Obezitatea 

reprezinta o problema de sanatate publica care afecteaza tot mai multe tari
dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Obezitatea trebuie considerata mai putin o problema de
estetica si mai mult o problema de sanatate care atrage dupa sine complicatii medicale,
dizabilitati temporare sau permanente, scaderea duratei de viata si, nu in ultimul rand, un cost
mare pentru intreaga societate. O persoana obeza este predispusa la o serie intreaga de
complicatii medicale: generale, cardio-vasculare, legate de anestezie, pulmonare, endocrino-
metabolice, osteo-articulare, etc. Incidenta in crestere necesita o atentie speciala urgenta datorita
potentialei mortalitati si morbiditati asociate. 

I. Scopul si obiectivele lucrarii:

Scopul lucrarii a fost acela de informare a populatiei cu privire la riscurile obezitatii.

Avand in vedere ca obezitatea a devenit foarte des intalnita si ca riscul complicatiilor a crescut
simtitor ar trebui insistat pe informarea populatiei despre cauzele care au dus la constituirea
excesului ponderal , pe instituirea unei alimentatii sanatoase inca din copilarie si a unui program
de exercitii fizice. Dieta ar trebui implementata ca facand parte din viata de zi cu zi si nu vazuta
ca un regim de slabit pe termen limitat.
Proiectul nostru incearca sa arate ca obiceiurle alimentare au o importanta  crescuta in
aparitia excesului ponderal si a obezitatii, chiar daca acestea nu sunt singurele responsabile de
constituirea obezitatii.

II. Definitie si clasificare

Obezitatea se caracterizeaza printr-o depozitare in exces a grasimii

corporale. Termenul de supraponderal defineste o masa ponderala (greutate corporala) care
nu corespunde inaltimei persoanei. Din aceasta masa corporala (masa grasa si musculara)
barbatii prezinta un procent de grasime de 15-20% iar femeile 25-30%, astfel explicandu-se
predominanta afectarii feminine. In functie de aceste limite, obezitatea poate fi definita ca peste
25% tesut adipos la barbat, si peste 33% la femei.
Indexul de masa corporala (IMC) , cunoscut si ca indexul Quetelet este mult mai
folosit in practica medicala decit procentul de grasime corporala pentru a defini obezitatea.
Desi nu masoara procentul de tesut adipos este util pentru a estima greutatea corporala normala
in functie de cit de inalta este persoana. Datorita usurintei calcularii si a masurarii sale IMC-ul
este cea mai folosita metoda de diagnostic a problemelor de greutate dintr-o populatie,
incluzind: subponderabilitatea, supraponderabilitatea si obezitatea.
Se poate calcula :
-dupa formula BMI(kg/m2) =masa corporala (kg)/inaltime2(m2)
-dupa o harta care cuprinde linii orizontale corespunzatoare greutatii si linii verticale
corespunzatoare inaltimii, si linii conturate pentru diferitele valori ale IMC. 

Clasificarea obezitatii:
Cea mai folosita clasificare a obezitatii este cea care utilizeaza IMC-ul:
1. Subponderal (o greutate corporala mai mica decat greutatea normala, greutatea ideala) :
> un indice de masa corporala (imc / bmi) mai mic de 18,5
2. Normal -> un IMC (BMI) calculat intre 18,5 si 24,9
3. Supraponderal -> IMC mai mare de 25 si mai mic de 29,9
4. Obezitate de gradul 1 -> indicele de masa corporala situat intre 30 si 34,9
5. Obezitate de gradul 2 -> IMC (BMI) calculat intre 35 si 39,9
6.Obezitate de gradul 3 (obezitate morbida) -> Indicele de masa corporala (IMC / BMI) este
mai mare de 40.

Distributia tesutului adipos in corp

Distributia grasimii corporale este identificata dupa doua tipuri de obezitate, cea androida si cea
ginoida. 

