Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LITERAR
A n u l I, N r. 10 Septembrie 1960
CUPKINDE
SC R IS O R I D ELA C O N G R E S
l Tu salut al Iul Jorgc Am ado, delegat al Comitetului
Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor
Păcii. 0 scriso a re a m aestrului Em il Isac, d e le g a t al
scriitorilor din Ardeal
P O E Z I A
Sem nează: Viclor Fulea, Alexandru Andritoiu, A . E.
Baconsky, Aurel Rău, Tiberiu Utan, Radu Teculescu,
Anavi Adâm , Virgil Ian u, î-tela Dubenschi, Zelk
Zoltân, Polgâr Istvân, Kuczka Peter.
PROZA
Steaua Ini Codorlei de Tfeofil Buşcdan,
Z id a rii ue Bonczos Istvân
CRONICA
Cele do u ă U niversităţi în lupta pentru pace de p ro f.
univ. Titus Crişan, Un cântec n ou al a u ilo r a ce s to ra
de G e o rg e Munteanu, lla lz a c de Laurenţiu T u d o r.
C AR N E T SOVIETIC
T ip icu l şi în tâ m p lă to ru l, Din pro b le m e le c r it ic ii s o
vie tice de Victor Frâncu
N O T E şi COM ENTAR II
V . I . L en in şl p roblem ele a rtei (G .B .), G rig o rc A le -
x a n d r e s c u : P o e z ii alese (G. B .) , în ce p u tu l a ctiv i
tă ţii la T e a - M ik los), La
trul N aţional Taliune (AM )
.F .)C u p ri- li ţ j f î l B i i C r i t i c u l şl
vire la lib ro - viaţa (l. P or
tul de O peră ţ Ţ c J B i SO L vain), A tla-
(I. V â lea n u ), sul lin g vistic
Pe m argin ea V rom ân (I.Pâ-
poe/.iei „ P iu - s- fjfi ; ^ru0 ' P rim ii
gul b l e s t e - ■ m uteriali ş t i
m at“ de V. p. £ § ; . g r e c i(D .Is a c )
A le cs «ndri(l. ' r . ' B A R IC A D A
Pervain) l ’il- : " u 'v '-; M icuILarous-
dă ne-a fost ' 80 S* m arH°
teatru l s o v ie - S a g ra m in ciu n i de
t ic (Tom pa V. F r â n c u
ALMANAHUL L I T E R A R
EEYISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ
CUPRINDE
S C R I S OJ R I d ;e l a c o n g r e s
U N S A L U T A L L U I J O R G E A M A D O , d e le g a t al C om itetu lu i p e rm an en t al C on g resu lu i ,
M on d ial al PaT tizan iloi P ă c i i .............................................. 3
O S C R IS O A R E A M A E S T R U L U I E M I L IS A C , d e le g a t a l scriito rilo r d m A rd ea l ............................ 4
^ P O E Z I A
V I A Ţ Ă de V ic to r F e le a ........................................................................................................................................................ 6,
A C T I V I S T P R E G Ă T I N L U - Ş I C O N F E R IN Ţ A de V ic to r F e le a .............................................................. 11
C A N A L U L de A lexan d ru A n driţoiu ................................................................. 13
L E D R A G O S T E ne A . E B a co n s k v ....................................................................................................................... 18
N A U F R A G IU L S F Â N T U L U I de A u re l R ă u .............................................................................................................. 19
C U V IN T E L A O CASĂ P U S T I E de T ib e r iu U t a n ...................................................................................... 22
C Â N T E C L E C Ă T Ă N IE de T ib eriu U t a n ................................................................................................................... 2t
P O V E S T E L E D R A G O S T E de T ib e riu U tan ............................................................................................... 25
UŞOR, U N C Â N T E C d e T ib e r iu U ta n ........................................................................................................................... 26
C Â N T E C L A U N N O U Ş A N T I E R de R a d u T e c u le s c u .................................................................................... 27
S C R IS O A R E A U N E I F E T E L E L A O D IH N Ă de A n avi A d a m ............................................................... 30
A L U A T C U V Â N T U L d e V ir g il la n c u ............................... 31
L E A G Ă N de V irgil l a n c u ................................................................................ 33
M E S A J U L P I O N E R U L U I L I N R P R -de Stela D u b e n s c h i..................................................................... 3d
L A M O R M Â N T U L U N U I OSTAŞ S O V I E T I C de Z e lk Z o ltâ n ..................................................................... 38
L U M IN A E L E C T R IC Ă d e^ P olgâ r Istvâ n . 40
A F O S T D E P A R T E P Ă M Â N T U L de K u czk a P e t e r j .................... 42
P R O Z A
/ { S T E A U A L U I C O L O R I C I de T e o fil B u ş e c a n .......................................................................................................... 43
i Z I D A R I I de B o n c z o s Istvân j ............................................................................................................................................ 69
C R O N I C A
C E L E D O U Ă U N I V E R S I T Ă Ţ I Î N L U P T A P E N T R U P A C E de p rof. u n iv . T itu s C r i ş a n 80
U N C Â N T E C N O U A L A N I L O R A C E S T O R A d e G e o rg e M u n t e a n u ........................................................... t>«
B A L Z A C de L a u ren ţiu T u d o r ............................................................................................................................................ 94
C A R N E T S O V l E T f I C
T I P IC U L Ş I ÎN T Â M P L Ă T O R U L , L I N P R O B L E M E L E C R IT IC II S O V IE T IC E de Victor Frâncu
’ N O T E ŞI C O M E N T A R I I ,
b a r i c a d a ;
[ l 'IC U L L A R 0 U S S E Ş I M A R I L E M I N C IU N I de Victor F râ n cu ................................................................. 125
SeeU m d e fo C & K gees
U N S A L U T A L L U I JO R G E AM ADO
£ D E L E G A T AL C O M IT E T U L U I PER M A N E N T
A L CO N GRESULUI M O N D IAL
AL PAR TIZAN ILO R P Ă C I I
(J-OV-Qt cAiTMuLo
B u cu reşti, 11 IX . 1950.
O S C R IS O A R E Â M A E S T R U L U I E M IL IS A C
D E L E G A T A L 'SCRIITORILOR D IN A R D E A L
4
condeiul nostru: vom servi cu şi mai mare credinţă cauza păcii care
este cauza progresului poporului nostru şi a tuturor popoa
relor, vom lupta şi mai dârz ca să demascăm uneltirile duşmane
din afară şi din lăiuntru, vom urma pilda pe care ne-o arată (Marea
Uniune Sovietică, ţara în care scriitorii îşi pun 'toate puterile lor
în slujba sfintei misiuni a inginerului cotletelor, cum îi numeşte
genialul Staiiin. Republica Populară Română condusă de către Par
tidul M uncitoresc Român a dovedit deja că pentru scriitorul cin
stit şi muncitor, nu mai _emştă.._mci.priy_aţiunte, nici umilire ca în
trecut, că scriitorul este un factor social de mare importanţă —
şi im portanţa scrisului s’ â văzut şi la acest Congres, pe care l-a
deschis un scriitor: iubitul şi neîntrecutul nostru Sadoveanu, şi
unde scriitorii au vorbit sau au scris, luând parte activă la nebiruita
luptă pentru pace. Capitala Republicii noastre a văzut câteva zile o
sărbătoare minunată, a păcii, o impunătoare solidaritate a milioa
nelor, die oameni dela noi. care alături de sutele de milioane de
oameni din lumeia întreagă vor şti să împiedice războiul.
Din parte-m i. acest Congres a contribuit să-m i întărească ela
nul de m uncă, pe câre — durere — •sănătatea mea sdrimcinată, mi
l-a frânat aşa de des. INu este perm is acum să fii în vârstă şi
bolnav, cum sunt eu: trabue să lupt pentru sănătatea, liniştea şi
pacea milioanelor de copii şi fem ei dela noi, a căror viaţă o am e
ninţă în primul rând un război, pe care încearcă să-l deslănţue
cioclii-om enirii rimperialiştii anglo-americani. Ororile din Coreea
săvârşite de asasini^cinici m ă obligă şi m ai m ult, să urăsc, să
urăsc, să urăsc, 'să-i urăsc pe acei care ar vrtea să prefacă şi la
noi,, dacă ar putea, în ruine ce s’a refăcut şi s’ a clădit în tânăra
noastră Republica în câţiva ani de muncă încordată şi să arunce
iar în robie poporul cum au făcu t secole dearândul. Nu le va reuşi,
cum nu vor reuşi nici aiurea, căci Congresul din Bucureşti este
numai o parte a m iilor şi zecilor de m ii de acţiuni care se duc
pentru apărarea păcii. Şi pacea, cri cât ar crede unii dintre
călăii omenirii, este apărată nu numai ou dorinţă, ci şi cu tărie.
Nu pot vorbi în numele tuturor scriitorilor, care au luat parte la
acest congres, dar cred că am .exprimat şi sentimentele lor prin
cele ce am spus.
Scriitorii dela noi şi scriitorii cinstiţi din toată lumea, noi sun
tem în primul rând al ostaşilor pentru pace. în frunte cu darjih
minunaţii condeieri-îuptătbri ai lui Stalin. Arm a noastră este con
deiul, armă care şi de astădată îndrăzneşte să se opună tunurilor
şi bombelor. A ceastă armă nu poate fi m urdărită cu sânge ome
nesc. A ceastă arm ă este şi ea una din multele garanţii ale biruin
ţei, ale păcii.
5
V ictor Felea
V I A Ţ Ă
Trăieşte-,acolo un profesor
cu soaţa lui şi trei copii,
în goană trec mărunte zile
cu muncă grea ori bucurii.
6
Când seara se întoarce-acasă
de alergare \obosit,
sloţia-i spune despre toate:
copii şi haine şi gătit.
' «92*
• ÎS *
Şi profesorul întristat
privea copihd, iar durerea
îl frământa adânc şi greu:
— ce boală oare-i ia pmterea?
7
E-al meu copilul şi mi-e dreg
dar cine poate să m ’ajute
să dăruesc vieţii
> iar
privirile-i stinse, pierdute?
, W
Ajunse-acasă şi p rivi:
nevasta lângă pnm c veghează;
doar inima ei ştie cum
a tremurat să hu îl piarză.
• M*
10
A C T I V I S T P R E G Ă T IN D U -Ş I C O N F E R IN Ţ A
C A N A L U L
Si
t simt Partidu ’n mine cum zvâcneşte,
> *
îm i dă putere nouă de viaţă,
De parcă toată zarea ’ ntinereşte
Şi-mi scapără lumina ei, în faţă.
A lm a n a h u l literar, 2 — 1950
17
D E D RAGO STE
SOŢIEI MELE C LA RA
18
Aurel Rău
N A U F R A G IU L S F Â N T U L U I
19
Când,, deodată, săgeta furiş
Vestea. Şi-au fugit din câmp să vadă.
je,
Chiaburoaică poamă i ea
Vezi cum visurile pică!
Fie zvoana cât de mică
Tot mai slabă ieşi din ea.
Ei pe zi ce timpul trece
Se’ntăresc şi’ntineresc;
Drumul tău e drumul frunzei,
Toamnele când, o pornesc.
’ţiberiu U ta n '
C U V IN T E LA O C A S Ă P U S T IE
I ■
Cu vecinii-o să mă ’mţac
Căci şi el e tot sărac,
Şapte prusiei fi un pogon,
Nouă guri la bietul om.
‘ ‘ \ '
23
C Â N T E C . D E C Ă T Ă N IE
C Â N T EC LA U N N O U Ş A N T IE R
Esti
> al nostru! Parc’aud cum bati 9
Ca o inimă în univers, .
Pentru oamenii adevăraţi*>
Pe cărări de viitor, în mers.
27
Pe răsboaie Cord, la Partizanul '
T&’mpleteşti cu raze printre fire;
A zi dă luna c'e-aducea ieri anul,
Pentru-a Patriei noastre înflorire.
i
Tu, ce baţi Id 'Steagul Roşu’n geam
Sau te-asezi
> Id| masa mea de scris,*
Râzi cu raze, că’m plinm d un Plan,
Azi e faptă ce\ părea ieri vis. '
, (Traducere de I. Crişan)
30
V irsil lancu
A L U A T CU VÂN TU L..
3t
N u! Haita de bancheri, cu trupul de omidă,
Va linişti-o groapa adâncă ce ne-o cată.
Soare-răsare suntem: măcel să nu ne prindă
Şi viaţa să nu fie pârjol, sârmă ghimpată.
.A lm a n a h u l lit e r a r , 3 — 1950
•33
Şi când evantaiul somnului îi răcoreşte,
Fâlfâind peste frăgezimea lo r răpusă de oboseală,
Simţi ’n tine un soldat puternic cum se răscoală,
Să nimicească şarpele ce şueră a moarte şi unelteşte
34
Stela Dubenschi
M E S A J U L P I O N E R U L U I D I N R. P. R.
36
S Ă P T Ă M Â N A P R IETEN IEI R Q M Â N O -M A G H IA R E
37'
Zelk ZohÂn
LA M O R M Â N T U L U N U I O STA Ş SO VIETIC
38
Maşina
vuieşte, vuieşte.
Tractorul răsună pe câmp
Ş i sate mărunte, grădini răscolindu-şi pământul
h înconjoară mormântul.
(traducere de A . E. Bakonsky)
Polgar Istvân
LU M IN A ELECTRICĂ
m
Dar iată pe bătrân că se ridică
Şi ia la joc cu, sila pe mezin,
şi chiuie ca ’n vremea tinereţii.
Ho'ho bătrâne, tremură pereţii,
}i casa chiar s’a clătinat puţin!
41
K ucşka Peter
A FOST DEPARTE PĂ M Â N T U L
N u am arat şi nu am semănat.
7 rait-am în oraş departe de ogor
Şi-am fost o marfă vândută neîncetat
Cum pâinea e vândută tuturor.
Steaua iu i Cadavki
43
Se linişti apoi, văzând) că în urma iui mu se» mişcă nimic, trecân
pe furiş printr’o curte şi sărind diupă aceea pe prizpa caisei, apropik
du-se de o fereastră. Câteva' ibătăi scurtey abea simţite, se auziră.
— Codorici, măi Codorid!
La fereastră apăru îndată Un cap mustăcios, J|uminat în faţă d
luna care stătea parcă răzimiată de coamă unui m ăr'din ogradă.
— ■ Cine-i'?,! j
45
tolimdi-o din când în când1 ca pş un aluăit. dntr’up' târziu, (uitând corn
pliqct de cele spuse mai înainte de Codarici; îşi ridică prifvirea, începâiw
să spună mai mult pentru sine: . - " ,
— Am auzit că şi lai Pomi vreau să [facă uu colectiv?
Codorici .nu înţelegea, fine dece a aduisi Toadfer vorba despre un aii
sat, când aici", în Negreia, treburile mergeau dje’stul de prost. ‘ ’
— iCe vrei să zici cu asta? :— întrebă Codorici, neputându-s<
nicicum dumiri. _ • . -
Toader parcă dar nu-î [auzea. Sje gândea tot .mai absorbit. Lamp£
a început să pâlpâie, ful|gerândi lumini prin cămară. Din sat, de undavi
departe se auzi deodată un lătrat de câine, apoi altul, mai slab. Liniş
tea a început să-şi ţesq pânza, ţiufeiid’ în urecbea lui Codorici, umplâln-
dlu-JI de un- simţământ diei nelinişte.
■ — Şi cunosc acolo Iun ’om| ibun care ne-ar ajuta, li tinerel, un „fost
student,, dar. ar lucra, bine, - continuă Toadler, tot cu glias scăzut. îm
preună am puteai face ceva . . . " _ -
Deodată faţa lui Codorici se lumită. Un râs gros, pornit din gâtlleij
izbucni în mica. încăpere. Din camera cealaltă se auzi scârţâitul pata:
lui-, Nevastă-tsa, s’a trezit din somn, căutând în dreapta bărbatul pe
care-1 ştia [lângă ea , . . Apoi se făcui dini nou linişte.
— înţelegi, tneibue să;vorbim ,şi cu cei din Pomi, zise Codanei
uitându-se. cu mândrie la fTbader. Aşa înţeleg şi eu! -Aşa vom face
treabă! ' . ; ' . '
Toader se ridică dle pel liadă, se ,apropie die lampă, coborî fitilul şi
ridicând perdeaua delai geam se uită afară în noapte. Se vedifiţbine
curtea,-şura, coteţe!le, iar mai departe acoperişurile dle stuffajcaselor
din faţă. In jurul lunii ise adunau însă cearcăne de nori, iar mărul din
faţă a început să se!îndoaie mai neliniştit în vânt..
— Vine pioaia, murmură nepăsător IToader. - -
’ Se întoarse apoi şi aşa-în semiîntuneric se apropie de Codorici,
întinzândlul-i mâna. - ■ . .- ■ '
' — IDeHaic'um nlu -măi este scăpare. Până la capăt trebue să lup
tăm! Ori învingem, ori' mergem fii dracu-cu toţii!
- După acestea,, Toadler îşi ridică gulerul şi îndreptândn-se spre
lampă o rîdică în! dreptul! obrazului
. — V e zi?: i 1 -
Codorici se aplecă şi văzu sub gulerul lui Toader o insignă mă
runtă, albastră, cu steljuţe alb®- l
— - Americană ? întrebă el mirat, j
" — - Precum vezi, acuma numai iei ne p'ot ajuta, dar şi noi trebue
să ne mişcăm! .
. Ced îdoi oameni s’aiu aşezat apoi din nou,, mai-aproape, vorbind în
cet, parcă sfir teme de piereţi, mult timp încă.
Noaptea sie făcu tot mai târâie., ‘De afară începu să se audă - vuet
de vânt şS scrâşnetul acoperişului oare plesnea parcă din toate încheie
turile. -
46
Untr’iun) târziiu, discuţia, -lor fu ' întreruptă de un cântat de cocoş,,
apoi de altul. " , -
' S’au sculat. Au mai llegat câteva- vorbe, - parcă ar fi încheiat un
târg, lapioi şi-an dat mâna, pornind spre i e ş i r e . , ' "
— Cum'ne-am înţeles Toader, vii şi-m i-spui.ce-i d e-n ou !-D a să
ai grijă, să-mu, tel'vodă cineva. Eu voi avea grijă de cei din sat. (Gă
sesc eu „metode” ! - '
— Aşa zic şi eu, Codorici, nu eşti tu mai prejos decât tată-to.
Nu degeaba tremura satul .dinaintea lui. ■Mare păcat 'că a murit!
Dac’ar trăi, am face şi' mai' multă treabă! ' ' _ -
Afară vremea s’a schimbat. Duna de .pe cer s ’a ascuns în norii oare
.goneau nebuneşte pe cer, mânaţi-de vântul tăios dle toamnă! O-ploaie
de frunze cădea'b pe prispă, lovindu-se d!e oamenii care mai şopteau în
grabă. - . .‘ . ; ' ,, . ’
Umbrâi lui Toader se desprinse apoi şi aşa cum. venise, pe furiş,
porlni prin ogrăzi'. -. " - - - .
‘ La Comitet se mai vedlea" lumină. Păreai ciudait că aşa târziu! mai
sunt oameni care nu dorm. Toader se înfurie, din nou. - Un" simţământ
de neputinţă fl., străbătu. Se gândi câteva momente, apoi, prin- ogrăzi
seS-îndreptă spre Comitet-. “ - ' - ' -
- !N’a aitms însă departe şi deodată: lumina sestinlse. In acel moment -
şî vântul porni mai. ctu furie. Totuşi nu se opri,, ba îşi grăbi şi mai uluit
paşii, apropâindu-se tot mai mult de uliţă. ' , ' - -
Deodată se opri. Auzi nişte glasuri.- Trei' -umlbre s’au desprins din -
noapte, venind pe uliţă. Se auzeau distinct câteva frânturi de vorbe.
— Vom reuşi .‘ . .'P artidul. . . munritoriil şi.er'he ajută. -
- . — , Vin mâine? "j - .- - i " ” ' --
- — Ou chiaburii să avan) grije! .
- Vântul porbrinisă şi mai năpraznic, începând să picure, stropi mări
de ploaie. tCei .trei oameni 'şi-au grăbit paşii, pierzându-se îm. noapte. - -
— ' Lupan Grigore, secretarul,.'Oprilşan Mitru,: preşedintele Erontu-.
lui şi c e lla lt.. . cine. dracii O fi cellalt? se. întrebă Toader cuprins"
de furie., ,0 să le arătăm noi, collectilv. D. să scrâşnească nemernicii ca
în fundul iadului. Să plătească pentru,toăte câtd-mi- le-au făcut!- .
’ Ploaia pomi cu nemiluita. 'întunericul s’a făcut Ide. nepătruns..
Strângânduhşi! haina mai- bine în jurul său, fugarul ieşi! fără - frică în
uljiţă şi fără să se sinchisească'de un ţăran care tocmai ieşise să-şi
vadă vitele în grajd, poifnî eu paşi mari, hotărîţi. Simţea cum i se pre
linge apa după gât, dar nu îndrăznea să se adăpostească. Noaptea era
târzie şi eî mai avea încă de străbătut un" drum destul d e k m g . . . ‘
47
stejar de pe •deal erau îmbrăcaţi în straiele ruginii, ale toamnei. Rar
se desprindea câte o (frunză 'bolnavă, căzând tremurătoare, _ca__un..sbor
ncb'anatic .de. fluture într’un^soaire! de primăvară. '
Glasul satului începu sa devină'" din ce în ce mai auzit. Mugetele
vacilor,* grohăitul porcilor flămânzi cane rodeau nerăbdător scândurile
coteţelor, gâştele oe ţineau sifat ptrin curţi înainte de'a porni spre gârlă,
cântecul cocoşilor, care se întreceau unul pe altul, deveneau tot mai
puternice. "s
' Câte un glas de femeie,; strigând găinile, o înjurătură puternică a
unui Ibărbat care-şi (scotea calul din grajd, răzbeau în dimineaţă.
Pe uliţe .apăreau oameni îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, tre
când domol şi' vorbibd dieppre vreme, despre! ploaie şi semănături. A
început aratul’ şi nici în Negreia. Zi de zi plugurile înegreau" câmpurile,
iar la Comiteţ, agentul agricol,, împreună cu preşedintele, totalizau în
fiecare seară -jugărele a(rate.. , . ^
In.^caSa lui Rusu Pavel:viaţa a început încă din zorii zilei- N e-
vasta^sa, după ce a muls celle două vaci, a dlat de mâncare găinilor şi
gâştelor, ia ieşit în curte Cui fata cea mai mare. pe oare a început s’o
gătească, împletindu-i cu! măestrie părul. n"
In soarele de dimineaţă jpărul Ibălai] al feţeijgespletit, căzândud pe
umeri, 'scăpăra lumini) aprinse, iar piaptănul "mamei îl făcea şi mai
neted, mai lucios. Fuioarele dq păr, împletite în cozi, cu panglicuţe al
bastre îi împodobeau faţa arsă de soare, zâmbitoare, cu doi ochi mairi,
întrebători, două fţoiU de albăstrele. De câte- otri mamă-sa se uita în
altă parte, scăpând pieaptăniul, nu scoltea niciun cuvânt. Astăzi va fi
serbare în , sat, vor veni înmiiţi mujncitori din oraş. Vrea să fie fru
moasă, cea mai frumoasă! De câte ori se gândea la aceasta, îşi ridica
mâinile la sân, parcă ar Vrea să-şi oprească bătăile inimii oare porneau
mai cu grabă. , , - ’
— Vai mamă spunea câteodată, când1 era .cuprinsă d'e acest sim-
.ţământ ciudat. .
- — Ce-i]Floriică, teHam împuns?
!Fata începu să zâmbească fără să-i poată spune mamei despre cele
•ee simte. '
Deodată, auzi din casă paişili greoii ai tatălui său. Işlii feri cu grije
capul într’o parte, surâzând1?, - ■
— Tată, vii şi dumneata la serbare? - -
Rusu Pavel se opri în prag, uitâhdUHse| oui .ciudă lă fată, dar silih-
du-şi un, zâmbet pe buze: 'y .
- — Vom merge şi^npij^că merge întreg^satuiL Dar dece te găteşte
mă-ta aşa ca la nuntă, doar nu va fi) minun^'acolo. . . ,
— Ţine-ţi gura, Pavele, .şi lasă fata] în pace, ce te amesteci tu! ■ —
interveni nevustă-sa., întorcându-i faţa fetei spre soare şi continuând
•ou gătitul. !
Pavel se întoarse mormădnd în casă:
— Iar o să' ne vorbească despre colectiv. Dece dradu nu ne lasă
, :să trăim aşa cum vrem! O fi -mai .bine, iasta se poate, dar nu oricui
48
îi place să lucreze pa un pămânit cu cane mu poate'face ce vrea. Mai
151116 să me lase în. (pace! . . .
Pe uliţa satului trecătorii! deveneau, tot mai deşi. Râsete vesele dfe
tineri izbucneau la fiecare pas, făcând-o pe Florioa să se mişte nerăb
dătoare.
—1 Gata, cât ai bate din palme şi-i' gaiţa — o muţcomi mamărsa,
-sbrâmgându-i mai bine panglicuţa.,]'!Amu poţi să mergi!
Flata se [ridică iute de pa scaun, fugi în casă şi nu se opri până în
faţa oglinzii. Râse mulţumită* umezindlmşi buzele inoşii şi frecâmdu-şi
obrajii Qa să primească mai multă rumeneală. 0 sbughi apoi p s nişe,,
ridlcândui-şi ou igrijă fusta, iar - cu cealaltă mână îşi ţinea mărgelele
-dela gât. Ieşi pe portiţă şi se alătură unui grup de tineri oare mergeau
spre cămin, pjerzâmdur!se în învălmăşeala de râsete. . \ '
Din casă, Pavel o urmări prin fereastră, scuturând! ou, capul în-
■ciudat - ' “
— Mă, şi tinerii ăştia, .uşor mai a.meţesv c vde~cap! . . .
Se întoarse 'apoi dela fereastră, ieşind înaintea neveste-şi, care-1
întâmpină zâmlbind. 1^
— Ieşim şi noi la serbajre, niu-i aşa? ^
— Trebue să ieşim, să nu zică Dupam şi ..ceilalţi că n’am vrut să
mergem.'-Da mu tare: am plăcere . . . vor vorbi' din mou 'despre colectiv,
despre. . . uf, da cât’ s’a schimbat lumea-tAărilu, după zece ani de slujbă"
grea la Codorici, amu! când mai am şi eu cava pe lângă casă, amu iată
că vin' ou colectivul. Da sputne şi tu nevastă, dacă. . .
— ■’Lasăjmăil Pavele, bum or trăi şi alţii, om trăi) şi noi. .
— Bine, bine, d a r. . .
— Hai, nu-ţi mai bate capul, gată-!te să mergem!.
Nici cn’a terminat bine cucele ce lela spus) şi pe] uliţă se făcu for
fotă. Din depărtări se auzi huruit' die motor. Peşte câteva clipe sgomo-
tul se întări şi apăru un camion mare, verde, cu drapple şi lozinci, plin
de oameni care cântau pe mai multe voci.
