Proiectarea web - utilizarea unei abordări sistematice şi cuantificabile pentru realizarea

specificaţiilor, implementării, operaţiilor şi întreţinerii aplicaţiilor web de calitate superioară

> tipuri de aplicaţii web
 Aplicaţiile web de astăzi - sisteme software complexe care oferă servicii interactive şi
personalizabile accesibile prin intermediul diferitelor dispozitive
 Aplicaţie web = sistem software bazat pe tehnologiile şi standardele W3C, care oferă
resurse web specifice (conţinut şi servicii) prin intermediul unei interfeţe utilizator
numită browser web

Aplicaţiile web moderne sunt sisteme software complexe, iar dezvoltarea acestora necesită o
abordare metodologică. Similar cu proiectarea aplicaţiilor software, proiectarea web implică
utilizarea unei abordări sistematice şi cuantificabile pentru realizarea specificaţiilor,
implementării, operaţiilor şi întreţinerii aplicaţiilor web de calitate superioară. Din punct de
vedere al istoricului dezvoltării şi complexităţii distingem anumite tipuri de aplicaţii web:
orientate pe documente, interactive, tranzacţionale, cu caracteristici ubicue sau trăsături ale web-
ului semantic. Cerinţele particulare ale proiectării aplicaţiilor web rezultă din caracteristicile lor
speciale din sfera produselor software, precum şi din dezvoltarea şi utilizarea lor. World Wide
Web are o influenţă enormă şi permanentă asupra vieţii noastre. Economia, industria, educaţia,
sănătatea, administraţia publică, divertismentul – majoritatea componentelor vieţii noastre au fost
pătrunse de World Wide Web. Motivul acestei omniprezenţe constă în special în natura web-
ului, caracterizată prin disponibilitatea globală şi permanentă dar şi prin accesul omogen la
informaţiile distribuite la nivel global sub forma paginilor web[1].
Deşi iniţial web-ul a fost proiectat ca un mediu pur informaţional, în prezent el evoluează
într-un mediu al aplicaţiilor. Aplicaţiile web de astăzi sunt sisteme software complexe care oferă
servicii interactive şi personalizabile accesibile prin intermediul diferitelor dispozitive; ele oferă
posibilitatea realizării tranzacţiilor între utilizatori şi de obicei stochează datele într-o bază de
date. Elementul distinctiv al aplicaţiilor web comparativ cu aplicaţiile software tradiţionale este
modul în care este utilizat web-ul: tehnologiile şi standardele sale sunt utilizate ca o platformă de
dezvoltare şi ca platformă utilizator în acelaşi timp. O aplicaţie web poate fi definită astfel:
O aplicaţie web este un sistem software bazat pe tehnologiile şi standardele consorţiului
World Wide Web (W3C), care oferă resurse web specifice (conţinut şi servicii) prin intermediul
unei interfeţe utilizator numită browser web.
Această definiţie include în mod explicit tehnologiile şi interacţiunea cu utilizatorul. De
aici putem deduce că tehnologii precum serviciile web nu sunt aplicaţii web, dar pot fi o parte a
acestora, iar siturile web lipsite de componente software (cum sunt paginile HTML statice) nu
sunt considerate aplicaţii web.

[1] Berners-Lee, T., WWW: Past, Present, and Future, IEEE Computer, 29 (10), 1996, pp. 69–77

 Schimbări fundamentale ale web-ului - de la un mediu informaţional la un mediu al

