Enigma Otiliei

de George Calinescu

George Calinescu este o personalitate culturala romaneasca, care si-a

desfasurat activitatea la sfarsitul perioadei interbelice.Lucrarea sa “Istoria literaturii
romana de la origini si pana in prezent” este o lucrare ampla, de referinta a culturii
romanesti.
Romanul este o specie a genului epic in proza, de dimensiuni mari, cu o actiune
complexa, la care iau parte numeroase personaje, desfasurata pe mai multe planuri
de actiune si conflicte puternice.
Realismul este curentul literar care s-a manifestat in a doua jumatate a secolului
19 si prima jumatate a secolului 20, ca reactie antiromantica.Se anuleaza conflictul
psihologic dintre onoare si sentiment deoarece apare tentatia banilor si goana dupa
imbogatire.Romanul se incadreaza in realism prin teme specifice: tema familiei ,
tema banului si a goanei dupa imbogatire, ,prin tehnica detaliului : „fresca a
Bucurestiului” dar si prin incadrarea personajelor in tipologii umane si pentru o
anumita categorie sociala.
Opera „Enigma Otiliei” este un roman realist, obiectiv, modern, fiind publicat in
1938, la sfarsitul perioadei interbelice si prezinta intr-o maniera realista, viata
burgheziei bucurestene la inceputul secolului al XX-lea.
Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei”, dar a ramas cu actualul nume
pentru ca evidentiaza povestea de dragoste in care Otilia ramane pentru Felix o
enigma.Titlul este de tip analitic, care face referire la misterul personajului feminim,
mister nedescifrat de Felix, scriitorul insusi spunand despre titlu ca: „Pentru orice
tanar de 20 de ani, enigmatica va fi in veci fata care il respinde, dandu-i totusi dovezi
de afectiune”.Otilia este o intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin si
reprezinta eternul feminim enigmatic.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin(prezinta viata burgheziei
bucurestene).Imaginea societatii este fundalul pe care se proiecteaza formarea lui
Felix Sima care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor
de familie.Tema iubirii este reprezentata de cuplul Felix si Otilia, o iubire neimplinita.
Este un roman realist de tip balzacian deoarece apare tema familiei si motivul
mostenirii si al paternitatii.Romanul este balzacian si prin constructia tipologica si
prin portretul demonstrativ.Perspectiva narativa este obiectiva, iar romanul contine
descrieri in detaliu ale arhitecturii.Este utilizata tehnica detaliului(incadrarea actiunii
in timp si spatiu, descrierea strazii Antim, a locuintei lui Costache Giurgiuveanu,
portretele fizice), iar personajele sunt in relatie cu mediul din care provin si sunt
tipice pentru o anumita categorie sociala:Felix este intelectualul ambitios, Stanica
ratiu reprezinta arivistul si avocatul demagog, iar Pascalopol este aristocratul rafinat.
Romanul „Enigma Otiliei” este alcatuit din 20 de capitole.Actiunea este
structurata pe doua planuri: goana familiei Tulea dupa mostenirea averii lui Costache
Giurgiuveanu si drumul formarii tanarului Felix Sima si dragostea sa pentru Otilia.
O prima scena semnificativa a romanului „Enigma Otiliei” este secventa jocului de
tabla din capitolul intai, in care sunt dezvaluite tipologiile personajelor si sunt
prefigurate conflictele.Otilia ii arata lui Felix casa si apoi il conduce in salon, tanarul
fiind prezentat celor ce sunt asezati la masa.Calinescu recurge la tehnica detaliului
semnificativ pentru a construi personajele.Primul caruia ii este prezentat este
Pascalopol, al carui vestimentatie ingrijita ii tradeaza rafinamentul si eleganta:”Era un
om cam de vreo cinzeci de azi, oarecum voluminos, (...) insa elegant prin finetea pielii
si taietura englezeasca a mustatii carunte”.Pascalopol mirosea discret, in parfumul
sau intrand si o „nuanta de tabac”. Prin metoda portreului demonstrativ este
prezentata rautatea maniacala a Aglaei Tulea, sugerata de vestimentatia
pretentioasa si voit elaborata.Portretul fizic „ gura cu buzele subtiri, acre”
simbolizeaza tipul „babei absolute fara cusur in rau”.
A doua scena semnificativa se desfasoara in finalul romanului.Felix Sima se
intalneste in tren in drum spre Constanta cu Leonida Pascalopol, care nu mai semana
aproape deloc cu cel de altadata: „era batran de tot, uscat la fata, dar tot
elegant”.Acesta ii arata lui Felix o fotografie din care privea „o doamne foarte
picanta, gen actrita intretinuta si un barbat exotic, cu floare la butoniera”.Felix nu o
recunoaste pe Otilia, fotografia fiind facuta la Buenos Aires si cu toate ca femeia era
frumoasa, „nu era fata nebunatica” pe care o stia el.Pascalopol marturiseste in
continuare ca se despartise de Otlia deoarece era prea batran si vedea ca ea se
plictiseste, asa ca i-a redat libertatea:”era o chestiune de umanitate sa o las sa isi
petreaca libera anii cei mai frumosi”.Si pentru Pascalopol, Otlia ramane o enigma.
In concluzie, „Enigma Otiliei” este un roman interbelic, care imbina armonios
elemente realiste, romantice(descrierea Campiei Baraganului) si moderne, fiind o
capodopera a literaturii romane.