— Trăiască, trăiască. . . izbucniră câţiva oameni de pe uliţă, ri-
•dicându-şi căciulile. ' •
Maşina, trşdu pripi faţa casei lui Rusu Pavel, urmărită de privirea
acestuia. Văzând oamŞndi din maşină, drapelele fluturând în vânt, îl
cuprinse fără să ivrea un simţământ, da ciudă.
— A dracului de treabă! mormăi, ăştia sunt oameni' cu care nu
poţi glumi! y _
Se râzimă de pervazul ferestrei, privind spre uliţa. Nu-î vorbă,
s’atu schimbat multe îni sat. şi în lume, se gândea Pavel, au mai scăzut
•puterile celor bocotani. Şi Codorici a deveuit mai tăcut. Şi avea pe vre-
muiii io gură de te cupjiîinideau fiorii. Şi taită-isp, şi’ el, încă şi mai rău
a fost. A slujit şi Pavel la ,ei, ornai bine de ,zec'e..,ani, înainte de a se
însura.' Punea baud, ,1a o parţe, dar tare ou greu se-adunam Dacă nu
.s’ar fi înslurat, nici astăzi nfar) fi aviut nimic. Nevastă-şa, i-a adjus că
suţa, pământul. A început să-i meargă mai bine, dar cu Codorici nu
s’a putut împăca Trebuia să-i lucrezi până noaptea pe câmp, căci altfel
A lm an ah u l literar, 4 — 1950
49.
nu-ţi plătea. Trebuia să aştepţi până ce răsare luceafărul, numai dupsL
aceea puteai merge spre casă. Au ajiuns oamenii să afurisească steaua
d!e pe cer, steaua lui Codorici, cum îi spuneau cei din sat. Greu a fost
— ■se gândea Pavel — greu a fost şiţ atiupci. Acuma, s’au schimbat lu
crurile, nu-i vorbă, dar cu colectivul. . . dece le trebue colectiv?
— Ce faci Pavele, nu te găti1?
— Stai, stai, căl-is gata, tre’şări Pavel ca un om vinovat, iacă
mergem!
Peste puţină vreme Uu ieşit amândoi pe uliţă, îndreptându-se spre
. cămin. Pe drum, s’au întâlnit icu câţiva vecinii '
— Mergi, mergi', Pavele ? . . .
— Mă duc. De ce să n/u mă diue ? răspunse Pavel morocănos.
La câmli'n era adunată lume multă. Muncitorii dela oraş se ame-
" stecaseră .pri|n/tre oameni.. S’au format grupe în jurul lor1 şi râsetele nu
mjai conteneau.
— Şi cum zsjci, .alţi început să înjuraţi şi! selele de pe cer? — în
trebă un muncitor mi'c de statură, îndesat, vioi la vorbă.
— Cam aşa; trelbuia. să lucrăm până răsărea steaua lui Codorici!.
Afurisită stea! Să vezi, le explica Tudloruţ al Simioamei, dle multe orlr
cerul era inorat, steaua nu ieşea nicicum.. Codorici u/rla la noi să lucrăm
până-i ieşea steaiua, iieşM-ar oc/hii din cap! .
— i Şi voi, ca proştii, aşteptaţi steaua, niu? întrebă o fată .grăsulie,
izbucnind într’.un râs1 pătrujnizătojr la inimă.
Hohotele nu conteniră. Parcă de când e lumea se cunoşteau!
Rusu Pavel şi nevastă-isa. se apropiau şi ei, păşind domol. 'Când îî
văzu Florie a se repezi1 1a, ei bucuroasă, tră)gându-i înitr’un cerc unde se
râdea şi mai tare. I
— • Ăsta-i Rusu, Pavel Rusu, le spuse unul celor trei muncitori. E
un bun .gospodar! , (
— Să trăieşti, tovarăşe, îl întâmpinară muncitorii.
S’a înjghebat imediat io conversaţie între ei. Au pornit să poves
tească despre peripeţiile călătoriei cu maşina,, despre primirea ce li
s’a făcut şi desp(rei noua viaţă care a început ,'îm uzine şi fabrici.
Lui Pavel îi plăcea totuşi cum vorbeau muncitorii. Fiecare cuvânt
îl' îmboldea sub inimă. 'Ii vadea, că sunt muincitori ca şi dânsul'. Simpli'
şi buni. Ii plăcea mai ales unul dintre ei, pe oare-1 chema Io'sif. Avea
un feL de a vorbii dje-ţi mulcomea ibimia. Şil după cium spune, e fiui de
ţăran.. A plepat de 'mic d'e acasă şi de atunci1 a devenit muncitor. A
d u s - o . greu, dar în cele din. 'urmă, dlupă multe necazuri, este astăzi iun
muncitor fruntaş. ,,A fost şi .el năcăjit, ca şi! mine” — se gândea în-
ttr’una Pavel. 1
lincet, încet, nici /Pavel] i»u şwa dât seama cum1, au început să-
vorbească despre. Colectiv.. 'Muncitorul deveni m'ai înfocat. A citit el —
după cum 'spune • — desppei viaţa) .colhoznicilor sovietici, despre
munca lor, , .
— E minunat! ■ — • exclamă .el.
Pavel simţi ,o'ă începe să-l 'ap^se O' piatră pe istufliet1
. Ştia el bine
50
că va veni vorba despre colectiv. Aşars ăştiiai, vorbesc cu binişorul,
pâuă ajung a.colc( unde vreau. . . cunosc eu — se gâpdea.
— Am auzit că şi 'aici în sat se vorbeşte de colectivizare, nu-i
aşa?
Au început să-l cuprindă sudorile pe Pavell Nu ştia ce să-ti' răs
pundă. Fată-sa se uita ţintă la el, căutândui-i) privirea.
— M’da, se cam vorbeşte, răspunse înfr’o. doară, frecându-se fără
rost la un ochi).
— Ş i ? ...
— Apoi ş i . . .
Se lăsă peste ei o tăcere ciudată. Pavel îşi blestema mom|entul
când s’a hotărît să vină la cămin. Ii venea sâ-i tragă fetei sale o palmă
de s’ot pomeneas'că. Numai ea-5! de vină! Şi nevastă-sa, şi ea!
Interveni însă un lucru care-1 scăpă din încurcătură, căci altfel nu
ştia' ce ar fi făcut. Ii 'era ruşine de muncitor, dar dacă a început să
vorbească de colectiv. . . Se apropie de cercul lor Lupan, secretarul de
partid, care nu şina dat seama de nimic. Cu ochi scânteietori, vesel, îi
pofti pe toţi la cămin,' unde se făceau ultimele) pregtătiri pentru serba
rea de după masă.
— Veniţi tovarăşi şi ne vedeţi căminul cultural. L-au, ornamentat
tinerii,' le-am ajutat şi noi. 'Să vedeţi ce scenă avem! . . .
Oamenii au început să se îndrepte spre intrarea căminului, alţii mai
stăteau afară de votribă. ‘
Floritea şi ciu muncitorii au Initrat, rămânând Pavel singur cu
nevasta. •
— Hai, Pavele, înlăuntru, (hai. . . — îl îmbie nevasta în şoaptă,
torăgându-1 de mâneca sumanului.
— I Dă-mi pace, afurisită de femeie, numai tu ai fost de vină. Să
ne ducem, să ne ducem,, şi precurm vezi. . .
— - Taci, măi Pavele, că muma pentru fa tă . . . îi mare, îi dle mă
ritat . . .
—- Cap sec de femeie, vrei s’o măriţi cu nişte. . .
Se opri însă la timp, începând să-il pară'rău de Cele ce a vrutsă
spulnă. Se simţea vinovat faţă de muncitor, dar nu avea ce face.
— i Preacista mă-sii de lume, mă înnebuneşte nu altceva. Să mer
gem acasă. 0 fost bugăt aici! .
Au pornit spre uliţă, trecând printre oameni, fără ca aceştia să
bănuiască ceva. II înneca ceva în gâtlej, sudorile au început să-i
lipească de piele cămaşa. îşi descheie 'bumbul dela gât, iar după 'aceea
pieptarul. Vântul răcoros de toamnă a începfut isă-i potolească mânia..
Lângă cruce, se auzi strigat de cineva. îşi îndreptă mirat privirea
într’acolo, zărinidu-ll .pe Codorici în poartă. -
— Cet-i măi, Pavăl, ai fost şi tu (la ăia?
Pavel credea că-1 plesneşte cineva peste faţă. Ii era ruşine că s’a
dus, dar1 îi era ciudă şi pe Codorici că îl! întreabă aşa eu dedesupturî.
— M’am dus, idece .să nu mă fi dus?! Şi aceia-js1 oameni, îi răs
punse înciudat, mânând-o pe nevastă-sa înainte.
51
— Şi au vorbit de colectiv, de pământuri?
Pavel |niu-şi|dăd|ea seama de unde o fi ştiind Co daniei despre cele
ce iaiui vorbit. Poate ia fost şi el' apolb ? Dar asta n’o credea. Mânat de
curiozitate se apropie de Codorici;, făcându-i semn neveste-si să meargă
îniainte. .
— Adică au vonbit? întrebă Codorici din nou.
— Spun ei multe, da cinie|-i ascultă! zise într’o doară Pavel, ui-
tându-se la faţa mustăcioasă a lu i, Codorici şi la ochii ca două măr
gele dle şopârlă.
— Te amăgesc şi pe itinej, tu om) /cu statre, ou (ceva pământ? Om
ou râniduială? ; s
•
— Da de unde! Pot (ei slăj zică,(multe! Cine-i crede? "
Codorici se aprinse la vorbă. iSe apropie de Pavel, atât de aproape
înicât acesta simţea duhoarea, dle tutun ce-i ieşia pe gură, simţi că-î
umple scârba, dar niu) Inidirăani să se tragă mai înapoi.
— Să ştii Pavele că mi’o să reuşească! şopoti Codorici. Am auzit
ib că nu peste muilt o să înceapă tăzboiuh Attunci apoi vor da soco
teală! slugoii oa Lupan. O să vezi tu ! Doamne fereşte, nu cumva să te
înscrii că apoi şi pe tin e. . Şi o să tfie mare prăpăd: O să vină. . . se
uită în jurul său, dacă niul-1 aude nimeni. . . o să vină americanii cu
avioanele, colb o să iasă din toată lumea!
Pavel îl asculta aproape cu gura căscată. Un fior îi trecu prin
spinare. Iară să mai fie bătaie?
— Şi o 'să fîe (bătaie, alici? — întrebă înspăimântat.
— Sigur!. Asta poţi să mă cţrezi! Ştiu eu dintr’un loc!
Pavel căzui pe gânduri. Se gândea la război. A fost şi el concen
trat. A fost trei luni şi pe front. E l ştie ce-i bătaia. Nici în1 ruptul
capuliui n'ar mai vrea să fie. , -
— ( Cred totuşi că-s mielbuni 'aceia care vreau război, zise cu ură
Pavel, uitârduhse ţintă în./ ochii lui! Codorici. ,
— Cum zici, nebuni? se înfurie .chiaburul. Dece-s nebuni? Ori vrei
să mai trăiască ăştia pej pământ? Să-ţii ia tot avutul? Avutul pentru
care. ai lucrat atâta amar de vreme? Tu aşa crezi', care ai gospodărie,
carte m'ali aii ceva ? . . . ' . •
La aceste cuvinte llui Pavel îi năvăli) sângele în cap. Niu mai putea
răbda: ,' '
— „Avutul pentru care ai luarat atâta amar de vreme” ? — în
trebă Pavel cu răutate, trecându-i prin minte ce-i zece ani de slujbă
la Codorici.
— Lasă Pavele,,. ce a fost a trecut, aduma-s alte vremuri. Cei-
avuţi trabuie-să' rină..lao]0lţă/" că de nu apoi putem să ne luăm bota la
- mână şi să ţei, Calea pribegiei.
Pavel însă nn-şi rapjrimi Cumpătul.,tFiara-' care l-a ros mulţi and de
zi]/e i-a apărut 'di|n nou. -Acuma ©e .simţea' însă slobod1. Scuipă una a
scârbă, tocmai între picioarele chiaburului, simţindu-şi inima uşurată.
— Ai vrea dumneata şi război, şi prăpăd, şi moarte, numai pă-
52
mântui să-l ţili! Apoi decât să ştiu că moare u,m om, mai bine îmi fac
pomană toate ce le am. Mama măisii de oameni!
In acea clipă clopotele 'bisericii an înpeput să bată a slujbă. Pa
vel vru să-şi ridice cuviincios cădiula, dar se) opri văzândiu-1 pe Codo
rici oare începu să-şi facă nişte cruci mari, întorcândiu-şi ochii pe! dos
ca o babă la vecernie. '
— Doamne fereşte-ne de oamenii a iştia .. . şi iartă-ne păcatele!
bolborosea Codorijci uitâtndu-se spre cer.
— Precista măti de, _chiabu)r, scăpă vorba Pavel fără să-şi diea
seama, întorcâ.ndu-i-sipafjeîe şi pornind, fără să înceteze cu înjurăturile.
Draou ştie ce-i cu lîumea asta! Se întorc toate pe dos! Omul sănătos
Ia minte nu mai ştie ce Să creadă. Unul cu colectivizarea, altul cu
războiul şi cu sfinţii din cer. Şi Codorici . . . cel) du steaua! . . .
Ajungând acasă intră în-tindă, sudluinid.
— Uinide eşti tu, nevastă? - -
— Vai de mine Păvăluc, da ce-i baiu?
— i Tu-1 cunoşti pe Codorici?
— Da cum. nu.Vaş cunoaşte? îl ştie tăt satul, mâncai-l-aţ" amarul
de hapsân. Tu nu-1 ş t ii? ;-..
— i „C u m .n u /.. cum ÎI ştiu eu, ihei'! . . . Vrea: război, auzi? Război...
Noi să mergem (iar el călare piej s a t. . . Război! '
Femeia se fopri 'deodată, rddicindu-şii mâna la gură.
Parcel se uită la ea, fără să bage de seamă spaima) femeii, numai
după aceea începu să se mire de muţenia) atât de neaşteptată a ei.
— Da ce-i, tui muiere ?
■ — Aă, cum să zic, ^iu-i) nimic, mă gândeam numai la Codorici, la...
Ca juin fulgier îi ,te,epi^p<iântţoţ cotripul..lui.PaVel.nişte,_clevetiri de
mai! detmult, în legătură* cu Codorici "şi “cu nevastă-sa. Se zice că a vrut
Codbrifci s ă . . . ,
— Ii dreptjQjşestea^ cu Codorici, auzi tu muiere? Spune/că de
nu faq şi moarte de om! " " '
— i Hai nu mai vorbi despre astea. Au trecut toate. Codorici nu
mai a v ru t. . . m’a prins odată când mergeam spre moară, d ar. . . au
venit nişte oameni . . .
Pavel se înroşi tot, părea opărit. Un nod amar i s’a oprit în gâtlej.
— Şi dacă nu veneau oamenii? A tu nci?. . .
- — ■ 0 Maică sfântă, fereşte şi încunjură!
— N a! Te aperi şi tu cu celje sfinte? Mi-a fost bugăt din sfinţenii.
Mi-,am dat seama! Când l-am văzut pe Codorici măsurând cruci!". . . “
Da,; mi-îaim dat iseama. . .
Glasul i sej potoli din ce în ce mai murit. Căzu pe gânduri'. Se re-
Kiimă cu bărbia de colţul mesei şi se uitai dus la întinderea scândulrii,
urmărind o 'nălucă ascunsă) undeva dincolo de pereţi. "
■®e ridică apoi greoi, şi aproape implfeticindu-se ieşi afară, aşezâw-
du-se pgjtaig;ă. . ’ .
58
iSioarele era su]s, aproape deasupra casei. A trecut de amiază. Pe
uliţă trecea numai pair icâte un om,, dându-i bineţe lui Pavel, fără să se
oprească. -
Deodlată înicepu să se audă muzică idela căminiul cultural. Cânta
radio. . . ■
Auzind horele vesele care răsunau] peste sat, îl cuprinse un fel de
moleşeală, o amorţeală. Nu se mai gândea la nimic. Privea num'ad
cum o furnică încerca să se urce pe talpa casei, ducând cu ea o povară
de două ori mai mare. Se urca până la jumătate, scăpata jos şi iar
pornea fără odihnă, dela capăt, spre urcuş.
— ■Nu înţeleg 'nimic, nici eu nu miaâl ştiu ce să fac, — murmură
petnfcru ;sine — ■ gândindu-se la cele întâmplate şi da furnica cea cu p o -,
vară, caire şi ea se străduia în zadar.
îşi îndreptă apoi privirea peste eiţrfce, fără rost.
— Dracu ştie' .. . -
Rămase aşa mult 'timp, cu ‘privirea ţintită într’un loc. Peste un
timp îşi reaminti de furnică. (N’o mai vedea. Oare unde o fi? S’o fi
dusi? S’a lăsaiy păgubaşă ? >
Deodată izbucni din el iun glas plin de mirare. Dumica era pe
talpă, grăbindu-se sprintenă cu povara în faţa ei, îndreptâindu-se spre
perete unde pe semne îşi) avea gaura1., ;
Se ridică brusc' dle pe\ tal|pă, îşi săltă cioarecii pe şale şi fără să
mai spună neveste-şi nimic, ieşi pe poartă, luând drumul spre cămin...
— Să văd ce ,o ‘să mai fie ! — îşi zicea cm hotărîre. In mijlocul
satului era adunată multă lume.i IO parte tocmai] ieşia din biserică, alta
taseul|ba muzica. "
Se amestecă printre ei, intrând în vorbă ou Unuli şi altul, plin de
curaj, parcă acuma s’ar fi1 născut. ,
Trăgea cu--urechile când la unul care vorbea mai aprins, când la
alltul care) abia se auzea, ce spune.
Atunci a auzit nişte Ivorbe, care i-au atras1 imediat atenţia.
Todbruţ al Simioamei Zicea, că a^tă-nOapte, tocmai când seîntor
cea dela oraş unde avea treburi, l-a întâlnit pe Toader, pe (fostul agent
de poliţie de pe vremuri. Şi zicea Todoruţ că era tare grăbit şi dă
atunci când a simţit că vine cineva în faţă ou] el, 'a luat-io la fugăpeste
câmp, pierzându-şi urma în întunerec.
— Oare de ce o fi fugind? — se întrebau câţiva din jurul lui
Todbruţ.
Ca prin, vis îi trecu lui (Pavel prin 'minte, o umbră de astănoapte,
tjrecând1 pe uliţă, tocmai, când a ieşit să vadă ce fac vitele în grajd.
Acum îşi dădea seama că era leit mersul lui1 Toader.
— El a fost, zise 'Cu glas tare, >să ştii că el a fost! IQamenid şi mai
ales Todoruţ,. şi-iau deschis ochii miraţi, apropiindu-ise şi mai mult de
Pavel. - .
— Toader? iCe să caute el noaptea în Sat?
Iţ ştiau cei din Niegreda de mult pe Toader. O vreme se abatea des
pe la Codorici, încă'de demult, în regimul trecut. Era uni om cu-vază în
54
faţa jfomnilar: Unii apnneau căni rai fel de spion printre oameni, alţii
că e agent die poliţie. Nimeni imn ştia însă lămurit. Mai nou iau aflat
că iia caim, scăzut dcmnia şi ică a intrat la uzină ea un fel de slugă,
ba se zicea că bau primit şi' în (Partid. S’o fi sdhiimlbat omul — ziceau
unii' — dar acest lucru nud credeau, deoarece de câte ori venea prin
'.sat, asta încă mai (bine de un an, vorbea împotrivă cu comuniştii. Mai ales
pe Lupan nu-1 putea suferi Nici cu, Oprişan dela Front nu se prea
avea, bine.
■—■ Ciudate lucruri — zis© nedumerit Todoruţ, ridicând din umeri.
Pavel nu-şi găsea linişte. îşi dădea limpede seama, Că omul de astă
noapte era Toader II cunoştea după păşitu-i mărunt, gjrăbit. Căută
să-şi îndepărteze gândul dela el, dar nu era în stare. Ohre ce o fi cău
tat, JToader în sat?
Vremea a început să se scurgă pe nesimţite. Oamenii se răreau,
plecau acasă, iar alţii, care a,u terminat cu gustarea se reîntorceau.
Pavel nu se_ simţea flămând. Nici dor de easă nu mai' avea. Pierdu
vpemea vorbind cu oamenii despre vreme,, despre vite, frământând
însă mereu în el lucruri, ciudate.
Imtr’Un târziu nu se rniai putu stăpâni.'
— (Ce ziceţi, măi oameni, de colectiv? O fi| bun?
— Apoi, interveni fără şovăire Todonuiţ, desiigiur că o să /fie bine.
că doară dacă vom lucra (mai muljţi, vom şterge haturile şi vom ara
ou tractorul,, apoi tot mai mult vom facelCa 'aşa, cu nenorocitele noa
stre de pluguri. Eu ştiu, am văzut ou ocbii mei, căci) eu) am fost pri-
'zonier-la-Puşi. Ami văzut acolo minuni de şi1 (azi înitr’una mă tot cru
cesc. Faină viaţă-ij acolo! Creşte grâul de ţi-ve mai mare dragul! Ca
floarea!
— Ai Văzut tu, ou ochii? — întrebă nediumerît Paveli.
— !Să mă trăzneaseă de nu zic drept, se jnjră omul, punându-şi
mâna pe piept.
— Nu ştiu ce să zi,c,'adăogă Pavel, îmdiepărtându-se' încet, pornind
fără /ţintă spre curtea căminului, unde se adunau oamenii1 pentru ser
bare.
Pe la trei cqasuri, sala căminului ;se umplu. 'Aproape nu era loc
•unde să stai. Um zumzet de voci, ca d'e albine răsunau între pereţii
plini' de lozinci şi tablouri'. - - -
Se făcu, deodată linişte. Pe scenă apărură câţiva muncitori, ur
maţi de Lupan, secretarul Partidului şi de Oprişan, preşedintele Fron
tului Plugarilor. S’au aşezat la o masă lungă, pe nişte laviţe.
Lupan deschise adunarea. Cuvintele lui clalre, cu greutate, răsu
nau ca nişte bătăii de ciocan. Trupu-i îndesat, mic de statură, primea
însiă. o importanţă ciudată. iStăpânea sala. Suta de ochi îl urmăreau,
iar (gândurile se Uneau într’unul singur, în cel al lud Lupan. Vorbea
despre muncitori, despre ţăranii muncitori, despre vremurile trecute,
pomenind de câţiva bocotami din sat, despre Codorici şi despre steaua
Jfui. Trecu apoi la problema colectivului, arătând1 că numai aşa se va
putea scăpa de sărăcie. -
55
Pavel se simţea din nou ameţit. Auzindu-l' pe Lupan, vorbind des
pre colectiv, îmcepiu să creadă că poate totuşi sunt minciuni cete ce-
spun unii. Cuvintele lui' Lupan îi străpungeau sufletul, frămâmtându-1
până’n adânc. ', ‘
Oamenii din; sală ascultau şi ei absorbiţi. Ai fi putut auzi şi musca-
ibâzâind pa la fereastră. ' '
Un puternic ropot de aplauze a isbucnit după ce Lupan a teru
minut. " ;
— - Aşa-â, aşa-i — strigară câţiva oamenii mai dini faţă.
Se ridică -apoi la cuvânt, spre marea mirare a lui Pavel, munci
torul pe care-1 chema losif, cel) cu oare a vojrbit dimineaţă.
dncepu să vorbească domol, salutând) ţăranii muncitori din comuna
Negreia din partea muncitorilor din uzină, amintind de prietenia care-
treibue să se lege întrţe muncitori) şi ţăjrâni. Glasul îi1 deveni, din ce în
ce mai puternic, rniai Ihotărît. Spunea de viaţa grea din trecut a mum-
citarimid, de soarta ţărănimii, pomenind1 dle moşieri' şi chiaburi.
— Ei vreaiu război tovarăşi, noi vlrem pace! — \continuă eu avânt
losif. Noi muncim'pentru pace, ei uneltesc la război! Ii cunoaştem noi!
Oameni ica,şi,,Codorici de aici din sat, pe (pământul căruia trebuiau să
pătimească'până noaptea amărâţii1 de ţărani. -Chiaburii din sat an vrea
să se întoarcă vremea lui idoidorici. De aceea vorbesc ei despre războia
despre prăpăd şi moarte.
■— jju ma,i vrem acele vremuri!
— Afară din sat cu bocotamii.
— Ce mai caută Codorici în sat!
Cuvintele mulţimii ţiuiau în urechile iui Pavel.
1 — Au dreptate — izbucni singur, răsunându-i cuvintele ca într’o
biserică goală. -
Oamenii s ’au întors spre el, miraţi. Până acuma î-1 ştiau împotrivă,
acuma. . . ,
Muncitorul începu însă din nou. Aduse vorba în, treacăt, către capăt'
şi despre colectiv;, apoi închieie strigând trăiască de mai multe ori,- aşes.,
zându-se pe scaun, apoi ridicân-duHse făcea semn şi cetarllalţi să coboare
de pe scenă,, căci începe programul artistici
Tineretul din sală începu să se îmbulzească înf faţă, născându-se -o
învălmăşeală de nu mai ştiai bine ce se întâmplă. Strigăte şi apoi hohote
de râs porniră -din toate părţile.
începu programul' cultural iad muncitorilor. iCdruri, recitări şi dan
suri. Pavel începu s’o caute pe Florica, dar n’o întâlni, dtecât mai târ-
ziua. Vorbea îmbujorată cu losif. Pavel clătină din cap, fără să ştie
ce să 'zică. „îm i pare om cinstit muncitorul ăsta. Dar prea- mult vor
beşte totuşi cu fata m ea!” ~
- 'Căuta privirea fetei, să-i facă semn, dar nu reuşi să se facă văzut:
In cele din urmă, ieşi din cămin şi împreună cu câţiva, vecini pomi pe
uliţă. . '
_ Când se sfârşi serbarea, soarele se apleca spre asfinţit. Umbrele
caselor şi pomilor se alungeau pe uliţă, aducând răcoarea toamnei. Prun-
56
zele celor .doi plopi de lângă biserică au începiut să tremure miai repejior,.
desprinzându-se câte una şi plutind, sus, d'use de vânt. '
Muncitorii se pregăteau de plecare. Maşina începu să d'uruie, stea
gurile au fost dini nou desfăşurate şi câlntecele istoucniră diin nou. In
strigătele prietenoase ale ţăjnanilor, maşina porni „ridicând în uirma ei
a . nor uriaş de praf, care, mânat de vânt, se slbătea în văzduh, peste sat
Pavel se îndreptă împreună cu alţi vecini spre casă. In dreptul casei
lui Codorici o auzi pe IFlorica strigândiu-b Se întoarse şi o, aşteptă. Era
roşie ca focul. (Ochii îi sclipeau ca dlouiă pietre spumpe.