aplicaţiilor
 Dezvoltarea aplicaţiiilor web - eveniment spontan, de obicei bazat pe cunoaşterea,
experienţa şi practicile de dezvoltare ale dezvoltatorilor individuali, greu de reutilizat la
modul ”Copy&Paste” şi având o documentare necorespunzătoare a deciziilor de
proiectare > probleme de calitate şi dificultăţi de operare şi întreţinere
În ciuda schimbărilor fundamentale ale web-ului de la un mediu informaţional la un mediu al
aplicaţiilor, situaţia actuală a dezvoltării ad-hoc a aplicaţiilor web ne aminteşte de practicile de
dezvoltare a software-ului din anii 60’, înainte să se realizeze că dezvoltarea aplicaţiilor necesită
mai mult decât experienţă în programare[1]. Dezvoltarea aplicaţiilor web este deseori privită ca
un eveniment spontan, de obicei bazat pe cunoaşterea, experienţa şi practicile de dezvoltare ale
dezvoltatorilor individuali, greu de reutilizat la modul ”Copy&Paste” şi având o documentare
necorespunzătoare a deciziilor de proiectare. Deşi acest procedeu poate părea pragmatic, astfel
de metode de dezvoltare rapide şi superficiale conduc deseori la probleme serioase privitoare la
calitate şi implicit la dificultăţi de exploatare şi întreţinere. Aplicaţiile dezvoltate sunt deseori
dependente de tehnologie, predispuse la erori şi sunt caracterizate prin lipsa performanţei,
siguranţei, accesibilităţii şi deci a acceptării de către utilizatori[2]. Legătura strânsă dintre
aplicaţiile web sporeşte pericolul răspândirii problemelor de la o aplicaţie la alta. Cauza acestei
situaţii este complexă şi poate fi abordată din mai multe perspective:
[1] Pressman, R. S., Can WebApps Be Engineered?, SPC Essentials, Software Productivity
Center, May 2000a, la http://www.spc.ca/essentials/may0300.htm , [vizitat la: 2007-10-01]
[2] Fraternali, P., Tools and Approaches for Data-intensive Web Applications: A Survey, ACM
Computing Surveys, 31 (3), September, 1999, pp. 227–263

 Cauza acestei situaţii

 abordarea centrată pe document (authoring)
 presupusa simplitate a dezvoltării aplicaţiilor web (editoare, generatoare)
 cunoştinţele specifice din discipline relevante nu pot aplicate sau utilizate

Legătura strânsă dintre aplicaţiile web sporeşte pericolul răspândirii problemelor de la o aplicaţie
la alta. Cauza acestei situaţii este complexă şi poate fi abordată din mai multe perspective:
- abordarea centrată pe document. Dezvoltarea aplicaţiilor web este încă deseori
considerată a fi centrată pe document – o activitate de authoring care include crearea şi
realizarea legăturilor din siturile web şi includerea elementelor grafice. Deşi anumite tipuri de
aplicaţii web (de exemplu paginile principale, ziarele online) aparţin acestei categorii, o abordare
de tip authoring nu este adecvată pentru dezvoltarea de aplicaţii web concentrate pe software;
- presupusa simplitate a dezvoltării aplicaţiilor web. Disponibilitatea largă a diferitelor
utilitare, (cum ar fi editoarele HTML sau generatoarele de formulare) permite crearea de aplicaţii
web simple, fără a fi necesare cunoştinţe de specialitate. De obicei, accentul se pune pe
proiectarea vizuală şi nu pe structurarea internă sau programare. Aceasta duce la inconsistenţe şi
redundanţă;
- cunoştinţele specifice din discipline relevante nu pot fi aplicate sau nu sunt utilizate.
Există o concepţie greşită conform căreia dezvoltarea aplicaţiilor web este similară cu
dezvoltarea aplicaţiilor tradiţionale şi din acest motiv pot fi utilizate metodele din Ingineria
Software, în sensul abordării sistematice, cu măsuri adecvate de control a calităţii. Acest lucru
este neadecvat în majoritatea cazurilor datorită caracteristicilor speciale ale aplicaţiilor web. În
plus, concepte şi tehnici din domenii relevante (cum ar fi hypertext-ul sau interacţiunea om-
calculator) nu sunt aplicate într-o manieră consecventă. Standardele de dezvoltare pentru
aplicaţiile web de calitate sunt inexistente, acest lucru datorându-se şi relativ scurtei istorii a
web-ului.
  Proiectarea web - nu este un eveniment imediat
 Abordare disciplinară
 aplicarea unei abordări sistematice şi cuantificabile (concepte, metode,
tehnici şi utilitare) în analiza, proiectarea, implementarea, testarea,
operarea şi întreţinerea aplicaţiilor web de calitatea superioară;
 o disciplină ştiinţifică implicată în studiul acestei abordări
 Termeni din literatură asociaţi - proiectarea siturilor web, proiectarea hipermedia,
proiectarea documentelor, proiectarea conţinutului şi proiectarea software-lui Internet.
>> PROIECTAREA WEB