1. Tipul android de obezitate este legat de forma „ca de mar” a corpului. Este tipul masculin
in care umerii, bratele, gitul, pieptul si abdomenul superior sunt marite de volum. Acest tip de
obezitate poate afecta femeile si barbatii. La aceste persoane organele interne cele mai afectate
sunt inima, ficatul, rinichii si plaminii. Apare la femeile in premenopauza prin tulburarea functiei
tiroidiene, dupa nasteri sau dupa tratamente hormonale pentru tulburari ale ciclului menstrual.
Tipul android de obezitate are un risc crescut de afectare pulmonara si cardiaca prin nivelul inalt
de colesterol.

2. Tipul ginoid de obezitate este cel caracterizat de forma „ca de para” a corpului, in care
grasimea se depoziteaza mai ales in partea inferioara a corpului. Este intilnit la ambele sexe dar
cele mai afectate sunt femeile. Grasimea se acumuleaza in abdomenul inferior, pe coapse, fese si
gambe. Fata si gitul au un aspect normal. La unele persoane si obrajii pot fi mariti de volum.
Organele cele mai afectate sunt rinichii, uterul, intestinele, vezica urinara si colonul. 

3. Al treilea tip de obezitate. Unele persoane nu se incadreaza nici in tipul android si nici in cel
ginoid de obezitate. Intregul corp de la cap pina la picioare este marit de volum prin depunere de
grasimi.

III. Cauzele obezitatii

Etiologia obezitatii este foarte complexa, implicind genetica si mediul inconjurator,

aportul si consumul energetic, comportamentul personal si factorii sociali. Genele joaca un rol
important in determinarea dezvoltarii sau nu a obezitatii. Exista gene care confera organismului
rezistenta la obezitate. 
Factorii determinanti ai obezitatii :
1. Ingestia calorica. Aceasta se refera nu numai la consumul de mancare in cantitati prea mari,
ci mai ales la consumul de alimente neadecvate.
2. Determinantii genetici
Descoperiri recente au ajutat la explicarea modalitatii in care genele pot determina obezitatea si
cum pot ele influenta reglarea greutatii corpului. Influentele genetice pot fi mai importante in
determinarea distributieie regionale a tesutului adipos, mai ales in depozitele critice viscerale.
3. Determinanti de mediu
Faptul ca influentele genetice justifica doar 30% din variatia in greutate inseamna ca factorii de
mediu au o influenta enorma.
Starea socio-economica are o influenta importanta asupra obezitatii, in special la femei. Studii
longitudinale au aratat ca provenienta dintr-o familie cu status socio-economic scazut este un
factor de risc puternic pentru obezitate. Factorii socio-economici sunt influente majore atat
asupra aportului energetic cat si asupra utilizarii energiei..
Viata sedentara, atat de frecventa in socientatile occidentale este un factor de mediu care
favorizeaza obezitatea. Activitatea fizica creste nu numai consumul de energie, dar ajuta si la
reglarea aportului alimentar.
4.Determinanti de reglare
Sarcina este un determinant major al obezitatii la unele femei. Desi cele mai multe femei au o
greuate putin mai mare la un an de la nastere, aproximativ 15% au o greutate cu 9 kg mai mare
decat inainte de sarcina.
Medicamentele contribuie la cresterea in greutate in special prin cresterea utilizarii lor.
Obezitatea poate fi determinata in principal de hormonii steroizi si de patru clase de
medicamente psihoafective majore-antidepresivele clasice (triciclice, tetraciclice, inhibitorii de
monoaninoxidaza), benzodiazepinele, litiul si medicatia antipsihotica.
Factorii endocrini care pot contribui la instalarea obezitatii pot fi reprezentati de :
hiperinsulinismul din neoplasmele pancreatice, hipercorticismul din sindromul Cushing,
disfunctia ovariana din sindromul ovarului polichistic si hipotiroidismul.
5. Factorii psihologici sunt reprezentati de 2 tipuri de modificari ale comportamentului
alimentar :
-Tulburare de tip bulimic acut caracterizata prin consumul unei cantitati mari de alimente intr-
un timp scurt cu o senzatie subiectiva a unei complete pierderi a controlului in timpul acestei
perioade si senzatia de extenuare postcritica.Spre deosebire de pacientii cu bulimie nervoasa
acesti pacienti nu au comportamente compensatorii,cum ar fi provocarea de varsaturi ;de aceea
aportul de alimente contribuie la un exces de aport caloric.
-Sindromul alimentarii nocturne consta in anorexie matinala,hiperfagie seara si insomnie.