— Vai tată, frumos a fost! -
Pavel nu-i răspunse ci-i făcu semn să treacă înainte, că el are de-
vorbit cu oamenii. Se minuna uitândd-sfe la fată. 'Cum trece vremea!
Mai eri se juca în prund şi acuma e fată de măritat. . .
Ajunşi acasă,, nevasta lui Pavel o luă l|a rost pe Florica, dece a
întâfrziat atât de mult. Au trecut apoi în camera cealaltă, începând să
şoptească:
— )A vorbit aşa frumos,, mamă!,— şuşotea fata, şiiri om ajtât de
bun. O zis că mai vine pa la noi. U f, mamă. . .
Pavel rămase ou gura căscată. Doar nu i-o fi; căzut Iosif la inimă?
Nu-i părea rău, ciudat, dar i se părea cumva neobişnuit, aşa deo
dată . . . .
In sufletul lui au început să se amestece simţăminte deosebite, mă-
cinându-l pâuă’n adânc. Ii răsunau încă în, minte cuvintele ljui1 Lupan şi
ale muncitorului. Oh multe — se gândea Parvel — au dreptate. Prea
nemernice vremuri erau măi de mult. Dacă erai sărac, nimeni nu te liua
în seamă. Bocotanii din sat, în frunte cu Codorici, vorbeau în ibatj'ocură
ou omul lipsit, iar dacă mergeai în oraş ea să-ţi ceri djreptate, găseai
numai urechi surde. Tare greu a fost şi pentru Pavel până a reuşit,
să-şi înjghebeze gospodăria. Acum eu colectivul. . .
Pavel credea de Un timp că tot satul ‘numai cu el are de lucru.
Dupan Gavrilâ, de câte icjri îl întâlnea, căuta să-i vorbească despre eo-
■lectiv. La fel şi Oprişan şi ceilalţi din Partid,. Dar nici bocotanii nu-i dau
pace. Codorici, cu cei câţiva bocolani, ca Andriţu şi Spiridbn, îi dautâr-
coale.dexajATO-vremevorfoimdu-i de mizeria ce va fi în colectiv. Pavel
se' simţeâfmândru că au început să-l (socotească .printre cei înstăriţi, dar
numai cu Codorici nu se putea împăca. II rodeau în inimă anii îndelungaţi
petrecuţi pe pământurile chiaburului şi serile când istovit, iaştepta să
apară luceafărul. , -
— Nu mai ştiu ce să fac, ce să cred de lumea asta — murmura
Pavel, strângâuduhşi neputincios pumnii. ,
Ros ca de iun vierme, ieşi afară,, cuprinzând cu privirea întreaga
curte, zăbovind apoi mai mult asupra uliţeL ‘
> ' !Se însera de-abinelea,, dar satul mai vuia,încă dje Viaţă. Izbucneau
de pe uliţă chiote de fete şi râsetele feciorilor. Câte-un bătrân trecea
pe de lături, blestemând pe cei neastâmpăraţi. _
•— Noroc, Pavele, da nu.ieşi şi)'tu pe uliţă? — auzi un glas pu
ternic. ’ .
57
îşi ridică dintr’odată privirea, zăriiidlu-1 printre găurile gardului d e'
nuiele pe Lupan, oare s’a opriţi în drum).
— De, mai stau şi eu să văd cum moare ziua, — îi răspunse Pavel
tulburat, dându-şi seama ce ciudat îi tremura glasul.
Lupan se apropie de -poartă. Pavel porni înaintea lui. Şi-au dat
mâna,, Pavel întâmzându-i-o moale, îa(r Lupan strângându-o cu putere.
•
— ■Frumoasă toamnă, ce zici, măi Pavel?
— ■Frumoasă, da!
Cei doi loameni au început să vorbească despre vreme şi despre
semănături. Plutea, însă peste el o iceaţă de neîncredere. Miai ales Pavel
o simţea aceasta. H cunoştea de mult pe Lupan, doar s’au jucat îm-*
preună pe imaş şi au slujit amândoi la Codorici. Dar idie când Lupan
s ’a înscris în Partid şi de cândl a ajuns isecretarul organizaţiei, parcă
s ’a schimbat (omul. Pavel începu să simtă o- răceală faţă de el, chiar
şi neîncredere. De câteva ori chiar a căutat să-l ocolească- Nu-i plăcea
să se uite în odhii-i cu privirea atât de ascuţită şi de pătrunzătoare.
Parcă i-ar cere socoteală.
— ■Adj fost la serbare,,măi Paivăl? -
— Am fost, cum) săi iniu, fii fast — îi răspunse cui un glas care voia
să fie vioiu.
— Ţi->a plăcut? Ce zici de muncitori?
— ■ Apoi. . . , .
Pavel stătea în cumpănă fără isă ştie Ce să-i spumă. Lupan se uita
ţintă la el1, străpungându-1 aproape cu privirea, lin ceaţa serii se mai. ve
dea cum iui Lupan îi apar două dunguliţa de încreţituri între sprâncene.
— Măi Plavăl — începu (deodată c’un glas mai hotărît — pe ce •
drumuri umbli tu? Cauţi, cărări care nu te pot duce la lumilnă. Mare
păcat de tine! '
Pavel simţea că i se strânge inima şi că începe să Ibată cu mai
multă putere. încercă să scape de privirea lui Lupan, dap nu reuşi nici
cum. Ii simţea ochii şi când nu,-i vedea.
— Nu’nţeleg, IGavrilă, ce vrei să zici — întrebă şovăitor cu o undă
de prefăcută mirare. '
— Ştii tu bine, despre ce vorbesc, că doar nu eşti copil de ieagăn.
Şi nel cunoaştem demult. Mă mir cum de te-ai schimbat aşa dela o
vreme. Mai întâi veneai regulat, la şedinţele Frontului, ne ajutai. Amu...
•— ■ Ştii. . . cu lucrul). . . îngână Pavel încurcat.
— ■Ei, nu, cu lucrul, cu altceva . . .
— Baw să ştii ■* w
că . ■..
* ^
— Măi Pavăl, ştii tu, de seara aceea când am aşteptat să răsară
steaua lui Codorici şi când albea mai puteam răsufla de munciţi ce eram ?
E ra într’o primăvară. Iţi aduci, aminte? Când ne-am oprit toţi din lucru
si ime-am adunat la sfat?
— M’d a . . . ( .
— Şi cum apoi am jurat că nu vom mai merge la lucra până ce nu
ne va plăti omeneşte? Iţi aduci 'aminte oum m’au (bătut ia doua zi jan-
.58
diarmii, spunând că otrăvesc oamenii? Şi cum ţi-au tras şi ţie două
palmi când ai încercat să mă (aperi? -
— E i . . . cum să nu!
— Şi tu amu nu mai eşti cu noi, te-ai depărtat!
— Cum să nu fiu! Adică . . .
Pawel se înnecă de un nod din gât, caxe-i| apăru deodată, aducânduri
amar în gură. îşi simţea picioarele grele,, scihimbând greutatea corpului
când pe unul când pe altul. .
— Tu nu-ţi dai seama, omule, că vreau să te amăgească? — con
tinuă Lupan 'punând o mână pe umărul lui Pavel.
— Cine?
— Apoi ştii tu, oameni c a . . . ei, oameni ca de-alde Codorici, c a . . .
— Cum? Precista mâne-sa de tâlhar! N ’am nimic ou el. Să-mi dea
pace. Şi el si tu! Mi-a fost bugăt. Să nu mă îmbete nimeni, de cap. îmi
văd de treabă, nimeni să nu aibă nimic ou mine, că . . .
Glasul îi deveni din ce în ce mai nehotărît, înnecându-se în cele
din urmă într’un mormăit neînţeles.
" " — Trebue să-ţi dai seama,, măi Pavăl, doar tu eşti om luminat, oar
menii idin sat te cunosc ca om cinstit,, da|r să tel dlai c u . . .
— ■Ţi-am spus!. . . '
iSe lăsă tăcere între cei doi) oameni. Nici unul nu mai ştia ce să
spună. Plutea între dânşii oi apă tulbure şi! grea de neputinţă.
Deodată Lupan se aplecă mai) aproape de IPâivel, întrebându-i aproa
pe în şoaptă:
— Am auzit că l-ai văzut pe Toader astă-noiapte!
■— Aşa mi' s|e pare,, îi răspunse mirat, de întorsătura gândului.
— Ştii ce-i ou Toader? H caută de o săptămână Miliţia. Ii un spion
în slujlba străinilor. Unu care caută să bage zazanie între oameni şi să
svonească despre război. Astă-noapte mi se pare că a umblat pe la Co
dorici !
— Pe la Codorici? — întrebă mirat Pavel. '
— Da, pe la el! Uneltetsc ceva, se simte. Prea mult vorbeşte Co-
iorici despre război şi împotriva colectivului'!
—■ Mi-a pomenit şi mie — scăpă vorba Pavel.
- Cine?
— ■Codorici!
— A i vorbit eu el?
— IM’am întâlnit astăzi!
— E i vezi? . . .
Noaptea s’a lăsat limpede,, iar spre răsărit, în capătul uliţii se
/edea luminos luceafărul). Lupan privi steaua, dus pe gânduri, întorcân-
lu-se -apoi spre Pavel.
— Dela tine aştept mai mult ca dela alţii. Şi satul aşteaptă să vadă
je vei face tu. Mă’nţelegi? Nu asculta tu de vorbele lui 'Codorici.
Lupan i-a îîntins mâna lui Pavel, dând' să pornească.
— Te aşteptăm, Pavel, între noi!
59
— . Vom mai trăi, şi vom mai'i vedea, îi răspunse Pavel, dând să
intpe [cât mai repede în clurte şi apoi- în casă.
îşi simţea capul greu, iar inima amărîtă. Cu privirea, aţînltită în
pământul negru, măcinat de gânduri, ,ajunse în uşa tinzii, zărind în
treacăt luceafărul cai’e se apleca în depărtări sipre coarna deaLurilojr.
Trecu apoi în casă unde lumina lămpii şi cina îi mai linişti puţin1gân
durile. " - '
60
Nu-şi putea răbda prin apropierea lui nici pe fată-sa, pe Florie a.
Aceasta, de câteva zile, nu mai avea' răbdare, se 'tot gătea, căci a auzit
dela cineva că iar vor veni muncitori în sat şi că va fi şi losif printre ei.
Lui Pavel îi ve'niea să-şi ia lumea în cap şi să pornească prin păduri,
să scape de jăraticul eare-i mistuia inima!
— ■Brecista măsii de lume, înjura des Pavel, neştiind' nici el sigur
pe cine înjură din lume.
Iw
61
— Să ai grijă Găvrilă, o auzi pe navastă-sa parcă într’un vis.
— Să mergem! — zise omul dela Miliţie.
Era om tânăr, să fi fost de douăzeci şi trei de ani, îmbrăcat ou
uniformă nouă-nouţă. In spate automatul strălucea uns cu grijă.
— ■Tovarăşul şef ne .aşteaptă în 'deal. . . Nle-a spus să trecem şi pe
la 'Oprişan. *
— Şi pe la Oprişan? -
— Neapărat! (Miai m'ulţi îl vom prinde de sigur. Nu ne scapă ei
dacă l-am dibuit aci. -
— ■ Să nu mai chemăm pe cineva?
— Niu-i nevoie. Şi am pierde timp1aşa. Trebue să ne mişcăm repede.
L-au trezit din somn pe lOpjrişani şi tustrei au pornit pe uliţă în
sus, spre Dâmb. Lanterna tânărului miliţian răspândea fâşii de lumifcă
pe uliţa plină de zgrunţuri.
Nici unul niu scotea un cuvânt. Fierbea în| ei (emoţia celor ce vor
urma. . . •
La un pod de peste vale,, tânărul se opri, rămânând mai în urmă
cu câţiva paşi.
Deodată, din întuneric, de lângă pod, răsună puternic un glas:
— Să nu vă mişcaţi, că vă sboară scăfârlia!
Un fior de 'lumină îi orbi pe cei doi oameni. In mâinile tânărului
ameninţa automatul, însoţitorul îndrepta .uin pistol.
— Toader! — izbucni îngrozit Ojptrişan.
Două clipe s'au scurs numai, dar era .un timp care-ţi părea fără
sfârşit. Sângele a început să clocotească mai eu grabă.
Oprişan simţea că îl năpădeşte furia. Nu-şi mai dădea seama de
cele ce face. Un val de1 căldură îl cuprinse. Se smluci dintr’odată din
făşia de lumină şi se năpusti asupra lui] Toader oare ţinea pistolul în
mână.-A vrut să-l svârle din mână cu o lovitură de picior, dar nimeri
alături.
O detunătură înfiorătoare] sparse, liniştea satului.
Oprişan, preşedintele Frontului,| căzu în .genunchi, scoţând un .gea
măt. îşi adună ultimele puteri şi târâşi o-luă la fugă. prin. întuneric.
Cei doi bandiţi nu ştiau ce eă facă. Lupan se, gândea şi el să sară
La unul, dar ştia icâ ar fi zadarnic.
— ■După el, n/u treibuie să scape!, strigă cu un glas de oţel Toader,
făcându-i semni cu mâna tânărului.
Acesta se luă după fugar şi-l ajunse îjm poarta unei oase. Voia să-l
lovească cu pistolul în cap, fără să mai tragă.
Omul rănit, gâfâind, ajunse La- uşa unei case, bătând cu disperare.
■— Deschideţi oameni buni,, săriţi!
Pistolul tânărului văjrsă din nou foc, iar Oprişan se prăbuşi în nşe
cu faţa la pământ, horcăind.
Satul se trezi deodată din somn. Câinii au început să latre, iar în
ferestrele caselor se aprindeau lumină,, aUzindiu-se strigăte dela un vecin
la altul. '
62
Clipele treceau eu repeziciune. Cei doi bandiţi au pornit, mânându-.l
pe Lupaii în fiaţă. [La marginea pădurii Toade^ îi dete o lovitură leu
pistolul, ameţind'u-1. Secretarul1 căzu în genunchi. In aceeaşi clipă tână
rul îl legă la mâini, pe la spate, petrecându-i o năframă peste ochi,, sgâl-
ţâindu-l1apoi puternic ca să-şi revină.
II împingeau ca pe o vită la abator, peste cărări pline de gropi,
peste câmpuri. '
— iSă nu faci' vre-o pacoste, javră, că-ţi siboară creerii, spunea
rânjind Toader.,, de .câte ori Lupan încerca; să se oprească.
Vremea| trecea. Vântul tăios de toamrnă târzie, îll cuprindea pe Lu
pan, făcându-1 să-i dârdâie dinţii îm gură. Strângea ,cu furie pumnii mâi
nilor legate, neputincios.
— S’a sfârşit cu toate — se gândea abătut. S’a) dus şi colectivul
din sat!
O dlirere sfâşietoare îl chinuia în inimă. Amnarul îl făcea, aproape
indiferent de 'cele ce se întâmplă cu el. îşi aduse aminte de navastă-sa
şi apoi, fără să ştie dece, îl vedea prin năframa neagră pe Codorici.
Rânjea!
' Mai multe ceasuri .au trecut aşa pe drum. [Frigul devenea mai pă
trunzător, vântul aproape îl îngheţa.
Ihtr’un târziu simţi miros de apă şi apoi uai susur monoton. „Oare
ce .apă o fi? Nu cumva Someşul?” lAuzea distinct cum se spărgeau va
lurile de ţărm*. i
Un fluerat ai lui Toader, şi lapoi un, răspuns mai îndepărtat îl neli
nişti şi mai mult pe Lupan.
,Se auzi plescăiţi de lopeţi înl iapă şi un zornăit de lanţuri pe ţărm.
II îmbrânciră pe Lupan în luntre (şi) aceasta porni legănată, făşâind
în apă. ' \ '
Someşul era acoperit die ceaţă. Zorile ce se anunţau spre răsărit nu
puteau pătrunde încă peste stratul gros., lăptos, de ceaţă. O raţă săl
batecă, întârziată, se trezi din isomini, .străbătând văzduhul, a'uzindu-i-se
miic aripilor. Totul părea ciudat, pustiu. . .
Luntrea s’a lovit surd1 de ţărm. Se auziră din nou zornăitul lanţu
rilor şi câteva şoapte neînţelese de Lupan. Se simţi îmrbâncit din
nou şi o mapă puternică îl ridică de gulerul sumanului, făcându-i vânt
pe ţărm, unde căzu în genunchi pe prundul moafe. Drumul continuă mai
departe. Şoaptele din jurul său păreau că) s’au înmulţit. Treceau priln-
tr’un stufăriş des, -cu sălciile aplecate, Icvindu-j necontenit pe Lupan
care nu se putea ferii.
■—■ Aeum să te vedem, izbucnea câte un glas, urmat d'e râs stăpâ
nit, plin de răutate.
Prin mintea lui Lupan treceau fel de fel de gânduri. Se gândea cam
îni ce parte ar putea (să se găsească, făcând!u-şi socoteala de timpul de
când. era mânat ca o Ivită, dar nu-şi putea da nicicum seama. Ştia însă
sigur, că singura apă mai mare din regiune este Someşul. Am ajuns
deci la Someş, — se frământai Lupan — peste, şasesprezece kilometri de
Negreia. •
68-
Nesiguranţa în oare se găsea îl 'umplea de furie. De mai multe ori
se gândea să strige, dar îşi dădea seama că aista ar însemna moartea lui.
Deodată Luipan fu M>it de un miros de fum. Vântul dimineţii adu
cea cu el un freamăt .potolit. al .unuijsat. Un cântat prelujng de cocoş
trecu peste împrejurimie, pierzânduJse undeva departe. într’un ecou
■dilfolrmat.
Nu peste mult fu oprit. Se auzi un scârţâit puternic şi se pomeni
trântit cu furie pe nişte paie. Tăbărâră asupra lui doi oameni, îi legară
cu străşnicie picioarele* i-iau aistupat gura cu o' năframă. Pe urmă i-aiu
scos legătura dela ocihi.
Era într’o şură largă. Simţea mirosul de fân şi d© bălegar dîn grajd
şi auzi apoi distins loviturile de copite ale vitelor.
Se lumina de ziiuă. Prin’ crăpăturile porţii se streoulrau fu
ioare de lumină. Prin partea dte sus a porţii, Dup an zări ’uin colţ dintr’un
turn. de biserică, necunoscut şi vârfurile câtorva brazi. Ce sat .poate fi?
— Ise chinuia Lupan să afle, fără a-şi aduce aminte sH-i fi văzut
vreodată. :
Ii părea ciudat că nimeni mu-i dă de urmă. De ar putea da un semn
tovarăşilor! Se simţea atât die departe de lume, încât îi părea iun vis
satul său. Ii trecură priin minte steagurile miulte şi zecile de mii de mun
citori —oraşul care manifesta înitr’o zi caldă de 23 August. -A fost şi
el în oraş. Aproape ix>t satul a ieşit. Câţi oameni erau! O mare nesfâr
şită. Şi acum nimeni nu ştia de el. Poate îl caută, dar cum l-iar găsi
oare ? : .
Aşa şi-a frământat 'mintea toată ziua, fără să .ajungă la o ieşire.
Să lăsă noaptea. Dijm când în când un moş întră pe portiţa din dos
să se uite ce rniai face. Niu-i adresa însă nieiun cuvânt. ‘
Pe la miezul nopţii auzi l|a poarta şurii nişte glasuri. Simţea oum
un val de frig năvăleşte în şură. .
L-au deslegat de picioare, ca să poată merge, îmforâncindu-1 prin
curte, .trecând printr’o ogradă, ajungând la iun grajd părăsit de la mar
ginea satului. Au intrat înj grajd.
Lupan credea ;că-i sare inima dela lloc. O furie groaznică l-a cuprins,
căutând să-şi elibereze mâinile din legături,, dar fără rezultat. Se aprinse
un chibrit, apoi flacăra domoală al .unei lumânări.1 vărsă raze peste Oa
menii din grajd. , ' '
Lupan nu cunoştea pe niciuniul dintre ei.’ Erau ţăranii, îmbrăcaţi
bine, cu curele late la brâu. Dini ochii lor, isvolreau luciri pline „de ură,
iar cuvintele pe oare le rosteau în noapte, trădau nişte pregătiri îngro
zitoare.
Aşteptau pe cineva, căci erau atenţi la fiecare foşnet. Lupan stătea
răzimat de o grindă putredă, obosit, dar cu mintea mal activă ca ori
când!. Se întreba ce vor face du el, ce vreaM să afle dislia el. Nu va
spune însă nimic! NiciUn cuvânt nu von scoate dela el!
Deodată se auziră ibătăi în uşe. Lumânarea fu acoperită şi unul din
oameni zise tare. ■
— Deschideţi, bate Toader!
64
Uşa se deschise şi intră Toader, urmat de tânărul calre a omorît pe
Oprişan.
Sângelie năvălii în rochii iui Lulpan. Aproape mi-i mai vedea pe
bandiţi de furie. Ii venea să se repeadă 31a ei, îşi (frământa mâinile în
legătoare. _ '
— Scoate ţi-i căluşul, porunci Toader aspru.
Lupan simţindu-se liberat dle strânsoarea de pe gură, nu putu să
nu se rabde fără să nu scuipe unia, drept în faţa celui ce l-a deslegat.
Un pumn zdravăn între coaste îi tăie [răsuflarea. Genunchii i se
:inmuiară şi era gata 'să cadă. Furia îi urcase un nod în gâtlej, înecân-
du-1. Răsufla greu, aspru şi pripit.
— Nn te lastâmperi, nemernicule, lasă că-ţi vine vremea!
Erau vreo cpt oamenii în grajd. S’au aşezat care pe unde putea,
.numai Toader, singur, stătea în pi>cio|atre.
Deodată începu, să-l întrebe pe Lupan despre colectivul din Nejgreia,
despre oamenii către s’au înscris, şi (despre sarcinile pe care le-a primit
dela Partid.
Lupan îşi dădea bine seama că dacă 'ar Ispuhje, ar fi acelaş lucru,
tot moarte l-ar (aştepta. Dar era botărît să nu scoată ni'cio vorbă, orice
ar face cu iei. Apum e tot una!
Vremea se scurgea fă|ră ca secretarul de partid; să scoată o «vorbă.
(Nici, atunci n'a vorbit când Toader a înlceput să-l1 lovească între coaste
-cu o rudă pe care o găsi l!a| îndemână. ■
îşi strângea «dinţii, aşteptând loviturile cu oehii închişi.
Ca prin ceaţă, din vorbele oamenilor din grajd, şi-a dat seama că
se află în Pomi, un sat destul de mare de pe malul Someşului. Aici
erau cele mai bune pământuri din regiune, iar chiaburii, destul de miulţi
în sat, aveau mari întinderii de pământ. Se dUcen şi' aici o luptă pe viaţă
şi pe moarte pentru înfiinţarea Unui colectiv. '
— S’au organizat, bandiţii-, — se gândea Lupan, plin de furie. Dar
nu pentru multă vreme! ,
Toader devenea din lae în ce mai furios. Chiaburii din jur dădeau
şi ei semne de nelinişte. Toţi îşi dădeau seama că nu vor. putea scoate
nici un cuvânt delia Lupan.
Intr’un târziu, Toader făcu pn, semn ciudat ou mâna, înjurând .şi
lovind cu picioruţ în omul) care stătea lungit pe podele.
L-au ridicat, au stins lumânarea şi Iau pornit din nou. Lupan şiba
dat seama că 'unii au) plecat, iar cu el (ni’ad rămas decât trei oameni,
printre care şi TlOiadejr. •
— Acum totul s’a sfârşit, ■ — gemu, Lupan, fără puteri, slăbit de
bătăi şi de foame. Nu-i nicio scăpare! -
Au ajuns pe malul Someşului. Nişte braţe vânjoase l-au înşfăcat,
strecurându-i o sârmă în jurul gâtului, legând de ea1 un bolovan de pe
marginea râultui.
Lupan stătea în genumdhi, fără să ise poată împotrivi, îmstrâmisorile
■■de cleşte.
Deodată se simţi îmbrâncit, rostogolinldtu-se cu piatră cu tot pe ma-
j A lm an ah u l literar, 5 — 1960
65
Iul destul de pieziş, înghiţindu-l! valurile. Nui-şl mai dădea seama de
iuimilC'. Sfârşitul a sosit. Mâinile legate Ha spate, nu-1 mai puteau ajiuta.
Apa rece a Someşului l-a trezit pentru câteva clipe din amorţeală,.
trăgându-1 însă o greutate mereu, spre f u n d . . . Nu ştia însă cum s’a.
desprins 'din, sârmă bolovanul care-1 trăgea spre fund. Se simţi mai
liber, mai uşurat. Svâcni din picioare, din tot corpul. Apa-1 mâna ca
pe un pai. Lovi1fundul cU; picioarele, simţi cum i se afundă bocancii în
nisipul moale. Căută să sa susţină, dar nu-şi putut folosi mâinile, lă-
sânduhse dus de vaîjuri. Iuota ;cu picioarele. Plămânii parcă stăteau să
plesnească. Apa deveni însă din ce în ce mai mică. Terenul de sub
picioare din ce în ce mai solid. Căpătă noi puteri. Se sbătea cu furie
în valuri, dar simţea că le Irăzbeşte. înainta cu grabă, dar cu luare-
aminte. Peste câteva mihute apa îi ajungea numai până la genunchi. . .
— Am scăpat, uf, cum de lalm scăjpat? — izbucni cuprins de o bu
curie nebună. 'înainte, repede, înainte, nu-i timp de pierdut! — se îm -
'bărbătă necontenit.
A ieşit din apă. Tot cu mâinile legate, pomi prim mărăcini, pr^n în
tuneric. Mereu înainte, tot înainte!
Zări o lumină în depărtare, |apoi alta Un sat!
Ii ■venea să chiuiască, să strige, dlar nu îndrăznea. Ii era frică să
nu-1 audă ceilalţi de dincolo.
Lucrurile au început să se desfăşoare cu repeziciune. A ajuns îu
sat. S’au dat telefoane în oraş, s’âu cerut ajutoare ca să-ii prindă pe
bandiţi. In' câteva minute fierbea întreaga regiune.
66
dajr nu putea face legătură între ele- Se simţea vinovat, nu ştia nici el
dece, dar se simţea vinovat de moartea Hui Oprişan.
— Dar Lupan ujnide-o fi? — întrebă Pavel în jurul său.
Toată ziua, satul vui ca Jun furnicar. Dini oraş au sosit miliţienii,
cercetau, au făcut percheziţii, dar pe Lupan nu 1-aui găsit.
Şi Codorici a ieşit pe uliţă, întrebând mirat de cele ce se întâmplă
în sat, exprimându-şi mila după Oprişan şi Lupan, care totuşi. . . erau
oameni de treabă.
A doua zi dimineaţă s’ au dfesnodat toate tainele care ţineau strâns
în glhiare întreg satul.
