publică – de notorietate
verdict final – verdict
a preciza (foarte) clar – a preciza

24
sumă de bani – sumă (sumă are și sensul de cantitate de bani)
a se limita/a se rezuma numai la – a se limita la
a persista încă – a persista
simț civic al cetățenilor – simț civic
a întreprinde demersuri/demersuri întreprinse de x – a face demersuri, demersurile lui x
a aniversa un nr. de ani
a asigura securitatea - a garanta securitatea
a coguverna împreună
a decapita capete
a eradica din rădăcini – a dezrădăcina, a smulge din rădăcini
a se interconecta între ele
a mulțumi cu gratitudine
a opune un veto - a-și exercita dreptul de veto sau a uza de dreptul de veto
a resimți puternic
alegeri electorale, alegere opțională
emulația întrecerii
escaladare treptată
evoluție ascendentă
fani fanatici
greutate ponderală(
întrecere emulativă
jurnal cotidian
manuscris de mână
migrenă la cap
mijloace mass-media
muncă laborioasă
oprobriu public
pasaj de trecere
pedeapsă penală
previziunea viitorului
puteri plenipotențiare - puteri depline
restanțe din urmă,
sărbătoare festivă
tentativă de încercare
virilitate bărbătească
● paronime:
abilitate (pricepere) − agilitate (sprinteneală, suplețe)
abjudeca (a anula un drept, un titlu, printr-o sentință judecătorească) – adjudeca (a atribui – prin
hotărâre judecătorească – un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare)
absorbție(proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazului în
celulele organismului) – adsorbție (fixare și acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid pe
suprafața unui corp solid
apropiere (acțiunea de a se apropia) − apropriere (acțiunea de a-și însuși un lucru străin)
arbitral (de arbitru) − arbitrar (după bunul plac)
coda (a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod) – codifica (a reuni legi disparate/norme juridice într-
un cod
carbonier (care se referă la cărbune) − carbonifer (care se ocupă cu extracția și prelucrarea
cărbunelui, despre o ramură industrială)
complement (parte de propoziție) − compliment (laudă, măgulire)
deferență (respect, considerație) − diferență (deosebire)
dependență (starea de a fi dependent de ceva) − dependință (încăpere auxiliară)
emigrație (expatriere) − imigrație (stabilirea într-o țară străină)
eminent (remarcabil, excepțional) −− iminent (care nu poate fi oprit)

25
(a) enerva (a înfuria, a indispune) − (a) inerva (în biologie, despre terminațiile unui organ sau ale
unui țesut)
familial (privitor la familie, destinat familiei) − familiar (intim, apropiat, cunoscut)
glacial (de gheață, rece) − glaciar (eră glaciară)
(a) investi - (a face o investiție financiară) − (a) învesti (a acorda unei persoane un drept, o funcție, o
demnitate)
libret (arie muzicală) − livret (legitimație militară)
literal (cuvânt cu cuvânt, textual) − literar (referitor la literatură)
minim (substantiv și adjectiv) – minimum (substantiv și adverb)
oral (transmis prin viu grai, verbal) − orar (program pe ore)
ordinal (care indică ordinea unor obiecte) − ordinar (obișnuit, vulgar)
original (neobișnuit, propriu unei persoane) − originar (privitor la origine, obârșie)
petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului) − petrolifer (bogat în petrol,
zăcăminte)
reflecție (cugetare, meditare, gândire) – reflexie (fenomen fizic care constă în schimbarea direcției
unui semnal optic sau fonic la întâlnirea unei suprafețe plane
scară (de urcat) − scală (parte gradată a instrumentelor de măsură)
temporal (care indică timpul) − temporar (de scurtă durată, momentan

(b) Neologismele – mijloace de îmbogățire a lexicului

Ce este neologia? Etimologic, cuvântul conține doi formanți de origine greacă −

neo (nou) și logos (cuvânt, vorbire; știință). Neologia înseamnă prin urmare inovație,
creativitate lexicală cu respectarea regulilor de producere a unităților lexicale din
sistemul lexical al limbii în care are loc procesul de creație, ceea ce implicit arată de ce
nu sunt de dorit împrumuturile. Există două discipline conexe: neografia, adică
inventarierea și difuzarea neologismelor, și neonimia, neologia în limbajele de specialitate;
formarea de termeni noi. Prin neologie, mulți specialiști înțeleg și totalitatea tehnicilor de
formare a cuvintelor/termenilor noi. De ce este nevoie de inovație lexicală? Fie pentru că
există un vid: nu există încă un termen care, într-o limbă anume, să denumească un concept
nou, fie pentru că termenii existenți nu sunt satisfăcători (există deja un termen, dar pune
probleme pentru că e un barbarism, sau nu e cunoscut de specialiști, sau are variante
concurente).
Conform unei prime clasificări, putem vorbi de neologie lexicală (neologie de
formă): obținerea unui termen nou prin procedee lexicale specifice, crearea unui semn nou
prin asocierea unui semnificat nou unui semnificant nou și de neologie de sens (neologie
semantică): utilizarea unui termen existent cu un sens nou, crearea unei accepții noi, un
semnificant deja cunoscut este asociat unui semnificat nou (prin metonimie sau metaforă).
Conform unei alte clasificări, putem vorbi de neologia primară − atunci când există atât un
vid conceptual, cât și un vid terminologic − și de neologia traductivă – conceptul există,
creat în altă limbă/cultură, trebuie creat numai termenul.

În standardul ISO 704 (Terminology Work: Principles and methods, ISO, Geneva,
2000) sunt enumerate principiile creației neologice:
1. În primul rând, sunt de preferat termenii creați în limba națională celor împrumutați
dintr-o altă limbă.
2. Transparență. Un termen este considerat transparent atunci când conceptul pe care-l
desemnează poate fi dedus, cel puțin parțial, fără definiție. Altfel spus, sensul apare din chiar
morfologia lui. Natura referentului și relațiile sale inter-noționale sunt exprimate prin
structuri denominative descriptive, chiar explicative. Pentru a crea un termen transparent,

26
trebuie ca o trăsătură de bază, distinctivă a referentului să apară în structura sa: maladia vacii
nebune (termen transparent)/boala Creuzfeldt Jakob
3. Coerență. Pentru un anumit domeniu trebuie să existe un sistem terminologic
coerent, care corespunde unui anumit sistem noțional, nu un inventar arbitrar. Termenii noi
trebuie să se integreze în acest sistem, preluând un anumit model formal
industria fibrelor sintetice: nylon, orlon, dacron, perlon, propidron... etc.
Denumirea unui nou tip de fibră va trebui să continue acest model (final în –on)
4. Conformitate / adecvare. Termenul propus trebuie să adere la o structură de
semnificații proprii comunității lingvistice respective, pentru a se evita orice posibilă
confuzie.
Formarea unui neologism presupune o întrepătrundere a motivațiilor creatorului și a
interlocutorilor din același mediu lingvistic. Șansele de a fi adoptat și întrebuințat în situații
de comunicare proprii domeniului depind de aceasta: termenul energie atomică este
considerat confuz, deoarece poate lăsa se înțeleagă că energia este creată de atom. Îl
înlocuiește un termen științific mai precis: energie nucleară.
Termenul trebuie să aibă un sens cât mai neutru cu putință, lipsit de orice conotație,
mai ales negativă: lui manipulare genetică i se preferă inginerie genetică, eliminându-se
astfel conotația negativă a cuvântului manipulare.
4. Economie de mijloace lingvistice. Un termen trebuie să fie cât mai concis, mai ales
în comunicarea orală. Nevoia de concizie intră deseori în conflict cu nevoia de precizie. De
unde aplicarea frecventă a procedeelor de reducere formală (abreviere), care au însă ca efect
reducerea, de multe ori la zero, a transparenței termenului.
5. Derivabilitate. Au prioritate formele productive, care permit alcătuirea unor
paradigme derivaționale (conform sistemului lingvistic respectiv).
6. Corectitudine lingvistică. Conformitatea cu normele morfologice, morfosintactice
și fonologice ale limbii respective. O formă lingvistică se construiește întotdeauna pornind de
la o formă existentă în limbă. În plus, fiecare disciplină are nu doar un sistem de noțiuni, dar
și propriile tipare generatoare de terminologie, care conduc spre anumite procedee.
Inovația este potențial conținută în orice sistem lingvistic.