Proiectarea web nu este un eveniment imediat; este un proces realizat pe tot parcursul ciclului de
viaţă al aplicaţiei web, similar celor din ingineria software. În ce mod diferă proiectarea web faţă
de proiectarea software-ului şi pot fi ele considerate discipline separate?
O disciplină poate fi definită ca un domeniu de studiu al ştiinţei, mai mult sau mai puţin
independent, care include cercetarea, învăţarea şi diseminarea informaţiei ştiinţifice sub forma
publicaţiilor. Numărul mare de publicaţii, cursuri, programe analitice, seminarii ştiinţifice şi
conferinţe demonstrează că, în acord cu această definiţie, Proiectarea web poate fi considerată o
ramură independentă a ingineriei software. Proiectarea reprezintă în general o aplicaţie practică a
ştiinţei (în comerţ sau industrie) folosită în scopul dezvoltării aplicaţiilor într-un mod mai bun,
mai rapid, mai ieftin şi mai sigur. Ingineria software este definită ca o aplicaţie a ştiinţei şi
matematicii prin care capacităţile unui sistem de calcul sunt pot fi utilizate de oameni prin
intermediul programelor, procedurilor şi documentaţiei asociate. Pe baza acestei definiţii şi a
celei lui Deshpande[1], putem defini Proiectarea web în două moduri:
- Proiectarea web reprezintă aplicarea unor abordări sistematice şi cuantificabile
(concepte, metode, tehnici, utilitare) în analiza cerinţelor, proiectarea, implementarea, testarea,
exploatarea şi întreţinerea aplicaţiilor web de calitate superioară;
- Proiectarea web reprezintă şi disciplina ştiinţifică implicată în studiul acestor abordări.
Termenii din literatură asociaţi sunt Proiectarea siturilor web, Proiectarea hipermedia,
Proiectarea documentelor, Proiectarea conţinutului şi Proiectarea software-lui Internet. Prin
comparaţie, ”Proiectarea web” este un termen concis, deşi dacă vorbim în mod strict nu este
foarte precis: nu web-ul este proiectat, ci aplicaţiile web.
Din punct de vedere al Ingineriei Software, dezvoltarea aplicaţiilor web este un nou
domeniu al aplicaţiilor. În ciuda anumitor similitudini cu aplicaţiile tradiţionale, caracteristicile
speciale ale aplicaţiilor web necesită o adaptare a multor abordări ale Ingineriei Software sau
chiar dezvoltarea unor abordări complet noi.
Principiile de bază ale Proiectării web pot fi descrise totuşi în mod similar celor din
Ingineria Software:
- obiective şi cerinţe clar definite;
- dezvoltarea sistematică, în faze, a aplicaţiilor web;
- planificarea foarte atentă a acestor faze;
- auditul continuu al întregului proces de dezvoltare.
Proiectarea web face posibilă planificarea şi repetarea proceselor de dezvoltare, facilitând
astfel evoluţia continuă a aplicaţiilor web. Aceasta permite nu doar reducerea costurilor şi
minimizarea riscului pe parcursul dezvoltării şi întreţinerii, ci şi creşterea calităţii şi măsurarea
calităţii rezultatelor fiecărei faze[2].
[1] Deshpande, Y., Murugesan, S., Ginige, A., Hansen, S., Schwabe, D., Gaedke, M., White, B.,
Web Engineering, Journal of Web Engineering, 1 (1), 2002, pp. 3–17
[2] Mendes, E., Mosley, N., Web Engineering, Springer, 2006

Categorii de aplicaţii web

 grade variate de complexitate - pur informaţionale sau aplicaţii de comerţ electronic

complexe - 24 / 7

Remarcăm faptul că există o corelaţie între cronologia dezvoltării şi complexitate. De exemplu,