Au auzit că Lupan e în drum spre casă,, şi că l-au prins1 pe Toader
şi încă pe vreo doisprezece chiaburi din Pomii şi din regiune.
Tot satul s’a mirat când Miliţia a intrat' la Codolrici şi l-a surprins
pe acesta tocmai legându-şi într’o năframă (nişte bani şl acte. Era gata
să 'fugă. * ’
Veştile se învăluiau cu repeziciune.
— Auzi? Codorici?
— E l şi cu Toader au fost şefii!
— Au înjghebat o bandă cu bocotandil din Pomi ca să nu reuşim
să facem colectiv !
— Au vrut sâ-li omoare şi pe Lupan!
—■Nemernicii!
La fiecare colţ de uliţă se frământau grupuri de oameni. -
(Rusu Pavel era [ajproape 'beat. Toată ziua a hoinărit pe uliţă. Nu-şi
simţea rostul. îşi dădea sjeama pe ce căi streine a rătăcit. Nu era mult
ca să-i atragă şi pe el în banda aceea de chiaburii!. . .
— Şi m’am vrut să ascult de Lupan, n’am crezut! — se căina Pavel,
cuprins de disperare.
Acuma numai începea să-i cunoască pe oamenii care erau împotriva
colectivului. Şi Codorici, Codorici cel eu războiul!. . .
Spre seară a sosit în sat Lupan. L’âu adu's cu o maşină a Partidu
lui. Pe faţă i se vedeau dlungi vinete dei lovituri, iar ochiul drept îî era
umflat, de nu se vedea nimic din eh
Purta un palton ojrăşenesc, iar cioarecii pe care-i mai avea, erau
rupţi şi murdari.
Maşina a oprit în faţa Comitetului. Ca un fulger se răspândi prin
sat vestea sosirii lui Lupan.
Pe uliţe, cete de oameni, copii şi! femei se grăbeau spre Comitet,
vorbind cu înfrigurare. _
Mulţimea care erai adunată în faţa Comitetului se îngroşa tot mai
mult. Parc’ar fi fost un târg.
— Vedeţi cum me-au îmbătat de cap?
— Şi ce mârşăvii!
— i Nemernicii'! Ucigaşii! . . .
Se făcu deodată linişte. ODn uşe apăru Lupan, ţinând o batista la
ochi. Câjnd văzu mulţimea din faţa 6% începu să se îmbete de cap, fiind
nevoit să se razime de pervazul uşii.
67
Mulţimea aştepta să vorbească, idiar Lupan nu putea' scoate miciun
cuvânt. , '
Seara se întuneca tot mai mult. Satul rămânea însă fără lumini.
Toţi ierau plecaţi de acasă. Liniştea care s’a lăsat peste oameni părea ■
plină de aşteptări. ,
Deodată Lupan păşi mai înainte, coborând două trepte spre mul
ţime : . ! - '
— Vedeţi, a âpărut steaua — zise tare, arătând spre răsărit.
lO învălmăşeală de glasuri sparse liniştea de mai înainte:
■— Steaua-lui Codorici. . . 1
—- S’a dus steaiua lui, odată cu el ! . . . strigă Ideodiată Rusu 'Pavel,
cuprins de furie. , ,
îşi aduse aminte! de vorbelei pe care Le-au schimbat într’o seară în
poartă cu Lupan' şi l-a cuprins ruşinea de felul cum î-a! răspuns.
Fără să ia în Seamă pe oamenii carerl îmbrânceau îşi făcu loc
printre ei, ajungând la trepte: j
— Măi Lupan, eu mă înscriu în, colectiv: „Am trăit şi am văzut!”
Nimeni nu mă poate albate. i .
Ca o furtună peste o mare jliniştită, aşa trecură cuvintele lui Rusu
peste mulţime.
— Şi ep, şi. eu, izbucniră Zeci de glasuri din mulţime.
■
— Să piiaTă Ibocotanii! din sat!
— Nu mai vrem să ne sugă măduva!
Lupan Gavrilă Simţea că-i apar lacrimi în ochi. A ajuns să vadă
că oamenii şi-au dat seama de. toate mârşăviiî'e duşmanului de clasă.
Fără să se poaită împotrivi, se apropie de Rusu şi-l strânse cu! putere
în braţele-i aproape schilodite. ,
Rând pe rând apoi oamenii au intrat în 'cancelarie şi au semnat
cererea pentru constituirea gospodăriei1 agricole colective, prima diin
judeţ.
Feste şasezqdi de familii de ţărani s’au înscris în' acea sealră.
iS’a făcut târziu când oam$nfii au| pornit spre casă. Rusu Pavel se
simţea uşor, parcă cineva i-ar fi luat o greutate de pe inimă. In aceste
câteva zile (s’a schimbat’ atât (die mult, că nu se mai cunoştea.
Când a ajuns acasă şi a fost întâmpinat de FHorica, nu se miră de
loc, când aceaslta îi spuse, că în Dumineca Viitoare, Iosif, muncitorul
din oraş, va veni la ei acasă şi !o va cere de nevastă.
— >iO să jucăm tfata-mea, o, să jucăm la nunta ta şi ia serbarea în
fiinţării colectivului nostru, îi |răspunse Pavel, cuprinzând-o cu drag
de umăr şi intrând în casă.
68
B on cso? IsLvân
Valea n’are altă ieşire decât spre Aprusi Pe aici trece şoseaua asfal
tată şi calea ferată, care taie (satul im două. Privită de pe deal, câmpia
pare tigae uriaşă. Pe mânerul ei lat, o locomotivă minusculă trage
după ea vagoane cât furnicile.
Coşul fabricei pa[re un (s/etan de întrebare; creşte din mijlocul sa
tului spre înălţimi. In jurul lui s(e înşiră clădiri du. acoperiş de sticlă.
In partea de miazăzi -a câmpiei, unde dealul este acoperit de Ibrazd! şi
de mesteceni cu coaja albă, se văld oamendi„care.,roiese miuneinld1. Gră
biţi,, aşează‘ cărămizile una peste (alta. 'Alţii ridică pe ziduri grinzi
lungi. Pun acoperişul. 'Ceva mai- departe sunt cinei case gata.. Direc
ţiunea fabricei consitrueşte case pentru muncitori.
Soarele de sfârşit de.M ai, urcat-spre'amiază, nu ştie de glumă.,
E atât de fierbinte, încât face pe cei ce nu sunt obişnuiţi ou eăldbiia
să scape ţcâteo .înjurătură. Deodată sirena răsună puternic.
Amiaza! .
Ordinea lucrului se destramă. Tinerii se înghesiuiesc la duşul- de
sub salcâmi, înconjurat cu gard dle scânduri ,şi se spală stropindu-şe
unii pe -alţii, sau năvălesc la robinetele agăţate deasupra lăzilor leu
tencuială. Apoi pleacă veseli! spre cantina fabricei.
Dar cei cinci de lângă zldluli de cărămizi, nu merg la masă. Deşi e
o zăpuşală de cuptor, fac focuri. Pirdntre clădiri se mai zăresc în
flrei-patru locuri, şuviţe die fum. Oreţngiile de brad uscate trozmesc,
mistuite de flăcări. Dinspre pădure bate vânt. Se loveşte cu putere
de zidurile noilor clădiri; se svârle sub 'flăcări: focul saltă sus, îşi
desface aripile furios ca un cocoş roşu, bătăuş. Un alt val de vânt
saltă spre flăcările ridicate; mângâie feţele celor ce stau în jurul fo
cului şi piepturile lor păroase, care se umflă în cămeşile desfăcute. Pe
Laioş Iha atins mai mult. îşi acopere faţa ou mâna.
— Drace! şi îşi freacă pieptul. Nu-i nimic. Degetele Iui învârt din
nou frigarea ascuţită, făcută dintr’un capăt de scândură. Chiar şi aşa,
69
şezând pe trei cărămizi, mu este mai înalt decât un om de statură
mijlocie. Părul e creţ, (brun castaniu. O şuviţă îi cade pe frunte.
— Frumoasă filacără, te băribiejrleşte gratis1. Cuvintele au sărit în
mijlocul râsului ce-1 scutura pe Balint, cel cu vorba repede şi faţa de
vulpe. iStă şi el pe o> grăim®jo ară de cărămizi; râde săltând dlin picioare.
Balint e muncitor isteţ şi iute, niu vpea să se asocieze cu nimenea. El
spune: nu vreau să muncesc pentru altul! ‘ '
■
— ■Eşti întocmai ca scttiela voastră, — îl împunge din nou. — In
fiecare zi se răstoarnă şi voi o lipiţi iarăşi. Totuşi s’ar putea ca voi
să fiţi primii, nu Aurel... Pe anine nu mă provocaţi la întrecere? Ha, Iha,
ha...! Flacăra ţi-a mângâiat 'sprâncenele şi părul creţ. Ştie că te dud
deseară 1a. Ilorna, pentru ea te fa|ci frumoşi...
— Ascultă Balint, nu igl|uimfi pe socoteala Iloned, eu am intenţii
serioase... nu dau voie nimănui ca...
—■ Ho, iha, ha, hi, hi, hil... loonltinmă să râdă Balint. Ai intenţii
serioase... nu dai voe nnlmălnlui să... nise el batjocorind pe Laioş. Şi
alţii au intenţii serioase... în ceeace priveşte întrecerile.
‘ÎJ*
70
deodată în gură, împreună cu bucăţica de pâine prăjită. Se ridică. Se
duce la robinet. Bea zdravăn. Se culcă lângă ceillalţi, la umbra copa
cului
Saniyi pipăie ţigănite dim pachet, căutând una moale. Ia foc dela
Karancsi cel lung ,oare sade lângă ©1. Suflă fumiul în urma lui Balmt,
care pleacă tăcut. Acesta se înitoa|rce şi-i spune llui Bagosi: — O să
vedem care e mai bun' la miuncă: eu sau voi.
— Oe v’a apucat, dece nu, vă împăcaţi?
■
— Se împacă cei supăraţi. OEu inu sunt.
Liniştea e întreruptă de un cântec vesel. Se întorc dela cantină.
Cântă băieţii dim gnuipa lud Aurel, cel cu pistrui. Aurel e cel mai gă
lăgios. Faţa lui e peistrdţă ca oul de uliu. Dar cântă ca o pasăre.
— V ’aţi 'umflat iar cu varză creaţă. Befhăiţi ca nişte capre — le
.spume cântăreţilor Bagosi surdul.
•a?
71
îşi continuă lucrul grăbit, în timp ce se gândeşte la. Bonta* Nici;
când1 se ridică în vârful pMoa|rtelor, nu-i ajunge până la umăr. E:
subţire, delicată. Şi ce binie o, aranjează halatul alb! Şi cât de blond
îi e părul! Pe ihraţ crucea roşie. Parcă ar fî o doctoriţă. învaţă se-
pregăteşte pentru examen. Te pomeneşti că va deveni medic. Şi dlece
nl’iar putea1? Acum se poate şl la noii, nu numai în Uniunea Sovietică.
Şi eu?... vT>a. îşi încleştează pumnul puternici; parcă ar vrea să apese-
eleva. Aşeaiză cărămizile atât «dle repede, încât Imre nu răzbeşte să-fi
diea la timp altele. ;
— Şi eu aş putea să învăţ, chiar,, dar deocamdată trebue să arăt
aici, cum se lucrează în Uniunea Sovietică. Şi dacă niu va reuşi1? — se
gândteşte cu groază la asta, — dacă vor râde, mă vor batjoco)rl! Pe
Bonta... iaş pierde-ta. E h! (Dacă acolo am fost în stare s’o f!ac, dlece nu
aş facewo şi' aici? Toţi simt băieţi buni, mă vor ajuta. Dar schelele-
astea, dece se prăbuşesc mereu? In definitiv, asta inu e treaba mea.
Şi ale lui Aurel se prăbuşesc?.1Totuşi -ar trebui să mă preocupe şi asta.
Doar n’o să închid ochii, când! cineva le strică.
■—■Noroc la lucru. Laioş Ise întoarce. E secretarul Comitetului de-
fabrică. Coboară repede. Până a ajuns la secretar,, ceilalţi s’au:
strâns în jurul lor. ; .
— Bună ziua tovarăşe Mihalca — şi îi întinde mâna secretarului..
— Cum merge lucrul'?
■
— ■Merge bdnte, dlar... totuişi ceva nu e în regulă.
— 'S’a Snlâmplat ceva? 1 _
— Mi se pare că istrică cineva schelele. In! povesteşte cei a, observat.
In timp ce vorbeşte, secretarul oferă ţigări1 celor .din jur. Aprinde şi'
Bagoşi o ţi-gare, deşi nu obişmueşte să fumeze. -Secretarul ia hârtie,
creion, şi notează. Bagoşi din spatele Iul trage ou ochiul la ce scrie. '
— biţi vigilenţi'! Se uită la Bagoşi dle pe al cărui gât, Laioş tocmai'
prinsese un purice gras. A băgat de seamă şiii secretarul şi a întrebat
râzând!; — Ce-i tovarăşe, dece rabzi parazit pe gâtul tău? Bagoşi S’a
făcut roşu ca racul. De ruşine a uitat să vorbească tare.
— N ’am băgat de seamă, îngână el încet, în timp ce se uită la;
purieele pe care îl plesneşte (Laioş între degiete. — Cât e die puţei-nite,
eu nu pot să plesnesc purecii decât cu unghia... spuse el mai- tatre.
-— ■ Bine, şi aşa e bime„ miul-1 cruţa. Prihde-1 binle sub unghie — îi'
spune râzând secretarul'. Ii strânge mâna şi porneşte spre Aureli
— Când se, ‘uită l|a timid,• parcă simţi că te mângâie căldlura din1
soba 'dle tuci — spune Laioş. ‘
— iCe e Bagoşi, tel-ai înroşit? Toţi râd de încurcătura lui Bagoşi,
apoi Se apucă iar de lucru. 1
— Aşteaptă puţin ,îi spiune Laioş lui Imre. Privirea lui alunecă'
pe schelă oa o pasăre, apoi trejde spre băeti.
72
aleargă cu sgomot pe scările die lemn. Schela se clfatină sub el. Nu e-
bime legată.
— 'Am să văd ce e ou ea, după ce termin1 lucrul. Iâuos aşeagă.
găleţile ou tencuială şi pleajdă cu cele goale. Sanyi umple despicătura
lingurii. Tencuiala curge uniform* peste ‘ rândurile de cărămiziii Aouim
lucrează la peirtele principal. Cu fiecare rând încan'jbară toată clădirea.
Pentru pereţii despărţitori e pusă lqgătujră. Csige Feri e la sfoară şi
la schele. — Nu o fi cumva acolo greşeală? Nu. Feri e un bun speci
alist şi e cinstit. Bajgoşi surdul şi1 Karamcsi cel lung cară cărămizi pe
tăvi mari de grătare. Pun şapte dintrodată, le pun îţii pipioalpe, întrle
ele siunt leţuri, în felull acesta Imre le poate apuca mail bine. In colţu
rile zidurilor, în locul ferestrelor, sunt aşezate vertical leţuri. Pe leţuri
sunt semne făcute cu creionul, la distanţe de câte opt eentrimetri. Pe
Secare linie, câte iun oui'. Asta este igrosimea unei cărămizi. Pe asta. se
întinde frânghia. .
Toate acestea sunt inovaţii. Laioş leLa arihs din Uniune. Băieţii
au mare încredere în el. -
Cei care lucrează la dDădirile ve'cine, vin mereu să-i) privească.
In după amiaza aceasta, lucrul merge excepţional de bihe1.
— ■ Ne privesc.... ne privesc, ■— spune Imre plin de bucurie. iS’a-
pleaică spre Laipş, parcă l-ar şopti.
— Daţi-i înainte. O să ne privească ei şi mai şi... De pe frunte
îi curg Ibrdbonne de sudoare. '
Balint lucrează la la cincea casă de aici, singur. N ’are decât două
ajutoare. Unul oare poartă cărămizile, iar celălalt calre îl aduce ten
cuiala. E l n’,a pus .scândură la colţurile clădirii. Are ochi buni. INu
înseamnă decât tot al treilea sau al patrulea rând1. Pentru fiecare că
rămidă aşezată, la loc, se apleacă şi ar© nevoie (de câte cinci mişcări
până o iaşează pe zid: pune tetocuiailn pe perete, se apleacă să ridice că-
răjmida, o pune în tencuială şi o loveşte cu coada lingurii, să fie aşe
zată drept, .după frânghie. Frânghia tot el o aşează1, aleargă dela un
capăt al clădirii la celălalt.
— ■Nu-mi umple lada del tencuială, se usucă — ■ţipă el la ajutor — ,
adăt-mi apă s’o mai siu(bţi|ez. Se opreşte, se uită la echipai lui Aurel
,,— lucrează câte doi,i tot ca mine” . Bordaisi uscatul cântă tărăgănat:
73
Soarele nu se mai vede. A căzut după deal. Bazele lui nu mai
untră decât prin despicătura ivăii, luhigi şi drepte. Printre clădiri, (u’au
rămas decât paznicul! dle noalpte şi 'echipa lui I.aios: ei ţin o scurtă
consfătuire. Laios ţine în mână ium creion şâj notează.
■
— Şase mii opt suite (cărămizi.
— (Tiu spui —■ se .adresează lui Eapancsi, .că1 efortul nostru e de
geaba? Dacă vom continua mereu să spunem nu, atul^d .binemţeijes
că nu vom reuşi. Avem mult buoluc cu, schelăria, Se prăbuşeşte mereu,
fiindcă are numai doi metri. Prea mult trebue să ne aplecăm, să ne
întindem. Ştiţi .ce? Să nu aşteptăm pe nimeni, să facem singuri aitele
noi. Vreţi? ' )
— Vrem, de sigur că vrem! strigă Bagosi Pista, surdul).
— Atunci, Ihiaidem.
Fierăstrăul ronţăe, bucăţi de lemn sar în aer, sună ciocanul... 'Se
cară scânduri, (grinzi. A înserat. Aprind focul. Lucrează mai departe l>a
lumina lui.
74
sboară deadreptul Fpre Bahmit, însoţit din \când' în cand şi de scuipat.
Ltunci Balint se retrage puţin şi îşi ştergea gura sclifosit, cu batista.
— Iţi spun eu, ăştia nu iaiu, nici» consideraţie pentru oameni1. Uite
i eu sunt maestru calificat, ou carte de muncă, şi sunt
ilDLt să lucrez ca o calfă... Ei, dar! Se va schimba situaţia şi atunci.,
pliasul i se schimbă şi isâsâie c& un gâscan. — Dar nu pot să-ţi vorbesc
ie despre asta, mă înţelegi! ? i ■
— înţeleg, — îl .spune Balilnt, bâlibâindu-se şi1 bălăbămindu-se pe
scaun. ' .
— Acum le trebue oamem ca Laios sau ca Aurel cel pistruiat,
diuncă în colectiv, întreceri. Scot şi1 maţele diu om. 'Aseară spunea
Vunel: „Trebue să ne luăm după Laioş. Aurel nu se sfieşte să Olaude
)e alţii. Nu e cine ştie ce meseriaş; ii-aş lua cartea de muncă” .
In capul lui IBalint toate se învârtesc. Bordâs îl) apucă d’e braţ.
— M’ai înţeles? Intri în echipa lui LaSlos. Vei face tot posibilul ca
iă nu-i reuşească nimliic. Vei strica tot.
Balint aolbeaiză ochii la Bordâs şi bodogăneşte singur. Rădăcina
grumazului e atât d!e crtaaţă, ea tureacul unei cizme vechil In loc de
trechi, pe capul .uscat, are doi colţunaşi tăiaţi oa pintenul'. Ochii h sumt
işezaţi atât de lateral, pardă ar fi un cal. Deasupra gurii, în loc de nas,
i atârnă un eâiltaboş răjsudiit. Părui e rar şi sfourliit, ca o blană de
pisică înfuriată. — ■ „Ce frumos eşti” — îşi spunie Balint sieşi.
— Hai să mergem; — IBalint ar vrea să plece., .
— Miai stai niţel. Aşadar... n’ai nicio teamă... dacă o să fiii isteţ, o
lă te fac maestru. Să iai grije de schele, întotdeauna să se ‘prăbuşească,
in seara asta trebue' isă le aranjazi, pe alte lui L'aios. Ţi-a lufcut-t» pe
lomai? Câaid vei fi maestru, pe tine te va iubi.
— Pe Bona? — a întrebat Balint, dând din mână resemnat. Ea
: a lui Laios.
•
— N'u o lăsa, nu fi laş, e o fată frumoasă, ştii cum sunt femeile,
iubesc pe cei mai mari în rang.
Ga să ajungi la Şantier, din strada Sarkozi, trebue să treci pela
Căminul Cultural. Ferestrele căminului sunt luminate. Baliint se uită
|a ferestre. Bordâs îl ia de braţ. târânclu-1 după eJ,
Uşa se deschide, cineva a ieşit.
-— Balint, Balinit, — se aude o voce.
Se lintorc. liana. _
iBalint se îndreaptă repedie spre fată, părăsindu-,1 fără nicio vorbă
oe Bordâs. Siliueta şi glasul hui Bordâs care înjură, sunt înghiţite de
htuneriiicul unei ulicioare.
•— Nu ştii unde e Laios? — întreabă fata.
Balinit nu se apropie de ea, să nu i se. simtă mirosul de vin. Pace
sforţări să meargă ‘drept. Bina că e întunelrlc, se gândeşte Balint. Nu
se vede nimic.
— Laioş? A rămas pe şantier, lucrează.
■— E întuneric, niu se mai vedfâ.
75
— Nu ştiu.. Chiar acolo mergeam. Vino şi dumneata să vedem ce
Pata ezită. ’
— • Hai;, vino. <0 să se; bucure Laios.
Pornesc.
76
cum la bibliotecă. Laisă-mă în pace', nu fi obraznic... Ţi-iam spus ipe
ne ilubeS'C. . -
— Ilonia, dragă Bona, vreaiu săi fii soţia mea».. Glasul bărbatului
emură de emoţie.
— Porcule, iasărtmă, lasă-lmă, aifofeU’ strig. .
Laios stă încremenit lângă petrete, eu respiraţia tăiată.
Se aiuidie sgomotul unei încăierări.
— La... Latos, ajutor, ajutor!
Laios horcăie, geme, ca iu)w copaie rupt de furltună, se repedle în di-
eţţia glasurilor. (Dintr’o singură priivijre îşi1 dă "seama ce se întâmplă,
lona se luptă cu Balint.
—7 Câine! Mama. ta !... Ăsta îmi eşti! Aruncă laţul. II apucă pe
:alint de pantaloni şi de guler, $1 învârteşte de două ori în juirul lui,
ând să-l trântească de pământ. 'Se and sgomote de paşii grăbiţi.
— Opreşte)-te, meibiuniule, ce vrei să faci? Se aude o fluekătură. Din
tânga apar oameni în uniformă, iar 'dim' partea cealaltă soseşte paiz-
icul. Balint se ciocneşte ide pazţnic trântiudu-1 la pământ. Scapă din
lâna lui ILaiois şi rămâne lâţlgă paznic. Din cauza avântului pe care
i l-a luat, Laios cade lovindu-pe cu capul d>e un dbîeet tare. Ameţeşte,
îalint se ridică repede duprins de' groază, parca air arde hlainele pe el.
) ia Ua flugă. ' ■
— ■Ce ai făcut?' Ge ai făcut? — strigă cineva în el, la fieoarte pas.
’uge printre rânidlulrille de case, se împiedecă de grămezile de cărămizi.
)in spre stânga, se prăbuşeşte o schelă cu sgomot mare. Cineva fuge
i faţa lui. H recunoaşte. E^Bordâs. Spaima se schimbă în mânie,.
■— El e vinovalt pentru toatţe. Eu n’am vrut" decât să mă plimb,
le vor spune acum ceilalţi'?. Daios o să mă omoare.
— Oameni Ibumi, veniţi încoace, încoace, — ■urlă cât poate de tare
i aleargă în urma lui Bordlâş, în întuneric. H ajunge, se împiedecă în
ava şi cade. întinde mâna şi-l apucă pe Bordâs de picior. Cade şi
îordas., iSe rostogolesc, se muşcă', hârăiie răguşit din grumaz. .
— Dă-mi drumul, netouniulleţ, — spune Bordâs, răsuflând greu.
— Nu te las, tu eşti de vină! " '
Simte o lovitură în cap, apoi iun lichid! prelingăoidu-se cal'd pe gât.
Hoţul sie întunecă în jurul liui. Trei miliţieni oare de cinci zile pândeau
>e cel ce strică schelele, îl (apucă zdravăn pe1 Bordâs. In'că n’a ajuns
>ă se ridice. Corpul lui slalb se svârcolleşfe în mâinile lor puternice şi
ipoi cade grămadă, oa o cârpă. Nu mai mişcă. Pieioarele-i subţiri îî
simt cuprinse de tremur. Se aude ţăcănitul unei) lămpi de buzunar. II
ssaminează pe Balint. In dosul urechii, o rană lungă.
— Să-l diucem şi pe ăsta? '
Balint se ridică...
— O să poată veni singur. Să mergem.
Ceva mai la o parte, se ridică şi LaiOs. E lovit. Sie freacă. E
puţin ameţit. Bona îl ia de ibraţ, îl sprijină. Laios se reaziimă de ea,
se lasă dus. Cât e de puternică! gândeşte eli
— Ilona, — îi şopteşte Laios, şi o îmibrăţişea-ză.
77
— Laios, — îi spun© fata şi se strânge mai tare lângă ei.
Se caută unul pe celălalt în întuneric. Nu trebrue să se caute pre
mult.
■
— Eşti lângă mine — îi spune Laios1.
— Da, — îi şopteşte fata.
Paznicul de noapte se ridică mormăind1 .
-— Ei Ce s’a. întâmplat?
— Totul e îni regulă, i-au şi dus — îi răspunde Laios, dar; mia
puteai să stai culcat puţin.,
Râd eu toţii. ,
Un miliţian cane a rămas îiiii urmă se apropie de ei.
—■ Dimineaţă să veniţi şi voi, trebue săi facem, un proces verbal
— Nu, nu mă diue dimineaţă, — îi răspunde Ihotărît Laios, —
după ce îmi termin lucrul. Nu o £5! târziu nici atunci.
■
— Ilona, îii spune miliţianul, ai de liuicinu. Ar trebui bandajat ca
pul lui Bjalint. I La pocnit zdravăn Bordâs. -
Cei doi pleacă. Rămâne paznicul singur, în noapte. Din spateh
dealului dinspre răsărit, se iivesc zorile.
-se*
78
parcă ar avea im turban. 'E palid, Nlasul pare mai lung, seamănă cu,
un ardei ascuţit.
•
— Laios... îmi diai voe să stau şi eu aici?
— Nu eu am făcut focul.
■
— îmi dai voe? — şi sie uită rugător la Bagoşi.
Bagoşi asudă lângă flăcări, deşi altădată suporta mai, bine do
goarea focului. îşi aşează alături' pălăria verde învechităi. E chel. .
