Proiecte politice

Secolul XVIII: Memoriile boierești

⎯ instaurate în 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească, domniile
fanariote au reprezentat o formă de manifestare a crizei Imperiului Otoman, interesat în
accentuarea controlului său asupra teritoriilor deja deţinute direct sau dependente.
⎯ boierii români au reacţionat faţă de noul statut politico-juridic al Principatelor
prin redactarea unor memorii adresate puterilor creştine (precum cele din anii 1769, 1772, 1774,
1791, 1802, 1807), în care revendicau revenirea la domniile pământene, recunoaşterea
privilegiilor boiereşti, limitarea dominaţiei otomane, libertatea comerţului etc.:
• memoriul din 1772, de exemplu, susţinea unirea Moldovei cu Ţara Românească,
• cel din 1791 revendica unirea şi independenţa Principatelor sub protecţia Rusiei şi a
Austriei.
⎯ memoriile boierești nu au avut efect, astfel românii reacționează violent prin revoluția
condusă de Tudor Vladimirescu.

Secolul XIX: Revoluția lui Tudor Vladimirescu

⎯ desfăşurată în anul 1821 în Ţara Românească, ea reia ideile sustinute în
memorii.
⎯ în Proclamaţia de la Padeş şi Cererile norodului românesc (cele două
programe ale revoluției), se propunea: limitarea numarului dregatorilor greci la patru,
reformarea administraţiei, a justiţiei, învăţământului, economiei, respectarea autonomiei
Principatelor şi instituirea principiului suveranităţii poporului.
⎯ o parte dintre aceste idei au fost încorporate în Regulamentele Organice.
Adoptate în 1831 în Moldova și 1832 în Țara Românescă, ele au fost primele constituții
românești. Au introdus o serie de principii politice moderne: separarea puterilor în stat,
reorganizarea fiscală, reforma justiţie. (vezi lecția cu constituțiile)

Transilvania
⎯ instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania are loc in contextul
declinului Imperiului Otoman, declin care debuteaza cu esecul cuceririi Vienei (1683).
⎯ pentru Imperiul Habsburgic, victoria de la Viena asupra Imperiului Otoman,
deschide calea penetrării spre răsărit. Astfel, cucereşte Ungaria, şi apoi își impune dominația
asupra Transilvaniei, un stat de sine stătător şi vasal Turciei incă din 1541.
⎯ în 1698, printr-o patentă imperiala (lege dată de împărat) erau acordate drepturi
politice românilor cu condiția trecerii la catolicism. Românii care au acceptat se vor ”uniți”
sau ”greco-catolici”. Ei vor prelua lupta pentru drepturile românilor din Transilvania.
⎯ ilustrativ în acest sens sunt cele două Suplex Libellus:
• 1744, episcopul unit Ioan Inochentie Micu Klein realizează
Supplex Libellus (Cartea plângerilor) prin care solicită în numele
vechimii și continuității românilor pe aceste meleaguri, drepturi egale
pentru aceștia cu națiunile privilegiate (ungurii,sașii și secuii);
• 1791, reprezentanții Scolii Ardelene elaborează Supplex
Libellus Valachorum (Cartea plângerilor românești) care solicita
din nou, drepturi egale pentru români.
⎯ ambele petiți au fost respinse, iar inițiatorii pedepsiți.
 Revoluția de la 1848 (perioada PAȘOPTISTĂ)
⎯ contextul european: val revoluționar început la Paris şi propagat apoi la Viena,
Berlin, orașele italiene etc. Cauzele: nevoia de modernizare a societăţii şi statelor
româneşti;
⎯ în spațiul românesc s-au desfășurat trei revoluții: Moldova, Țara Românească
și Transilvania.
⎯ în ciuda acestei situații programele politice elaborate au avut elemente comune
precum: înlăturarea stăpânirii străine, a amestecului extern în problemele Ţărilor Române;
unirea Moldovei cu Ţara Românească; regim politic constituţional; recunoaşterea şi
garantarea libertăţilor cetăţeneşti; rezolvarea problemei agrare - emanciparea şi
împroprietărirea ţăranilor.

ȚARA ROMÂNEASCĂ MOLDOVA TRANSILVANIA

Proclamaţia de la Islaz
Revoluția izbucnește în iunie 1848 la
București și Islaz. La Islaz este
realizată Proclamaţia de la Islaz,
programul revoluţionarilor din Ţara
Românească. El afirma necesitatea
întăririi autonomiei ţării, eliminarea
amestecului Rusiei şi Turciei în
problemele interne şi înlăturarea
privilegiilor feudale.
Petițiunea proclamațiune
Revoluția izbucnește la 27 martie
1848, la Iași unde 1000 de persoane se
adună în centrul orașului. Ei vor
redacta prin intermediul lui Vasile
Alecsandri un program de revendicări
intitulat Petițiunea proclamațiune:
autonomia țării, îmbunătățirea
situației țăranilor, ”sfânta păzire a
Regulamentului Organic”. În ciuda
caracterului moderat, domnitorul
Mihail Sturdza refuza colaborarea cu
revoluționarii și îi arestează. Sfârșitul
revoluției din Modova.
Petiția Națională de la Blaj
S-au desfășurat aici două revoluții: una
maghiară condusă de Lajos Kossuth
(15 martie 1848) care urmărea
refacerea Ungariei cu Transilvania
inclusă; revoluția română condusă de
Avram Iancu (15 mai 1848) care
urmărea autonomia Transilvaniei.
Revendicările românilor sunt cuprinse
în documentul intitulat Petiția
Națională de la Blaj: autonomia
Transilvaniei, desființarea iobăgiei,
libertatea cuvântului. Ca urmare cele
două revoluții intră în conflict. Zona
conflictului va fi Munții Apuseni. Abia
în iulie 1849 cele două revoluții ajung
la o înțelegere datorită lui N. Bălcescu.

Un document important redactat la Brașov, la 24 mai 1848, a fost ”Prinţipurile noastre

pentru reformarea patriei” care propunea emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor fără
despăgubire, unirea Moldovei cu Ţara Românească ”într-un singur stat neatârnat românesc”-
pentru prima oara apare această idee în scris.
Un alt document important al revolutiei este redactat la Cernăuți (Bucovina), de catre
Mihail Kogălniceanu. Intitulat ''Dorinţele partidei naţionale în Moldova'' prevedea:
autonomia deplină a ţării, egalitatea în drepturi (civile şi politice), ''libertatea culturilor'',
întrucât ''religiile prigonite în alte ţări au găsit pururea în ţara noastră un azil'', libertatea
cuvântului şi a tiparului, libertatea individuală şi inviolabilitatea domiciliului, instrucţie egală
şi gratuită, secularizarea averilor mânăstireşti, desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor
boiereşti, abolirea sarcinilor nobiliare şi împroprietărirea ţăranilor, cu despăgubire,
desfiinţarea robiei, unirea Moldovei cu Ţara Românească, socotită drept ''cheia boltei, fără care
s-ar prăbuşi tot edificiul naţional''.