Implicarea psihologiei in declansarea obezitatii 

Pentru omul preistoric depozitarea grasimilor si a energiei calorice era esentiala pentru
supravietuire, avind in vedere ca acesta trebuia sa vineze pentru a se hrani. Oamenii au dezvoltat
o bariera psihologica impotriva pierderii in grutate care astazi nu mai este utila deoarece
procurarea de alimente nu mai este o problema majora pentru majoritatea populatiei umane. In
istoria umana nu s-a mai descoperit evidenta unei alte perioade de obezitate epidemica decit cea
din zilele noastre. Se presupune ca cistigul in greutate observat pe intreg globul este un fenomen
relativ nou, atribuit schimbarii factorilor de mediu care dispun de surse alimentare constante,
precum si reducerea necesitatii pentru activitate fizica in scopul de a supravietui. 
La oamenii preistorici exista necesitatea vinarii in conditii periculoase a hranei, la oamenii antici
hrana era cultivata iar activitatea fizica era parte substantiala a cursului normal al unei zile de
lucru. Astazi la oamenii contemporani locurile de munca de birou-sedentare si sursele de hrana
disponibile determina cresterea depozitelor de grasime in lipsa activitatii si fara a dezvolta
mecanisme de restrictie alimentara. 
 IV. CONSECINTELE OBEZITATII

Obezitatea expune la:

-boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, infarct miocardic, hemoragie cerebrala, etc.)
-cancer
-diabet zaharat
-boli digestive (litiaza biliara, constipatie)
-boli articulare
-varice
-tulburari menstruale
-reducerea la apetitul si potenta sexuala
-tulburari respiratorii
-guta
-cresterea colesterolului si a altor grasimi in sange
-obezitatea scade capacitatea de efort fizic
Statistic, mortalitatea este mult mai mare in randul persoanelor care sufera de obezitate decat la
populatia cu greutate corporala normala.

1. Obezitatea si bolile cardiovasculare

IMC cu valori > 30 kg/m2 şi obezitatea de tip abdominal sunt considerate proaterogene.
Obezitatea se corelează direct cu alţi factori de risc pe care îi amplifică sau îi induc:
-cu HTA (prin hiperinsulinism şi stimulare simpatică)
-modificări lipidice: hiprTG, creşterea HDL-Col, scăderea HDL,
-alimentaţie neadecvată: exces de grăsimi şi hidrocarbonate,
-scăderea activităţii fizice.

Tesutul adipos este inconjurat de o retea vasculara bogata. Obezitatea produce o cresterea
a fluxului de singe total si a debitului cardiac, prin cresterea cerererii metabolice induse de catre
greutatea corporala in exces. Obezii au un debit cardiac crescut si o rezistenta periferica scazuta.
Apare dilatatia ventriculara cu cresterea stresului peretilor cardiaci care predispune la hipertrofie
cardiaca stinga. Consecintele includ fibrilatia atriala, hipertensiunea pulmonara, apneea de somn
si hipoventilatia sau tromboembolismul pulmonar recurent. 

Cardiomiopatia obeza reprezinta un proces infiltrativ in care grasimea se depune in structura

miocardului cu degenerare miocitara si tulburari de conducere electrica. 

Tromboza venoasa si embolismul pulmonar alaturi de alterarea endoteliala sunt anormalitati

asociate cu obezitatea. 