Laios vc|rfbeşte: — B alint!... deşi nu eşti prea cinstit, totuşi... pe
lângă Bagoşi Pista mai trebue un om la purtatul cărămizilor.
— Dacă vreţi să mă luaţi...
CELE D O U Â U N IV E R S IT Ă Ţ I IN L U P T A P E N TR U PA C E
80
Fiecare membru,al celor două Universităţi — dela student’ şi până la Eector
şi-a simţit sufletul cuprins de mândrie şi bucurie, punându-şi semnătura pe
"acest document, prin. care cu toţii se înrolau ca soldaţi 'în marele front al păcii,
luându-şi astfel angajamentul de a lupta ‘până la victoria finală, împotriva celor
„puţini, dar,încă destul de puternici, împotriva aţâţătorilor la război anglo— ame
ricani şi a slugilor lor. Aceşti tineri studenţi, împreună du întregul corp uni-
’ versitar, sunt însufleţiţi în lupta lor dârză de exemplul1eroicului popor sovietic,
format în cele peste trei decenii def existenţă a- primului Stat socialist din lume,
- de către gloriosul Partid Comunist (b) şi de geniile omenirii muncitoare Lenin
şi Stalin.
Omul sovietic, născut în focul jluptelor Marei Bevoluţii Socialiste din Oc-
tomvrie 1917, călit în lupta, grea şi îndelungată împotriva intervenţiei străine
-şi ia izolării, format în munca de zi de zi pentru construirea glorioasă a socia
lismului, dârz şi neînfricat în lupta pe -viaţă şi pe moarte împotriva cotropi
itorilor fascişti, victorios şi conştient de puterea sa la sfârşitul Jnarelui Eăzboi
■de Apărare a Patriei, este exemplul viu pe care-1 avem cu toţi în faţa ochilor.
Ca’ luptători pentru cauza păcii şi a democraţiei, colectivele celor două
Universităţi clujene au" urmărit eu interes evoluţia, situaţiei internaţionale, care
merge spre ascuţirea la extrem a luptei dintre leele două l'agăne. Aceasta le-a
.fost dovedită prin faptei de•netăgăduit. - '
Uniunea Sovietică — bastionul păcii şi cd mai puternic stat din lume —
- prin realizările sale gigantice, în drumul său spre construirea comunismului, în
registrează succese epocale pe plan economic, sociali, politie şi cultural. In jurul
;acestui pion de nezdruncinat al păcii şi socialismului se grupează stateiei de de
mocraţie populară, precum şi Republica Democrată Germană, care întruchipează
•năzuinţele întregului popor german spre unitate şi independenţă. Izgonirea arma
delor Kuomintangului de pe Continentul)asiatic, de către vitezele armate populare
•chinze, este o nouă lovitură dată imperialismului american, întărindu-se astfel
considerabil lagărul păcii şi democraţiei ,prin eliberarea celor aproape |500 mi
lioane chinezi de sub jugul exploatării aşa numitei „civilizaţii americane”.!
Dar în timp )ce lagărul păcii se întăreşte şi se extinde, lagărul imperialisL.
unului (scţârţăe din toate încheieturile sale. După mai bine dd doi iani de (aplicare
a „Planului Marshalâ", ţările cana s’au bucurat de binefacerile „altruismului ame
rican" sunt pe pragul falimentului total. Acestei „binefaceri” se rezumă la scăde
rea catastrofală a producţiei industriale jproprii;, la sporirea şomajului, la extin-
•derea pe scară şi mai întinsăţ a mizeriei şi la subjugarea totală politică şi pier
derea indepencljeţei |lor inaţionala. -
„Pactul, Atlanticului de Nord" a avut aceleaşi rezultate dezastruoase pentru
■3tatele semnatare, obligându-le la majorarea nelimitată â creditelor în vederea
înarmărilor şi la supunerea' necondiţionată la armatelor lor naţionale unui coman
dament unic, care nu este nimic altceva decât supunerea oarbă ordinelor date de
Washington. Consiliul european, Planul Schuman şi toate celelalte combinaţii
militaro'-politice, nu Isunt decât manifestări ale isteriei războinice, manifestări
caracteristice pentru o lume care îşi trăeşte (ultimele zile. _ -
, Intervenţia militară deschisă a imperialismului american în Coreea, este ac-
-ţiunea disperată a nebunului care vrea să se debaraseze de cămaşa de forţă.
„Această cămară se Istrânge tot mai mult şi din toate părţile în jurul celor ce
82
fecită armonie, avfuid, în faţă ţelunle clasei muncitoare, lupta pentni socialism şi
pace.
In activitatea culturală acecaş coeziune se remaică prin organizarea — pe linie
studenţească sau lunversitară — a diferitelor întruniri tovărăşeşti, manifestaţii
sau serbări comune. Toate aceste fapte ne dovedesc că cele două popoare con
locuitoare — poporul român şi maghiar — asmuţite timp îndelungat unul împo
triva celuilalt de către burghezia exploatatoaie, îşi cunosc astăzi interesele şi
au pornit pe diurnul bun al colaborăm tovărăşeşti în muncă.
Cursurile predate studenţilor, au ajuns în coi doi ani de aplicare a reformei
învăţământului, la un nivel ştiinţifici ne mai întâlnit în Universităţile noastre.
Acest lucru a fost posibil deoarece acum, la baza îyăţământului nostru ptă cea
mai înaintată ştiinţă dm ,lume, ştiinţa marxist-leninistă. Sunt eliminate din
cadrele preocupărilor didactice şi ştiinţifice interpretările mistice, arbitrare sau
obiectiviste, această luptă ducândmţse în permanenţă jpentru înlăturarea definitivă
a moştenirilor nefaste, ,ee na-au rămas dela vechea şcoala burgheză. In locul Aces
tor concepţii veclii — retrograde, Universitatea nouă leagă educaţia ştiinţifică cu
practica vie a vieţii, luptând împotriva a tot co este, jieacţionai. Activitatea du
dactică şi ştiinţifică este legată de problemele ridicării nivelului de trai al clamei
muncitoare, de problemele construirii socialismului la noi în ţară, de lupta pen.
tru pace pe plan mondial.|
Una dintre preocupările cler seamă ale celor două Universităţi este însuşirea
cât mai grabnică şi în mai bune condiţmw) a limbii ruse, atât de către studenţi
câţ şi de corpul profesoral, ,Cu toţii fcunt conştienţi de necesitatea însuşim cât
mai temeinice a acestei limbi, deoarece în'acest fel cercdtănlor ştiinţifice şi activi
tăţii Ididactice li se deschid perspective |cu mult mai largi, piin luarea unui con
tact Idirect ou operele de importanţă capitală] ale lui Lemn şi Stalm, şi ou como
rile nesecate ale ştiinţei şi culturii ruse şi .sovietice. Cursurile) de limba rusă sunt
îcgulat şi cu interes frecventate de studenţi, iar unii profesori şi asistenţi, au
ajuns să poată ţitiliza. tratatele sovietice, fără a mai recurge la traduceri. Iu
viitor acestor cuivţuia li fie va. da o importanţă şi mai maic, deoarece cu toţii
simt conştienţi că prin însuşirea cât Imai grabnică! a limbii nise se grăbeşte con
struirea socialismului şi întărirea Patriei noastre în lupta pentru pace.
Compoziţia socială a Universităţilor clujene — - ţatât în cadrul corpului uni
versitar, cât şi în cel al studcfaţilor — s’a' îmbunătăţit simţitor. Astăzi nu mai
este loc în Universităţile Noastre pentru duşmanii clasei muncitoare. In schimb
însă Partidul şi Guvernul nostru asigură condiţii materiale optime pentru toţi
ţinem cinstiţi şi doritori de învăţătură, prin acordarea ,de [burse dm ce în ce
mai numeroase. In acest fel se asigură, prin formarea de noi cadre de specialişti,
ieşiţi dm sânul clasei muncitoare, bine pregătiţi şi conştienţi de înalta lor mi
siune, elementele atât de preţioase şi do necesare pentru construirea socialismului
şi menţinerea, păcn.
De altfel, schimbarea radicală ce s’a efectuat în ultimii doi ani în rândurile
studenţimii clujene şi-a dat roadele pe ,toate planuule activităţii lor. Disciplina
şi munca Studenţilor, atât în cursul- anului cât şi în timpul examenelor, a fost
incomparabil mai bună ca,în anii trecuţi. Grupele de. studenţi, formate im cadrul
anilor de studii, sunt cel mai eficace mijloc de a trezi simţul riispunderii fiecăruia
în parte, faţă' de colectivul :liu-care face parte.
83
Roadele reforma învăţământului încep să se vadă în mod Jiotărît, datorită
eforturilor comune ale corpului profesoral şi a studanţimii. Rezultatele exame- •
nelor din anul şcolar 'expirat nu fost foarte bune. Procentul corigenţilor şi a
repetenţilor a,scăzut în aşa jmăsură, încât ne face) să crediem că în curând, aceste
două noţiuni Vor intra în coşul cu gunoi al moştenirilor vechii orânduiri burgheze. *
Activitatea tineretului nostru, universitar nu s’a limitat numai la rezolvarea
problemelor, pur didactice, ci a fost extinsă şi la alte preocupări de 'ordin-edu-
cativ-cultural şi sportiv. Organizarea diferitelor întruniri tovărăşeşti, a echipe
lor de dansuri, corun, a echipelor sportive, toate acestea contribue în mod efectiv
la formarea, omului nou, a omului de imâine,' care va trăi şi' va lupta cu dârze
nie pentru cuceririle clasei1 muncitoarei. .
. . Dar astăzi Universităţile noastre sunt organic legate şi de activitatea politică
a ţării noastre, luând parte cu entuziasm la toate manifestările şi acţiunile
organizate pe plan politic totem sau internaţional. Studentul de astăzi, profesorul
da astăzi, jsunt strâns legaţi prin'1toate fibrele lor de desfăşurarea vieţii politice
de care,nu mai pot să rămână izolaţi Ca dovadă, participarea unanimă’ şi entu- .
ziastă la acţiunea de semnare a Apelului dela Stockholm sau la toate manifestă
rile organizate de Comitetele ţde luptă pentru pace. Alegerea |delegaţilor la confe
rinţa judeţeană a Comitetelor de luptă pentru pace a dat loc- unor manifestări
emoţionante da,ataşament şi hotărîre dârză pentru (nenţinerea păcii şi libertăţii .
ajtjât de scump câştigate. "
Manifestările ce au javut loc cu ocazia fnchiderii anului universitar 1949/50,
au dat loc la o analiză critică şi antoţţritŞcâ a activităţii diferitelor ramuri
de învăţământ. Printre deficienţele cele mai importante semnalate s’a remarcat
că personalul didactic încă nul s’a putut obicinui cu munca în colectiv, colectivele
de catedră funcţionând idestul de defectuos. Nu ja existat o colaborare suficientă
între diferitele colective înrudite pentrUl a se ajuta în muncă şi a face schimb
de experienţă. ' '
Tot ca o deficienţă a muncii în colectiv mai putem aminti că numai 17 dintre
cutsurile redactate au fost analizate de colectivele Facultăţilor dela Univ. „V.
Babeş", şi acest lucru s’a făcut numai spre sfârşitul anului şcolar, atunci când
toate cursurile ar fi trebuit discutate în colectivele respectiva şi încă dela înce
putul anului şcolar. Din aceste .discuţiuni!a reeşiU că anumite cursuri predate mai
păstrează rămăşiţe serioase de cosmopolitism şi (obiectivism şi o lipsă des1atitudine
partinică a redactorilor. Toate aceste lacune au fost semnalate pentru a se
putea) înlătura încă dela începutul anului şcolar viitor.
O altă deficienţă foarte serioasă ce a fost semnalată este faptul că studenţii,
nu au cercetat orele die (consultaţii. Frecvenţa lai aceste ore nu a fost satisfăcă
toare decât spre sfârşi tM 'anului şcolar, când, mai ales absolvenţii, au recurs
la ajutorul personalului didactic, - pentru a se pregăti în vederea examenului de
Stat. '
In munca de coordonare! şi coiitrol s’au 'remarcat deficienţe destul de iserioase
mai, ales în semestrul 1, deficienţe care au fost în parte' înlăturate în semestrul.
al, doilea al anului. -
* Astfel la Univ. „V. Babeş'1 faţă Ide procentajul repetenţilor din 1948/49
de 10,5%, în 1949/50 acesftja a,,'scăzut la 1,7% iar la Univ. „Bolyai" la 3,2%-
.84
Prm analizarea în spirit ontic şi autocntic a muncii unui an universitar
şi prin angajamentele luate cu această ocazie în vederela [activităţii viitoare, se
poate afirma că anul şcolar 1950/51, va fi' mai bogat în realizări pozitive, ca do
vadă a ataşamentului celor două Universităţi clujene la fcauza socialismului şi
a păcii. '
Liniştea vacanţei is’aj aşternut pe culoarele şi săbiei]de curs ale Universităţi
lor! clujene. Săptămânile au trecut repede. Deodată paşi vioi au îuceput să urca
treptele. In hali un afişier pu inscripţia: „Pentrin candidaţii la examenul de ad
mitere11, este cercetat cu ochi vioi şi veseli. Sunt tinerele vlăstare ale clasei mun
citoare şi ale ţărănimii muncitoare tare şi-au , îndreptat paşii spre Universităţi,
însetate de ştiinţă şi cultură. 1
Săbie (le curs au pnns din nou; viaţă. Se ţin cursuri de pregătii e pentru
tinerii candidaţi, care vor intra mâine într’o viaţă nouă, vor deveni studenţi.
Personalul Universităţilor le stă la' dispoziţie ou informaţii precise. Ei sunt ime..
diat cazaţi în cămine şi obţin gratuit masa la cantină. Statul de democraţie
populară are grije de 'ei, sunt doar .fiii poporului) muncitor. Nimic nu le bpseşte,
căminele sunt curate, hranal dela cantină este substanţială. Condiţiuni optime le
stau la |dispoziţie pentru a trece cu luşurinţă prunul prag spre viaţa cea nouă.
Da, într’adevăr, o viaţă nouă începe pentru ei. Câte lucruri noi n’au văzut
şi înVăţat în numai câteva zile. Cercetează totul cu aviditatea omului însetat după
ţot ce e nou şi înălţător. Grupuri, grupuri se opresc în faţa gazetelor de perete.
Articole lungi,- mobilizatoare, le vorbesc}despre cel dej al II-lea Congres U. I. S.
ce se ţine între! 14— 24 August la Praga. Acolo se găsesc reprezentanţii studen-
! ţ.imiî democrate din. 6'8 'de ţări, (colegii lor de mâine. Se discută despre interzi
cerea folosirii ştunţei în scopuri de război, despre lupta împotriva militarizării
şcolilor, despre lupta studenţilor! din lumea întreagă pentru pace. Sunt entuzias
maţi şi pbni de elan. Aici este locul lor. Aceastăl luptă acerbă împotriva forţelor
îăzboiului, împotriva aţâţătorilor la război, le măreşte entuziasmul pentru muncă.
Şi ei vor deveni mâine studenţi, se vor încadra în frontul luptătorilor pentru
pace, pentru progres şi bună starea omenirii muncitoare; de pretutindeni.
George Munte anu
U N C ÂN T EC N O U A L A N IL O R A C E S T O R A "
86
nostru In poeme ca: Tot noi suntem a-lumii primăvară, Adevărul fără
■viză, Ţine minte, şi-a ridicat glasul pentru apărarea cauzei măreţe a păcii.
Prin poemul Scapără, scapără, cremene, poeta participă la aniversarea
M arii Revoluţii Socialiste din Octombrie. 23. August, sărbătoarea eliberării
noastre de sub jugul fascismului, este celebrată în poemul Baladă, iar
noua Constituţie în Poveste dintr’un nou abecedar. In poemele: Gavroche,
Cântecul lui Pablo Neruda, autoarea foloseşte pretexte livreşti pentru tra
tarea unor teme die- arzătoare actualitate, cum sunt lupta pentru pace,
lupta popoarelor împotriva robiei capitaliste, etc. Chipul nou, al inovato
rului, este zugrăvit în minunatul poem Tovarăşul Matei a primit ,,Ordinul
muncii", iar lupta pentru supunerea naturii' în Cântarea Jiului.
Poezia Veronicăi Porumfoacu cuprinde însă şi teme mai puţin frec
vente în lirica noastră nouă, egalând însă în importanţă pe cele pomenite
anterior. încă din perioada în care un fel -de „deviere de stânga“ în ma
terie de creaţie se generalizase aproape pnntre creatorii de artă, îm-
piedecându-i pe cei mai timoraţi dmtre ei să atace anumite teme ce erau
socotite în mod greşit „interzise", poeta s’a situat în rândurile acelora oare
au dovedit lărgime dte vederi şi spirit de iniţativă prin însuşirea şi trata
rea partinică a oricăreia dintre temele pe care le propune viaţa. Astfel, în
Cântec^ (de spus cu o armonică) ori Idilă, poeta cântă dragostea cinstită
care-i 'apropie pe bărbatul şi pe femeea muncitoare, infrumuseţându-le
viaţa', stimulându-le munca. O evocare a doicii autoarei cuprind poemele:
Doica mea şi Vorbeşte bătrâna mea doică. Un număr de poeme cuprind
fixarea unor aspecte şi fapte din realitatea cotidiană oare pot fi ignorate
de cei cu vedere scurtă, dar care ise situiază de fapt în categoria noului:
Politehnica muncitorească, Schiţă, Odaia de oaspeţi. Prin tratarea unor
asemenea teme desprinse dm actuaiitatea imediată, poezia Veronicăi Po-
rumbacu poate fi socotită o cronică lirică în curs de redactare a vieţii
noastre dâ toate zilele, a faptelor şi eforturilor care reprezintă însăşi lupta
pentru construirea socialismului. -
87
tur al pe primul plan şi învălumdu—1 într’un lirism ditirambic; poeta nu.
înţelegea că mai grea şi mai încărcată de consecinţe şi de învăţăminte
decât lupta împotriva naturii a fost de fapt aceea pe care tinerii şantieru
lui au dus-o împotriva piedicilor puse la tot pasul de duşmanul de clasă.
Ea nu înţelegea că acţiunea de construire a liniei ferate Eumbeşti— Live-
zeni decurgea în condiţiile unei ascuţite lupte de clasă. Nesesizând această
lege de bază a desvoltării noastre spre socialism, care acţiona cu o ascu
ţime mereu sporită atunci ca şi astăzi şi în acea împrejurare ca Şi în alte
mii şi milioane de împrejurări concrete din viaţa noastră de luptă, poeta
a deplasat centrul de greutate al poemului dela om la natură. Rezultatul
a fost o zugrăvire idilică a realităţilor de pe şantier, o ignorare a. asprei lup
te de clasă, o icoană cu totul' generală a vieţii. Oamenii sunt văzuţi mai
mult în eforturile lor fizice nu şi în puternica viaţă de colectiv pe care
au înjghebat-o pe şantier, nu în atitudinea nouă pe care încep să o aibă
unii faţă de alţii şi faţă de muncă, nu în transformarea conştiinţei lor.
Numeroasele versuri izbutite presărare de-a-lungul poemului nu reuşesc
să-l salveze ca întreg. Neaprofundarea materialului ce-i stătea la înde
mână, nu î-au permis poetei să utilizeze cele mar potrivite mijloace de
prelucrare artistică a acestuia. De aici decurge impresia de amorf, de~
nediferenţiat pe care o lasă el la lectură cititorului de astăzi.
In ciuda marilor sale lipsuri, Cântarea Jiului prezintă totuşi o anu
mită importanţă pentru evoluţia poetei. Apariţia acestui poem marchează
orientarea hotărîtă a observaţiei acesteia spre realităţiile noi ale ţării
noastre şi ceea ce nu l-a reuşit să realizeze decât în naică măsură aici a.
înfăptuit în multe din poemele elaborate mai târziu.
Un progres vizibil pe lima orientării realiste a liricei noi a înregistrat
poeta în pastelurile sale, atât de diferite de cele datorite poeţilor clasici,
înglobând în textura lor imaginea vieţii noastre de toate zilele Veronica
Porumbacu reliefează cu pricepere elementul nou care germinează şi se-
desvoltă pretutindeni în ţara noastră. Semnificativ este în această privinţă-
poemul întitulat Schiţă, care redă un moment din viaţa călătorilor unui.
tren ce aleargă peste câmp către cine ştie ce oraş:
88
Pe schela ,,Sovromului“ metoda lui Crălov dă spor,
şi opt sonde ale „ M u n t e n i e i sunt în Ianuar cu forajul
89-
tistic al poştei este -poemul Mierla lui Ilie Pintilie. Reluând străvechiul
motiv folcloric al pasării care acordă ajutor celui întemniţat pe nedrept,
autoarea simbolizează, prin întoarcerea mierlei acolo unde întemniţatul
Ilie Pinilie i-a încredinţat „nădejdea, cu ură cu tot“, triumful cauzei cla
sei muncitoare în ţara noastră. Pe locurile unde se ridica temniţa dela
gratiile căreia luptătorul comunist îşi înălţa cântecul' de revoltă, acum
O bună parte dintre câştigurile anterioare ale liricei poetei au fost con
centrate în poemul Tovarăşul Matei a pnm it ,,OrdinulMuncii“, în care
Veromca Porumbacu redă mai cuprinzător adevărul vieţii, atingândastfel
o treaptă mai înaltă a măiestriei artistice.
Tema poemului este de acum familiară poeziei noastre noi. Important
este însă faptul că poeta a reuşit s’o individualizeze într’o creaţie de va
loare. Este vorba în acest poem de un tânăr muncitor dintr’o fabrică na
ţionalizată, stăpânit de dorinţa îmbunătăţirii producţiei din secţia în care
lucrează. Primele două strofe ale poemului ne şi comunică aceasta:
' - V
. Nu. Hotărît nu-m i dă somnul de urmă.
Pânză ta moale de ce nu mi-o ’ntinzi?
Gândul acelaşi, nopţi albe îmi scurmă
ţâşnind sub pleoape din mii de oglinzi.
90
umbra de om şi sfoara de smeu
şi de melc, o dâră de bale ..
Inoitorii, care în cele mai multe cazuri erau oameni de condiţie socială
modestă, au fost întâmpinaţi totdeuna cu neîncredere ori nepăsare de po
tentaţii olaselor dominante şi au trebuit ’să sufere adesea ironiile acestora
şi ale mioapelor lor slugi. Nici tânărul ajutor de mecanic nu este scutit de
batjocura unora dintre muncitorii stăpâniţi încă de o mentalitate înapoiată,
'inic-burgheză: .
91
la care ne-âm oprit mai înainte. Acolo o mixtură neartistică de liric şi epic
rezulta dim nepătrunderea în aiiâncime a vieţii noi care se înfiripa pe şan
tierele naţionale. Ai'ci, o ordonare de multe ori ingenioasă, a unui material
bine cunoscut r de autoare redă'veridic, un colţ al! realităţii din fabricile
ajunse ale poporului. ; -
- Poemul mai suferă de unele lipsuri. Dacă unii poeţi care cântă vieaţa
de muncă şi luptă. a oamenilor noi alunecă uneori, în greşala de a stărui
prea mult asupra aspectului pur mecanic al activităţii lor, estompându-le pe
această cale personalitatea '— cazul unor poeme ale lui Mihu Dragomir —
Veronica Porumbacu alunecă în greşala contrarie. Inovatorul Matei este
căzut mai mult în frământarea sufletească p,e oare i-o prilejuieşte dorinţa'
de a aduce îmbunătăţiri procesului de producţie şi cu totul insuficient în
încercările concrete ale sale deî a rezolva această problemă. Realizarea ino
vaţiei e redată nebulos, nereaiist. Asupra acestui moment creator ar fi 'tre
buit să întârzie mai mult poeta, .pentrucă omul şi munca sa constitue.o
unitate ce nu trebue ştirbită. -Omul imprimă un anumit caracter muncii,
dar şi munca imprimă un anumit caracter omului care o depune. Urmărind
acest proces dialectic în inter dependenţa şi condiţionarea sa reciprocă, au
toarea ar fi adus un spor şi mai apreciabil redării veridice a realităţii din
uzină şi a muncitorilor. j .
Lipsurile poemului sunt însă anihilate în bună măsură de multiplele
sale'merite. Ştudierea. atentă a vieţii i-a prilejuit poetei conturarea unul
tip pozitiv, a inovatorului, în unele din trăsăturile lui caracteristice. Gându
rile şi faptele' cu bare l-a înzestrat autoarea, fac din el- un ins reprezenta
tiv pentru miile şi zecile de mii de inovatori şi fruntaşi în muncă pe care-i
creşte în toată ţara" Partidul. De aceea, poemul ‘Tovarăşul Matei a primit
,,Ordinul Muncii“ o situiază pe! Veronica-Porumbacu în primele rânduri ale
creatorilor noştri de poezie. .] -
Intr’o analiză amănunţită care i s’ar face întregii creaţii lirice a autoa
rei, a'cest-po&m crescut din realitatea imediată poate fi utilizat ca etalon în
ce priveşte realizarea ideologică şi artistică. Pentrucă acolo unde cunoaş
terea realităţii, era deficitară, şi lirismul 'autoarei îşi pierdea din forţa deo
sebită de comunicare pe care p are în acest poem, oa şi în alte câteva:
,-Mierla lui Ilie Pintilie, Nu bate, Baladă: îşi pierdea' caracterul de armă de
cunoaştere şi de educare a cititorilor. Se poate ilustra aceasta prin poemul
Scapără, scapără, cremene, scris în cinstea Revoluţiei din Octombrie, în
care, cu toată şlefuirea atentă1a versului, poeta nu reuşeşte să atenuieze
impresia de provizorat a conţinutului' de idei şi simţiri'. Ea nu a reuşit de
astă dată să degajeze un element de bază din noianul de fapte cu multiple
semnificaţii ale Revoluţiei, făcând din acesta axa ordonatoare a întregului
material ce-i stătea la îndemână. Cântând Revoluţia în general, poeta nu
reuşeşte să ne comunice nimic mai mult decât unele dintre faptele cele mat
bine cunoscute din istoria Marii Revoluţii, neordonate şi negradate artistic:
t
„Noembrie: ninsoare domoaXă
Pe chei, vârtej de răscoală.
92
In sfârşit, în ordinea observaţiilor privitoare la mijloacele stilistice, 1 se
mai pot imputa poetei unele imagini care ştirbesc pe alocuri viziunea rea
listă a operei sale. O asemenea imagine superfluă se strecoară într’una din
strofele poeziei Schiţă:
93
L,aurenţiu Tudor
B A L Z A C
94
„Fără îndoială, în politică, Balzac era legitimist; marea sa operă este
o elegie continuă care deplânge descompunerea iremediabilă a societăţii
înalte; simpatiile sale sunt de partea clasei condamnate la pieire. Dar cu
tote acestea, satira sa nu este niciodată mai ascuţită, ironia sa mai amară
ca atunci când îi pune să acţioneze pe aristocraţi, tocmai acei oameni pen
tru care el resimţea o atât de adâncă simpatie. Şi singurii oameni despre
care el vorbeşte cu o admiraţie neprefăcută sunt adversarii săi politici cei
mai încarnaţi, eroii republicani din strada Cloître Saint-Merry, oamenii
care în acea vreme (1830— 1836) reprezentau cu adevărat masele populare.
