Sunteți pe pagina 1din 6

POSIBILE CERINȚE PENTRU SUBIECTUL AL II-LEA

a) Proză
 Perspectiva narativă
 Trăsăturile curentului literar
 Modalități de caracterizare a personajelor
b) Poezie
 Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
 Trăsăturile curentului literar
 Trăsăturile artei poetice
c) Dramaturgie
 Rolul notațiilor autorului
 Modalități de caracterizare a personajelor

Perspectiva narativă
Perspectiva narativă definește punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor relatate
într-o operă epică.

Perspectiva narativă poate fi:

 Obiectivă
o Naratorul relatează întâmplările la persoana a III-a (verbe si pronume la pers. a
III-a)
o Naratorul este detașat, nu participă la acțiune
o Naratorul este obiectiv, omniscient, omniprezent
o Omniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale, acesta fiind omniscient,
omniprezent; focalizarea este zero;
o Focalizare internă – naratorul este unul dintre personaje, evenimentele fiind
relatate dintr-un punct de vedere subiectiv;
o Focalizare externă – naratorul este imparţial, ştie mai puţin decât personajele.

 Subiectivă
o Naratorul este implicat, dar ca personaj
o Relatează întâmplările la persoana I (verbe si pronume la pers. I)
Perspectiva narativă definește punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor
relatate într-o operă epică.

În fragmentul extras din opera ... scrisă de ... identificăm o perspectivă narativă
obiectivă/subiectivă deoarece întâmplarea este relatată la persoana I / a III-a, după cum
observăm în folosirea formelor verbale și pronominale la persoana I / a III-a ... .

Naratorul, ființa imaginară ce relatează acțiunea, este unul obiectiv, omniscient, detașat de
evenimentele povestite/ subiectiv, homodiegetic, fiind același cu personajul.

Principalul mod de expunere este narațiunea prin urmare aflăm că ... .

În concluzie, perspectiva narativă este una obiectivă/subiectivă deoarece sunt prezentate


întâmplări de către un narator omniscient și omniprezent/ lipsit de omnisciență.

Modalități de caracterizare a personajului


Personajul este o instanță narativă prin intermediul căreia autorul își exprimă în mod indirect
sentimentele într-un text epic.

Întregul discurs epic se bazează pe personajul ... din opera ... scrisă de ... care beneficează de
o caracterizare complexă, reliefandu-se atât trăsături morale, cât și trăsături fizice deoarece se
află în centrul acțiunii, toate faptele importante fiind săvârșite de el, iar celelalte personaje
acționează raportându-se la acesta … (precizezi și circumstanța spațială/temporală în care apare
înfățișat).

Încă de la începutul fragmentului, naratorul o caracterizează predominant în mod


direct/indirect ... .

Caracterizarea acesteia este completată în mod direct/indirect ... .

În concluzie, Z este un personaj ale cărui trăsături fizice și/sau morale sunt bine evidențiate în
fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de… .
Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
Citește cu atenție poezia - înțelege ce anume dorește autorul sa exprime (gânduri, idei, trăiri).

Identifici tema poeziei (trecerea ireversibila a timpului etc).

atmosfera generala (liniște, zbucium etc),

sentimentele (de bucurie, tristețe, etc) pe care vrea sa le transmită eul liric.

Așa descoperi ideea poetică. Ea nu e una universala la fiecare creație lirica, fiecare
persoană înțelegând relativ diferit mesajul.

Apoi identifici mijloacele artistice (figuri de stil: personificarea, comparația, epitetul,


metafora etc și imagini artistice: vizuale, dinamice, olfactive etc).

Apoi, comentezi strofa/strofele realizand o paralela intre ideea principala și mijloacele


artistice care sporesc expresivitatea poeziei.

Ideea poetică reprezintă opinia, convingerea, judecata în jurul căreia se realizează textul


poetic, mesajul central identificat intr-o poezie, iar mijloacele artistice inglobează totalitatea
mecanismelor utilizate în consolidarea temei si a idei centrale.

Poezia „ ...” scrisă de „ ...” este un text liric în care se exprimă, în mod direct,
idei/sentimente de...în legătură cu/generate de...Tema poeziei este...(natura/iubirea
împlinită/neîmplinită, timpul, trecutul, trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din prezența
motivelor .../ elementelor din câmpul lexical al...

Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana I-


exemple) … /adresat (dacă identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-) … , obiectiv (dacă
nu apar mărcile anterioare, persoana I/a II-a) … . Sentimentele care se degajă din text sunt de...
(nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță, euforie, admirație, revoltă, neliniște, detașare
etc.), eul liric aflându-se în ipostaza ...(meditativului, nostalgicului, romanticului, îndrăgostitului,
observatorului, martorului) așa cum reiese din versurile... .

Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul


figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului/personificării/...
(exemple) se sugerează/se face trimitere la/este conturată...(fiecare figură de stil trebuie
comentată). De asemenea, imaginile artistice: auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprimă...(se
comnetează dou-trei imagini artistice).

În concluzie, întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a


exprima încărcătură afectivă a poeziei.
CONCEPTUL DE ARTĂ POETICĂ
CONCEPTUL DE ARTĂ POETICĂ exprimă un ansamblu de trăsături care compun
viziunea despre lume și viață a unui scriitor despre menirea artistului în societate și despre
misiunea artei sale, într-un limbaj care îl particularizează.

Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o artă poetică, o creație
lirică în care autorul își exprimă concepția despre artă și despre rolul artistului în societate, întreg
discursul liric focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o societate superficială,
incapabilă să-l înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției omului de
geniu/iubirii/destinului etc.).

Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și despre viață. Demersul
poetic are ca punct de plecare tematica propriei opere/menirea artei/rolul artistului redat(ă) la
nivel artistic prin intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul figurii de stil selectate).

Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma propriei imaginații și
a sensibilității, bogăția expresivă a operei având menirea de a sensibiliza cititorul, aspecte
ilustrate în versurile.../prin intermediul...(figură de stil)...care este rolul acesteia... .

Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale de persoana I
(Ex...), eul liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.

Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă, tradiționalistă,


neomodernistă, postmodernistă) în care autorul își exprimă în mod direct, subiectiv, concepția
despre lume și viață/ despre rolul artistului și despre menirea artei sale prin intermediul unui
limbaj expresiv, care-l particularizează îl determină să se autodefinească în raport cu lumea, cu
creația și cu sine.
NOTAȚIILE AUTORULUI

Notațiile autorului sunt elemente specifice textului dramatic și se mai numesc indicații
scenice sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a
dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca
operă destinată reprezentării scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații
suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la
punerea în scenă a textului.

În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii
privind decorul (Ex. de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia,
mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale,
care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul
vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul
vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii (Exemple de citate).

În concluzie, textul dramatic fragmentar selectat din opera .... este semnificativ pentru
prezentarea acestor notații, deoarece oferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în
lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Genul liric-  Acest gen literar, care are în centru cuvântul liric de la liră se evidențiază
prin accentul pus pe sensibilitate. Când ne întâlnim cu poezia, cerința preponderentă este aceea
de a prezenta legătura dintre ideea poetică și mjloacele artistice.

Genul epic– Epicul este genul înlănțuirilor de evenimente, iar aceste evenimente sunt
relatate de un narator. Perspectiva narativă este cerința specifică pentru genul epic.

Genul dramatic- Viața ca un teatru. Genul dramatic presupune reprezentarea șcenică,


iar prezentarea rolurilor notațiilor autorului este cerința specifică pentru genul dramatic.

S-ar putea să vă placă și