Iată câteva mijloace de îmbogățire a fondului de cuvinte:

Derivarea: se pot utiliza afixe (prefixe, infixe, sufixe) din fondul vechi al limbii române sau
afixe neologice, multe cu circulație internațională.
● Sufixarea este cel mai productiv procedeu derivativ oferind avantajul posibilității
schimbării clasei gramaticale a bazei de derivare și al specializării semantice a anumitor
sufixe. Câteva exemple:
► sufixe substantivale pentru nume de agent: -tor, -ar, -ist folosite în crearea de
denumiri de ocupații sau profesiuni: stivuitor, dezvoltator (de proiecte, de programe, de
jocuri video...), topitor; cuptorar, impresar, drumar; caloriferist, laserist, ecluzist;
► sufixe substantivale pentru nume de acțiuni: - (iza)re: cartelizare, contorizare,
dolarizare, etapizare, -itate: adresabilitate, decapotabilitate sau de noțiuni; -ism:
evazionism, mafiotism;
► sufixe adjectivale care exprimă posibilitatea sau virtualitatea: -bil: circulabil,
jucabil, antologabil, schiabil, finalitatea (obiectivul): -oriu, efectul sau funcția: -iv,
apartenența: -al.
Sunt foarte productive, mai ales în limbajul tehnic și științific, sufixele verbale -
ifica (clarifica, diversifica, simplifica, deșertifica), -ifera (legifera), -iza (cu bază
adjectivală: acutiza, cosmetiza, culpabiliza, globaliza, marginaliza, optimiza sau
substantivală, chiar substantive proprii sau sigle: algoritmiza, computeriza, igieniza,
victimiza, macdonaldiza, cederiza, feseniza, pedeseriza), -(i)ona (cu bază substantivală:

27
atenționa, concluziona, fracționa, inscripționa, obstrucționa, ocaziona, porționa,
restricționa creând verbe de tip agentiv, obținute de la grupuri locuționale: atenționa:
„(atrage) atenția”, concluziona: „(trage o) concluzie”), -ui (sufix din fondul vechi al limbii
− orândui, smălțui, pietrui, cerui − în cazul căruia se constată o revigorare în româna
actuală: bipui, brandui, chatui)2.
În ceea ce privește terminologiile, se constată, pe lângă specializarea semantică a
sufixelor; de exemplu, în medicină, sufixul -ită pentru derivate denumind boli acute
(apendicită, artrită, conjunctivită, flebită, hepatită, laringită) față de sufixul -oză, pentru
derivate denumind boli cronice (artroză, ciroză, dermatoză, leucocitoză, lordoză,
parodontoză), și specializarea pe domenii: sufixul -iu în chimie (elemente chimice: seleniu,
magneziu, plutoniu etc.), sufixul -on pentru gazele rare (argon, freon, neon), sufixul -ilină
în farmacologie (antibiotice: ampicilină, penicilină, oxacilină). Același sufix poate avea însă
valori diferite de la o disciplină la alta: -ită indică un nume de boală cronică în medicină, iar
în geologie denumiri de minereu (bauxită, casiterită, pirită). Un caz specific limbii române
este cazul sufixelor substantivale concurente care au generat seriile de substantive având la
origine un fascicul de sens comun, dar specializate, cum sunt: emitere/emisiune/emisie,
transmitere/transmisiune/transmisie, variație/variațiune.
● Prefixarea este un procedeu la fel de productiv, oferind o paletă largă de sensuri,
însă nu permite schimbarea clasei gramaticale. Unul din avantajele acestui procedeu este de a
asigura transparența derivatului. Există prefixe mai vechi, de exemplu prefixul de origine
slavă ne-, și prefixe savante (de origine latină sau greacă), de circulație internațională, și
anume co(m)-, sub-, in (m)-, non- etc. În cazul prefixelor de sens similar ne- și in(m)-,
Adriana Stoichițoiu-Ichim observă că în vocabularul juridic, de pildă, există o distribuție
„specifică a celor două prefixe: in- (im-) este limitat la combinarea cu teme neologice, de
proveniență romanică (incapacitate, imprescriptibilitate), în timp ce ne- se atașează atât
temelor vechi românești (netemeinicie), cât și celor împrumutate (necombatant,
nebeligerant)”. De altfel, conform GALR, sunt frecvente formațiile substantivale concurente,
realizate cu prefixe negative diferite: neagresiune/nonagresiune,
insubordonare/nesubordonare/nonsubordonare. O productivitate remarcabilă se constată în
cazul prefixelor de sens negativ (mai ales în limbajul publicistic, fapt pus „în legătură cu
conținutul contestatar și negator al presei românești postdecembriste”) și al celor care
exprimă ideea de superlativ: super-, supra-, hiper-.(Stoichițoiu-Ichim, Adriana, 2005, p. 9)
● Derivarea parasintetică este procedeul prin care se atașează simultan un sufix și
un prefix: a dezrobi, a împăduri/a despăduri.
● O situație aparte este aceea când, prin utilizarea confixelor (numite și prefixoide
și sufixoide), care sunt formanți de origine savantă, se obține un derivat fără utilizarea unei
baze autohtone: agorafobie, bibliologie, crioanestezie, fonogramă, mizantrop, psihologie,
tomografie etc. Confixele au avantajul de a funcționa convenabil în mai multe limbi,
asigurând astfel adaptarea coerentă a terminologiilor la tendința de internaționalizare (mai
ales în cazul terminologiilor tehnice și științifice). De asemenea, aceste elemente de formare
se pot distribui anterior sau posterior, majoritatea putând ocupa ambele poziții (gramofon –
fonogramă, algofobie – nevralgie, sferoid – biosferă), dar se pot observa și unele preferințe
pentru una sau alta dintre poziții. Forma confixelor se poate altera ușor, mai ales atunci când
se distribuie anterior, prin apariția unei vocale de legătură.
● Derivarea improprie sau conversiunea (schimbarea categoriei gramaticale) este un
mijloc util de îmbogățire lexicală cu minimum de efort și prin valorificarea materialului
lexical existent; de asemenea, derivarea improprie permite evitarea perifrazelor; în română,
2
Exemple din GALR, vol.I, p.572-573).

28
cel mai adesea are loc substantivizarea adjectivelor, în general adjectivele participiale
[atestat, certificat, înscris, fals (în declarații), justițiabil], a infinitivului lung (forjare,
recoltare, expandare, vidare), a gerunziului (intrând, suferind).
● Compunerea este în prezent un procedeu productiv mai ales la nivel sintagmatic.
Se realizează prin juxtapunere, sudare, abreviere. În toate limbajele de specialitate există un
fond de termeni complecși bine reprezentat din punct de vedere cantitativ (numiți fie termeni
sintagmatici, fie termeni sintagmă, fie sintagme terminologice); aceștia sunt sintagme
blocate, cel mai adesea cu pivot nominal, și pot prezenta diferite structuri: substantiv +
adjectiv, substantive juxtapuse, substantiv + substantiv la genitiv / dativ, substantiv
(+adjectiv) + prepoziție + substantiv (+adjectiv). Procedeul mai este numit și derivare
frazeologică. În plan sintagmatic, compusele se caracterizează prin gradul de blocare
(măsurabil prin imposibilitatea dislocării, a permutării elementelor componente, precum și
prin pierderea anumitor caracteristici morfo-flexionare ale acestora), iar în plan semantic,
prin faptul că sensul întregului pe care îl reprezintă un termen complex nu este întotdeauna
dat de suma sensurilor fiecărui element de compunere în parte (apă-tare nu este apa care
prezintă caracteristica de a fi tare).
Se pot descrie tipare, scheme de compunere, și anume:
- substantiv-adjectiv: câmp magnetic, cutie neagră, masă rotundă, sens giratoriu;
- substantiv-prepoziție-substantiv: bancă de date, raport de țară, sistem de
învățământ, valoare de referință;
- substantiv-prepoziție-substantiv-adjectiv: bară cu secțiunea omogenă, curent
(electric) de înaltă frecvență, monitorizare în timp real, (în funcție de substantivul pe care îl
determină, locul adjectivului poate varia: sistem integrat de servicii comunitare;
- substantiv-prepoziție-numeral-substantiv: sistem (de ecuații) cu două
necunoscute, telefonie (mobilă) din a treia generație;
Compunerea este un instrument de creație lexicală foarte la îndemână, ușor de
exploatat și care prezintă avantajul recuperării, în structura termenului, a structurii
conceptului și a locului pe care îl ocupă acesta în schema noțională a domeniului căruia îi
aparține (termenul pivot este conceptul generic iar expansiunea (expansiunile) reia (reiau)
trăsăturile specifice ale conceptului care trebuie denumit: curent/electric/de înaltă frecvență,
sistem de ecuații cu două necunoscute). Nu e mai puțin adevărat însă că acest procedeu
prezintă dezavantajul obținerii unor termeni uneori prea lungi, în care conceptul se diluează,
greu de folosit în discurs: comunicații mobile terestre digitale celulare paneuropene publice
(în două documente publicate pe site-ul Autorității Naționale pentru Administrare și
Reglementare în Comunicații - ANCRTI găsim chiar secvențe diferite: comunicații mobile
terestre publice celulare digitale paneuropene și comunicații mobile terestre digitale
celulare publice pan- europene), sistem prin care taxa este achitată de altă persoană decât
cea impozitată, organism de natură jurisdicțională sau cvasi-jurisdicțională, practici
restrictive de concurență din partea întreprinzătorilor.
● Brahigrafia este un procedeu prin care se obțin unități de formă grafică mai
concisă prin elipsă: (linie) diagonală, (materiale) prefabricate; prin trunchiere; tren
metropolitan − metrou, software – soft, hardware – hard; prin trunchiere și recompunere:
modem (modulator demodulator), silistor (siliciu+tranzistor), aprozar ([centru de]
aprovizionare[cu]+zarzavaturi, melană (metan+lat.lana), nitrofos (nitro+fosfați),
aragaz.(A.R.A [Asociația româno-americană]+gaz. Acronimele sunt create prin combinarea
silabelor, literelor din termenii care formează o sintagmă: Benelux, iar siglele prin reținerea
literelor inițiale: CFR (Căile Ferate Române), SIDA (sindrom imunodeficitar dobândit),
ADAC (avion cu decolare și aterizare scurtă). Multe sigle se integrează în discurs fie ca

29
atare: ozeneu (termen consemnat de MDN, nu și de DOOM), fie prin sufixare: pedeserist,
ceferist, orelist, ozenolog.
● Neologia de sens, prin crearea de metafore conceptuale este un procedeu foarte
productiv: termeni care funcționează deja într-un limbaj specializat sau în vorbirea curentă
pentru a desemna anumite concepte sunt transferați în alt limbaj specializat pentru a desemna
concepte care au fascicule de sens comune cu conceptele de origine: arteră (de circulație),
urechile (acului), braț (al macaralei), (șosea de) centură, șarpe monetar. De multe ori,
neologismele de sens sunt obținute prin metonimie: șampanie, olandă, fetească.