„Eu consider una din cele mai mari victorii ale realismului, una din
cele mai valoroase particularităţi ale bătrânului Balzac faptul că el a fost
nevoit să meargă împotriva propriilor sale simpatii de clasă şi a prejude
căţilor sale politice, că el a văzut inevitabilitatea prăbuşim aristocraţilor
săi iubiţi şi i-a descris ca oameni care nu merită o soartă mai bună, că a
văzut pe adevăraţii oameni ai viitorului numai acolo unde se puteau găsi
în acea vreme1-. (K. Marx, Fr, Engels, „Scrisori alese11, Ed. Rusă; Moscova;
Ogiz; 1948; pag. 405— 406).
Iată deci cum se face că, în ciuda concepţiei sale politice reacţionare,
Honore de Balzac a reuşit să întrevadă oarecum viitorul. Problema este
destul de limpede. Romancierul Balzac a învins pe ideologul reacţionar
Balzac. Şi aceasta nu pentrucă Balzac ar fi avut ceva mistic — o natură
dublă, cum încearcă să falsifice lucrurile unn critici burghezi, ci pentru
simplul motiv că Balzac a fost credincios realităţii, artei sale realiste. Şi
adevărul, viaţa a fost împotriva „aristocraţilor săi iubiţi11, ca şi a burghe
ziei în ascendenţă, născută cu germenu prăbuşirii în sânge; adevărul,
viaţa a fost împotriva burgheziei şi pentru proletariat, măturând1 din calea
sa şi vederile politice ale îdeologulm burghez Balzac şi pretenţia burghe
ziei la dominaţia veşnică a societăţii. In aceasta constă cheia înţelegem
opere; şi personalităţii marelui romancier francez.
Aosstea fiind spuse, să încercăm să desprindem din opera sa uriaşă
ceeace ea păstrează nou, ceeace condamnă vechiul, ceeace face din ea o
cperă progresistă, durabilă.
Honore de Balzac a scris extrem de mult în relativ scurta sa viaţă.
(S’a născut la 20 Mai 1799 şi a murit la 18 August looO). „Comedia umană11,
care trebuia să conţină o sută treizeci şi şapte de titluri, dintre care trei
zeci şi două consacrate „Scenelor vieţii private11, numără nouăzeci şi una
de lucrări; nu mai adăogăm la aceasta romanele de tinereţe, articolele de
revista şi corespondenţa. O operă imensă. Aşa cum mărturiseşte el însuşi
în „Cuvânt înainte11 la „Comedia umană11, Balzac a cercetat şi studiat socie
tatea franceză din timpul său cu tenacitatea şi spiritul ascuţit de observa
ţie a omului de ştiinţă. Departe însă de a reproduce aspectul superficial aii
realităţii Balzac s’a străduit să desprindă ceeace este tipic, să sesizeze
însăşi mişcarea societăţii. De aceea „Comedia umană11 este oglinda extrem
de fidelă a luptelor de clasă din prima jumătate a secolului al X fX -le a ; ea
reflectă cu exactitate acest caracter fundamental al societăţii capitaliste.
Natural, Balzac se situează adesea pe punctul de vedere burghez, dar nu-i
scapă ansamblul mişcării istorice şi se simte în general în opera lui forţa
u’ezistibilă care transformă societatea din timpul său. -
Afişând vederi politice reacţionare, Balzac este partizanul unui regim
de mână tare, un fel de „despotism luminat11, care nu poartă grija celor
săraci decât pentru a nu se revolta. Aceasta era atitudinea burgheziei din
timpul Imperiului şi a Restauraţiei. Aparent liberală în timpul Restaura
ţiei pentrucă se opunea reacţiunii nobiliare, conservatoare sub Monarhia
95
dm-Iulie, pentrucă se teme de mişcările populare, de genul celor din 1831'-
şi 1834 ■ ,
Balzac şi-a desvoltat acest program politic.în mai multe din operele
sale, în care burghezia ai putut găsi anumite sfaturi cinice de a se apăra
în fa ţ a . viitorului sumbru care o ameninţă. Dar, ca mare artist, Balzac
arată chiar şi aici cum burghezia prezintă simptome mereu crescânde de
degenerescenţă. Mărturie în această privinţă sunt unele pagini din ,.Mar
tirul calvin", oglindind Franţa din anul 1840, sau sfaturile abatelui Carlos
Herreira pentru Lucien de Rubemprb din „Eva şi David". Dar pentru a
putea înţelege mai bine gândirea lui Balzac, câteva citate din „Codul oame
nilor oneşti" şi din „Tratat al; vieţii elegante" vor arăta concret critica
făcută de el societăţii din timpul său. ,
Iată ce este viaţa socială pentru Balzac: ,,Viaţa poate fi considerată ca
o luptă continuă între bogaţi şi săraci. Unii s ’au pus Ia adăpost într’un loc
solid cu pereţi de bronz, încărcat de muniţii; alţii dau târcoale, se întorc,
sar, rod zidurile, şi, în ciuda fortăreţe]or, în ciuda porţilor, şanţurilor, bate
riilor, rar când asediatorii, aceşti Cazaci ai orânduirii sociale, nu obţin
vreun avantaj".
Sau, iată cum ieste înfăţişată situaţia după revoluţia burgheză din
Franţa:'„(După Revoluţie) societatea s ’a reconstituit, s’a re-baronificat, s'a
re-contifioat, s’a rubinizat, şi penele de cocoş au fost însărcinate să înveţe
bietul popor ceeace perlele heraldice îi spuneau odinioară.. . Şi în anul de
graţie 1804, ca şi în anul 1120, ş ’a recunoscut că este nemărginit de plăcut,
pentru un bărbat sau pentru o fem.ee, să-şi spună, privindu-şi concetăţenii:
„Sunt mai presus de ei; eu îi stropesc cu noroi, îi protejez, îi guvernez şi
fiecare vede clar că eu îi guvernez, îi protejez, îi stropesc cu noroi; căci un
om care stropeşte c u ’noroi, care protejează sau guvernează pe alţii, vor
beşte, mănâncă, merge, bea, doarme, tuşeşte, se îmbracă; se distrează alt
fel decât oamenii stropiţi cu noroi, protejaţi şi guvernaţi". - -
Sau, iată în continuare, o demascare a pseudo-democraţiei burgheze.
„Cu toată îmbunătăţirea aparentă imprimată orânduirii sociale de mişca
rea dela 1789, abuzul necesar care constitue inegalitatea averilor^ s’a regene
rat sub forme n o i.. . Astfel, corisfinţind totul, prin reîntoarcerea ia monar
hia constituţională, o egalitate politică minoinoasă, Franţa n’a făcut 'decât
să generalizeze răul: căci noi suntem o democraţie a bogaţilor (sublinierea
noastră L. T.). S’o mărturisim, lupta mare din sec. al X V III-lea era o
luptă de unul singur între starea a treia şi privilegiaţi. Poporul nu. fu
aici decât o forţă auxiliară a celor mai abili. La fel, în Octombrie 1830,
există încă două specii de oameni: bogaţii şi săracii..
Tot lui Balzac îi aparţine, se' pare, şi expresia „exploatarea omului de
-către om“, folosită- de ei pentru caracterizarea vieţii muncitorilor, expresie
care va primi întreg înţelesul ei deaibia la Marx.
Cu toate acestea, condiţia sa de clasă nu i-a permis să meargă mai
departe, să întrevadă forţa revoluţionară a societăţii, care va desfiinţa
exploatarea omului de către om. De aceea, opera sa este străbătută de acea
atmosferă elegiacă despre care vorbea Engels.
Cu o forţă neobişnuită disecă Balzac societatea burgheză din timpul
său, -Nimic nu scapă ochiului său de fin analist. Entuziasmându-se uneori
naiv de succesele burgheziei sau supunând-o unei satire necruţătoare, B ai-
zac a constatat lupta claselor şi caracterul inuman al capitalismului. Goana
după bani, putreziciunea morală a societăţii burgheze sunt atât de puternic
zugrăvite de Balzac în operele sale, încât după lectura lor, nu poţi decât să
exclami: această societate trebue măturată, trebue purificată!
96
Citindu-I pe Balzac, ai impresia că în „Comedia umană" este ilustrat
-artistic, sub nenumăratele lui aspecte, tabloul burgheziei aşa cum îl ştim
descris de genialii întemeietori ai socialismului ştiinţific, Marx şi Engels,
în lucrările lor teoretice, de pildă în capitolul „Burghezi şi proletari" din
„Manifestul Comunist". Tocmai în aceasta stă valoarea deosebită a operei
balzaciene. .
Totul se vmd'e şi se cumpără ,,pe bani peşin" în lumea burgheză. Banul
-roade până în adâncuri societatea1 burgheză. Pasiunea banului distruge
cele mai adânci, sentimente; dragostea părintească e desfiinţată de setea
după bani la Grandet sau Goriot Nici Jerome Sechard dm „Don poeţi" nu
este mai bun decât cei doi dinainte. Asasinatele la drumul mare i se par
lui Balzac nimicuri pe lângă speculaţiile financiarilor. Iată ce scrie Balzac
,în această privinţă în „O fiică a E vei": „Asasinatele la drumul mare îmi
par fapte de caritate în comparaţie cu unele combinaţii financiare". Bal
zac arată servilismul presei burgheze faţă de puterea banului şi al justiţiei
burgheze faţă de guvern. „Tu nu ştii ce este justiţia. E scursoarea tuturor
infamiilor morale". Sau iată cum caracterizează Balzac ziarul burghez
„Este corupţia ascunsă". Sau cum prezintă el gazetăria în „Iluzii pierdute":
„gazetăria burgheză este o şcoală a minciunilor şi a trădării, un antrepo
zit de venin! Ziaristul burghez, ziaristul burghez corupt îşi vinde sufletul,
spiritul şi gândirea sa. El abdică dela voinţă. Un ziar este un „lupanar al
gândirii". Corupţia fără margini a societăţii burgheze este zugrăvită de sus
.şi până jos. Iată cum este prezentată şi puterea iubitei lui „monarhii":
„Credeţi — spune unul din personagiile sale dm „Verişoara Bette" — că
regele Louis-Philippe e cel care domneşte? Dar, mai presus dte rege, mai
presus de Chartă, se află sfânta, venerata, solida, drăgălaşa, frumoasa, gra
ţioasa, nobila, galbena, atotputernica piesă de o sută de galbenii".
In ce priveşte marea burghezie dm timpul său nu e nevoe să cercetezi
istoria Rotschild-ii'or, a Lafitte-ilor, a Casimir Perier-ilor, pentru a o cu
noaşte. Istoria lor o găseşti vie şi reală în viaţa personagiilor lui Balzac,
Nucingen, Kelier, Du Tiliet, Mercadet, etc. Iată cine deţine puterea şi mai
-ales iată cum este descris acest fapt în „Peau de Cbagrin":
„Domnilor, să bem pentru puterea banului. D. de Valentin, devenit de
.şase ori milionar, ajunge la putere. El este rege, el poate totul, el este mai
presus de totul, cum sunt toţi bogaţh. Pentru el, din nou, Francezii sunt
egah în faţa legii este o minciună înscrisă în capul Chartei. El nu va
asculta de legi, legile vor asculta de el. Nu există eşafod, nu există călău
-pentru milionari". '
Balzac n’a putut să întrevadă sfârşitul domniei acestor monştri ai ome
nirii. Dar, demascându-i, Balzac a contribuit la netezirea drumului care
ducea spre această cotitură unaşă în istoria lumii. De aceea nu mai pro
voacă mcio nedumerire faptul că Balzac o sărbătorit cu adevărat de oame
n ii muncii de pretutindeni, de Ţara Socialismului victorios şi nu de Nucm-
gen-ii zilelor noastre1, de imperialiştii francezi sau de stăpânii lor yankei.
Zadarnic încearcă siniştrii critici burghezi de genul unui oarecare Ber-
nard Guyon să reducă măreaţa operă balzaciană la un elogiu al machiave
lismului; Balzac n’are nimic comun cu machiavelismul şi numai exemplele
citate până acum sunt suficiente pentru a respinge această calomnie.
După cum am văzut încă la început, Balzac sublinia catolicismul său
şi se înfăţişa pe sine ca pe un apărător al lui. Dar, şi în această privinţă e
suficient să amintim romanul său, „Cure de Tours" pentru a vedea toată
putreziciunea care se ascundea în dosul sutanei. „Puritatea" părinţilor
care-şi fac afacerile, care profită de liberalismul fetelor bătrâne şi a vă
duvelor bogate este cu măestrie zugrăvită în acest roman Iar abatele H ya-
98
„Trebue părăsită terminologia perimată şi concentrată atenţia asupra
exigenţei ca lumea să fie înfăţişată aşa cum este, ceeace după Balzac pre
supune mişcarea şi visul, adică romantismul.
„Balzac era. indiscutabil un realist, pentrucă a ştiut să dea o analiză
socială şi economică de o forţă şi de-o amploare extraordinară a -societăţii
care îi era contemporană. Dar el a ştiut să exprime cu justeţe evenimentele
istorice veritabile, pentrucă a înfăţişat societatea în mişcare, înaintea revo
luţiei-burgheze franceze şi după această revoluţie.
,,Balzac recunoştea el însuşi această particularitate a operei sale:
„ . . . Noi suntem aceia care creem realitatea veritabilă'1, — scria el, opu-
nându-se realismului empiric şi tîrîtor. „Ea este asemănătoare cu para
aceasta magnifică de Montreuil care este crescută cu o grijă nemărginită
timp de o sută de ani. Realitatea despre care vorbiţi voi este asemănătoare
perei pădureţe care nu este bună de nimic. Realitatea veritabilă, realita
tea artistică, trebue crescută ca para de Montreuil“
Observaţiile lui Fadeev vorbesc dela sine. Realismul socialist continuă
pe o treaptă superioară tot ce a dat mai bun tradiţia progresistă. Realismul
critic însă este fructul unui orizont politic, al unei perspective istorice limi
tate. Realismul socialist, dimpotrivă, este rodul conştiinţei politice, al celei
mai largi perspective a viitorului, al orizontului neîngrădit, pe care-i dă con
cepţia despre lume a clasei muncitoare, ehberatoarea întregii societăţi.
Realitatea realismului socialist este aşa cum a arătat-o tot Fadsiev asemă
nătoare „perei lui Miciurm“. Realitatea, în care omul nu mai este un instru
ment orb în mâinile legilor spontane ale desvoltăni sociale, ci un om liber,
stăpân pe propriul său destin, care îşi construşete smgur viitorul. Arta
realismului socialist, continuând cele mai valoroase tradiţii ale culturii
umane, duce spre culmi pe care artiştii trecutului nici nu le-au putut visa,
spre cultura societăţii comuniste.
99
alte capodopere ale marelui romancier francez. Balzac, marele scriitor rea
list, este al întregii omeniri progresiste. Balzac teoreticianul monarhiei
absolute a murit demult, — chiar în timpul vieţii sale, măturat de viaţă,
de mişcarea înainte a societăţii. Balzac rămâne mare însă prin opera sa
grandioasă — un magistral şi puternic act de acuzare împotriva orânduirii
burgheze. De aceea, în timp ce cioclii istoriei, reacţionarii francezi încearcă
să reînvie afirmaţii politice reacţionare ale lui Balzac, pe care el însuşi
ie-a dezis în opera sa, omenirea progresistă sărbătoreşte pe criticul ustu
rător al societăţii burgheze, pe genialul creator realist Balzac. Balzac este
al poporului francez şi al tuturor popoarelor dm lume, care urăsc asuprirea
şi exploatarea — pe care dl, cu oprofunzime genială, le-a demascat şi con
damnat în partea cea mai durabilă a operei sale.
100
Carnet Mvieiii
Tipicîil şi întâmplătorul
101
săvârşite de aceşti scriitori, în greşelile loi autoiul articolului găseşte o bază
comună: abateiea dela principiile tipizăm, caiactenstice pentru îealismul socialist.
„Realismul sociălist cere dela artist pătiunderea activă şi dezvăluirea esen
ţei şi a coielăţuloi' fenomenelor vieţii, determinarea activă şi scoateiea la iveală
a eepaco este nou. In această legătuiă, naturală, pim toate mijloacele posibilo
se îmbogăţeşte şi so precizează înţelegeiea categoriilor tipicului şi întâmplă.
torului“ .
Autorul aiticolului arată Că literatura burgheză a renunţat de mult la tipi-
zaie, adică la „selecţionai ea şi genei alizanea fenomenelor unice". Literatul a 'b’ui-,
glieză a proclamat altă metodă: acumularea pasivă)’'îixafea~_obiectivistă a toreni
tului du fapte diveise. întâmplătorul şi particularul ocupă în literatura burgheză
un loc de aceeaşi valoaie cu tipicul şi caracteristicul.
Eroul lor blazat, care nu are la ce să se gândească, pentru ce trăi şi spie
ca să-şi îndrepte năzuinţele, pnu însăşi poziţia sufletească destructivă determină
confuzia şi talmeş-balmeşul faptelor întâmplătoare
Pnn urinare, singură „metoda realismului socialist asigură rezolvarea justă
a pioblemei tipicului: selecţionarea şi aprecierea faptelor realităţii după im p oi.
tonta lor istorică reală, în legătm o, şi interăapendenţa lor o iie c tiv ă “ . Cât pri
veşte „înceicănle de a construi concluzii şi generalizări, de a tipiza pe baza
„faptelor mărunte’ 1, smulse arbitrar dm legătura geneială, Lemn le numea cu
dispreţ „ciorbă subiectivă“ .
„Devierea dela metoda realismului socialist spre metoda „faptelor mărunte’1,
însemnează îenunţarea la adevărul autentic al artei, părăsirea tipicului pentru
convenţional, a literaturii pentiu literatunsm”. .
L. Skormo, pe baza unoi exemple conciete dm îomanele „Pentru puterea
Somatelor", al lui Val Kataev, „Cartea deschisă” al lui V. Kaverin şi „Locote
nent-Colonel în serviciul medical” al lui Iu. Glierman, arată, cum datorită conoe-
splor făcute aşa zisei „experienţe particulare*, alături de figurile poetice ale
patrioţilor sovietici, întâlnim în aeosce opere pe psaudo-bolşievicul Gavrik („Pen
tru puterea sovietelor”) — cu o atitudine şi o concepţie de ştiengar (materialul
fiind luat dm amintirile peisonalo ale autorului şi aşezat mecanic în noua reali
tate, în cai o nu are loc), sau figura eroului luptă în două ipostaze (în romanul
„Locotenent-colonel în serviciul medical” al lui Iu. Glierman) : biologică şi socială.
Ceeaco îl face pe autor să conchidă că: „Mjetoda artistică nu există înafara
timpului şi spaţiului, ea apare pe baza unui sistem îdeologrc determinat, de care
şi rămâne, ulterior, indestructibil legată. Nu so poate aplica fără urmări dăună
toare metoda burgheză de fixare obiectivislă şi acumulare nevalorificahoare a
faptelor la zugiăvirea realităţii sovietico. Viaţa dm'ţara-noastră-cere-dela scrii
tor o poziţie ideologică şi estetică activă. Altistul numai atunci va putea să
înfăţişeze caractere tipice şi să scoată la iveală trăsăturile tipice dm fenomenele
vieţii şi să separe ceeace este nou de ceeace este vecin, ceeace se desvoltă şi în-
vmgo de ceeace piere, dacă va lupta pentru afnmarea tendinţelor revoluţionaie
ale vieţii”. . .
L. Shoimo, analizând noul îoman „Jenia Maslova“ al lui VI. Dobrovolski,
subliniază dcunelo pe care le aduce metoda pnsivă, obiectivistă de zugiăvne a
realităţii. _
Astfel, deşi VI. Dobrovolski se strădueşte, just, să înfăţişeze soaita tipică
v. tmehetiului sonerie, să arate ce căi laigi îi sunt deschise in faţă pentzu afir
mare, adesea străduinţele sale se rezumă la simple afirmaţii declarative, datorită
tratăm impiepuuiiste a faptelor, făiă selecţionarea şi adâncirea lor. Intenţiile
mari alo eroilor, riausiormările esenţiale petrecute în viaţa acestor eroi, de multe
ori sunt futzo puse în gura unuia dm ei şi nu realităţi vu despunse dm însăşi
acţiunea 1 omanului. 1,. Skorino arată că greşala capitală a romancierului constă
102
în faptul că acesta,, folosind metoda dc acumulare--obicctivistă-'şi-rijitâinplătoai-e'
a faptelor, a înlocuit desvăluirea legilor vieţii prmtr'o înlănţuire pestriţă şi în
tâmplătoare de episoade. De aici-şi lipsa de claritate şi armonie a romanului
Pentruc/ă, după cum arată autorul articolului, „Claritatea compoziţiei nu este
deloc o calitate întâmplătoare pentru romanul realist şi ea nu se lexplieă numai
prin gusturile personale ale unui scriitor sau altul, ci „pun metoda însăşi de
abordai o a realităţii1-.
„Romanul îealist — continuă L. Skoi'ino — pune pe prunul plan nodurile
do bază, hotărîtoare, ale evenimentelor, suboi donând toate detaliile şi faptele
secundare sarcmei de pregătire şi cât mai deplină desvaluirc a principiului, pen
tru caro este şi scrisă -opera1'. Pe scurt, romanul realist are un „ţel al povestirii1’*.
Spre deosebire însă. ele romanul realist, romanul buigliez, tocmai datorită
haosului lunui burgheze în descompunere, nu are şi mei nu poate avea un asei
menea ţel.
„Conceptul de ţel al povestim — scrie L. Skorino — ca nod al evenimen
telor,' centru al sensului ideologic, dispaie din romanul burghez contemporan,
si aceasta constitueunul dm simptomele degradăm lui In operele lui Proust,
Joyce, Henumngway şi a altora la fel cu ei, povestirea nu are hotare piecisc,
căci ea nu este îndreptată nici îutr’o direcţie.
Câteodată metoda fixării obiectiviste a faptelor vieţii primeşte o altă fonnă
dăunătoaie: sub lozinca „adevărului vieţii“ sunt înfăţişate atât faptele istori
ceşte condiţionate si valabile, cât şi cele istoriceşte întâmplătoare şi puţin în
semnat;. îneci earea scriitorului de a se sprijini numai pe „experienţa particulară
a artistului", se tiaduce în operă prm naturalism. Povestirea se transformă din
oglindire a lumii îeale, obiective în expresie verbală a unui şuvoi de asociaţii
arbitrare. Aceasta duce Ia deformarea romanului, la dezagregarea structurii com.|
poziţiei sale“.
-Homnnul realist,tocmai pentrucă are un fir roşu călăuzitor, nu se pierde
în oceanul de fapte măi unte, si înfăţişează tabloul întreg al realităţii şi 1111
caleidoscopul întâmplărilor nesemnificative. Din diversitatea faptelor se cioncreti-
zoază tipicul. Opera de creaţie devine astfel iodul una activităţi conştiente, o
problemă de cunoaştere şi transformaic a realităţii.
103.
Dar poporul pe drept cuvânt cere ca scriitorii să privească cu şi mai multă,1
agerim'9 ceeace este nou în viaţa sovietică şi să-l sprijine cu şi mai multă
îndrăzneală. Poporal doreşte ca temele mari ale contemporaneităţii sovietice să
fie întruchipate în imagini artistice superioare, desăvârşite. Tocmai rodul acestei
gnji pentru desvoltarea continuă a literaturii sovietice sunt nenumăratele scri
sori pe care le primesc zilnic diferitele ziare şi reviste din. partea cititorilor
cu privire la noile cărţi apărate. înainte ca presa să aprecieze cărţile apărute,
cititorii îşi spun deschis observaţiile lor cu privire la cărţile citite, problemele
ridicate de noile căiţi, precum şi neajunsurile acestor cărţi, indiferent de nu
mele autorilor.
E deja de mult de când au apărut cnticile cititonlor cu privire la lipsu-
rllo romanului lui E. Pauferov „Arta cea mare“. Tot o manifestare a grijai
pentru înflorirea literaturii sovietice este şi scrisoarea celor 32 de studenţi
leningrădeni cu privire la „Cartea descinsă" a lui V. Kaverin. Multe obser
vaţii juste au făcut cititorii, referitoare la romanul „Pentru puterea Sovietelor"-
a lui Val. Kataev.
Bucurându-se de numărul mare de opere însemnate ale literaturii sovietice,
cititorii vreau însă ca scriitorii să nu se mulţumească cu realizările obţinute,
ci să se străduiască să-şi perfecţioneze mereu operele. In aclelaş timp, ei îsi
exprimă nemulţumirea lor faţă de critica literară, care rămâne încă în urmă'
faţă de literatură şi nu redă pe deplin imaginea amploarei şi diversităţii lite
raturii sovietice.
Citând o serio de exemple, între care şi cel al revistei „Literaturnaia gazeta",
articolul arată că mai ales publicaţiile literare rămân în urmă în ce priveşte
critica: nu sunt recenzate noile cărţi apărute decât cu întârziere şi adeseori
sunt neglijate unele destul de importante.
Articolul arată şi cauzele acesta rămâneri în urmă a criticii literare. Astfel
din punct do vedere organizatoric sunt arătate deficienţele resorturilor de critică
ale revistelor literare, care, printre altele, atrag încă într'o măsură insuficientă
po criticii, istoricii literari şi profesorii de specialitate dela universităţi
şi institute superioare — din provincie.
Bevenind la expunerea conţinutului articolului, alături de cauzele organi
zatorice ale rămânerii în urmă a criticii literare, este indicată insuficienta-prin
cipialitate a- unor critici. Este condamnată astfel poziţia comodă a unor critici
caro aşteaptă să se pronunţe alţii mai înainte7 după cum sunt înfierate unele
manifestări ale intoleranţei faţă de critică. O serie de critici, care n’au scris
nimic în ultimul timp, sunt aspra criticaţi. La fel este condamnată şi poziţia
unor critici care se arată îndrăzneţi numai faţă de, scriitbrii tineri şi înc.spă-.
tori. Nu mai puţin sunt condamnate unele cazma de atitudine desconcideratoare
şi do superioritate faţă de literaţii care scriu în gazetele din provincie şi în
almanahuri, precum şi ieşirile de critică destractivă. ,
Articolul arată apoi că nivelul înalt ideologic şi măestria artistică a lite
raturii, cere şi dm partea criticii ridicarea măestriei artistice. Nu se bucură de
autoritato nici în faţa scriitorilor şi mei a cititorilor onticul literar care înlo-
cueşte analiza operei artistice de pe poziţiile vieţii prin expunerea impresiilor
sale Bubiective.