aplicaţiile bazate pe fluxuri de lucru sunt bazate pe tranzacţii, adică nivelul superior de
dezvoltare necesită o dezvoltare anterioară a unei categorii mai puţin complexe. Există şi excepţii
de la această regulă pentru anumite categorii (de exemplu aplicaţiile orientate pe portaluri), care
sunt recente din punct de vedere istoric dar au un grad scăzut de complexitate.
Aplicaţiile web ale organizaţiilor care au fost pe web încă de la începuturi au avut deseori
un istoric al dezvoltării similar cu cel descris în figura 1.1. Dezvoltarea unei aplicaţii web poate
fi începută în oricare din aceste categorii şi ulterior continuată către un nivel sporit de
complexitate. Noile categorii sunt în general mult mai complexe, dar aceasta nu înseamnă că ele
pot înlocui în totalitate vechea generaţie. Aplicaţiile web complexe pot fi în mod tipic alocate
mai multor categorii odată: de exemplu, magazinele online de cumpărături integrează diferiţi
furnizori de servicii, dar oferă şi diferite posibilităţi de căutare, monitorizarea stării comenzilor şi
în anumite cazuri chiar licitaţii online.
Putem sesiza că diferite categorii de aplicaţii web acoperă mai multe domenii tradiţionale
ale aplicaţiilor, cum ar fi băncile online, dar în acelaşi timp creează noi domenii ale aplicaţiilor,
cum ar fi serviciile de localizare (location-aware services). În cele ce urmează vom descrie
trăsăturile relevante ale acestor categorii.
Siturile web axate pe documente sun t precursoare ale aplicaţiilor web. Paginile web
sunt stocate pe un server web ca documente HTML statice şi sunt trimise clientului web ca
răspuns la o cerere. Aceste pagini web sunt de obicei actualizate manual folosind utilitare
corespunzătoare. Pentru siturile web care impun schimbări frecvente sau pentru cele cu un număr
mare de pagini această actualizare creşte semnificativ costurile şi adesea are drept consecinţă
prezentarea unor informaţii depăşite. În plus există pericolul apariţiei inconsistenţelor atunci
când un anumit conţinut este prezentat frecvent, redundant pe mai multe pagini web pentru a
uşura accesul. Principalele beneficii sunt simplitatea şi stabilitatea unui astfel de sit web dar şi
timpul scurt de răspuns, paginile fiind deja stocate pe serverul web. Paginile principale statice şi
paginile simple pentru micile afaceri aparţin acestei categorii.
Odată cu apariţia standardului Common Gateway Interface
(http://hoohoo.ncsa.uiuc.edu/cgi/interface.html) şi formularelor HTML, s-au dezvoltat şi
aplicaţiile web interactive, oferind o primă formă de interactivitate prin intermediul
formularelor, butoanelor radio şi meniurilor de selecţie. Paginile web şi legăturile către alte
pagini sunt generate în mod dinamic în funcţie de datele introduse de utilizator. Exemple de
astfel de categorii sunt expoziţiile virtuale, siturile de ştiri sau de planificare a călătoriilor.
Aplicaţiile web tranzacţionale oferă mai multă interactivitate, utilizatorul având
posibilitatea de a interacţiona cu aplicaţia în modul citire dar şi de a realiza actualizări ale
conţinutului de bază. De exemplu, un sistem informaţional pentru turism permite actualizarea
conţinutului într-un mod descentralizat sau face posibilă rezervarea camerelor. Premisa necesară
pentru un astfel de sistem implică existenţa unor sisteme de baze de date care permit manevrarea
eficientă a unui conţinut în continuă creştere în cadrul aplicaţiilor web şi oferă posibilitatea unor
interogări structurate. Băncile online, magazinele online şi sistemele de rezervare online pentru
hoteluri aparţin acestei categorii.
Aplicaţiile web bazate pe fluxuri de lucru permit manevrarea fluxurilor de lucru în
interiorul sau între diferite companii, autorităţi publice şi utilizatori privaţi. Pentru aceste aplicaţii
este esenţială disponibilitatea unor servicii web adecvate pentru asigurarea interoperabilităţii[1].
Complexitatea acestor servicii, autonomia companiilor participante şi necesitatea ca fluxurile de
lucru să fie robuste şi flexibile reprezintă principalele provocări. Aplicaţii ce fac parte din această
categorie sunt soluţiile B2B (Business-to-Business) din comerţul electronic, aplicaţiile e-
government în domeniul administraţiei publice sau suportul web pentru fluxurile de date ale
pacienţilor în sectorul sănătăţii.
În timp ce aplicaţiile bazate pe fluxuri de lucru necesită o anumită structurare a