Hipertensiunea arteriala. Majoritatea hipertensivilor sunt obezi. Cresterea volumului sanguin

este mai semnificativa in obezitatea abdominala. Factorii care leaga obezitatea de hipertensiune
sunt cresterea debitului cardiac si rezistenta vasculara periferica scazuta. Obezitatea este asociata
si cu cresterea cererii de oxigen produsa de catre tesutul adipos in exces. 
Infarctul miocardic acut. 
Numeroase studii au raportat asociarea dintre IMC si trombozele coronare. Obezitatea este
considerata o cauza modificabila pentru tromboembolism, dar interdependenta intre colesterol,
hipertensiune si diabet a fost descoperita abia recent. 

Insuficienta cardiaca congestiva si aritmiile. Cardiomiopatia obeza si boala cardiaca dreapta

sunt observate la pacientii obezi cu hipoxemie severa sau moderata prelungita. Pacientii cu
insuficienta cardiaca si/sau tulburari ale somunului prezinta risc crescut de aritmii fatale si
moarte cardiaca subita. 
Cresterea greutatii corporale cu 15% duce la o crestere de 3-4 ori a mortalitatii prin boli
cardiovasculare.

2. Cresterea incidentei cancerelor asociata cu obezitatea

Cancerul mamar. Femeile la menopauza obeze prezinta un risc crescut de dezvoltare a

cancerului mamar. Femeile care se ingrasa cu peste 65 de kg dupa virsta de 18 ani sunt de 2 ori
mai predispuse la cancerul de san dupa menopauza. IMC-ul crescut a fost asociat cu o cresterea a
riscului de cancerului mamar.

Cancerul endometrial. Femeile obeze au un risc de 4 ori mai crescut de cancer endometrial

decit cele cu greutate normala. Femeile cu diabet si obeze prezinta o crestere de 4 ori a riscului
de cancer endometrial fata de femeile care sunt doar obeze. 

Alte cancere la risc in obezitate cuprind cancerul esofagian, cel gastric si renal. 

3. Apneea de somn

Obezii prezinta o cerere crescuta pentru ventilatie si incarcare respiratorie, ineficienta

musculaturii respiratorii, scaderea rezervei functionale respiratorii si a volumului respirator de
rezerva, precum si lipsa functionalitatii unitatilor pulmonare periferice. 
Apneea de somn este definita prin episoade repetate de oprire a respiratiei in timpul somnului
pentru perioade mai mari de 10 secunde, de obicei cu o frecventa mai mare de 20 de ori pe ora,
determinand dezoxigenare masurabila a sangelui. Sforaitul este de 3 ori mai frecvent la
persoanele obeze.

4. Consecintele psihologice si sociale ale obezitatii

Supraponderabilitatea si obezitatea poate determina scaderea respectului de sine, depresii,

anxietate, bulimie si anorexie. Obezitatea este o boala cronica stigmatizanta. Perceptia generala
este ca persoanele obeze sunt lenese si maninca mult. Se crede ca obezii sunt lipsiti de vointa si
nu se pot abtine de la mesele copioase. 

Copii devin constienti de statusul lor corporal la nivele de supraponderabilitate relativ mici. In
copilaria de mijloc copii realizeaza impactul obezitatii fata de aspectul lor exterior si abilitatile
atletice, abia in adolescenta constientizeaza importanta incompetentei sociale sau locul sau in
comunitate. 

La copiii si adultii obezi consecintele variaza de la lipsa integrarii in comunitate, mediile de

scolarizare si cele de lucru pina la intrarea in stari de depresie si suicid. Obezii sunt blamati
pentru aspectul lor fizic si pentru lipsa de vointa de a se abtine de la consumul de alimente. 