(c) Particularități ale neologismelor

● apariția unor serii sinonimice prin utilizarea unor prefixe diferite ca formă, dar
sinonime: necircumstanțial/noncircumstanțial, neindependent/nondependent,
nepredicativ/nonpredicativ, nepropozițional/nonpropozițional), irelevant/nerelevant,
iresuscitabil/neresuscitabil), apredicativ/nepredicativ/nonpredicativ/sinpredicativ), mono-
cameral/unicameral, policelular/pluricelular, plurinual/multianual,
filosovietic/prosovietic, megastar/superstar;
● majoritatea verbelor care sunt neologisme de împrumut se înscriu în paradigma
conjugării I, în -a, probabil deoarece aceasta nu prezintă multe neregularități: accesa,
angoasa, apunta, baleia, clona, colmata, desanta, ejecta, fantaza, implementa, lista, marșa,
marginaliza, mediatiza, pirueta, optimiza, reitera, reseta, reșapa, salubriza, scana, seta,
socializa, tasta, translata, xeroxa, zapa;
● existența unor câmpuri asociative (A. Stoichițoiu-Ichim le numește „vecinătăți”),
de dimensiuni variabile, formate în jurul unor concepte importante; iată câteva exemple
(apud Stoichițoiu-Ichim) din limbajul juridic: valabil, licit, valid, legal, legitim, regulat,
justificat, legalizat, legitimat, constituțional, reglementar; ilicit, ilegal, ilegitim, delictuos,
criminal, fraudulos, dolosiv, abuziv, vinovat, clandestin, ocult, simulat, ascuns,
nejustificat; conflict, litigiu, diferend, contestare, proces, dezacord, neînțelegere, criză,
ruptură; din economie: a vinde, a comercializa, a introduce pe piață; din alte domenii: a
aduce la cunoștință, a înștiința, a notifica, a transmite o notificare.
● funcționarea prefixoidelor ca adjective de sine stătătoare, invariabile (mai rar, ca
substantive): materiale audio și video, conducător auto
● siglele, foarte răspândite, pun însă probleme de integrare în discurs. Prima
problemă este aceea a traducerii: multe sigle au vocație internațională și sunt folosite ca
atare, chiar dacă structura desfășurată funcționează în traducere: NATO și Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord sau Alianța Nord-Atlantică; apar și utilizări hibride, ca în
cazul siglei LPIS (Land Parcel Identification System=sistem de identificare a parcelelor
agricole), folosită netradusă alături de IPA (identificarea parcelelor agricole). A doua
problemă se leagă de morfologia siglelor: în general, în limba română, siglele sunt de genul
neutru (foarte rar este utilizat sistemul francez în care primul cuvânt, pivotul structurii, este
cel care dictează genul: noul CA (Consiliu de Administrație), CDR (Convenția democrată
din România) devorată...), fie că sunt traduse sau create în limba română (IMM-uri, SRL-
uri, ONG-uri, TIR-uri, TVA-uri), fie că sunt preluate ca atare (CD-uri, PC-uri, VIP-uri).
Adriana Stoichițescu-Ichim consemnează însă și câteva excepții: sigle netraduse al căror gen
se stabilește prin raportarea la traducerea structurii desfășurate (NATO este obligată să...) și
sigle cu gen fluctuant în funcție de finala siglei sau de genul primului substantiv [un HG
(Hotărâre de Guvern) salvator / o HG pregătită în mare taină].(Stoichițoiu-Ichim, Adriana,
2005, pp. 45-47) Adesea, deoarece marca de gen poate fi semnul unei alunecări înspre stilul

30
informal, pentru a păstra forme nealterate se recurge, în limbajul formal, la structuri de tip
apozitiv sau la nefolosirea mărcilor enclitice, mai ales, de caz: ofițeri NATO, specialiști FPS,
observațiile BCE.

(d) Soluții de evitare a împrumuturilor forțate

Într-un Interviu [...] despre cuvinte la modă, snobism și clișee (HotNews, 2008)
Rodica Zafiu afirmă: „Nu poți alunga împrumuturile necesare și nici chiar împrumuturile la
modă, pentru că, dacă acestea încep să circule, înseamnă că nu sunt cu totul inutile:
înlocuiesc o formulă mai lungă, se specializează pentru o nuanță de sens, conotează ceva
suplimentar.” Cele mai frecvente cazuri de împrumut sunt cele din limba engleză (Marea
Britanie sau SUA), așa cum s-a constatat după cel de Al doilea Război Mondial în toate
limbile europene, iar în limbile țărilor din Europa Centrală și din Europa de Est mai ales după
căderea Cortinei de Fier. Adriana Stoichițoiu remarcă: „Deși ponderea influenței engleze în
româna actuală este comparabilă cu cea din franceză, lingviștii români nu au manifestat
înverșunarea puristă” a francezilor. „Atenția cercetătorilor români s-a concentrat asupra
aspectelor strict lingvistice, dintr-o perspectivă predominant descriptivă.” (Stoichițoiu-Ichim,
Adriana, 2005, p.85) Autoarea îl citează pe Th. Hristea care spunea: „În ceea ce ne privește,
considerăm că asimilarea corectă a anglicismelor (și a altor neologisme) este mai importantă
decât acceptarea sau respingerea acestora în numele unor principii care pot părea ori chiar
sunt, uneori, cel puțin discutabile” (Stoichițoiu-Ichim, Adriana, 2005, p.113 care citează Th.
Hristea, „Despre scrierea și pronunțarea unor anglicisme”, in România literară, nr. 26, 1978,
p. 5).
Există situații când împrumuturile (unități lexicale sau frazeologisme) sunt
necesare, deoarece denumesc concepte (concrete sau abstracte) apărute recent în diferite
domenii și care nu au încă o denumire neaoș românească (marketing, baby-sitter, dealer,
futures, rating) sau deoarece prezintă avantaje în raport cu termenul autohton: precizie,
expresivitate, claritate, simplitate, circulație internațională, nu au conotații nedorite (mass-
media, lider, management, sponsor. De pildă, duty free ar avea corespondent autohton în
scutit de taxe, care este însă mai lung și imposibil de substantivizat; hard și soft din
informatică ar avea echivalente în aparatură de computer și program de computer, ambele
lungi și acoperind parțial sensul, de asemenea, neputând fi utilizate și ca adjective, cum este
cazul anglicismelor: piraterie soft; grant („sumă de bani acordată pentru un anumit program
sau proiect în diverse domenii de activitate” - sursa: MDN), anglicism acceptat în
terminologia oficială, atât în domeniul învățământului, cât și în agricultură, deoarece este
monosemantic și foarte precis ceea ce îl diferențiază de termeni din același câmp semantic
cum sunt finanțare (acțiunea de a întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o
întreprindere etc.” - sursa: DEX), sponsorizare [„acțiunea de a susține financiar, de a garanta
(o antrepriză, un club sportiv, un meci, un spectacol etc.)” - sursa: MDN], bursă [„alocație
bănească (lunară) acordată de stat, de o instituție etc. unui elev sau unui student, pentru a-și
acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor; întreținere gratuită acordată de stat, de o
instituție etc. unui elev sau unui student; stipendiu” - sursa: DEX], subvenție [„ajutor bănesc
nerambursabil acordat (de stat, de o organizație etc.) unei persoane, unei instituții, unei
ramuri economice sau întreprinderi etc. în scopul atenuării efectelor sociale ale modificărilor
economice de structură - sursa: DEX], ajutor care nu acoperă la fel de bine conceptul.
Există însă și multe împrumuturi inutile, situații când împrumuturile sunt folosite
forțat, mai ales ca forme paralele pentru termeni autohtoni. Urmează o listă, deloc
exhaustivă, cuprinzând soluții de evitare:

31
● a debuta și a demara (folosite chiar în contexte în care sunt nepotrivite: luna mai va debuta cu
temperaturi normale; un târg de mașini a demarat în București; pentru a-și demara activitatea are
nevoie de anumite echipamente = a începe;
● advertising = publicitate;
● a facilita = a înlesni;
● manager = șef, director;
● briefing = conferință de presă;
● workshop = atelier (de lucru), seminar;
● panel = grup (de lucru); secțiune a unei conferințe, reuniuni;
● key+subst = principal, important, esențial
● a aplica = a-și depune candidatura; a depune o cerere („Cred că e dintre cele pe care le putem
folosi. M-a deranjat și pe mine folosirea lui, la început, dar e un cuvânt care de fapt a umplut un gol,
s-a specializat pentru un sens mai precis decât «a cere», respectiv pentru «a depune o cerere pentru o
bursă»” – Rodica Zafiu, loc. cit. De menționat însă că se creează astfel o situație de paronimie
complicată și de regimul diferit al verbelor: a aplica = a pune peste, pentru a fixa; a pune în
practică este un verb care impune actualizarea obiectului direct, în timp ce împrumutul are un regim
total diferit, apropiat de al verbelor intranzitive);
● în linie cu angajamentele asumate = în acord cu angajamentele asumate;
● locație = loc; amplasament („Cuvântul «locație» este mai precis decât cuvântul «loc», într-un
context de tipul: pentru un utilaj s-a găsit o anume locație. Folosirea cuvântului cu sensul de «
(am)plasare» este deci justificată. […] Dar nu trebuie să acceptăm ca «locație» să înlocuiască
termenul «loc», în exemple ridicole, de felul: Cei doi îndrăgostiți și-au vorbit într-o locație din
pădure. Sunt multe cuvinte la modă, folosite în exces și în contexte nepotrivite.” – Rodica Zafiu,
loc.cit. De menționat și că acest termen există deja în limba română cu un sens total diferit:
„Închiriere. Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. Taxă de locație = taxă
care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a
vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă
să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei
sume de bani.” – DEX);
● dedicat = destinat, consacrat; specializat („Îl întâlnim peste tot: «public dedicat”, «ascultători
dedicați», «studenți dedicați». Poate să însemne foarte multe lucruri, în funcție de context: «dăruit»,
dar și «specializat», «restrâns la un anumit domeniu» etc. Se creează confuzii, inclusiv cu folosirea
lui deja fixată «consacrat», «destinat»). Lărgirea sensului mi se pare în acest caz complet inutilă.”
Rodica Zafiu, loc.cit.;
● determinat = hotărât, decis, dârz, ferm, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat,
neșovăitor, statornic, inflexibil, categoric, răspicat; determinare = hotărâre, dârzenie, fermitate,
intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (fig.)
inflexibilitate;
● oportunitate = ocazie; posibilitate;
● a identifica soluții = a găsi, a reține, a formula soluții; a identifica dificultățile=a trece în revistă,
a enumera dificultățile; a identifica măsuri = a propune, a prezenta, a pune în evidență măsuri; a
identifica riscurile = a descoperi riscurile, a depista riscurile; a identifica obiectivele = a defini
obiectivele;
● agenda (unei reuniuni) = ordinea de zi; agenda unui congres/unei conferințe = programul unui
congres/unei conferințe; agendă economică = program economic; agenda politică a unui guvern =
prioritățile, preocupările unui guvern (este interesant, dar nu încurajator, faptul că DEX
consemnează sensul agendă = ordine de zi precizând că provine din franceză deși acest sens nu este
atestat de dicționarele franceze; de altfel, în Banque de dépannage linguistique a OLF găsim
următorul comentariu: „En français, le mot agenda désigne un carnet prédaté où l’on inscrit son
emploi du temps (ce carnet peut être électronique). Par extension, au figuré, il désigne parfois
l’ensemble de choses à traiter dans une période donnée, et peut être synonyme de emploi du temps,
de calendrier. En anglais, agenda peut désigner également le programme ou l’ordre du jour d’une
réunion; dans ce sens, son utilisation en français constitue un anglicisme.”);
● eligibil (despre dosare, cereri) = admisibil, acceptabil (care poate fi admis/acceptat); a fi eligibil =
a întruni criterii, a îndeplini condiții; criterii/condiții de eligibilitate (despre dosare de candidatură,

32
programe) = criterii care trebuie întrunite/condiții care trebuie îndeplinite (eligibil, eligibilitate au
încă sensul restrâns la „a întruni criteriile, a îndeplini condițiile spre a putea fi ales într-o funcție sau
într-un organ reprezentativ” – DEX, MDN și sunt termeni care nu pot fi folosiți decât pentru a
caracteriza substantive [+Uman]);
● bunăstarea animalelor = condițiile de viață ale animalelor (spre deosebire de termenul din
franceză bien-être, bunăstare din limba română nu este definit decât drept situație materială bună,
prosperă; prosperitate și, prin urmare, se aplică unui substantiv [+Uman];
● developer = dezvoltator; agent de dezvoltare;
● expertiză = specializare (este admis numai cu sensul de cercetare făcută de un expert);
competențe specifice;
● a (se) focusa = a (se) concentra, a (se) centra, a insista, a (se) axa;
● a inscripționa = a înscrie
●
●

(e) Termenii complecși

Inconvenientele specifice limbii române pe care le prezintă termenii complecși sunt

următoarele:
1. marea majoritate a expansiunilor cuprind forme de genitiv deranjante eufonic:
omologarea echipamentelor și componentelor vehiculelor cu motor;
2. ca și în cazul altor limbi romanice, de multe ori expansiunile nominale sunt
introduse de prepoziții; astfel, din cauză că trebuiau recuperate trăsături conceptuale diferite,
mulți termeni prezintă o inconsecvență supărătoare a prepozițiilor și deci o disimetrie a
elementelor nominale: asigurare de sănătate și contra accidentelor;
3. lipsa de precizie a termenului complex din cauza înșiruirii de expansiuni ale
expansiunilor: pompă electrică de incendiu de siguranță;
4. uneori, modificarea nejustificată a secvenței în urma adăugării unor noi
expansiuni: ghid de agrement tehnic – ghid de agrement tehnic relevant – ghid relevant de
agrement tehnic european; survin adesea probleme, mai ales în cazul sintagmelor în curs de
blocare, în momentul în care se adaugă expansiuni: nivel de ventilație – nivel de ventilație a
(?al) prețurilor (se consideră nivel de ventilație sudat și atunci articolul posesiv are forma al
sau se face acordul logic cu ventilație?) – ?nivel înalt de ventilație a/al prețurilor/nivel de
ventilație înalt al prețurilor/nivel de ventilație a/al prețurilor înalt;
5. expansiuni de forma unor structuri frastice cu subordonată relativă: colorant care
nu produce mutații genetice, sistem prin care taxa este achitată de altă persoană decât cea
impozitată.
Nu este însă de neglijat productivitatea acestor structuri; iată, spre exemplu, două
serii sintagmatice cu mulți termeni complecși, construite în jurul termenilor pivot: directivă
și declarație:
● directivă orizontală, directivă de bază, directivă internă, directivă generică, directivă specifică,
directivă specială, directivă secundară, directivă verticală, directivă „noua abordare”, directivă
„clasică”, directivă contabilă, directivă de codificare, directivă cuprinzătoare, directivă de punere
în aplicare, directivă de negociere, directivă suplimentară;
● declarație scrisă, declarație comună, declarație falsă, declarație simplificată, declarație sumară,
declarație vamală, declarație de tranzit, declarație de export, declarație de import, declarație de
liberă circulație, declarație pe factură, declarație de faliment, declarație de opoziție, declarație de
asigurare, declarație de lichidare, declarație de confidențialitate, declarație pe propria răspundere,
declarație de interese financiare.
Ar fi utilă, în acest sens, schițarea unui inventar de posibilități de colocare pentru
cuvinte emblematice care pot funcționa ca pivot, cum sunt: sistem, management, nivel,

33
program, măsură, cadru... (și, eventual, discutarea soluțiilor față de atributele lor – poziție,
acord, grad de blocare – comportament în momentul dislocării sau adăugării unei noi
expansiuni).

34
se mai face:
Agenția și statele membre colaborează în vederea elaborării listei riscurilor majore, prevăzută la
articolul 2.
● Numele feminine de orașe au atribute masculine când acordul se face după înțeles
cu substantivul oraș: Reconstruit, (orașul) Craiova arată altfel. Acordul este ezitant și când
toponimul are formă de plural sau formă dublă de plural și singular. De obicei, forma de
plural acceptă articol definit de singular și acordul se face cu singularul: Bucureștiul cel
aglomerat mă sperie, (și nu: *Bucureștii cei aglomerați...). Se poate evita acordul direct al
toponimului prin alăturarea numelui generic: București este un oraș poluat./Poluat, orașul
București este nefavorabil cultivării florilor.
● Norma prevede acordul prin atracție cu ultimul component al regentului
plurimembru în cazul atributelor neizolate: limba și literatura română, vin și țuică fiartă,
dealurile și câmpia olteană, sora și fratele meu, fratele și sora mea. Atunci când nu este
clar dacă adjectivul se referă la toate substantivele (o ciorbă și un cotlet bun - se poate
înțelege că numai cotletul e bun), se poate repeta adjectivul (o ciorbă bună și un cotlet bun)
sau se poate folosi forma de plural a acestuia, cele două substantive fiind nearticulate (Era în
căutare de apartament sau cameră mobilate); în cazul în care există u articol - hotărât sau
nehotărât - acesta dezambiguizează construcția: în dansul și (în) melodia populară, un
raționament și un calcul exact etc.
O problemă specială de acord în română apare în cazul grupurilor de tipul: limba
franceză și română, poporul rus, român și turc, istoria sârbă și balcanică etc., unde
substantivul regent reprezintă doi sau mai mulți referenți (în funcție de numărul atributelor
adjectivale - limba română, limba, germană și limba turcă). Din punct de vedere
gramatical, aceste structuri nu sunt corecte deoarece atributele adjectivale nu au același
referent. Pentru a se marca această situație specifică a regentului și sub influența altor limbi,
s-а ajuns la un fel de acord în număr de orientare inversă, adică substantivul regent al mai
multor adjective se utilizează la plural: limbile română, franceză și germană, popoarele
român și german. Construcția specială limbile română și germană se poate evita fie prin
marcarea grafică a pauzei între regent și atributele sale: limbile: germană, franceză, engleză
etc., fie prin substantivizarea adjectivelor și prin introducerea altui atribut adjectival, de
exemplu următoare: limbile următoare: franceza, germana etc.
● În cazul în care subiectul este o reluare a unui substantiv printr-o formulă de
politețe, de exemplu Domnia Sa, Excelența Sa, Preacuvioșia Sa, Preasfinția Sa etc., pentru
acord se are în vedere referentul subiectului, iar nu formula de politețe. Este deci greșit
acordul din enunțul următor: Președintele a participat la conferința de presă. Domnia Sa a
fost însoțită de...
● Acordul în cazul substantivului subiect subsemnat se face fie cu persoana I, fie
cu persoana a III-a: Subsemnatul, Radu Spătaru, solicit/solicită... (Rădulescu, M.,
Rădulescu, S., Corect-greșit românește, Editura Carminis, Pitești, 2008, p.260).

