Tema si viziunea despre lume << O scrisoare pierduta >> ILC

Cunoscut ca reprezentat al perioadei marilor clasici și recunoscut pentru nuvelele și comediile sale, Ion
Luca Caragiale este cu adevărat un mare dramaturg și scriitor roman. Reprezentată pe scenă pentru
prima dată în 1884 ,, O scrisoare pierdută ‘’ este a treia dintre cele patru mari capodobere dramatice ale
autorului.

Titlul ,, O scrisoare pierdută ‘’ anticipează evenimentul declanșator al acțiunii din text, specific
realismului, concentrând în jurul său atenția tuturor personajelor, deoarece o simplă scrisoare este
pierdută de mai multe ori semnificând faptul că niciunul din posesorii săi nu este demn să o folosească.

Tema textului este dorința de parvenire în timpul unei campanii electorale. Toate personajele textului
gravitând în jurul acestui eveniment, își arată adevăratele ințenții, pentru care sunt satirizate de către
autor, deoarece acestea sunt figure nemuritoare prezente în toate domeniile vieții sociale alături de
patimile demagogiei și corupției, iar ,, Nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul ’’ .

Viziunea despre lume este bazată pe luptă aprigă și dorința de a parvine prin orice modalitate. Sunt
uitate toate ,, prințipiile ‘’, acționând în stil machivealic, care este atribuit lui Gambeta ,, Scopul scuză
mijloacele ‘’ , toate personajele recurg la diverse tertipuri pentru folos personal.
Comedia ,, O scrisoare pierdută ‘’ se încadrează în curentul literar realism datorită mai multor trăsături
specifice curentului, cum ar fi personajele tipic, specificul moralizator și veridicitatea personajelor.
Personajele tipice sunt demagogul politic – Ștefan Tipătescu, arivistul – Nae Cațavencu, ipocritul –
Agamiță Dandanache, veridicitatea acestora fiind dată de specifiul nemuritor al trăsăturilor personajelor,
în orice perioadă va exista un asemenea personaj, mai ales într-o luptă politică. Specificul moralizator
constă în evidențierea defectelor societății printr-o modalitate comică punctând interesele și motivația
fiecăruia cu scopul de a eradica aceste boli de pe corpul sănătății.
Acțiunea textului este împărțită în patru acte în care sunt antrenate 12 personaje distincte. Actul I se
deschide cu discuția dintre Ghiță Pristanda, polițistul local, și Ștefan Tipătescu, prefectul județului. Ghiță
îi relatează prefectului despre discuția la care a tras cu urechea, unde auzise despre o scrisoare de
dragoste pierdută. Ulterior se află că acea scrisoare îi aparține prefectului și este o scrisoare de dragoste
adresată amantei Zoe Trahanache, care este și soția lui Zaharia Trahanache, o persoană cu influențe
vaste în domeniul politic. Această scrisoare este pierdută și găsită de oponentul lui Tipătescu și doritorul
de a deveni deputat, Nae Cațavencu, care-l șantajează pe actualul prefect pentru a-și asigura locul dorit
sau dacă nu va fi susținut, scrisoarea va fi expusă văzulului lumii. Pentru a preîntâmpina o astfel de
întrosătura Zoe Trahanache recurge la orice modalitate posibilă pentru a convinge pe Ștefan și Zaharia
să-l susțină pe Nae în funcția dorită. Actul al II ilustrează conflictul secundar între Farfuridi-
Brânzovenescu și partidul care tinde să voteze un alt candidat. Actul terminându-se prin sosirea unei
depeșe de la comitetul central, în care este solicitată numirea unui alt candidat. Actul al III-lea îl prezintă
pe candidatul comitetului Agamiță Dandanache și o importantă scenă a pierderii scrisorii de către
Cațavencu într-o învălmășeală creată în timpul întrunirii electorale, unde Cațavencu este acuzat de fals în
acte și furt de bani. Actul IV aduce rezolvarea conflictelor deja existente și scoate la iveală modalitatea de
dobândire a posturii de candidat de către Dandanache, care a folosit la rândul său o scrisoare pierdută
pentru a trage foloase.
Ștefan Tipătescu este unul dintre personajele centrale ale comediei, prezent în majoritatea scenelor
importante, el este tipul demagogului politic și a Don Juanului, care depășește atribuțiile postului prin
excesul de zel și dorința de a ascunde relația sa cu Zoe Trahanache, pe care o seduce încă de la venirea sa
în oraș. Este caracterizat în mod direct de alte personaje și indirect prin gesturi, fapte, atitudini, replici și
prin relațiile cu celelalte personaje.
O relație importantă în susținerea temei este relație dintre Ștefan Tipătescu și Nae Cațavencu.
Dobândind scrisoarea Cațavencu înțelege cui aparține și cum ar putea extrage eficiență maximă din ea.
Atunci îi adresează lui Tipătescu propunerea, ori ca el să fie numit deputat din partea județului, ori ca să i
se achite suma de o mie de poli. Neavând încotro Tipătescu acceptă candidatura sa, dar tot încearcă a se
opune prin percheziția forțată acasă la Cațavencu cu scopul de a-l deposeda de scrisoare și a elimina prin
aceasta impedimentul creat. Cațavencu se opune, numindu-l ,, Vampir ’’ și ,, Prefect assasin! ’’. Relația
este mai mult comică prin întorsătura care o așteaptă la finele operei, unde aceștia se împacă de parcă
nu ar fi avut loc niciun conflict, demonstrând versatilitatea oamenilor politici.
În concluzie, lumea creată de I.L. Caragiale este alcătuită din tipuri de personaje nemuritoare, care
indiferent de trecerea timpului, contextul social sau politic, aspiră spre dobândirea bogăției prin metode
necinstite și prin aceea crează situații comice memorabile, având un specific moralizator.

Conflict fundamental – scrisoarea, secundar – Farfuridi – Brânzovenescu.

Amplificarea lui prin ; intrările și ieșirile repetate ale cetățeanului turmentat care creează o stare de
tensiune niciodată rezolvată. Evoluția inversă a grupurilor triumfătoare. Interferența finală a intereselor
tuturor personajelor aflate în conflict.

Important de adăugat tipurile de comic.

De situație -> Triunghiul conjugal; Coincidenta – Dandanache numit candidat la postul de deputat tot
printr-o scrisoare. Incurcatura – pierderea repetata a scrisorii. Paralelismul intrigii – intersectarea
scrisorilor pierdute de Zoe cu acea a ravasului lui Dandanache.
Comic de limbaj -> Mutacism / Folosirea gresita a unui cuvant prin inlocuirea unei litere : Bampir,
bobor. Metateza / Schimbarea locului sunetelor sau a consoanelor : catindat, andrisant.

Încălcarea regulilor gramaticale și a logicii

Pleonasm -> ne-am rătăcit împreună.
Contradictia in termeni -> după lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, 12 trecute fix.

Ticuri Verbale ; Pristnda – curat, care conduce la oximoronul ,, curat murdar ’’

Trahanache – ai putintica rabdare
Farfuridi – Dati-mi voie
Dandanache – neicusorule, puisorule

Folosirea incorectă a dictoanelor celebre, Machiavelli -> Gambeta; Oneste bibere -> Honeste vivere.
Comicul de Nume ... stii tu da.