O serie de gieşeli care s’au strecurat în câteva articole sunt umiarea cunoaş
terii insuficiento a realităţii d e. către enticii respectivi.
O importanţă deosebită este acordată nivelului teoretic al criticii literare,
subliniindu-se că încă uu întotdeauna criticii leagă problemele operelor noi apă
rute do problemele gmierale ale desvoltării literaturii sovietice şi că apar în-
tr’un număr insuficient articolele de pi.obleme..
104
Iu ca pnveşto apropieu-a dintre istoricii literari şi critici, aiticolnl arată
că s’a făcut încă piea puţin. Articolele unor istonci literari sunt sub măsura
posibilităţilor de care ei dispun, iar unu entiei literali îşi mărginesc activitatea
lor la manifestau „festive”.
Esta criticată şi insuficienta atenţie acordată de unu critici formei artistice
a operelor. Unu fie că o ocolesc cu totul, fie că înserează câteva aprecieri gră
bite, şablonaide. Mai ales este subliniată insuficienta grijă acordată binbei
opeiei aitistice. Lucrările fundamentale ale tovarăşului Stalin, sunt un model
de felul cum criticii trebue să-şi însuşească temeinic teoria ştiinţifică a lingvis
ticei şi să pielucreze cu grijă piobicmele limbii şi stilului.
După toate aceste observaţii critice, aiticolul arată că Uniunea Scriitorilor
trebue să aibă în grija ei ca criticii să-şi ndice cunoştinţele teoretice; să stu-
diezo temeinic realitatea, să-şi pună permanent sarcina de a ridica noi cadre
dla cnticiy" de ~ a" îndruma crestei ea şi pei fecţionarea “jhoza'torilor, poeţilor şi
dramatuigiloi. -
Articolul aiată că liteiatura cea mai progresistă dm lume ceie critici caro
să lupte mereu pentru perfecţionai ea lor ideologică şi artistică şi caTO să studiez©
viaţa şi să judece operele de pe poziţiile ei, să lege manifestările lor critice
<lc problemele arzătoare- ale realităţii şi să stăpânească la perfecţie metoda de
analiză inarxist-leninistă a operelor literare. " "
In încheiere, articolul arată eă, în accepţiunea sovietică a criticului, el este
un om care nu poate trece indiferent mei pe lâugă operele, literare minunate,,
nici pe lângă cele negative, un om pentru care propaganda succeselor litera
turii, propaganda ~a 'tot ceeace este nou în ea, lupta împotriva a ceeace este
înapoiat — constitue o problemă personală, vitală.
VICTOR FRÂNCU
105
V. I. Lenin şi problemele artei
106
Lenin a aplicat în viaţă teza principialităţii artei, considerând ope
rele artistice, ca tşi pe creatorii lor, în strânsă legătură cu viaţa şi cu
problemele ei. Referindu-se la un scriitor, totdeauna l-a situat în cadriul
frământărilor şi luptei de clasă proprii societăţii şi epocii în «are a
trăit. Astfel el1, i-a legat pe marii oametai de cultură ruşi de istoria imiş1-
căriî die eliberare a claselor asuprite din. Rusia şi lena apreciat operele
din punctul de vedere al intereselor poporului. Criticii noştri literari
a.u mult de învăţat din exemplul analizelor profund principiale pe care
ÎLenini le face operelior de seamă ale literaturii ruse.
M. Neiman arată mai departe că „(Baza filosofică a concepţiilor leni
niste asupra 'artei o consititue teoria materialistă a cunoaşterii, genial
elaborată de Lenin în opera isa nemuritoare „Materialism şi empiriocriti
cism”. Ca şi Marx şi Engels, Lenin consideră conştiinţa umlană ca o re
flectare, a vieţii', iar arta drept oglindirea într’um mod specific a reali
tăţii, drept una dintre importantele forme de cunoaştere â acesteia.
Isvorul cunoaşterii omeneşti îl constitue practica socială. De aici rezultă,
in societatea împărţită în clase, caracterul de clasă ăl cunoaşterii, de
terminat de respectivul loc pe care-1 ocupă o anumită clasă în procesul
producerii şi al repartizării bunurilor. De aici decurge, în‘ultimă instan
ţă, partinitatea artei, ca formă specifică de cunoaştere .a realităţii. '
Susţinând materialismul ca fiind singura concepţie filosofică justă,
— concepţia claselor înaintate, legate nemijlocit de producţia bunurilor
necesare societăţii, — Lenin promovează în domeniul artei concepţia rea
lismului drept singura justă, icapalbilă de a reda veridic realitatea în
imagini artistice. De aceea Lenin apreciază operele de artă înainte de
toate din punctul de vedere al cunoaşterii vieţii, considerând valoarea
lor artistică în strictă dependenţă de realismul lor. O asemenea înţele
gere materialistă a rolului ş i funcţiunii creaţiei artistice, fereşte pe
artişti de alunecarea în mlaştina formalismului ori a naturalismului
burghez. -
Mai departe, 'Neiman aduce preţioase clarificări privitoare la me
toda realismului socialist. Referi-ndu-se la roiul fanteziei, a visului care
păstrează contactul cu 'viaţa vie, Neiman arată că „Este clar . . . că baza
realismului ca’ metodă de creaţie artistică, o constitue nu numai facul
tatea conştiinţei umane de a oglindi just fenomenele Lumii înconjură
toare în trăsăturile lor esenţiale şi reale, ici) şi facultatea gândirii crea
toare de a depăşi mersul maturai al evenimentelor, de a pătrunde cu
mintea în. viitor, de 'a tinde spre realizarea înaintatelor scopuri şi idea
luri puse în istorie, ou alte cuvinte capacitatea de visare, de fantezie,
care) ,după cum spune Lenin este o însuşire dintre cel© mai! preţioase’’.
Această facultate ,a gândirii creatoare generează elementul de roman
tism revoluţionar, care intră ca parte integranta în realismul socialist.
După Revoluţia din Octombrie, Lanin a dus Lupta împotriva scrii
torilor proletcultişti şi a celor d)ela R.AJP1., care încercau să rupă în
mod nihilist arta sovietică de marea artă rusă, s’o rupă deci de' moş
tenirea valoroasă a trecutului. Necesitatea păstrării moştenirii trecu
tului în materie de' creaţie artistică este ilustrată, între 'altele, de cele
afirmate de Lenin într’o discuţie cu Clara Zetkinr. „‘Frumosul trebue
păstrat, trebue isă fie Hulat ca model, trebue ^ă pornim dela el, chiar
dacă-i „vechi.” Die ce oare să întoarcem spatele frumosului autentic,
să renunţăm la el ca la punctul de plecare pantruj desvoltarea ulterioa
ră, numai pentrucă e „vechi” ? De ce să ne închinăm în faţa a ceea
107
ce este nou ca în faţa unui zeu, căruia trebue să dl te supui, numai pen
truca „este nou'’ ? (Este un nonsens, un adevărat nonsens” . Lemdi
sulblinia adesea ideea că o cultură de amploarea celei socialiste ni
poaite apărea din nirniic, că ea se va desvolta pe: baza tuturor cuceririlor
materiale şi spirituale ale omenirii din epocile istorice precedente. Des
voltând în noile condiţii istorice şi ridicând pe o treaptă nouă a des
voltării moştenirea artistică a trecutului, arta epocii socialismului pute;
căpăta acel caracter popular' din care (Letalii făcea un criteriu de ibaz;
al stabilirii autenticităţii şi vlalalbilităţii ei.
Lenin atrăgea de asemenea atenţia asupra faptului eă arta şi lite
ratura îşi au domeniul lor propriu1, independent de oricare alt domenii
de activitate socială şi că ,,incontestabil, le necesar să se asigure <
libertate cât mai mare iniţiativei personale, inclinaţiilor individuale
gândirii şi fa'ntbeziei, formei şi conţinutului” . Este exprimat aici dezide
râtul măestriei artistice, drept o condiţie ide bază a făuririi unei art<
autentice. . "
_ In partea finală a studiului său, M. INeiman subliniază desvoltare:
şi îmbogăţirea cu noi teze a învăţăturii leniniste despre artă de cătrs
tovarăşul Stalin. învăţătura lui I. V. Stalin despre anta, „naţională prii
formă, socialistă prin conţinut” , despre rolul de „inginerii ăi sufleteloc
omeneşti” al iscrimtorilor, definiţia magistrală pe care el a dat-o me
todei realismului socialist, — sunt noi şi hotărîtoare contribuţii li
dlesvoltarea tezaurului viu 'al esteticii marxist-ieniniste. „Astăzi1 ► —
arată Neiman — arta timpurilor noastre ,art!a măreţei epoci stalinisi
realizează în (operele ei, tot ,deeace a fost trasat în genialul program
estetic al lui Lenin şi Stalini” -
^ (Studiul lui M. 'Neiman invită pe tinerii scriitori dini ţara udastr;
la însuşirea cât mai desăvârşită! a învăţăturii lui Lenin şi Stalin deSprt
natura şi ^menirea artei din societatea socialistă, pe care o construiri
şi noi astăzi în Patria noastră. g.ţj
108
Această lapidară definiţie a rolului artei este tot atât de actuală pe
cât este de adevărată. Ea sintetizează trei dintre principiile fundamentale
ale veritabilei creaţii artistice: 1) Arta autentică are totdeauna un conţi
nut social; 2) Prin înaltele idei ce conţine, arta autentică educă pe citi
tori; 3) Măestria artistică este o condiţie de bază a existenţei sale.
Aceste idei exprimau, în ultimă instanţă, concepţia despre artă a for
ţelor sociale progresiste ale vremii, care se grupau în perioada ce a pre
mers anului 1848 pentru a răsturna prin.violenţă orânduirea feudală. Par
ticipând la această luptă prin mijlocirea artei sale, Grigore Alexandrescu
se situiază printre militanţii fruntaşi de pe frontul ideologic al mişcării
paşoptiste şi printre cei mai înaintaţi reprezentanţi ai literaturii noastre
clasice.
Centrul de greutate al creaţiei lui Alexandrescu îl constiue critica
nedreptăţilor din societatea vremii sale, demascarea turpitudinii morale a
claselor avute. S’a crezut o vreme că poetul utiliza biciul satirei şi al
fabulei numai împotriva feudalilor băştinaşi, situându-se pe platforma de
luptă a burgheziei întrucâtva revoluţionare. Le revine istoricilor literari
sarcina de a spulbera această minciună a exegeţilor burghezi, pe baza
probelor culese din opera sa. La o cercetare mai atentă se poate vedea1 că
poetul a pătruns adânc Jn realităţile sociale ale vremii şi că cele mai
bune, mai actuale creaţii "ale sale, aru isvorît din lupta pe care o purta nu
în numele burgheziei, ci în al maselor largi asuprite. Concludentă în
această privinţă este meditaţia cu caracter oarecum programatic Anul 1840,
,în care poetul îşi defineşte -atitudinea şi năzuinţele: __
109
în curs de formare. Având vederi sociale înaintate pentru vremea sa1 , de-
mascând cupiditatea şi mărginirea claselor avute, manifestând ataşament
faţă de masele populare —■ în viitorul cărora credea, Alexandrescu se -si
tuează pe poziţii apropiate de acelea de pe care a dus lupta socială un alt
mare patriot al nostru din cel de al doilea pătrar al secolului trecut:
Bălcescu Caşi la acela, contactul nemijlocit cu masele asuprite, cunoaşte
rea vieţu şi a năzuinţelor lor, i-au ajutat lui Alexandrescu să vadă mai
departe decât militanţii pentru scopurile înguste de clasă ale burgheziei,
care la 1848 au trădat revoluţia.
întrunind asemenea caractere, opera lui Grigore Alexandrescu este
aproape şi astăzi de sufletul poporului muncitor şi acest considerent a de
terminat reeditarea ei într’o culegere populară de către Editura pentru
Literatură şi Artă. Critica noastră trebue s’o valorifice cu atenţie, să-i
reliefeze întreaga semnificaţie progresistă, astăzi când masele în slujba că
rora Alexandrescu. declară deschis că vrea să-şi pună arta sa, îşi con
struiesc în libertate o vieaţă din ce în ce mai bună. §. ">)
110
luat aceasta iniţiativă de a se crea o preocupare serioasă şi permanentă
pentru problemele creaţiei teatrale, deasemenaa putem aminti hotă
rârea tovarăşilor dela Teatrul Naţional de; a înlesni tinerilor scriitorii
să-şi însuşească tehnica scenică şi numeroase alte cunoştinţe die
specialitate
O altă sarcină care figurează în, programul Teatrului este aceea
de a ţine o mai strânsă legătura cu presa din localitate în vederea
popularizării spectacolelor şii a imiuniciil din Teatru. In această privinţă
s’a şi ţinut o şedinţă ,ou reprezentanţii presei locale, în cadrul căreia
ziarele au promis sprijinul lor mlai1 ales sub forma unei cronici teatrale
regulate, iscrisă idjupă o prealabilă şedinţă comună, a cronicarilor 'dra
matici. In ceea ce priveşte aicasit schimb de .păreri între cronicarii drama
tici, el poate fi util într’o măsură) oarecare. 'Dar Cronica dramatică nu e
bine să devină o aniexă ia Teatrului, nici să ajungă un' şablon, din care
nimeni să mu mai înveţe nimic. Cronica Idramjatică, scrisă în mod princi
pial, va trebui să desbată curajos problemele spectacolului, să trezească
discuţii şi interes.
Programul mai cuprinde numeroase alte sarcini, dintre care des
prindem: organizarea unui schimlb de experienţe cu alte teatre dinţară,
fapt care a început să fie pus în practică în mod sporadic încă ddin
stagiunea trecută. Ţinerea unor şedinţe lunare de 'analiză a muncii,
elaborarea unor chestionare cu întrebări referitoare 1a, munca indivi
duală a actorilor. Aceste chestionare cuprind' însă multe întrebări gene
rale,, meprccise. A lipsit un, cjrilteniu de bază la( alcătuirea lor. _ _
Apoi scoaterea, unei- reviste program la fiecare premieră, îmbunătă
ţirea difuzării biletelor, mărirea numărului de spectatori, cursuri de
calificare pentru muncitori, etc. Nu am 'amintit decât o mică parte din
punctele acestui bogat program de activitate; el conţine numeroase
sarcini şi responsabilităţi. Planificarea serioasă a muncii constitue un
fapt îmbucurător pe care ţinem să-l subliniem. El va introduce un
spirit de disciplină în muncă, va înlătura confuzia şi surprizele neplă
cute. Nu e mai puţin adevărat însă că preocuparea, de toate amănun
tele nesemnificative ale muncii ie fiecare zî, şedinţe şi disguţii nume
roase pentru orice chestiune neînsemnată, duca la, o lipsă de atenţie
faţă d,e producţia artistică propriu zi.sâ, la neglijarea procesului de
creaţie al actorului. In felul ,acesta se ajunge la creara unor specta
cole1 care du.pâ o lungă perioadă de pregătire au totuşi numeroase slă
biciuni si nu prezintă decât un, redlus interes artislbio. Accentul înisă
trebue deplasat în direcţia perfccţionâni artistice a spectacolelor. De
sigur, e necesar .să nu, fee nagli'lj'qae nici latura vieţii care se duce Sin
Instituţie — şi tovarăşii fac bine că se ocupă de ea în mod serios.'—
însă nn e bine să se nite că pentru a fi de un real folos 'publicului
spectator si intereselor politice pe care ie slujeşte, Teatrul trebue să
rea’izeze adevărate spectacole die artă.
Entuziasmul cu care porneştei la drum Teatrul Naţional. înseamnă
îacjredere în forţele proprii,, în misiunea artei pe care o slujeşte, dar
felul în care înţelege să se preocupe de probleme poate duce Ifoarte
uşor la Uni birocratism dăunător producţiei .artistice. Pe de altă parţe,
acest 'entuziasm nu este deservit în mod satisfăcător de către iaişa nu
miţii tehnicieni ai producţiei artistice care sunt directorii de scenă;*
111
în această direcţie, Teatrul are încă lipsuri, care nu-i pot aisigura o
bună producţie decât în măsura în care vor fi înlăturate. Aceste lipsuri
se referă îm primul rând la numărul insuficient al directorilor de scenă,
iar în, aii doilea rând la faptul că directorii de scsnă existenţi nu depun
toate eforturile, se mulţumesc cu rezultate mediocre şi nu aprofundează
îndeajuns problemele spectacolului.
112
cele mai spinoase ale spectacolelor noastre de”bpeiă, problema traducerii libre
telor. Teatrul burghez a făcut, în trecut, şi din această problemă o afaccere
venală. Majoritatea libretelor de operă au fost traduse superficial, de oameni
nepricepuţi, fără pricepere literară sau muzicală, grăbiţi să încaseze onorai ii
şi procente, cu o ■îngrozitoare denaturare nu numai a valorii artistice a libre
tului, dar şi cu o adevărată masacrare a partiturii muzicale, modificată în
voie, după bunul plac al traducătorului comod. Denaturările de sens, falsi
ficările de conţinut şi amputările după placul şi interesele burghezo-moşierimii,
alături de vulgaritatea cea mai anti-artistică şi de cacofonia cea mai crasă,
constitue o tristă moştenire care se cere astăzi lichidată, pentru a desăvârşi
piocesul realizării unui teatru muzical realist
- Problema este cu atât mai acută cu cât astăzi, când se traduc atâtea
capodopere ale teatrului muzical clasic rus — prinţi e care tocmai opere ale
■compozitorilor ca Dargomâjschi şi Musoigschi în a căror creaţie legătura orga
nică între cuvânt şi muzică constitue un principiu de bază — această muncă
nu este suficient de literală şi artistică, păstrând adeseori procedeele super
ficiale şi comode din trecut. Literaţii şi muzicieni vor tiebui să colaboreze
şi să se angajeze într’o muncă competentă şi artistică, pentru revizuirea tex
telor existente, iar traducerile să constituie în viitor o problemă la rezolvajrea.
căreia Uniunea Compozitorilor să participe activ. Un prim pas pentru rezolvarea
acestei probleme ar putea fi unificarea textelor existente şi Impunerea unui
text unic. Aceasta ar constitui o operaţie premergătoare stabilirii unui text
-corect şi artistic tradus, susceptibil a fi tipărit.'
I. VĂLEANU
A lm a n a h u l h t o r a i, 8 — 1960
llo
Aliecsandri nu şi-a renegat ,,t,otal“ nici după 1860 „vechile poziţii", iar per
de alta, că „înainte de moartea sa cu doi ani“ el „găseşte câteva accente
puternice care leagă sfârşitul! vieţii lui „de arzătoarele idealuri generoase
ale tinereţii ei“ In sprijinul ultimei afirmaţii, Nicolescu citează şi poezia
Plugul blestemat,'în care vede |,,un ecou-neaşteptat în conştiinţa" lui A l e -
csandri a răscoalelor ţărăneşti din 1888. Acesta să fie oare adevărul? Date
ceva mai rezistente decât „subtilităţile" lui Nicolescu impun, după cum.
vom vedea, o altă concluzie. j '
In 1872,, se publică la Bucureşti Scrienle lui Constantin Negruzzi. Solicitat-
să prefaţeze ediţia, Alecsandri scrie o lungă Introducere, din cane des
prindem următorul fragment: „Desproprietărirea răzeşilor ajunsese (în
timpul lui M. Sturza) o manie încuragiată şi ajutată chiar de braţele puter
nice ale administraţiei şi justiţiei.. . Mulţime de procesun se iscau din senin,
în contra acelor nenorociţi moşneni, se aduceau •în împlinire prin măsuri
arbitrare, caliceau mii de familii pentru ca să îngraşe un vecin căftămt, şi
produceau uneori scene foarte dramatice. ■ 1 '
Un proprietar mare şi atotputernic avea alăturea cu moşia lui nişte
răzeşti înteţiţi, care ţineau Ia pământurile .lor, dreaptă avere întemeiată pe
hrisoave domneşti. — Orice propunere dm parle-i pentru schimb sau vân
zare rămăsese fără resultat. C e;se întâmplă? Intr'o zi, ispravnicul ţinutului'
însoţit de o ceată de slujitori, aduse un plug şi, urmând poroncilor ce pri
mise dela Iaşi, ordonă a trage brazdă prin mijlocul pământului răzeşesc.
Boii pornesc, ferul plugului începe - a lăsa o brazdă neagră in urmă-i, când
dintr'un rediu apropiat se iveşte o româncă înaltă, ce purta un copilaş la
sân. Ea vine sumeaţă în faţa ispravnicului, depune copilul dinaintea boi
lor şi zice: „De vreme ce aţi venit hoţeşte, ca să ne luaţi moşia strămo
şească, na! trage brazda peste copilul meu, pentru ca să nu rămâe peritor
de foame la uşele străinilor!" ,
Toţi stă tură încremeniţi! . i . afară de Ispravnic, care răcni înfuriat,
la slujitori să dee copilul] în laturi: "
— Nu vă atingeţi de el, că-i amar de capul vostru1 — strigă Românca,
şi ’n adevăr deodată se văd ieşind din rediu vr’o două sute de ţărani înar
maţi cu topoare şi coase. Ei veneau răpede şi ameninţători cătră părintele
Ispravnic, dar acesta, ne găsind de cuviinţă a-i aştepta, îşi luă oeaita şi se-
făcu nevăzut: La oarba! la oarba! strigau Românii din urmă, râzând de
spaima lui, şi astfel ei rămaseră stăpâni pe moşia l o r . . . până la anul
viitor. - 1 '
- De pe atunci s’a răspândit ;în ,ţară cântecul Rezeşilor (sic) ca un semn.
caracteristic al timpului: ' ' "
11 i -
Constantin Negruzzi, cea din Boieri şi ciocoi prezintă unele modificări.
Schimbările sunt însă neînsemnate, aşa încât se poate susţine că, în linii
mari, ne găsim’ în prezenţa a două' redacţii puţin diferite ale aceleiaşi în
tâmplări. Reiese de aici că tema prelucrată în Plugul blestemat preocupase
pe Alecsandri cu mult înainte de 1888 şi că prin urmare argumente puter
nice ne împiedică să socotim poezia amintită drept „un ecou .neaşteptat în
conştiinţa" scriitorului f răscoalelor ţărăneşti. 1
In afară de faptele* aduse în discuţie anterior, mai există şi alte dovezi
care pledează împotriva interpretării Lui Nicolescu. Se ştie, de exemplu,
că între 30 Ianuarie 1885 şi Iunie 1890 Alecsandri şi-a petrecut majoritatea
timpului în capitala Franţei, în calitate de ministru al ţării la Paris. De
parte, ateci, de compatrioţii săi, Alecsandri aElă în Aprilie 1888, din anu
mite ziare franceze, că ,,o grozavă revoluţie a îsbucnit în ţeara întreagă, de-a-
lungul şi de-a-latul“, că „totul se distruge sub vălul încruntat al gloatelor,
sângele curge şiroaie, în toate saltele se văd proprietari, arendaşi, primari,
notari, spânzuraţi de crengile copacilor, iar casele lor, precum şi coşarele
ard în flăcări, după ce au fost golite, jăfuite de tot ce cuprindeau în sânul
lor". IV. Alecsandri, S cr iso r i..., Buc., Socec, 1904, p. 218— 219). El mai află
dinir’o telegramă a guvernului, „că răscoala isbucmtă în câteva localităţi
din Valahia şi mai cu seamă pe ’mprejurul Bucureştilor s’a potolit eu oare
care lupte de puţină gravitate" (ibid., p. 219) şi însfârşit, din surse austriace
şi româneşti, că revolta ţăranilor s’ar datora instigaţiilor unor agenţi străini-
Derutat de aceste informaţii contradictorii şi „îmbulzit de întrebări" la
care nu putea răspunde, Alecsandri se adresează lui A l. Fapadopol-Gali-
mach, rugându-1 să-i comunice: ce ştie despre răscoale, „ce este exact" din
ştirile colportate de ziare şi „cum stăm1 ? Nu cunoaştem răspunsul lui Fapa1 -
dopol, dar el nici nu ne interesează în clipa de-faţă, pentrucă mult mai
semnificativ decât acest răspuns ni se pare'în primul rând faptul că în-
tâile informaţii alie lui Alecsandri relativ, la răscoale erau lacunare şi total
deviate dela linia adevărului (să se compare aceste informaţii cu documen
tele din Răscoala ţăranilor din 1888, Editura Academiei Republicii Populare
Române, 1950), iar în rândul al doilea, că impresia produsă asupra sa de
vestea îsbucnirii răscoalelor nu a fost, în niciun moment, deosebit de puter
nică. Sub acest ultim raport, Alecşandri se plasează la mari depărtări de
Caragiale, de pildă, caire, în 1907, şi-a exprimat — într’o scriere mobiliza
toare şi de valoare’ antologică.— şi adânca sa iubire faţă de ţăranii răscu
laţi şi ura sa nemăsurată împotriva1 trântorilor ce îi exploatau sângeros.
Rezultă dm datele la care ne-am raportat că nimic nu ne îndreptă
ţeşte să vorbim nici- de astădată de un „ecou neaşteptat", ecou sub im
pulsul căruia Nicolescu pretinde că Alecsandri a scris. Plugul blestemat.
Iată de ce este necesar să ne explicăm geneza poeziei într’un fel mai puţin
ingenios decât Nicolescu, dar mai apropiat de realitate.
‘ In toamna ainului 1888, Alecsandri revine la Mirceşti, cu intenţia de
a-şi petreoe aici 'concediul, în tovărăşia „băbuştii" sale, Paulina. Intenţia
nu- şi-a realizat-o decât în parte, deoarece simţind ispita de a revedea cas
telul 'Peleş şi pe îmbuibaţii lui locatari, el pleacă la Sinaia, unde, în Oc-
tomvrie 1888, îşi consumă zilele „cetind sau dormind" lungit pe canapele,
jucând — seara — biliard cu „Omul cu ochii vineţi" sau, în alte cazuri,
dând dispoziţii ca merele sosite dela: Mirceşti să fie aşezate „pe poliţe,,
într’o cameră nici prea rece, nici prea caldă" şi ca ele să fie păstrate „nu
mai pentru regele" (Scrisori, p. 306, 307 şi 308).' In mijlocul atâtor îndelet
niciri de „scumpă distracţie", Alecsandri cunoaşte, pe lângă mulţumirea de
115
a se şti un oaspe „drăgălaş" al odioasei perechi regale, si pe aceea de a se
simţi apucat de ceea ce el a numit în 1887, „strechia lucrului". îmboldit
de ea, de această strechie, Alecsandri cotrobăeşte „in fundul sacului" său,
unde — intr’un colţ demult uitat — descopere, exceptând alte lucruri, şi
tema ce 1 se îmbulzise sub condei în 1§72. Acestei teme el îi va da, între
10 şi 12 Octomvrie 1888, expresie artistică în P lu g u l b le s te m a t Intr’o scri
soare dm 12 Octomvrie, trimisă soţiei sale. cetim. „Dragă, am scris legenda
Româncei care în vremea lui Sturza Vodă a ieşit înaintea plugului trimis
de Vodă ca să taie în două moşia răzeşilor vecmi cu Flămânzii, şi a depus
copilul ei îa picioarele boilor, zicând să tragă plugul peste trupul copilu
lui" Şi mai departe. „A plăcut foarte mult reginei, care s’a apucat să o
traducă în hmba germană" (S criso ri, p. 310). Textul citat este grăitor ş l ,
împreună cu celelalte date actualizate în rândurile de mai -sus, el este de
natură să tempereze, nu să exalte entuziasmul cuiva laţă de revenirea lui
Alecsandri, „înainte de moartea sa cu doi ani", la „arzătoarele idealuri ge
neroase ale tinereţii". Va trebui, deci, să acceptăm că, aşa cum a spus E.
