Enigma Otiliei

George Călinescu a fost un scriitor, publicist, critic şi istoric literar, academician român. Acesta
este considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari români din

toate timpurile alături de Titu Maiorescu şi Eugen Lovinescu.

Romanul „Enigma Otiliei" a lui George Călinescu a apărut în perioada interbelică, în anul 1938.
Acesta este un roman realist de tip balzacian, modernist, obiectiv şi clasic.

Romanul este specia genului epic in proză, de mare întindere, cu o acţiune ce se desfăşoară pe
mai multe planuri, cu un număr mare de personaje şi un conflict puternic.

Tema operei este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucureştene de la începutul secolului
XX, ceea ce determină caracterul citadin şi social al operei. Romanul

prezintă formarea unui tânăr, care înainte de a-şi face o carieră, trăieşte experienta iubirii şi a
relaţiilor de familie.

Titlul operei a fost inițial „Părinţii Otiliei", acesta reflectă ideea balzaciană a paternității, pentru
că fiecare dintre personaje determină într-un fel destinul orfanei Otilia, ca

nişte părinţi. Autorul schimbă titlul, iar accentul cade pe Otilia, astfel aceasta devine o enigmă
pentru că fiecare personaj din roman o percepe diferit.

Incipitul este unul specific romanului realist. Acesta fixează verific cadrul temporal şi spaţial al
acţiunii: „Intr-o seară de la inceputul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele

zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de liceean, intră pe strada Antim,
venind dinspre strada Sfinţii Apostoli".

Acţiunea romanului începe cu venirea tânărului orfan Felix Sima la Bucureşti, în casa unchiului şi
tutorelui său, pentru a studia medicina. Costache Giurgiuveanu este un

rentier avar, care o creşte în casa lui pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă, cu intenţia de a o
înfia, dar Aglae o consideră un pericol pentru moştenirea fratelui ei.

Conflictul romanului se bazează pe relaţiile dintre cele două familii înrudite, cea a lui Costache
Giurgiuveanu şi cea a surorii lui Costache, Aglae. Dar asistăm şi la un conflic

dintre Felix şi Pascalopol, acesta fiind pentru mâna Otiliei.

Modul de expunere predominant în text este narațiunea. Aceasta este realizată la persoana a
III-a, cu focalizarea zero şi viziunea , dindărăt", naratorul fiind omniscient şi

omniprezent.

O primă secvenţă narativă semnificativă este reprezentată de vizita Otiliei la moşie la Pascalopol
împreună cu Felix. Pe tot parcursul vizitei, Otilia se plimbă cu tânărul Sima,

se simte bine, astfel Felix primeşte atentie deosebită. Din care putem deduce faptul că
protagonista avea sentimente mai presus de cele de rudenie pentru tânarul băiat.

O altă secvenţă narativă semnificativă este reprezentată de întoarcerea Otiliei şi a lui Pascalopol
de la Paris. Cu toate că pe timpul şederii la Paris Otilia a fost bârfită de

rudele sale din familia Tulea, aceasta a ţinut să le ofere cadouri la întoarcerea acasă. Astfel
aceasta dă dovadă de bună creştere.

În concluzie, datorită elementelor prezentate ulterior, putem spune că ,, Enigma Otiliei" a lui
George Călinescu întruneşte toate notele definitorii unui roman realist de factură

balzaciană prin prezentarea critică a unor aspecte ale societăţii de la începutul secolului al XX-
lea, prin motivul paternităţii şi cel al moştenirii.