proceselor şi operaţiilor automatizate, aplicaţiile web colaborative sunt folosite îndeosebi în
scopul cooperării în operaţiile nestructurate (groupware), unde există o nevoie foarte pentru
comunicaţie între utilizatori. Aplicaţiile web în colaborare suportă distribuirea informaţiei şi
spaţiile de lucru (ex. WikiWiki - http://c2.com/cgi/wiki - sau BSCW - http://bscw.gmd.de/ -)
pentru a genera, edita şi administra informaţiile distribuite. Acestea sunt utilizate şi pentru a
păstra log-urile unor mesaje scurte (ca în Weblog-uri), pentru medierea întâlnirilor sau luarea
deciziilor (ex. sisteme de argumentare precum QuestMap sau simple camere de discuţii), ca
sisteme de planificare sau ca platforme de e-learning.
Deşi web-ul a fost iniţial caracterizat prin anonimitate, el a avut o orientare către web-ul
social, în care utilizatorii îşi declină identitatea unei mici comunităţi cu interese similare.
Weblog-urile sau sistemele de filtrare colaborative precum friendster (http://friendster.com), care
oferă posibilitatea de a găsi atât obiecte de interes similare cât şi persoane cu interese
asemănătoare, aparţin acestei categorii de aplicaţii.
Aplicaţiile web orientate pe portaluri oferă un singur punct de acces la surse de
informaţie şi servicii separate/potenţial eterogene. Realizatorii de browsere (Microsoft,
Netscape), motoarele de căutare (Yahoo), serviciile online (AOL), conglomeratele media şi alte
companii au sesizat cererea existentă pentru astfel de aplicaţii şi au oferit hub-uri centrale (aşa
numitele portaluri) ca punct de acces la web. Pe lângă aceste portaluri generale, există diverse
portaluri specializate cum ar fi portalurile pentru afaceri, portalurile pentru comerţ (sub forma
mall-urilor online) şi portalurile pentru comunităţi. Portalurile pentru afaceri oferă angajaţilor
şi/sau partenerilor afacerii un acces focalizat la diferite surse de informaţie şi servicii prin
intranet sau extranet. Portalurile pentru comerţ sunt împărţite în pieţe orizontale şi verticale.
Pieţele orizontale funcţionează pe piaţa B2C oferind bunuri de consum direct către public, şi în
B2B, prin vânzarea de produse proprii unor companii din alte sectoare de activitate. Pieţele
verticale sunt formate de companiile dintr-un singur sector de activitate, cum ar fi furnizorii pe
de o parte şi producătorii pe de altă parte. Portalurile pentru comunităţi se adresează unor grupuri
ţintă specifice (de ex. tinerii) şi încearcă să creeze o loialitate a clienţilor prin intermediul
interacţiunilor cu utilizatorii sau să asigure oferte individuale printr-un management al
utilizatorilor adecvat (marketing unu-la-unu).
O categorie importantă este reprezentată de aplicaţiile web omniprezente, care oferă
servicii personalizate oricând, oriunde şi pentru orice dispozitiv, facilitând astfel accesul peste
tot. Un exemplu poate fi afişarea meniului zilei pe dispozitivele mobile ale tuturor utilizatorilor
care intră în restaurant între 11 am şi 2 pm. Pentru acest tip de sistem este important să luăm în
calcul limitările dispozitivelor mobile (lăţimea de bandă, dimensiunea ecranului, memoria, lipsa
de maturitate a software-ului) şi contextul în care aplicaţia web este utilizată în mod curent.
Dezvoltările prezente şi în special convergenţa sporită a industriei TIMES
(telecomunicaţii, tehnologia informaţiei, multimedia, educaţie şi divertisment, securitate), vor
conduce, în viitorul apropiat, la o situaţie în care aplicaţiile omniprezente vor domina piaţa. Una
dintre aceste dezvoltări este web-ul semantic, al cărui obiectiv este prezentarea informaţiei pe
web nu doar pentru oameni ci şi într-o formă care poate fi interpretată de sistemele de calcul[2].
Aceasta va facilita managementul cunoştinţelor pe web şi în particular conectarea şi reutilizarea
cunoştinţelor (mediatizarea conţinutului), dar şi localizarea cunoştinţelor noi relevante (de
exemplu cu ajutorul sistemelor de recomandare). Datorită interactivităţii crescute la nivel
semantic şi posibilităţii de automatizare a sarcinilor (prin intermediul agenţilor inteligenţi),
putem afirma că web-ul va deveni mai răspândit şi mai relevant în viaţa de zi cu zi.
[1] Weerawarana, S., Curbera, F., Leymann, F., Storey, T., Ferguson, D. F., Web Services
Platform Architecture, Prentice Hall, 2005
[2] Berners-Lee, T., Hendler, J., Lassila, O., The Semantic Web, Scientific American, May, 2001