Substantive și adjective - forme, forme de plural, flexiune

● Există substantive (majoritatea derivate cu sufixele -ie / -iune) cu forme diferite

care sunt și marca unor diferențieri semantice:
casație (Curtea de Casație) / casațiune (1. anulare a unei hotărâri judecătorești în urma
admiterii recursului extraordinar; 2. scoaterea definitivă din inventar a unui mijloc fix)

39
 concesie (lipsă de orientare) - convenție prin care o persoană dobândește dreptul de a
exploata servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care
revin acestuia din urmă; bunurile care formează obiectul acestei convenții.
conversie (și reconversie) (recalificare) / conversiune [modificare a condițiilor unui
împrumut (de stat) emis anterior, în sensul schimbării mărimii dobânzii, prelungirii
termenului de plată, contopirii mai multor împrumuturi anterioare etc. (conversiunea
datoriilor = reducerea de către stat, prin lege, a obligațiilor de plată; (în fizică) modificarea
unui sistem fizic sau tehnic, în care anumite mărimi suferă o transformare dată; (în
informatică) transformare a formei de reprezentare a informației în contextul unui sistem de
calcul (conversiune de fișiere = transformarea modului de organizare și, eventual, a codului
informației unui fișier în momentul copierii acestuia în alt fișier) (conversiune a datelor =
transformarea codului sau structurii datelor)]
divizie (unitate militară) / diviziune (împărțire)
extensie (medicină, tehnică) / extensiune (lingvistică)
fracție (simbol sau număr reprezentând raportul a două numere întregi) / fracțiune (parte,
fragment dintr-un întreg)
frecție (masaj) / fricțiune (frecare)
gestiune (mai degrabă „totalitatea bunurilor de administrat” - cf. MDN)/ gestionare [mai
degrabă „operațiunea de gestiona (a avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi,
instituții - cf. MDN)”]
instrucție (ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, învățătură; învățământ) /
instrucțiune (indicație)
inversie (schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul) / inversiune
(inversare)
obligație (datorie, angajament) / obligațiune (hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă,
care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții
publice pentru a-și procura mijloace bănești; hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă
sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din
disponibilitățile populației)
ocluzie (medicină, tehnică) / ocluziune (închidere a unui orificiu)
pate (de ficat) / pateu (produs de patiserie)
posesie (deținere) / posesiune (teritoriu)
prospecție (cercetare în economie) / prospecțiune (cercetare în geologie)
radioemisie (producere de unde electromagnetice) / radioemisiune (emisiune radio)
retroversie (retropoziție a unui organ anatomic) / retroversiune (traducerea din nou a unui
text în limba din care a fost tradus inițial)
rație (porție, cantitate) / rațiune (capacitate umană, motiv)
reacție (faptul de a reacționa) / reacțiune (împotrivire politică)
secție (subunitate administrativă) / secțiune (rezultatul secționării)
stație (punct de oprire) / stațiune (localitate; ansamblu de clădiri; poziție a corpului)
transmisie (dispozitiv de transmitere a mișcării, la mașini)/ transmisiune (faptul de a
transmite, transmitere
NB: Distincția operație / operațiune tinde să se șteargă: „1. Activitate efectuată de unul sau de mai
mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un
aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune
terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală.
3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor
subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un
registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente
ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică;
executare a unui calcul. [Var.: operațiune]” (DEX, 1998)
● Unele substantive masculine se termină la singular în -u vocalic neaccentuat
(arbitru, kilometru, membru, ministru, parametru etc.), iar la plural au desinența -i

40
(miniștri, arbitri, parametri, kilometri etc.). În cazul pluralului articulat hotărât, articolul -i
se atașează desinenței -i, rezultând doi „i”.
● Dacă se face referire atât la singular, cât și la plural, terminația de plural se
adaugă în paranteze rotunde după cuvântul la singular și este lipită de acesta dacă pluralul se
formează prin adăugarea desinenței corespunzătoare la forma de singular, fără alte
modificări; forma de plural se scrie integral, între paranteze rotunde, cu spațiu între forma de
singular și paranteza de deschidere, dacă tema cuvântului prezintă alternanțe fonetice înaintea
adăugării desinenței de plural sau dacă forma de plural este complet diferită de cea de
singular: culoar(e), pitic (pitici), culoare (culori).
● Pentru facilitarea lecturii și pentru evitarea confuziilor, se pot marca silabele
accentuate în cazul unor perechi omografe (de obicei, forme de plural): cópii/copíi,
mácrouri/macróuri, tortúri/tórturi.
● Există substantive care au două forme de plural - cel mai adesea, neutru și
masculin - de cele mai multe ori în variație liberă, dar și, în unele cazuri, în variație
semantică sau de registru (forma de plural masculin indicând, în general, terminologizarea).
Conform GALR este vorba de forme diferite de plural în variație liberă în cazul unor
substantive cum sunt:
antet - anteturi/antete
copertă - coperți/coperte
corpuscul - corpusculi/corpuscule
cristaloid - cristaloizi/cristaloide
debușeu - debușee/debușeuri
mobil - mobile/mobiluri
nucleu - nuclee/nucleuri
seminar - seminarii/seminare
slogan - sloganuri/slogane
torent - torenți/torente
tunel - tuneluri/tunele
versant - versante/versanți
sau de forme rezultate, în general, din adaptarea diferită a unor neologisme care tind să se
specializeze diversificându-se semantic:
alcool: alcooluri (spirt, băutură) / alcooli (chim.)
arc: arce (geom.) / arcuri (resort)
ax: axuri/axe (tehn., anat.) / numai axe (mat., fiz.)
bandă: bande (grup) / benzi (fâșie)
bulion: bulioane (cultură de microbi) / bulionuri (preparat culinar)
calcul: calculi (formație calcaroasă care poate afecta diferite organe) / calcule (operație
matematică)
canal: canale (anat., cale de transmitere audiovizuală) / canale/canaluri (geogr.)
cămin: cămine (instituție, casă părintească) / căminuri (sobă, vatră, horn, încăpere
subterană de acces la o conductă)
centri (nervoși) – în biologie, medicină / centre (comerciale, industriale, culturale)
curenți (electrici)/curente (politice, artistice)
colector: colectoare (obiect) / colectori, colectoare (persoană)
complex: complexe (tendință de comportare) / complexuri (construcție)
corn: corni (bot., muz.) / coarne (de animale, de instrumente) / cornuri (franzeluță,
recipient, colț, instrument)
conductor: conductoare (obiect, aparat) / conductori, conductoare (persoană)
conector: conectori (mat., lingv.) / conectoare (aparat)
cot: coate (anat.) / coți (unitate de măsură) / coturi (unghi, îndoitură)

41
 cristal: cristale (mineral.) / cristaluri (obiect de cristal)
cronograf: cronografe (scriere, aparat) / cronografi (autor de cronici)
derivat: derivați (chimici)/derivate (industriale, lexicale)
dulap: dulapi (scândură) / dulapuri (mobilă)
element: elemenți (de calorifer) / elemente (chimice)
eter: eteri (chim., element al universului) / eteruri (aer, atmosferă)
filet: filete (med.) / fileturi (tehn.)
finisor: finisoare (obiect, mașină) / finisori, finisoare (persoană, muncitor)
frâu: frâie (parte a hamului) / frâne (conducere politică)
frezor: frezoare (obiect, mașină) / frezori (persoană)
glob: globi (anat.) / globuri (geogr., corp/obiect sferic)
infuzor: infuzoare (tehn.) / infuzori (zool. - clasă de protozoare care au corpul acoperit cu
cili))
nivel: niveluri (plan)/nivele (instrument) (forme disociate semantic în DEX, dar considerate
ca fiind în variație liberă în DOOM)
ocol: ocoale (spațiu delimitat, gard, unitate administrativă) / ocoluri (mișcare)
raport: raporturi (relație, legătură) / rapoarte („comunicare orală sau scrisă privind
activitatea dintr-un anumit domeniu”)
receptor: receptoare (tehn.) / receptori (biol.)
resort: resorturi (arc) / resoarte (sector, împărțire organizatorică)
termen: termene (dată fixă, stabilită dinainte) / termeni (cuvânt, formulare)
virus: viruși (în informatică/virusuri (în biologie, medicină),
sau de forme create ca urmare a tendinței limbajului tehnic spre un plural masculin pentru
cuvinte care sunt în mod normal neutre:
acumulator – acumulatoare/acumulatori
izolator − izolatoare/izolatori
robinet − robinete/robineți
suport − suporturi/suporți
vagonet − vagonete/vagoneți
Adăugăm substantivul vis: vise - imagine din timpul somnului / visuri - aspirații.
● Forma de plural a substantivului cotidian este cotidiene , iar DOOM recomandă
utilizarea acesteia chiar și pentru adjectiv.
● Substantivele și adjectivele feminine terminate în -ee au pluralul și genitiv-dativul
singular nearticulat fie în -ee: apnee, atee, azalee, camee, cornee, galinacee, gonoree,
graminee, guinee, liliacee, onomatopee, orhidee, tranșee, fie în -ei: alei, diarei, epopei,
farmacopei, idei, melopei, moschei, odisei, trahei.
● În ceea ce privește împrumuturile recente:
– unele substantive au aceeași formă la singular și la plural: hippy, dandy, playboy,
peso;
– unele substantive formează pluralul la masculin cu desinența -i: adidași,
bodyguarzi/bodigarzi, brokeri, dealeri, wați;
– unele substantive formează pluralul la neutru, cu desinența -uri:
- legată direct, la cuvintele terminate în litere din alfabetul limbii române
pronunțate ca în limba română: boarduri, clickuri, itemuri, trenduri;
- legată prin cratimă, la cuvintele a căror parte finală prezintă deosebiri între
scriere și pronunțare.
● Substantivele proprii nume de țări (denumirea scurtă) se articulează atunci când
sunt folosite în enunțuri; probleme pot apărea în cazul celor masculine. Astfel, conform
Mioarei Avram, este greșită formularea Luxemburg a formulat obiecții/Gabon a formulat