V. STRATEGII DE TRATAMENT

1. Modificarea stilului de viata

Aceste modificari cuprind:

-consumul de mese mici, activitatea fizica
-mentinerea unei diete sanatoase si dupa scaderea in greutate
-inscrierea in grupuri de sustinere pentru persoanele obeze pentru suprotul psihic si motivare
-consumul de fructe si legume proaspete sau preparate prin fierbere
-eliminarea grasimilor saturate si alimentelor bogate in colesterol
-consumul de cereale
-echilibrarea aportului de calorii cu consumul acestora
-eliminarea meselor frugale, pastrarea unei ore exacte la care se ia masa
-scaderea apetitului prin consumul unui pahar de apa cu 30 de minute inainte de masa

2. Dietele alimentare

Postul alimentar reprezinta aportul caloric sub 200 kcal si nu este indicat terapeutic.
Infometarea este potential periculoasa si poate conduce la cetoza semnificativa, dezechilibre
electrolitice, deficite ale vitaminelor, micronutrientilor si mineralelor, alaturi de un risc marcat al
mortalitatii si morbiditatii. 

Infometarea reprezinta aportul a doar 50% din cantitatea de grasimi necesara corpului pe zi,
astfel acesta va folosi propriile rezerve pentru a-si satisface nevoia de energie. Aceste rezerve nu
reprezinta grasimea depusa in exces ci si alte compartimente nutritionale. Glicogenul este forma
de depozitare a glucozei. Depozitul de glicogen este mic, astfel aceasta sursa de energie este
terminata in prima zi de infometare. Cind se metabolizeaza glicogenul se elimina apa care creste
greutatea corporala. 

Cea mai intilnita problema rezultata din dietele de infometare este reprezentata de
recistigul in greutate. Se revine la starea de obezitate deoarece nu s-a modificat stilul de viata
care a condus initial la conditia patologica. Desi prin dieta de infometare se pierde si masa
musculara, dupa incetarea dietei cistigul va fi doar prin grasime. Astfel procentul de grasime
corporala dupa o dieta de infometare va fi mai crescut decit anterior acesteia. 

Dietele cu minim de calorii utilizeaza de obicei formule alimentare preparate disponibile

comercial care promoveaza scaderea in greutate rapida pentru obezi. Aceste constau in bauturi
sau batoane care inlocuiesc aportul alimentar total pentru citeva saptamini sau luni. Formulele
contin nivele optime de vitamine si micornitrienti. Unii medici recomanda formulele bazate pe
un singur tip de proteina, cum ar fi cea de pasare sau peste. Pacientii care opteaza pentru aceste
diete consuma sub 800 calorii pe zi. 
Efectele adverse ale dietelor cu minim de calorii. Majoritatea pacientilor care au folosit dietele
raporteaza efecte adverse minore, cum ar fi oboseala, constipatia, diareea, greata. Acestea se
amelioreaza dupa citeva saptamini si rar impiedica pacientul sa duca la sfirsit programul.

Dietele echilibrate, cu proteine putine sau reducerea portiei de alimente consumate la o masa
este tipul de dieta cel mai recomandat. Se imparte necesarul de calorii in trei mese principale pe
zi. Mesele sunt bazate pe alimente consumate in mod normal, bauturi si batoane care inlocuiesc
gustarile, gustarile reci. Deoarece alcoolul, sucul de fructe, sucurile carbogazoase si dulciurile
sunt bogate in calorii si contin putini nutrienti sunt interzise. 

3. Programele de exercitii fizice

Inainte de a opta pentru un program de exercitii, pacientul trebuie sa faca un control

pentru sistemul respirator si cel cardiovascular. Orice anomalie clinica semnificativa
descoperita necesita investigare medicala. 
Este indicat lucrul fizic pentru 30-60 de minute pe zi. Exercitiile sunt vitale pentru orice
program de control al greutatii deoarece ajuta la refacerea masei musculare, creste activitatea
metabolica in toata masa corporala. Nu in ultimul rind este importanta pentru o functie
cardio-respiratorie buna.

4. Terapia farmacologic

Categoriile principale de medicamente folosite cuprind:

-medicamentele care actioneaza central prin scadere aportului alimentar
-medicamente care actioneaza periferic prin blocarea absorbtiei alimentare
-medicamente care cresc consumul energetic. 