Caracteristicile aplicaţiilor web - Generalităţi

  Aplicaţiile web # aplicaţiile tradiţionale
 navigarea non-liniară
 frecvenţa actualizărilor
 Prezenta unei caracteristici- dependenta de tipul aplicatiei web> Aplicaţiile web
tranzacţionale - focalizare asupra actualizării şi consistenţei conţinutului
Aplicaţiile web diferă de aplicaţiile tradiţionale (non-web), prin anumite caracteristici: unele
lipsesc complet în aplicaţiile tradiţionale (de exemplu navigarea non-liniară), iar altele au o
importanţă deosebită în cadrul aplicaţiilor web (de exemplu frecvenţa actualizărilor).
Dacă şi în ce măsură este prezentă o anumită caracteristică depinde parţial de tipul de
aplicaţie web: dezvoltarea aplicaţiilor web tranzacţionale (cum ar fi sistemele de comerţ
electronic) necesită o focalizare mai atentă asupra actualizării şi consistenţei conţinutului
comparativ cu sistemele informaţionale pure (de exemplu expoziţiile virtuale). Aceste
caracteristici sunt motivul pentru care numeroase concepte, metode, tehnici şi utilitare ale
Ingineriei Software tradiţionale trebuie adaptate la cerinţele proiectării web, deşi în unele situaţii
acestea pot fi total neadecvate. Figura 1.2 prezintă o imagine de ansamblu a acestor caracteristici,
acestea fiind împărţite pe trei dimensiuni: ”produs”, ”utilizare” şi ”dezvoltare”,”evoluţia” lor
fiind o dimensiune comună.

Dimensiunile conform cu standardul ISO/IEC 9126-1 pentru clasificarea caracteristicilor

aplicaţiilor web (http://www.iso.org/iso/iso_catalogue/catalogue_tc/catalogue_detail.htm?
csnumber=22749)

Aceste dimensiuni se bazează pe standardul ISO/IEC 9126-1 pentru evaluarea caracteristicilor de

calitate ale software-ului (http://www.iso.org). Prin atribuirea diferitelor caracteristici ale
aplicaţiilor web acestor dimensiuni putem observa influenţa acestora asupra calităţii aplicaţiilor
şi astfel să considerăm caracteristicile ca un punct de pornire pentru definirea necesarului
proiectării web. Pe lângă caracteristicile asociate produselor, utilizării şi dezvoltării există şi
evoluţia ca o a patra dimensiune care guvernează cele trei dimensiuni. Produsele trebuie să fie
adaptabile, noul context informaţional trebuie luat în considerare pe durata utilizării, iar
modalităţile de dezvoltare vor modifica în mod continuu schimbările care vor apare. În
continuare, vom prezenta caracteristicile individuale conform acestor dimensiuni.

Caracteristicile produselor

 conţinut, structură hipertextuală şi prezentare

 > aspecte structurale sau statice ci şi aspecte comportamentale sau dinamice

Caracteristicile legate de produs formează blocurile principale de dezvoltare a unei aplicaţii web
şi constau în conţinut, structură hipertextuală (structură de navigare) şi prezentare (interfaţa
utilizator). Conform paradigmei orientat-obiect, fiecare din aceste părţi nu are doar aspecte
structurale sau statice ci şi aspecte comportamentale sau dinamice.

Conţinut – “Conţinutul este regele” - programatori şi autori

- Caracterul „axat pe document” şi multimedia- conţinutul este oferit sub forma tabelelor,
textului, elementelor grafice, animaţiilor, elementelor audio sau video
Caracterul "axat pe document" în aplicaţiile web - documentele sunt generate în mod adecvat
pentru anumite grupuri de utilizatori
- generat şi actualizat dinamic
- conţinut multimedia
- Cererile de calitate - actualitate, exactitate, consistenţă şi încredere > Siturile de ştiri,
personalizare, aplicaţiile ”inteligente”, ”conştiente” de locaţie
- calitatea superioară este necesară pentru preţul şi utilitatea informaţiei în
sistemele de cumpărare online

