Robescu-Cercel Roxana BAC ISTORIE 2021 7.03.

2021

INTRODUCERI ȘI ÎNCHIEREI PENTRU ESEURI

1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Introducere: Etnogeneza românească a fost profund marcată de „sigiliul Romei”

(N. Iorga), originea romană a românilor fiind considerată, vreme de secole, o
certitudine. Aceasta a ajuns însă subiectul unor controverse istoriografice, cu
precădere începând cu secolul al XVIII-lea, când pe fundalul emancipării
românilor din Transilvania, s-au conturat două teorii contradictorii (teoria
imigraționistă și teoria continuității).

Încheiere: În concluzie, după cum afirma și istoricul Gheorghe Brătianu,

„romanitatea românilor reprezintă o problemă care abordată științific și nu
politic deschide calea înțelegerii corespunzătoare a devenirii noastre naționale”.
1.1. Eseu doar despre romanizare (fără opinia istoricilor)

Introducere: Romanizarea este un proces complex și îndelungat, prin care civilizația

romană pătrunde în toate compartimentele vieții unei provincii, astfel încât
populația supusă adoptă modul de viață roman și limba latină.

Încheiere: În
concluzie, romanizarea Daciei este un proces îndelungat și complex,
ce prezintă o importanță deosebită, deoarece a stat la baza formării şi apariției
poporului român pe scena istoriei.

2. Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc

(secolele IX-XVIII)

În primul mileniu al erei creștine, istoria românească a evoluat între

Introducere:
„Noua Romă” (Imperiul Bizantin) și populațiile migratoare. Pe fundalul acesta,
apar în spațiul românesc uniuni de sate, numite de cronicari „obști de obști”, iar
de Nicolae Iorga „romanii populare”. Acestea au fost nucleul primelor state
medievale românești.

În concluzie, între secolele al IX-lea și al XIV-lea, în ciuda atacurilor

Încheiere:
barbare și a expansiunii puterilor vecine, românii și-au creat propriile state,
asigurându-și cadrul favorabil pentru constituirea primelor instituții centrale.
Robescu-Cercel Roxana BAC ISTORIE 2021 7.03.2021

1.2. Eseu doar despre instituțiile centrale

Introducere: În secolul al XIV-lea, după constituirea statelor medievale românești,

se constată un lent proces de cristalizare instituțională. Principala instituție era
Domnia, aflată în strânsă legătură cu Biserica.

Încheiere: În concluzie, Biserica și Domnia au reprezentat instituțiile esențiale

bunei funcționări a statelor românești, în Evul Mediu. Legătura dintre acestea
ilustrează dimensiunea religioasă a existenței oamenilor din perioada medievală.

3. Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la

începuturile modernității

Introducere: În Evul Mediu și la începuturile Modernității, Țările Române au luptat

pentru apărarea integrității și autonomiei lor, în fața amenințării otomane. Într-un
astfel de cadru, Țările Române au ocupat rolul de „poartă a creștinătății”.

Încheiere: În concluzie, Țările Române au reușit adesea să respingă atacurile

invadatorilor, în ciuda „conflictelor asimetrice”. Vitejia unor domnitori,
strategiile militare și abilitățile diplomatice au împiedicat aservirea completă față
de Imperiul Otoman, prin transformarea acestora în pașalâcuri.

4. Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari

(sec. XVIII-XX)
Introducere: Secolul al XIX-lea a fost marcat de mișcările pentru libertate socială
și afirmare națională. În acest context, statul român modern, care presupunea
libertate, egalitate, separarea puterilor și un sistem constituțional de conducere, a
fost gândit ca proiect politic de numeroși intelectuali și membrii ai boierimii.

Încheiere: În concluzie, secolul al XIX-lea a reprezentat o perioadă de progres

pentru statul român, realizându-se primii pași spre modernitate. Unificarea
Principatelor, numeroasele reforme înfăptuite în timpul lui Al. I. Cuza, adoptarea
unei constituții și instaurarea unei monarhii ereditare (condusă de un prinț străin)
au demonstrat faptul că statul român modern a devenit o realitate.
Robescu-Cercel Roxana BAC ISTORIE 2021 7.03.2021

5. Constituțiile din România

Introducere: Constituția reflectă stadiul de dezvoltare socială, economică și politică

a unui stat, stabilind pentru acesta forma de guvernământ și organizare politică,
împreună cu drepturile și obligațiile cetățenilor. În relativ scurta sa istorie
constituțională, România s-a confruntat cu numeroase schimbări de legi
fundamentale, fapt care i-a marcat profund evoluția în ultimele aproape două
secole.

Încheiere: În
concluzie, constituțiile ilustrează realitățile politice ale vremurilor în
care au fost redactate. Fiecare schimbare majoră în politica sau societatea
românească a condus la modificări în planul legilor fundamentale, ceea ce
ilustrează evoluția anevoioasă a statului român din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, până în prezent.

6. Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice

în România și în Europa

Introducere: Secolul al XX-lea a fost martorul unor mutații politice, economice și

sociale fără precedent. Cele două conflagrații mondiale au avut un impact
considerabil asupra regimurilor politice din întreaga Europă, contribuind, prin
crizele generate, la ascensiunea totalitarismului. Istoria României a fost profund
marcată de evenimentele tumultoase din plan european, fapt care i-a legat evoluția
de contextul extern.
Încheiere: În concluzie, secolul al XX-lea a fost unul al extremelor, statele
„bătrânului continent” pendulând între democrație și totalitarism. Evoluția
politică a României s-a raliat contextului european, astfel că statul român a
traversat drumul de la democrația parlamentară, la monarhia autoritară, urmând
să ajungă vreme de aproape 50 de ani sub mâna de fier a comunismului.