5. Terapia chirurgicala

Denumita si chirurgia bariatrica reprezinta una dintre optiunile terapeutice asociate

cu scaderea in greutate semnificativa si sustinuta la persoanele cu obezitate morbida asociata cu
comorbiditati. Prezenta comorbiditatilor nu reprezinta o contraindicatie. Aceste proceduri sunt
indicate doar la pacientii cu IMC >40 kg/m2 si o greutate mai mare cu 45 kg peste greutatea
ideala. Printre comorbiditatile ameliorate dupa operatie se numara diabetul tip II, ,
hipertensiunea, insuficienta cardiaca, edemul periferic, insuficienta respiratorie, astmul,
dislipidemia, tulburarile de somn, asteoartroza, tromboembolismul, incontinenta urinara. 

Procedurile standard includ:

-gastroplastia orizontala : numita si procedura Manson consta in legarea permanenta unei parti a
stomacului pentru a micsora dimensiunile acestuia;
-ligaturarea gastrica ajustabila : este o procedura laparoscopica prin care se implanteaza un
dispozitiv care restrictioneaza dimensiunea gastrica. Se plaseaza o banda de silicon in portiunea
superioara a stomacului, lasind portiunea inferioara inutilizabila
-procedurile de by-pass jejunoileal: este o procedura in care 30-45 cm din intestin sunt inlaturati
din traiectul alimentelor. Complicatiile sunt determinate de suprapopularea bacteriana prin
sindromul de ansa oarba.

VI. REZULTATE SI CONCLUZII

In cadrul studiului au fost evaluate 50  de persoane cu varsta peste 40 de ani. Doar 13
dintre acestea sufereau de obezitate.
In cazul proiectului nostru am folosit metoda chestionarului cu raspunsuri libere si preformate
pentru cercetarea obiceiurilor alimentare. Persoanele incluse in acest studiu au fost rugate sa
raspunda la intrebarile acestui chestionar, care investigheaza obiceiurile alimentare ale persoanei,
existenta obezitatii in familia nativa si in familia proprie. Completarea chestionarului s-a facut
individual, fara a se mentiona numele sau adresa, ceea ce ne facem sa credem ca raspunsurile,
desi subiective, oglindesc destul de veridic aspectele investigate.

   Figura nr. 1 - Distributia pe sexe a pacientilor

Sexul pacientilor Feminin Masculin
Numarul pacientilor 35 15

Procentaj 70% 30%

                Tabel nr. 1 - Distributia pe sexe a pacientilor

 
Grafic nr. 2 - Distributia pacientilor in functie de activitatea fizica desfasurata
Activitatea fizica Minima Medie Maxima
desfasurata
Numarul pacientilor 100 105 15
Procentaj 45% 48% 7%
 Desi predomina numarul celor care consuma mai putin in decursul unei zile ,s-a constatat
ca un numar crescut  dintre acestia obisnuiesc sa manance mai multe portii la o masa.Se stie  ca
un numar mic de mese pe zi , dar la care se consuma o cantitate mai mare de alimente reprezinta
un factor de risc in constituirea sporului ponderal.

Nr mese Lot lucru

2 mese 61 %
3 mese 25 %
Mai multe mese 15 %
Tabel nr .3 - Tabel cu distributia nr de mese pe zi

Istoria familiala din punct de vedere al problemelor cu greutatea a reprezentat un punct de

interes al acestei lucrari, astfel antecedentele de obezitate la rudele de gradul I evidentiate la 57%
dintre pacienti ar putea sugera o componenta genetica .
Genetica obezitatii recunoaste interactiunea a multiple gene( gene de susceptibilitate ) care
interactionand cu alte gene si diversi factori de mediu se pot exprima clinic.

Obezitatea este o problema reala pentru multi oameni. Rezolvarea acestei probleme
inseamna rezolvarea unei probleme de sanatate importante, cu repercursiuni asupra propriei
imagini, cu un efect pozitiv asupra increderii de sine, permitand un stil de viata mai dinamic. Nu
este un drum usor, dar prin constientizarea problemei, cu vointa si cu un program bine stabilit si
urmarit, obiectivele pot fi atinse.