Particularitati de constructie a unui

personaj dintr-o nuvela
Nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este publicata in anul 1881, involumul de debut
“Nuvele din popor”, reprezentativ pentru viziunea autoruluiasupra satului. 
“Moara cu noroc” este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu oconstructie riguroasa, un fir
narativ central, personajele relative putine pun inevidenta evolutia personajului principal.Se
observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea
la persoana a III-a, veridicitatea. 
Este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de
investigare psihologica si prin natura conflictului. 
Titlul fixeaza spatiul unde se vor derula intamplarile, in Ardeal, la “Moara
cunoroc”.Sintagma care da titlul nuvelei “Moara cu noroc” este mai degrabaironica, dupa cum se
deduce si din deznodamantul nuvelei, acest numedemonstreaza ca distanta dintre noroc si
ghinion e tot mai mica intr-o lume incare castigul inseamna crima si inselaciune. 
Tema sustine carcaterul psihologic al nuvelei si anume:efectele nefaste sidezumanizante
ale dorinte de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de lasfarsitul secolului al XIX-lea.Din
perspectiva sociala,nuvela prezinta incercarealui Ghita de a-si schimba statutul social, iar din
perspectiva moralizatoare se prezinta consecintele dramatice ale setei de inavutire.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cuvaloare
religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul.
Nuvela este alcatuita din 17 capitole, aceasta avand un subiect concentratecu deschideri bogate. 
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc care este asezata larascruce de
drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietatiintunecoase. 
Intriga subliniaza aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personajciudat,
charismatic, seful porcarilor si al turmelor de proci din imprejurimi caretulbura echilibrul
familiei. 
In desfasurarea actiunii, cu toate ca Lica reprezinta un pericol pentru Ghitasi pentru
familia lui nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta oexercita asupra lui, si nici
tendintei de imbogatire. 
Punctul culminant arata cum Ghita ajunge pe ultima treapta a degradariimorale in
momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a serazbuna pe Lica , isi arunca
sotia, la sarbatorile Pastelui, drept momeala, in bratele samadarului.Ana este omorata de Ghita, la
randul lui Ghita este omoratde Raut, iar Lica se sinucide. 
Deznodamantul consta in incendiul teribil, in noaptea de Pasti a Morii cunoroc, iar
singurele personaje care supravietuiesc sunt copii si batrana.Din perspectiva psihologica, nuvela
prezinta conflictul interior, trait deGhita care este sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pea tat
decontradictorii:dorinta de a ramane un om cinstit, pe de-o parte si dorinta de a seimbogati
alaturi de Lica , pe de alta parte.Conflictul nuvelei este complex, denatura sociala, psihologica si
morala. 
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe cimplexitatea personajelor.
Simetria dintre incipit si final se realizeaza prin descriereadrumului.Simbolistica initiala a
drumului se completeaza, in final, cu sugestiadrumului vietii care continua si dupa tragedia de la
Moara cu noroc “Apoi ea luacopiii si pleca mai departe”.
 Stilul nuvelei este sobru. concis, fara podoabe.
Monologul interior, de factura traditionala,monologul interior adresat, stilindirect liber
sunt principalele mijloace de investigare psihologica a personajului principal.Modurile de
expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursulnarativ.
Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si
temporale, functia simbolica si de anticipare.
Naratiunea obiectiva isirealizeaza funcia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor
subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu. 
Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustineveridicitatea
relatiilor dintre personaje. 
Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registrestilistice:
limbajul regional, ardelenesc, limabjul popular, oralitatea.Intelesulclassic-moralizator al nuvelei
este sustinut prin zicale si proverbe populare sau prin replicile-sensinte rostite de batrana la
inceputul si sfarsitul nuvelei.
Ghita, personajul principal al nuvelei este surprins intr-un process dedezumanizare.
Caracterizarea directa facuta de autor ii prezinta in primul rand personajului statutul initial:
cizmar sarac, bun meserias, harnic, modest,bland si cumsecade.Acesta hotaraste sa ia in arenda
carciuma de la Moara cunoroc nu numai pentru a trai mai bine, ci si pentru a fi
respectat.Personajului I seschiteaza un portret fizic “inal si spatos”,dar si un portret moral “de
totursuz”, “se aprindea pentru orisice lucru de nimic”.Ghita este carcaterizat si de alte personaje
cum ar fii :Lica“Tu esti om,Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte…Ma simt
chiar eumai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine” si de Ana “Ghita nu e decato muiere
imbracata cu haine barbatesti”.Personajul se si autocarcaterizeaza printr-un monolog interior
“sarmanii mei copii, voi nu mai aveti,cum avusesera parintii vostri, un tata om cinstis.Tatal
vostru e un ticalos”. 
Caracterizarea indirecta reiesre din gandurile si faptele personajului caretradeasa
conflictul interior.Portretul moral este alcatuit dintr-o serie de trasaturicontradictorii .Odata intrat
in relatie cu Samadaul se interiorizeaza, setransforma intr-un om sumbru. Oscileaza intre dorinta
de a redeveni onest sitentatia irezinstibila a imbogatirii, devine victima Samadaului care ii
descoperaslabiciunea.Sentimentul nesigurantei il stapaneste si are efecte devastatoarecum ar fii
tensiunea din interiorul sau care creeaza spaima, neincrederea inziua de maine, devine brutal cu
Ana, constientizeaza caderea sa morala “sesimtea ticalos si slab in el insusi”.Scaparea nu mai era
posibila decat prinmoarte, si cum Ana reprezenta amintirea aceea ce fusese luminos si bun, Ghita
oucide, omarand astfel reminiscenta a ceea ce fusese el candva “Simt numai ca misa pus ceva de-
a curmezisul in cap si ca nu mai pot trai, iara pe tine nu pot sa telas vie in urma mea”. 
In opinia mea, dezumanizarea lui Ghita , produsa de obsesia imbogatirii, pune exemplar
in evidenta viziunea lui Slavici despre societatea ruralaromaneasca de la sfarsitul secolului al
XIX –lea.Prin verosimilitatea personajului si prin analiza psihologica a acestuia, autorul nuvelei
“Moara cunoroc” construieste un personaj complex care ramane prototip neidealizat al
universului rural romanesc.