Campus, Alecsandri a fost înfeudai, în ultima fază a activităţii sale, bur-
ghezo-moşienmii Pentrucă nu este în interesul critici noastre ştiinţifice ac
tuale, ca cercetătorii să înfrumuseţeze confuziile şi rătăcirile mciunuL scrii
tor, ci, dacă este posibil, să explice aceste confuzii şi rătăciri. Nu este, de
asemenea, în interesul criticii noastre ştiinţifice actuale ca cineva, vor
bind despre Alecsandri, să nu recunoască răspicai că el a dus cu sine în
mormânt cultul oamenilor neatmşi de „boala socialismului", cultul exploa
tatului „pacinic" şi „cu frica lui d-zeu“ (ScrtsQri p. 14). A crede altfel, în
semnează a reveni la poziţia reacţionară a istoriei literare burghezo-mo-
şiereşti, care, prin G. Bogdan-Duică, a susţinut că „bătrâneţele" lui A le
csandri „seamănă perfect cu tinereţele sale", pentrucă „dela acestea până
la acelea el u n a a fost, u n fel a fost" IOSIF PERVAIN
Au trecut 6 ani dela 23 August 1944 , ziua eliberării scumpei noastre Patrii
de sub jugul fascist, de către glorioasa Armată Sovietică. Iu aceşti şase am,
clasa muncitoare dm ţara noastră, condusă de Partidul Muncitoresc Român,
a lichidat cea mai mare parte din moştenirile întunecate ale trecutului. Tran
sformarea fundamentalăîn viaţa politică şi economică, a adus cu sine şi o
mare transformare, un nemaipomenit avânt şt în viaţa teatrului nostru.
Puterea de Stat capitalistă, partidele burgheze, au dispreţuit arta. Masele
muncitoare erau intenţionat îndepărtate dela teatru. In regimul de democraţie
populară, dimpotrivă, urmând pilda măreaţă a Uniunii Sovietice, desvoltarea,
îndrumarea, sprijinirea instituţiilor culturale şi a oamenilor artei şi culturii
au devenit probleme ale Partidului nostru, probleme de stat şi astfel au fosl
create pentru artiştii noştri condiţiuni optime de creaţie. De-aceea, 23 August,
este de fiecare dată un sărbătoresc prilej, pentru muncitorii artei şi ştimţei,
de-a privi în urmă la drumul parcurs, de a face un bilanţ al înfăptuirilor, do
116
a-şi fixa cele mai apropiate sarcini. Cu deosebire preţuim strălucitoarea săr
bătoare a poporului nostru, noi, membru teatrului Secuiesc de Stat din Tg.-
Mureş, care a luat fiinţă datorită politicii naţionale consecvente a Partidului
Muncitoresc Român. Este deci firesc ca în această zi să venim să dăm seamă
despre realizările noastre ţi să aruncăm o privire asupra viitorului, care ne va
aduce lupte noi, succese şi biruinţe - noi, în drumul construirii socialismului.
Cel mai de seamă succes al-stagiunii din 1949/50 îl constituie repertoriul.
Piesele prezentate, în marea lor majoritate au cuprins în formă artistică toate
problemele politice, sociale şi economice care au frământat massele în această
perioadă a construirii socialismului, sau care urmează să fie rezolvate de
clasa muncitoare, sub conducerea Partidului. In acest an, sarcinile centrale ale
fiecărui om al muncii trasate de Partidul Muncitoresc Român, au fost
desvoltarea industriei grele, transformarea socialistă a agriculturii, apărarea
păcii şi lupta împotriva imperialismului. Teatrul nostru, prin prezentarea
pieselor „Minerii", „Argilă şi porţelan", „Iarba rea" a dat expresie luptei
eroice dusă în producţie de oamenii muncii, demascând în acelaş timp unel
tirile reacţiunu Prezentarea „Scrisorii pierdute", a piesei „Prea multă minte
strică", a înfăţişat contrazicerile societăţii vechi, ajutând pe spectatori în
acest fel să recunoască cu mai mare uşurinţă tendinţele reacţionare ivite în
procesul desvoltăru noastre. -
„Burghezii", ne_a arătat lupta forţelor noi, în înflorire, împotriva
lumii vechi în descompunere, a micii burghezii reacţionare Prin prezentarea
„Cravatei Roşii", teatrul a contribuit la munca de educare a tineretului con
ştient, revoluţionar. Şi în fine, piesa sovietică de mare succes, „Ca^a cu sto
lurile trase", a desvăluit uneltirile răsboinice ale imperialiştilor americani
şi a arătat lupta sinceră dusă de Uniunea Sovietică pentru pace.
O mare lipsă a repertoriului nostru a fost, că nu am adus pe scenă
problema luptei de clasă la sate.
Totuşi am participat la munca căminelor culturale, am prezentat scurte
programe artistice ţăranilor muncitori aflaţi în toiul secerişului şi a treeri-
şului şi am luat parte la combaterea superstiţiilor şi a reacţiunii catolice.
Cu aceste prilejuri, cea mai mare parte a ansamblului nostru a cunoscut ne
mijlocit problemele vieţii săteşti, aşa că în viitoarea stagiune, problemele
arzătoare ale satului, le vom putea prezenta folosind armele realităţii.
O mare desvoltare a înregistrat teatrul nostru în stagiunea trecută, şi
în ce priveşte calitatea. Ne-am însuşit metodele de muncă ale teatrului sovietic.
Actorii noştri, urmând exemplul artei sovietice, au făcut primii paşi hotărî-
tori, pentru scuturarea racilelor formalismului burghez. Ei au de-acum cura
jul şi ' pot să aducă în faţa poporului, pe limba poporului problemele lui.
Arta teatrului sovietic ne-a arătat drumul către realitatea noastră.
Conţinutul ideologic, nivelul artistic al spectacolelor, au dovedit, că ac
torii au .înţeles îndrumarea şi învăţăturile Partidului.
Tot mai multe sunt acele creaţii care demonstrează desvoltarea calitativă
117
a actotilor noştri De pildă, Andrassi Mârton, care în trecut a jucat numai
în roluri de operetă, ,a reuşit să interpreteze cu autenticitate pe eroul pozitiv
dm piesele „Iarba rea“ şi „Micii burghezi1'. Sub semnul prieteniei româno-
maghiare, un deosebit succes a constituit debutul actorului nostru Kovâcs
Gyorgy pe scena teatrului naţional din Cluj, unde a interpretat pe Teterev
dm „Burghezi", în limba română
In acest an am întreprins trei turnee, care au fost încununate cu succes.
In special, socotim un nepreţuit câştig, schimbul de' experienţă dobândit, prin
conferinţele comune cu actorii români dm oraşele pe unde am trecut
In stagiunea 1949 / 50, o biruinţă maie o constituie, nu atât suta de mii
de spectatori, cât faptul că muncitorimea dm fabrici a fost aceea care a com
pus acest public, în cea mai mare parte. Personalul artistic şi tehnic de nenu
mărate ori au dat ajutor echipelor culturale ale organizaţiilor de massă,
ale fabricilor, ateneelor populare, întărind astfel şi mai mult legătura lor cu
massele
In faţa noastră stau sarcini mari Azi, când trebuie să folosim fiecarfl
armă, pentru demascarea şi nimicirea aţâţătorilor la răsboi, corbi care
doresc distrugerea umanităţii şi culturii, trebuie să aruncăm în luptă toato
forţele artistice şi culturale. Alcătuirea repertoriului, creaţiile actorilor trebui?
să întărească mai mult hotărîrea oamenilor munscn de a apăra pacea, trebuie
să crească ura împotriva acelei clici banditeşti care dă naştere aţâţătorilor
la răsboi
Tompa Miklos ,
directorul Teatrului Secuesc de Stat dm Tg.-Mureş
La Taliane
118
până la urmă refuză să participe la, acţiune, ceilalţi pescari din. italia
nul şapte nu vor pneget'a să se iurce in mahurme şi băbaice pentru a
merge să isalveze talianul primejduit de valurile furioase ale mării. Pe
Oosma Popov îl vor cuprinde îmsă qurândl remuşcările; el îşi va da
seama de greşala în ©are a. căzut şi cu conştiinţa clarificată şi cu rostu
rile lui sociale bine precizate, va luia loc în ibărcile plecate în ajutorul
celor dela talianul şapte. Ba mai mult: după slalvarea talianului,, se va
convinge că aşa zisa „natură ascunsă” eră o simplă iluzie. Marea vuia
pentrucă era cuprinsă de furtună, iar pisica, mieuna lângă pui, poate
din cauza foamei.
Nuvela îşi .distribuie' astfel interesul spre două probleme: pune
rea în lumină a dragostei nemăsurate de muncă a peseurilor care scot
peşte .pentru popor şi nu pentru capitaliştii îmbuibaţi, şi Urmărirea
atentă a procesului de .clarificare ideologică a ilui1 Popov. In ambele
probleme talentul lui Coşovei s’a dovedit a îi viguros. .Mânuind cu
măestrie arta cuvântului, dispunând de Variate surse de vocabular, —
cu unele stângăcii1inerente totuşi) debutului — , scriitorul a reuşit] să ne
ofere frumoase descrieri ale interiorului unei locuinţe pescăreşti şi izbu
tite prezentări ale oamenilor încleştaţi cu furia marii. Reuşită de ase
menea ni se pare şi analiza minuţioasă a' procesului, sufletesc al lui
Coama Popovl. .
La Taliane îşi are însă şi/ scăderile sale care trădează procedee de
compoziţie moştenite dela şcolile literare (burglheze. Momentul iniţial
'al nuvelei, bunăoară, — acela în care pescarii, sunt tulburaţi mereu de
mieunatul pisicii alscunse ia. lui’ Condrat, — este prea prelungit, dând
mai de grabă impresia unei uverturi metafizice ca|re anunţă o nuvelă
pjresiărata pe alocuri eu părţi umbrite. Mai ales că aici interesul vădit
al scriitorului, furat [de pretext, este isă accentueze un fapt cu vizibile
rezonanţe mistice (mieunatul ciudat şi „drăcesc” -), în vreme ce oamenii,
■care apar iatunci în scenă, devin, prin neaccentuarea 'existenţei lor, forţe
secundare, care se vor declanşa ca figuri principale, pozitive, de abia
în momentul luptei lor cu marea înfuriată. Scriitorul trebuia, prin, ur
mare,,- să transforme acest leit motiv al mieunatului care apare şi
dispare, într’un amănunt care să nlu atragă asupra lud atenţia pricipală
a cititorului Interesul autorului era necesar să se concentreze aşa dar
asupra oamenilor. Eşalonând apoi acţiunea pe o durată de timp minimă
(câteva ore) şi limitândunse doar la prezentarea pescarilor dela talianul
şapte (episodul întâlnirii lui Popov ,efU| pescarii unui alt talian este ab
solut întâmplător), Tradan Coşovei priveşte nedialectic, existenţa eroi
lor săi. Şi tot din pricina aceasta, neglijează prezenţa periculoasă a
duşmanului de clasă. Chiaburul sau oherhanagiul exploatator este pre
zent mai mult simbolic .prim Graciov, a cărui atitudine vrăjmaşă este
sugerată palid. Era necesară o, laiducere în scenă, în acţiune, ,a chiabu
rilor din regiune. Scriitorul putea realiza lucrul acesta. Se putea bună
oară — şi faptul este absolut vieridic —1 să se prindă în.tr’un instanţa^
nsu un chiabur din partea ludului i(Graciov, de pildă), manifestându-şi
aa/tisfacţia la gândul că furtunal ar putea duce talianele în largul mării,
împiedecând astfel realizarea Planului de Stat. Sugestia aceasta nu vrea
să fie prezentarea unei reţete literare. Adâncind realitatea, în contra
dicţiile ei, Traian Coşovei găseiai eu siguranţă o modalitate care să echi
libreze nuvela sa sub raportul conflictului d'intre personaje. Scriitorul
este ameninţa,! să oglindească viaţa linear, eliminând implicaţiile mul-
119
tipie pe care aceasta le are. Pentrucă, introducând pe chiabur numai
ca personaj simbolic, adiacent, Traian Coşovei n’a reflectat realitatea
în complexitatea ei şi n’a justificat prin nimic prezenţa lui Graciav în.
nuvelă.
Cu toate acestea La Taliaue, iprm problemele pe care le pune şi
prin realizarea sa artistică, anunţă în ITraiain Coşovei pe unul dintre
tinerii proza Lori români talentaţi ~ a.m-
Criticul şi viaţa
120
şi ai altor literaţi sovietici, să discute, pe de o parte lucrările confraţilor lor, iar
pe do alta, să tratezo competent problemele de bază ale realismului socialist. Ea
ne mai sugerează şi o sarcină, a cărei înfăptuire grabnică rovine, credem, Uniunii
Scriitonloi şi anume: înlesnirea documentăm onticilor, cu ajutorul Fondului lite
rar, asupra acelor probleme, pentru a căror redare! justă şi într’o desăvârşită
formă artistică sciiitom au fost şi sunt ajutaţi să se edifice. -
Do sigur, măsurile indicate aici nu sunt singurele, dar ele, exceptând însu,
şirea creatoare a experienţei sovietice şi călăuzirea atentă şi plină de grijă a
Partidului, vor constitui — poate —1 o contribuţie reală la lichidarea rămânem
în unnă a cnticii, faţă de însăşi desvoltarea literatului noastre actuale
I. PERVAIN
121
ei în. mase eât mai largi, prin mijloacele materiale, care i-au, fost .puse
la dispoziţie, a făcut posibilă reluarea lucrărilor de publicare a Atlasu
lui. Din Aprilie a. ic. un colectiv lucrează planificat, sujb îndrumarea,
acad. E; Petrovici, la publicarea materialului cules de d-.sa cu chestio
narul II. Se va republica deasemenea şi materialul apătrut, întrucât altul
este acum formatul ‘hărţilor1şi allta este şi gruparea materialului.
Atlasul lingvistic român va fi un ipstrument deo,schit de preţios
.şi indispensabil, pentţnu studiul limlbii române, mai ales pentru studiile
dialectologica, în şcolile superioare. Dacă până ieri dialectologia româ
nească se întemeia pe material lingvistic cules din regiuni disparate, n.e>-
sistematic şi adeseori rău notat, de acum înaiinte studenţii şi profesorii
vor a'vea la-dispoziţie material adunat după toate cerinţele ştiinţifice şi
din toate regiunile româneşti:
Dat-fiind că transcrierea, întrebuinţată îni Atlasul Lingvistic român
-este întocmită pe sistemul grafic românesc obişnuit,.această operă va
fi accesibilă iniu numai specialiştilor, ci şi tuturor celor care se intere
sează de problemele de limbă.
Dar importanţa Atlasului va fi valorificată mai ales de specialişti,
-căror.al le revine sarcina de :a :lămuri mulite din problemele nedeslegate.
încă ale limbii române. Deşi materialul Atlasului este nou,, un pricepă
tor ştie să găsească în el fire călăuzitoare, 'până lâ izvoarele v-echi ale
trecutului nostru. Mai -ales pentru începuturile limbii române materialul
Atlasului esţe de cea mai mare importanţă. (Tot .atât de valoroase sunt
datele Atlasului şi pentru perioada de convieţuire a populaţiei (romanice
ou Slavii. Urmărind elementele noastre de origine slavă, putem stabili
locul şi1 timpul acestei convieţuiri, precum şi felul de viaţă' '(ocupaţia,
organizarea s'ocială, obiceiurile etc.) ale acestor populaţii. De asemenea
Atlasul ne ajută să studiem legăturile noastre şi cu alte popoare: Un
gurii, Saşii, etc. De aceea Atlasul lare valoare nu numai pentru limba
română, ci şi pentru limbile înconjurătoare, mai ales că în; el se găsesc
înregistrate şi elemente vechi, pierdute uneori din limbile de origine şi
păstrate fie în limba noastră, fie în gnaiurile neromâneşti anchetate.
Chestionarele Atlasului nostru au fost astfel întocmite iucât răs
punsurile la întrebări să reflecteze toate .aspectele vieţii maselor largi
populare, în deosebi a celor dela sate: agricultura, creşterea vitelor,
păstoritul, industria casnică,, comerţulf, casa, obiceiurile ,etc. Materialul
cules cuprinde deci o parte însemnată din ceea cej I. \V. Stalin numeşte,
'într’un recent studiu, fondul p|ritacipal ide cuvinte, fond care constitue
esenţialul vocabularului unei limbi.
- Este adevărat că schimbările în orânduirea socială şi în viaţa, eco
nomică a ţării noastre care s’au produs după instaurarea regimului de
democraţie popula,ră au avut şi vor avea tot mai mult repercusiuni asu
pra limbii, mai ales în capitolul lexical. Astfel, ca să aducem un exem
plu, terminologia agricolă din Atlas reflectă starea înapoiată, dhiar
primitivă, a agriculturii ia multe regiuni ale ţării noastre, din vremea
regimului trecut De sigur că acum, după crearea atâtor gospodării co
lective şi introducerea uneltelor perfecţionate de lucru, terminologia
.122
agricolă se schimbă şi se îmbogăţeşte, prin introducerea de cuvinte noi,
para’jel ou progresele realizate în agricultura noastră. Materialul A tla
sului va părea deci, ici şi colo, învechit. Aqelaşi lucru se va constata şi
în alte capitole ale vocabularului legal de 'viaţa dela sate. D ar cred că
în 'urma schimbărilor care se produc şi se vor produce în limbă, valoa
rea Atlasului nu va. scă d ea : el va rămâne un preţios anofnuufenl al
graiurilor înregistrate in perioada pţiemărgătoare radicalei cotituri din
viaţa poporului român şi a popoarelor conlocuitoare. î. PĂTRUŢ
123
I. Banu. „Totuşi — apieua/.ă el, just, — elementele materiale ale milesiemlui
au însemnat o etapă impoitantă în. cunoaşterea legilor celor mai generale ale
naturii şi do aceea mentă toată atenţia noastră" (pg 24).
Apoi, traducerea i'ace un deosebit serviciu studiului filosofiei antice la noi.
Până acum eiam mei eu constrânşu să faeein apel la auton burgheza; foaite
puţini fiind aceia care aveau acces la textul grec. Traducerile în limbi străina
sunt foarto rare şi foarte greu de găsit; încât, studiul acestei părţi din istoria
filosofiei so făcea mereu după manuale sau surse mdiiecte.
O altă însuşire de preţ teoretic a acestor traducem de texte sunt studiile
introduetivo caro lămuresc rădăcinile de clasă alo diferitelor concepţii şi modul
cum elo reflectă stările socialo ale timpului. Sunt arătate cu gnj'ă condiţiile
istorice, stai ea economică, relaţiile dintre clasele" şi păturile sociale, mişcările
politico în mijlocul cărora şi ca o reflectare a cărora, apar concepţiile filosofice
Ni so deschide, astfel, accesul, nu numai la cunoaşterea exactă a concepţiilor
respective, dar şi la justa lor explicare şi interpretare ştiinţifică în lumina
materialismului istoric.
Lucrarea, aşa cum se prezintă, oste un început serios al studierii istoriei
filosofici iu spiritul ştiinţific, al gândirii marxmtdeniniste. Aşteptăm ea opeia
începută să so extindă şi asupra celorlalte concepţii filosofice antice.
124
B & f iw a i a
V ictor Frâncu
125
despre o fe n s iv a lui Montgomery la Tripoli. Despre bătălia dela Kursă
nicio vorbă mu suflă mititelul „Larousse” . Afli, în, s&himb că Viena a
fost ocupată, iar Berlinul a căzut — cât priveşte însă de cine a fost
ocupată Viena şi’n faţa cui a căzut Berlinul, la fel se păstrează tâcefe,
Tăcere elocventă, care smulge masca domnilor au Lori ai ilustratului şi
anal ales ilustrativului „Larousse” .
Toboşarul războinic Churchill, care a încercat pe toate căile să
împiedece crearea celui de al dioilea front în Europa, este numit de
„obiectivul” „Larousse” : „inspiratorul! rezistenţei aliate în cel de al doi
lea răziboi mondial” .
Elogiul mişcător pentru veninosul reacţionar Churchilli nu rămâne
însă un fapt izolat. împrumutând jargonul defunctului Goebbels şi al
altor criminali de război hitlerişti, în cor cu „Vocea Americii” , „Micul
Larousise” Inu oboseşte în )ai calomnia Uniunea Sovietică. Astfel, unde
se (vorbeşte despre U.R.S.S., după ce este nevoit să recunoalscă, cons
trâns de evidenţă, că Uniunea Sovietică a „influenţat puternic la vic
toria aliaţilor în jCel de al1 dioilea război mondial”, în loc să abate că
această „influenţă” a dus la salvarea popoarelor din Europa (între
care şi a poporului francez) de sub robia intleristă, — „Micul 1/arousse”
face concurenţă toitleriştilor îm ceeace pir,iveşte calomnia şi mine una,
scriind că puterea militară a Uniunii Sovietice l-a dat posibilitatea . .,
„să-şi extindă stăpânirea asupra întregii Eurojpfe de Răsărit” .
Iar unde vorbeşte despre ,,Ru(sia” se poate citi: „Frigul) l-a isgonit
pe Napoleon diip Rusia” . Şi în această privinţă explicaţiile nu sunt mai
prejes de cele ale hitleriştilor din 194.1. " ’
Dealtfel, ipentru a ne, ,da seama cât de mairi „cunoscători” ai isto'
riei Rusiei sunt domnii iburigheizi dela „Lairouşse”, e suficient să citim
ce sicrie despre Boris .Godunov: „Ţar rus, ministru al lui Fedor I, pe
care l-a otrăvit şi| l-ia înlocuit la tron; a sfârşit prin 'sinucidere” ( !) —
Nici Holliwood-ului nu i-a trăznit prin cap un astfel de „subiect” pentru
un film curent din; „istoria nusă” .
Informaţiile asupra oraşelor Uniunii Sovietice, asupra numărului
populaţiei şi producţiei indiusriale „Micul! Larousse” le ia din datele
statistice publicate înainte de Revoluţie, do ar-doar o transforma Rusia
într’o biată provincie a Europei! Informaţii curat naiziste, la fel cu cefe
pe care le Xurnizaju altădată acoliţii dementului Hitleir pentru. aî"încu
raja în aventura âai criminalăj '
Nu mai puţină ignoranţă şi minciună dovedeşte ipretmsul dicţionar
enciclopedie în ce priveşte ştiinţa rusă. Iată ce, scrie, de exemplu, despre
marele geniu progresist al omenirii, întemeietorul! ştiinţei ruse: „Lo-
monosov (Mihail Vasileviici) poet rus şi literat, s’a născut la Holmo-
gorâ (171,1— 1785) ” . Niciun cuvânt mai miult. Nu mai vorbim, de ilus
trul savant rus I. Pavlov, ren|umit în toată lumea, despre care „enci
clopedicul” „Larousse” nu aminteşte deloc. Inventarea telegrafului fără
fir este trecută pe seama lui ’Branly, Marconi, etc. Iar A. Popov, ade
văratul inventator al telegrafului fără fir e trecut probabil la”;-etc. „'Cu
surle şi tobe este trecută (patemitatda invenţiei lămpii electrice pe
seama lui Edison, iar despre Lcdâglhin, care de fapt a inventa.t-o, nu
se spune niciun cuvânt. >0 Iseri'e dei corifei ai ştiinţei ruse şi universale
ca: I. Secenov,, P. Cebâşev, N. Jukovski, K. Timireazev, I. M;ciurin
nici! nu sunt amintiţi.
126
In ce priveşte arta rusă, mititelul „Larousse” inu se lasă mai pre
jos. Ini „împărăţia’' lui 'a nimerit abia Vereşciag.hin, ca „autor de ta
blouri frumoase” . V. Surâkov, I. tRepin, K .’ Bnullov, A, Ivanov, K.
Kramsikioi nu s'au învrednicit să fie trecuţi în „enciclopedicul” „La-
rousse”. '
Ignoranţa şi perfidia, deopotrivă, şi-au pus pecetea pe această
enciclopedică colecţie de stupidităţi burgheze: „Nouiveau Petit Laroustse
îl'lustre”.
Marii scriitoii ruşi Necrasov, Herzen, Belinski, Cernâşervsiki sunt
cu totul trecuţi sub .tăcere, iar desipre Puşkin se scriu pur şi simplu
enormităţi. Alexandrlu Puşkin e făcut numai „poet liric’” ; ca,’ şi când
„Evgheni Omeghin” ar fi odă, iar „Boris Godiunov” cantată.
Foarte elogios sunt prezentaţi, în schimb reacţionarii înrăiţi, tră
dătorii poporului francez: Gide şi Mauriac. Niciun cuvânt insă despre
Barbusse!
Părerea domnilor autcfri ai JMSciuiui Larousse” despre progres au
scăpat-o fără să vrea in fuga condeiului, scriind, de exemplu, despre
Louis Blanc că a fost un om politic francez cu „vederi progresiste, dar
uobile” . Acest „dar” spune mult. In el se ascunde toată hidoşenia
acestor epave ale unei societăţi în descompunere, Ce anume dar? Mai
presus de progres, de onoarea Franţei aceşti domini pun interesele lor
de clasă. De aceea oipera lor este un serviciu de lacheul făcut imperia
lismului agresiv american ,celei mai negre reacţiuni din U.S.A., şi de
aiurea. Poporul franoetz însă nu-şi ia informaţiile saie din cloaca de
minciuni şi ignoranţă care este „Noveau Petit Larousse ilustre” . Despre
aceasta vorbesc faptele grăitoare pe care d’omn'i dela „Larousse” nu le
pot împiedeca: o sp|un darurile minunate triimisle de fiii şi (fiicele po
porului francez tovarăşului Staliinyo spun (străzile şi pieţele oraşelor
franceze, care poartă numele marelui Stalin şi a Sta^ingradului, sim
bolul victoriei asupra fascismului.
Milioanele de francezi, care şi-au arătat adevărata lor preţuire
pentru Tara Socialismului, nu pot fii înşelaţi die mititelul, mărunţii],
meschinul „Larousse” , care nu le poate stârni decât dispreţ şi indignare.
127 '