Conţinutul
Generarea conţinutului, disponibilizarea acestuia, integrarea şi actualizarea lui sunt la fel
de importante precum dezvoltarea software-ului pentru o aplicaţie web. Aplicaţiile web sunt
utilizate în special datorită conţinutului pe care îl oferă, fiind valabil motto-ul ”Conţinutul este
regele”, iar dezvoltatorii lor trebuie să se comporte atât ca programatori cât şi ca autori.
Aspectele importante sunt gradul variat al structurii conţinutului şi cererile de calitate făcute de
utilizatori asupra conţinutului.
* Caracterul „axat pe document” şi multimedia. În funcţie de modul de structurare, conţinutul
este oferit sub forma tabelelor, textului, elementelor grafice, animaţiilor, elementelor audio sau
video. Caracterul "axat pe document" în aplicaţiile web se referă la faptul că sunt generate
documente care prezintă informaţia în mod adecvat pentru anumite grupuri de utilizatori (de
exemplu informaţii pentru turiştii aflaţi în vacanţă într-o anumită regiune). Aceasta implică şi
anumite cerinţe speciale privitoare la uşurinţa în folosire. Conţinutul este într-o anumită
proporţie generat şi actualizat dinamic (de exemplu numărul de camere disponibile într-un sistem
informaţional pentru turism). Mai mult, web-ul poate fi folosit ca infrastructură pentru
transmiterea conţinutului multimedia (de exemplu videoconferinţe sau aplicaţii Real Audio).
* Cererile de calitate. În funcţie de domeniul aplicaţiei, conţinutul unei aplicaţii web nu
este supus doar actualizărilor cu o anumită frecvenţă, ci şi diferitelor măsurători de calitate
privitoare la actualitate, exactitate, consistenţă şi încredere. Aceste cereri de calitate trebuie luate
în considerare atât la stabilirea cerinţelor, cât şi la evaluarea complianţei cu aceste principii.
Siturile de ştiri, de exemplu, necesită o frecvenţă sporită a actualizărilor şi trebuie să facă
faţă cererilor utilizatorilor privind caracterul de ultimă oră al conţinutului. Ca mediu de
distribuire a informaţiei, alături de televiziune, radio şi presă, web-ul oferă un potenţial mult mai
mare decât mijloacele de informare tradiţională pentru adresarea acestor cereri, datorită
personalizării. Pe de altă parte, există opinii conform cărora aplicaţiile personalizate "inteligente"
("conştiente" de locaţie), necesită dezvoltarea unor noi genuri de aplicaţii; motivul este acela că
aplicaţiile noi bazate pe conţinut (ex. podcasting sau conţinut mobil) sunt un mediu foarte diferit,
greu de adaptat la conţinutul existent.
O calitate superioară este necesară îndeosebi pentru informaţiile privind preţul şi
disponibilitatea produselor în sistemele de cumpărare online, acestea formând baza tranzacţiilor
unei afaceri. Preţurile incorecte pot duce la anularea vânzării, iar informaţiile vechi privind
disponibilitatea pot conduce la incapacitatea de a vinde produsele din stoc sau la probleme de
livrare deoarece produsele afişate drept disponibile nu există în stoc. Indiferent de scopul cu care
este utilizat o aplicaţie web, calitatea conţinutului este un factor esenţial pentru acceptarea ei.
Marea provocare o reprezintă capacitatea de a garanta calitatea datelor în ciuda volumului mare
şi frecvenţei crescute a actualizărilor.

Hipertext - natura non-liniară a documentelor hipertextuale

Elementele de bază ale modelelor hipertext
 nod - unitate de informaţie unic identificată
 legătură - calea de la un nod la altul
 ancoră - conţinutul unui nod
Non-liniaritatea - stereotipuri privind citirea sistematică relativă - indicat pentru dezvoltarea
abilităţii de învăţare
- Ancorele şi legăturile – statice/dinamice
Dezorientarea şi supra-încărcarea cognitivă
- pierde poziţia într-un document non-liniar
- concentrarea suplimentară solicitată de memorarea simultană a diverselor căi sau sarcini
> Hărţile, căutarea prin cuvintele cheie, căile (modul history), afişarea timpului de accesare şi a
timpului petrecut pe sit, legăturile pline de înţeles, folosirea şabloanelor de proiectare