42
 OG 27/2002, Actualizata 2016, privind reglementarea activitatii de
solutionare a petitiilor

ORDONANTA nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de

solutionare a petitiilor, Actualizata 2016

Art. 1
(1)Prezenta ordonanta are ca obiect reglementarea modului de exercitare de catre
cetateni a dreptului de a adresa autoritatilor si institutiilor publice petitii formulate
in nume propriu, precum si modul de solutionare a acestora.
(2)Dreptul de petitionare este recunoscut si organizatiilor legal constituite, acestea
putand formula petitii in numele colectivelor pe care le reprezinta.
Art. 2
In sensul prezentei ordonante, prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea
sau propunerea formulata in scris ori prin posta electronica, pe care un cetatean sau
o organizatie legal constituita o poate adresaautoritatilor si institutiilor publice
centrale si locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte
organe centrale, companiilor si societatilor nationale, societatilor comerciale
de interes judetean sau local, precum si regiilor autonome, denumite in continuare
autoritati si institutii publice.
Art. 3
Petitiile adresate autoritatilor si institutiilor publice prevazute la art. 2 vor fi
solutionate in termenele si in conditiile stabilite prin prezenta ordonanta .
Art. 4
Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice prevazute la art. 2 sunt direct
raspunzatori de buna organizare si desfasurare a activitatii de primire, evidentiere si
rezolvare a petitiilor ce le sunt adresate, precum si de legalitatea solutiilor si
comunicarea acestora in termenul legal.
Art. 5
Pentru solutionarea legala a petitiilor ce le sunt adresate conducatorii autoritatilor si
institutiilor publice sesizate vor dispune masuri de cercetare si analiza detaliata a
tuturor aspectelor sesizate.
Art. 6
(1)Autoritatile si institutiile publice prevazute la art. 2 sunt obligate sa organizeze un
compartiment distinct pentru relatii cu publicul, care sa primeasca, sa inregistreze,
sa se ingrijeasca de rezolvarea petitiilor si sa expedieze raspunsurile catre petitionari.
(2)Compartimentul prevazut la alin. (1inainteaza petitiile inregistrate catre
compartimentele de specialitate, in functiede obiectul acestora, cu precizarea
termenului de trimitere a raspunsului.
(3)Compartimentul prevazut la alin. (1este obligat sa urmareasca solutionarea si
redactarea in termen a raspunsului.
(4)Expedierea raspunsului catre petitionar se face numai de catre compartimentul
pentru relatii cu publicul, care se ingrijeste si de clasarea si arhivarea petitiilor.
Art. 61
Petitiile gresit indreptate vor fi trimise in termen de 5 zile de la inregistrare de catre
compartimentul prevazut la art. 6 alin. (1autoritatilor sau institutiilor publice care au
ca atributii rezolvarea problemelor sesizate, urmand ca petitionarul sa fie instiintat
despre aceasta.
Art. 7
Petitiile anonime sau cele in care nu sunt trecute datele de identificare a
petitionarului nu se iau in considerare si se claseaza, potrivit prezentei ordonante.
Art. 8
(1)Autoritatile si institutiile publice sesizate au obligatia sa comunice petitionarului,
in termen de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei, raspunsul, indiferent daca
solutia este favorabila sau nefavorabila.
(2)Pentru solutionarea petitiilor transmise, potrivit art. 61, de la alte autoritati sau
institutii publice, termenul de 30 de zile curge de la data inregistrarii petitiei la
autoritatea sau institutia publica competenta .
Art. 9
In situatia in care aspectele sesizate prin petitie necesita o cercetare mai amanuntita,
conducatorul autoritatii sau institutiei publice poate prelungi termenul prevazut la
art. 8 cu cel mult 15 zile.
Art. 10
(1In cazul in care un petitionar adreseaza aceleiasi autoritati sau institutii publice
mai multe petitii, sesizand aceeasi problema, acestea se vor conexa, petentul urmand
sa primeasca un singur raspuns care trebuie sa faca referire la toate petitiile primite.
(2)Daca dupa trimiterea raspunsului se primeste o noua petitie de la acelasi
petitionar ori de la o autoritate sau institutie publica gresit sesizata, cu acelasi
continut, aceasta se claseaza, la numarul initial facandu-se mentiune despre faptul ca
s-a raspuns.
Art. 11
In cazul in care prin petitie sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei
persoane, aceasta nu poate fi solutionata de persoana in cauza sau de catre un
subordonat al acesteia.
Art. 12
(1)Repartizarea petitiilor in vederea solutionarii lor de catre personalul de
specialitate se face de catre seful compartimentului caruia i s-a trimis petitia de catre
compartimentul prevazut la alin. (1al art. 6.
(2)Functionarii publici si persoanele incadrate cu contract individual de munca sunt
obligate sa rezolve numai petitiile care le sunt repartizate potrivit alin. (1, fiindu-
le interzis sa le primeasca direct de la petenti, sa intervina sau sa depuna staruinta
pentru solutionarea acestora in afara cadrului legal.
Art. 13
Semnarea raspunsului se face de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice
ori de persoana imputernicita de acesta, precum si de seful compartimentului care a
solutionat petitia. In raspuns se va indica, in mod obligatoriu, temeiul legal al solutiei
adoptate.
Art. 14
Semestrial autoritatile si institutiile publice vor analiza activitatea proprie de
solutionare a petitiilor, pe baza raportului intocmit de compartimentul prevazut la
alin. (1al art. 6.
Art. 15
Constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit prevederilor Legii nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici sau, dupa caz, potrivit legislatiei
muncii urmatoarele fapte:
a)nerespectarea termenelor de solutionare a petitiilor, prevazute in prezenta
ordonanta;
b)interventiile sau staruintele pentru rezolvarea unor petitii in afara cadrului legal;
c)primirea direct de la petitionar a unei petitii, in vederea rezolvarii, fara sa fie
inregistrata si fara sa fie repartizata de seful compartimentului de specialitate.
Art. 151
Modul de solutionare a petitiilor adresate Parlamentului si Presedintelui Romaniei se
face potrivit reglementarilor proprii.
 Model petiţie

Catre,

................[denumirea autoritatii/institutiei publice].............................

................[sediul autoriatii/institutiei publice].......................................

Subsemnatul(a)/Subscrisa ….[numele si prenumele persoanei fizice/denumirea persoanei

juridice]…., domiciliat(a)/cu sediul în ….[domiciliul petitionarului/sediul persoanei
juridice]……, reprezentata de………..1 in calitate de…….2, în temeiul Ordonanţei nr. 27/2002
privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, va aduc la cunostinta urmatoarele:

…………………………..[descrierea cat mai precisa si clara a faptelor care sunt aduse la

cunostinta autoritatilor]…………………………………….

Din situatia de fapt expusa mai sus rezulta ca este necesar sa luati/dispuneti urmatoarele masuri:
…………………….[indicarea exacta a dolenatelor pe care autoritatea ar trebui sa le
indeplineasca; de exemplu: sa interzica ceva, sa permita ceva, sa construiasca sau sa repare
ceva etc.]…………………………………………..

Va solict ca, in termenul legal, sa-mi/sa ne comunicati modul de solutionare a petitiei si

masurile dispuse.

Data: Semnatura3/Numele, prenumele,

calitatea si semnatura reprezentantului4,

1
Se completeaza in cazul persoanelor juridice
2
Se completeaza in cazul persoanelor juridice
3
In cazul persoanelor fizice
4
Se completeaza in cazul persoanelor juridice
 EXEMPLE DE PETIȚII ONLINE

Intersectie Sos Berceni cu Str Popesti Vest

Amplasarea unui sens giratoriu la intersectia dintre Sos Berceni si Str Popesti Vest
Acest lucru este necesar intrucat in zona s-au construit si se construiesc si in prezent mai multe blocuri, prin
urmare numarul celor care tranziteaza intersectia mai sus amintita este in continua crestere. Mutarea in zona
a peste o mie de familii care locuiesc in noile blocuri din zona statiei de metrou Dimitrie Leonida - Str Drumul
Fermei, Str Popesti Vest, etc. duce la blocarea accesului dinspre Str Popesti Vest (drum secundar si fara prioritate)
catre Sos. Berceni (drum principal) si invers. La orele de varf pe Sos Berceni se formeaza o coloana interminabila
de masini; iar in afara acestora se circula cu viteza mare, fapte ce contribuie la ingreunarea/blocarea accesului de
pe str Popesti Vest.
Semnaturile stranse vor fi depuse la Primaria Sectorului 4 si Politia Rutiera.
Din fericire zona in discutie nu tine de CNADNR.
Sa ne facem auziti este primul pas!

Petiție pentru scoaterea limbii latine din programa școlară

Argumentul 1:Limba latină este o limbă moartă.
Limba latină a fost folosită în trecut de către romani și nu mai este folosită în prezent de niciun popor ca limbă
oficială.Învățatea acesteia este complet inutilă.
Argumentul 2:Limba latină este o limbă grea.
Limba latină este cunoscută drept cea mai complexă limbă, din punct de vedere gramatical.Ea conține numeroase
reguli de declinare a substantivelor, cât și toate timpurile verbale. Având în vedere acest lucru, necesită un efort
mare pentru a fi învățată și nu aduce niciun beneficiu.
Bring back Cheetos in Romania!
WE WANT CHEETOS
WE WANT CHEETOS
WE WANT CHEETOS

EDUCAȚIE de NUTRIȚIE în școli

SEMNEAZĂ și TU ! SEMNĂTURA ta poate salva vieți. Copiii trebuie să învețe cum să manânce sănătos.
Educație de nutriție lipsește în școlile din România !
Vrem EDUCAȚIE DE NUTRIȚIE ca și MATERIE OIGATORIE în școli !
A P E L CATRE PARLAMENTUL ROMANIE !
Noi,romanii liberi,fara apartenenta politica,iubitori de Tara si de libertate va CEREM ca,in anul premergator
aniversarii centenarului Marii Uniri sa votati in Parlamentul Romaniei DENUNTAREA asa zisului Parteneriat
strategic cu SUA(act de tradare nationala,de lasitate,IMPUS de catre NATO-SUA,in urma INVAZIEI NATO din
decembrie 1989 ca o CONDITIE OBLIGATORIE pentru primirea in NATO si UE. Prin acceptarea acestui act
de vasalitate,SUA a obtinut CONTROLUL TOTAL asupra deciziilor Romaniei iar noi NIMIC.
Aveti sansa istorica de a va ridica la nivelul marilor inaintasi,fauritorii Marii Uniri,de a deveni,indiferent de
culoarea politica,eroi nationali printr-o simpla ridicare a mainii,votand-DA- pentru denuntarea inrobitorului
parteneriat. Daca nu veti face asta ori veti vota -NU-veti fi blamati ,in veci de catre noi,romanii iubitori de
libertaste,de independenta.
Va invit,dragi ro,mani patrioti sa votati acest apel prin DA ori NU !
 MODEL 1

Domnule Decan,

Subsemnatul, ………….., student în anul I, seria I, grupa 3, la Departamentul de limbi

străine și comunicare, Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, vă rog să dispuneți eliberarea
unei adeverințe din care să rezulte că sunt studentul acestei facultăți și că frecventez cu
regularitate cursurile.
Adeverința îmi este necesară la obținerea unei burse Erasmus.
Vă mulțumesc anticipat!

Data: Semnătura:

Domnului Decan al Facultății de Inginerie în Limbi Străine

 MODEL 2

Domnule Rector,

Subsemnata, ………….., studentă în anul I, seria I, grupa 7, la Departamentul de limbi

străine și comunicare, Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, vă rog a-mi aproba prezenta
cererere prin care solicit eliberarea unui document în care să fie prezentată situația școlară a
subsemnatei pe semestrul I al anului universitar 2017-2018.
De asemenea, vă rog a-mi aproba amânarea plății taxei de școlarizare pentru semestrul
al II-lea al anului universitar curent.
Menționez că documentul solicitat și aprobarea îmi sunt necesare în contextul unor
probleme familiale și atașez un document eliberat de medicul de familie al subsemnatei.
Vă mulțumesc anticipat!

Data: Semnătura:

Domnului Rector al Universității Tehnice de Construcții București

 REGULI DE REDACTARE A UNEI CERERI:

- Cererea se redactează pe o foaie albă, format A4.

- Nu se admit corecturi sau cuvinte șterse/ilizibile.
- Funcția persoanei căreia îi este adresata este scrisă cu literă mare.
- Punem virgulă după Domnule Decan.
- Izolăm prin virgule apoziția (Subsemnatul, Ion Popescu,).
- Nu folosim abrevieri (pt.).
- Menționăm la începutul cererii toate datele de identificare ale persoanei care face cererea (an,
serie, grupă – în cazul unui student/adresă, serie și număr CI, CNP – în cazul unui cetățean care
depune o cerere la primărie).
- Fiecare nouă frază va fi scrisă cu alineat și va fi introdusă de formule specifice adăugării unor
explicații (în corpul cerererii): Menționez că…, Precizez că…, De asemenea,… .
- Folosirea unor formule-tip: vă rog a-mi aproba prezenta cerere…, solicit aprobarea în
vederea…., vă rog să dispuneți… .
- Dimensiunea cererii trebuie să fie rezonabilă și să se încadreze pe o pagină A4.
- Nu scriem nicăieri numele persoanei care deține acea funcție (Domnului Decan, Alexandru
Aldea).
- Nu utilizăm cuvinte sau semne de punctuație care indică implicarea afectivă (universitatea pe
care o conduceți foarte bine/vreau să-mi aprobați!/onorabilul Decan al Facultății de Inginerie,
doriți să-mi aprobați? etc.).
- Dacă printăm cererea, ea trebuie semnată olograf (semnată de mână).
- Indiferent de modul de redactare (scris de mană, redactare la calculator), cererea va conține
diacritice.
- In josul paginii, scriem centrat destinatarul ei (ne referim la funcție și instituție/structură/
departament).
- In partea de sus a paginii lăsăm un spațiu necesar pentru aprobările primite.
- In stânga paginii trebuie să existe o margine de 2 cm pentru îndosarierea cererii.
- Atunci când depunem o cerere, solicităm număr de înregistrare la registratură, acest număr
fiind trecut în partea de sus, în dreapta.
Istoria crahurilor
Speculaţiile au rămas de-a lungul secolelor.
De la „Crahul Lalelei” din secolul 17 la cel al Internetului
din anul 2000, toate aceste evenimente au avut repercusiuni
asupra economiei reale.
Începutul secolului 17:
Olanda a suferit primul „Crah al Lalelei”. Semper Augustus,
o specie rară de bulb de lalea, era afişat la cursul valutar,
valorând 1000 de fiorini în 1623.
În 1637, câţiva ani mai târziu, valoarea sa s-a mărit de cinci
ori. Venitul mediu al unui cetăţean olandez reprezenta 3%
din valoarea unui bulb de lalea. Un cârciumar şi-ar fi dat
localul pe trei bulbi de lalea, dar lucrurile au luat o
întorsătură bruscă, la sfârşitul deceniului. Valoarea unui bulb
scade. În 1642 valoarea unui bulb scăzuse de 10 ori. Europa
a înregistrat în acea perioadă o situaţie gravă de regres
economic.
1720: Căderea băncii lui Law.
John Law, un curajos bancher scoţian, a inventat o formă
modernă a bancnotei, derivată din sistemul care-i purta
numele. Banca Generală pe care a înfiinţat-o în 1716 a emis
primele bancnote, a asimilat toate companiile coloniale
franceze, devenind astfel bancă de stat, dar acest sistem şi-a
atins limitele în 1720. După ce a emis mai multe bancnote
faţă de aurul pe care se bazase, ne mai putând garanta
valoarea lor, acţionarii acestei bănci şi-au pierdut încrederea
în acest sistem, cerând să-şi recupereze sumele depuse.
Astfel, s-a ajuns la bancrută. Banca şi-a folosit puţinele
economii şi a despăgubit o mică parte din burghezie.
1873: La data de 9 mai al aceluiaşi an, Viena a cunoscut o
criză bursieră fără precedent în Austria. Criza crahului s-a
răspândit în toată Europa, în special în Germania şi Statele
Unite ale Americii. Acesta a fost începutul unei perioade de
23 de ani de stagnare, până în 1896.
1882: Crahul Uniunii Generale
Banca de Afaceri Catolică a dat faliment, provocând căderea
burselor din Paris şi Lyon. Închiderea bursei din Paris nu a
putut fi evitată decât cu ajutorul băncii franceze. Acest fapt
a dus la apariţia crizei economice franceze şi apariţia
mişcărilor populiste, cum ar fi cea a brutarilor.
1929: Crahul de pe Wall Street.
În anii 1920, consumul în rândul populaţiei americane a
explodat, spre bucuria întreprinderilor americane şi
acţiunilor bursiere.
Această situaţie a entuziasmat pe cetăţeanul american cu
venit mediu să plătească prin credit şi să se îndatoreze la
bănci pentru a cumpăra acţiuni.
O creştere puternică a dobânzilor între 1927 şi 1929 a fost
pregătitoare pentru perioada de regres, ce avea să se instaleze
cu adevărat la data de 24 octombrie 1929. Cursurile valutare
au scăzut cu mai mult de 12%.
O nouă scădere urma să intervină în ziua de marţi, 29
octombrie, stabilind un termen anilor de speculaţie
prostească. Această criză bursieră se va transforma într-o
criză economică mondială, ce va avea urmări grave în
Europa, unde sistemul totalitar se va instala şi dezvolta.
Istoria crahurilor
Speculaţia este veche de secole. Începând cu Tulipomania
secolului al XVII-lea şi până la explozia Internetului din anii
2000, toate aceste evenimente se râsfrâng asupra economiei
reale.
Începutul secolului al XVII-lea: Olanda cunoaşte primul
crah al Lalelei. Bulbul unei specii rare, Semper Augustus,
are în 1623 un curs de 1000 de florini. După câţiva ani, în
1637, acesta a crescut mai bine de cinci ori. Venitul mediu
al unui olandez este aproape 3% din valoarea unui bulb din
acele vremuri. Proprietarul unui cabaret şi-ar fi putut vinde
proprietatea pe 3 bulbi de lalea. Dar lucrurile se schimbă
brusc la sfârşitul deceniului. Valoarea bulbului scade. În
1642, valoarea acestuia era de 10 ori mai mică. Europa
cunoaşte, deci, o puternică recesiune.
1720: Falimentul băncii Law. Un îndrăzneţ bancher scoţian,
Jhon Law, inventează forma modernă a bancnotei, rezultată
dintr-un sistem care îi poartă numele. Banca generală pe care
a creat-o în 1716 emite primele bancnote, atrage rând pe rând
toate companiile coloniale franceze şi devine ulterior o
bancă de stat.
Dar sistemul si-a atins limită în 1720. După ce a emis mai
multe bancnote decât valoarea aurului încredinţat, acţionarii
băncii şi-au pierdut încrederea în sistem şi au cerut
recuperarea depozitelor depuse de ei. Acesta est un caz de
bancrută. Aces lucru va conduce la ruinarea unui număr de
mici economi şi va alimenta resentimentul unei părţi a micii
burghezii împotriva mediului financiar în general.
1873: pe 9 mai Viena traversează o criză economică fără
precedent. Crahul s-a răspândit în toată Europa, mai ales în
Germania, şi în Statele Unite. Este începutul unei perioade
de stagnare care va dura 23 de ani, până în 1896.
1882: crahul Uniunii Generale. Banca de afaceri catolică dă
faliment, fapt ce atrage după sine şi prăbuşirea burselor din
Paris şi Lyon. Închiderea bursei din Paris este evitată datorită
unui împrumut excepţional oferit de Banca Naţională a
Franţei. Aceast lucru va conduce mai mult economia
franceză la o situaţie de criză, prin apariţia mişcărilor
pupuliste, cum ar fi boulangismul .
1929: crahul de pe Wall Street. În anii 20, consumul
american explodează, ceea ce aduce beneficii
întreprinderilor americane şi cursului valutar la bursă.
Speculaţia creşte datorită americanului de clasă socială
medie care plăteşte cu credit ceea ce cumpără şi îşi face
datorii chiar pentru a cumpăra acţiuni. O creştere puternică
a dobânzilor între 1927 şi 1929 pregăteşte terenul unei
răsturnări de situaţie care va începe cu adevărat pe 24
octombrie 1929. Cursul valutar se va prăbuşi cu mai mult de
12%. O nouă cădere va interveni marţi, 29 octombrie,
punând astfel capăt unor ani de speculaţie nebună. Această
criză bursieră se va transforma într-o criză economică
mondială şi va avea grave urmări în Europa, unde vor înflori
mişcările totalitariste.
1987: Wall Street doreşte să trezească la viaţă „demonii”,
după o perioadă de 58 de ani. Dow Jones, principalul indice
de pe Wall Street, pierde un procent de 22,62 într-o singură
zi, urmat de o cifră de deficit comercial şi o creştere a
dobânzilor Bundesbank.
Creşterea dobânzilor redusese interesul pentru acţiuni
bursiere supraevaluate, în locul celor obligatorii.
2000: Sfârşitul „visului iluzoriu” al Internetului.
Nasdaq, indice al valorilor de creştere, atinge apoi 5132 de
puncte. Mirajul economic provocat de apariţia internetului şi
susţinut de cel al băncilor, trece cu vederea anumite reguli
fundamentale ale economiei, astfel că toate societăţile
tehnologice sunt luate cu asalt de către investitori. Situaţia se
va schimba şi totul va fi plătit cu vârf şi îndesat, iar începând
cu martie 2000, „visul iluzoriu” al Internetului se va risipi.
În martie 2003, Nasdaq va recupera 1100 puncte.
1987: bursa din Wall Street vede cum demoni vechi de 58 de
ani renasc. Dow Jones, indicele principal al bursei din Wall
Street pierde 22,62% într-o singură zi, ca urmare a unei cifre
nefavorabile a deficitului comercial şi a creşterii dobânzilor
băncii Bundesbank. Stabilirea dobânzii redusese înainte
atractivitatea acţiunilor, supraestimate în comparaţie cu
investiţiile obligatare.
2000: Sfârşitul exploziei Internet. Nasdaq, indicele valorilor
de creştere, atinge valoarea maximă de 5132 de puncte.
Mirajul economic creat de apariţia Internet-ului, combinat cu
cel al băncii online ascunde anumite elemente principale,
astfel încât orice societate economică este luată cu asalt de
către investitori. Revenirea vechii unităţi de măsură se va
plăti în numerar. Începând cu martie 2000, explozia se
stinge. În martie 2003, indicele Nasdaq de-abia atinge 1100
de puncte.
 EPONIMELE

Eponim (de la gr. Eponymos - cel care dă numele):

1. cuvânt derivat de la nume proprii - persoane, locuri geografice, personaje literare,

mitologice etc
2. substantive inițial proprii, care au devenit termeni comuni, desemnând clase de
obiecte: atlas, algoritm, badminton, barem, cadran, macadam, Watt;
3. magistrat care în Antichitate dădea numele său anului; primul dintre cei nouă
arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său
anului;
4. termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima
dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii;
5. semne, sindroame, boli care poartă patronimul personalităților științifice (în
general) care le-au realizat, observat, descris primele;
6. care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc.
In medicină, eponimul desemnează o boală, structură sau specie denumită după o
persoană particulară, de obicei persoana care a descris-o sau a descoperit-o prima.
Eponimele sunt răspândite în medicină, dar au început să fie înlocuite cu termeni
descriptivi. Astfel, eponimele insulelor Langerhans, apeductul lui Sylvius sau boala
Hashimoto sunt descrise în cărți ca insulele pancreatice, apeductul cerebral sau tiroidita
autoimună.
 Adaptare după:

Viorica Răileanu, Eponim vs Deonim. Contributions to a debate,

In vol. Globalization and National Identity.

Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue,

coord. Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI Press, Târgu Mureș, 2016.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Eponim, https://www.pcfarm.ro/dictionar.php?id=eponim
 FALSE FRIENDS

Pe când eram copil, mi se întâmpla să ascult la radio un cântec care se intitula „Prieten
drag” şi pe care-l cânta Pompilia Stoian. Astăzi, îmi vine să preschimb titlul cântecului
în „Prieten fals”. Nu fiindcă aş fi avut parte recent de vreo dezamăgire, ci fiindcă mi-am
propus să vă vorbesc despre ceea ce englezii numesc „false friends”: în traducere
literală, „prieteni falşi”, iar într-o traducere firească şi cuviincioasă, „cuvinte-capcană”. E
vorba despre cuvinte care par să însemne ceva, dar înseamnă altceva.

Am ales acest subiect dată fiind sârguinţa cu care preluăm cuvinte din engleză fără să
le verificăm sensul. Preluarea pe bază de presupuneri, căreia ne dedăm prea des şi prea
lejer, poate să ne joace feste şi să ne expună ridicolului, aşa cum vom vedea în cele ce
urmează.

Să spunem totuşi că unele capcane au fost sesizate la timp şi că nu şi-a prins nimeni
piciorul în ele. Asta înseamnă că până şi românii care nu vorbesc o engleză fără cusur
ştiu că englezescul „actually” înseamnă „de fapt” şi nicidecum „actual”, la fel cum ştiu
că „eventually” se traduce prin „în cele din urmă” şi nu prin „eventual”.

Există însă alte situaţii în care echivalările după ureche ne duc pe căi greşite. Despre
unele am vorbit deja (englezescul „pathetic” tradus prin „patetic” chiar şi când sensul lui
este de „jalnic”), despre altele vorbim în continuare.

Un cuvânt tradus aiurea este substantivul „deception”, al cărui sens este de „înşelare”,
„înşelăciune”, „înşelătorie”, „minciună” sau, în anumite cazuri, „viclenie”. Ei bine, el a
început să fie tradus prin „decepţie”, iar asta nu e în regulă. Există chiar şi un film cu
titlul „The Secrets of Deception” care a fost tradus greşit pe un site de specialitate drept
„Secretele decepţiei”, în locul variantei corecte „Secretele înşelării”. Situaţia e cu atât
mai caraghioasă cu cât chiar sub titlul tradus incorect se găseşte un rezumat al filmului,
care începe astfel: „Eddie Green află că soţia sa, o femeie frumoasă şi mai tânără decât
el, îl ÎNŞALĂ cu un bărbat care le este vecin”.

Cât despre „decepţie”, omologul lui în engleză este „disappointment”, care mai poate fi
tradus prin „dezamăgire” sau „deziluzie”. Şi încă un lucru. Englezescul „disappointment”
nu este nicidecum antonimul sau opusul lui „appointment”, care înseamnă fie
„programare” (de exemplu, la dentist), fie „numire în funcţie” sau „desemnare”.

Un alt cuvânt-capcană este „defectare”, pe care destui oameni, printre care şi unii
ziarişti, îl folosesc incorect cu sensul de „dezertare”. Şi aici e vorba de o preluare
stângace, în necunoştinţă de cauză. Singurul sens acceptat al substantivului
„defectare” este de „stricare”. Un aparat defect este un aparat care îşi încetează buna
funcţionare, nimic altceva. „Defectare” are ca sinonime substantive ca „dereglare” sau
„disfuncţie”. A se defecta înseamnă a nu mai funcţiona corespunzător sau a se strica.
Nu putem spune că un spion rus a defectat în Occident decât dacă ţinem să înlocuim
limba română cu o păsărească romglezită. Prin urmare, un enunţ de tipul „Ion Mihai
Pacepa a defectat în America în 1978” este greşit. Enunţul corect este „Ion Mihai Pacepa
a dezertat în America în 1978”. Apropo de întâmplarea cu pricina, pe excelentul său blog
„cum scriem corect”, Radu Borza observă - amuzat şi amuzant - că există situaţii în care
proasta exprimare poate fi însoţită şi de ghinionul unei greşeli de literă, ceea ce nu face
decât să mărească doza de ridicol. Iar exemplul pe care-l dă Radu Borza se leagă tocmai
de fuga lui Pacepa în America, evocată astfel într-un ziar altminteri cu pretenţii: „Trăiesc
de 35 de ani cu două condamnări la moarte (pentru DEFECAREA în SUA) fiindcă am vrut
să ajut România să se debaraseze de Securitate”. Cum nu cred că e nevoie să explic
diferenţa dintre „defectare” şi „defecare”, nu-mi rămâne decât să constat în ce situaţie
urât mirositoare s-a pus ziaristul boicotat de corectură.

Rezumând, englezescul „deception” înseamnă „înşelare”, „înşelăciune”, „înşelătorie”,

„minciună” sau, în anumite cazuri, „viclenie”, pe când „defection” se traduce, în situaţiile
de genul celei evocate adineauri, prin „dezertare” şi nu prin „defectare”.
Sursa: Radu Paraschivescu

https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-cum-arata-cativa-prietenii-falsi-i-853361