Hipertext
Una dintre caracteristicile specifice aplicaţiilor web este natura non-liniară a
documentelor hipertextuale. Paradigma hipertext, folosită ca bază pentru structurarea şi
prezentarea informaţiei, a fost menţionată pentru prima dată de Vannevar Bush. Elementele de
bază ale modelelor hipertext sunt nodurile, legăturile şi ancorele. Un nod este o unitate de
informaţie unic identificabilă, autonomă. Pe web acesta poate fi un document HTML care poate
fi accesat printr-un URL (Uniform Resource Locator). O legătură este calea de la un nod la altul.
Pe web aceste căi sunt întotdeauna unidirecţionale, scopul acestora nefiind clar definit (poate fi
„următorul nod în acord cu ordinea de citire recomandată”). O ancoră este zona din conţinutul
unui nod care este sursa sau destinaţia unei legături (de exemplu o secvenţă de cuvinte dintr-un
text sau un obiect grafic dintr-un desen). Pe web, ancorele sunt posibile doar în documentele
HTML.
Trăsăturile esenţiale ale paradigmei hipertext sunt non-liniaritatea conţinutului produs de
autori şi a conţinutul receptat de utilizatori, alături de problemele potenţiale de dezorientare şi
supra-încărcare cognitivă.
* Non-liniaritatea. Hipertextele implică stereotipuri privind citirea relativ sistematică,
prin aceasta aplicaţiile web diferenţiindu-se în mod evident de aplicaţiile software tradiţionale.
Acest stil de citire individual, adaptabil la nevoile şi comportamentul utilizatorilor, este cel mai
potrivit pentru capacitatea de învăţare umană. Utilizatorii se pot mişca liberi în spaţiul
informaţional, în funcţie de interesele şi cunoştinţele anterioare. Ancorele şi legăturile nu sunt
doar predefinite în mod static de autori, ci pot fi generate dinamic ca o reacţie predefinită la
modelele de comportament al utilizatorilor.
* Dezorientarea şi supra-încărcarea cognitivă. Este foarte important, în dezvoltarea
aplicaţiilor web, să facem faţă acestor două probleme fundamentale ale paradigmei hipertext.
Dezorientarea reprezintă tendinţa de a pierde direcţia într-un document non-liniar. Supra-
încărcarea cognitivă este cauzată de concentrarea suplimentară necesară pentru memorarea
simultană a diverselor căi sau sarcini. Hărţile siturilor, căutările prin intermediul cuvintelor
cheie, urmărirea căilor (modul history) şi afişarea timpului de accesare şi a timpului petrecut pe
sit ajută utilizatorii să-şi păstreze orientarea în cadrul aplicaţiei. Crearea unor legături cu înţeles
şi denumirea inteligentă a legăturilor reduc supra-încărcarea cognitivă. În plus, folosirea
şabloanelor de proiectare în modelarea aspectului hipertext poate ajuta la contracararea acestei
probleme.

Prezentarea
Estetica - ”look and feel” - succesul sau eşecul (e-comm)
Auto-explicarea - utilizare, sistemul de navigare

Prezentarea
Două trăsături speciale ale aplicaţiilor web la nivelul prezentare (interfaţă utilizator) sunt
estetica şi auto-explicarea.
Estetica. Spre deosebire de aplicaţiile tradiţionale, estetica nivelului prezentare al unei
aplicaţii web este un factorul important, şi datorită presiunii competitive ridicate de pe web.
Prezentarea vizuală a paginilor web este supusă tendinţelor în modă şi deseori determină
succesul sau eşecul, în special pentru aplicaţiile de comerţ electronic.
Auto-explicarea. Dincolo de estetică, este esenţial ca aplicaţiile web să fie auto-
explicative: să fie posibilă utilizarea aplicaţiei web fără a consulta o documentaţie în prealabil.
Sistemul de navigare sau cel de interacţiune trebuie să fie consecvent în întreaga aplicaţie, astfel
încât utilizatorii să se poată familiariza rapid cu utilizarea aplicaţiei web.

Caracteristici asociate utilizării

- utilizarea aplicaţiilor web este extrem de eterogenă

> utilizatorii - diferă prin prisma numărului şi culturii generale
> dispozitivele - caracteristici hardware şi software diferite
Contextul social: utilizatorii
Spontaneitatea - utilizatorul poate vizita şi părăsi o aplicaţie web oricând doreşte, chiar dacă este
situl unui competitor.
Multiculturalitatea - aplicaţiile web sunt dezvoltate pentru diferite grupuri de utilizatori -
abilităţile (sau incapacităţile), cunoaşterea (expertiza aplicaţiei) şi preferinţele (interesele).
- personalizare adecvată- reduceri speciale (adaptarea contextului), ghid pentru aplicaţia
web (adaptarea hipertextului) , dimensiuni adecvate ale fontului (adaptarea prezentării)

Comparativ cu aplicaţiile tradiţionale, utilizarea aplicaţiilor web este extrem de eterogenă.

Cultura generală şi numărul utilizatorilor variază, dispozitivele folosite au caracteristici hardware
şi software diferite, iar ora şi locaţia de unde este accesată aplicaţia nu pot fi prevăzute. În plus,
dezvoltatorii nu au posibilitatea de a cunoaşte dinainte potenţiala diversitate a acestor factori
contextuali şi nu-i pot influenţa în nici un mod datorită naturii lor autonome. Prin urmare,
utilizarea aplicaţiilor web trebuie să se adapteze continuu la situaţii de utilizare specifice
(contexte). Adaptarea la aceste contexte poate fi necesară pentru toate părţile aplicaţiei web
(conţinut, hipertext şi prezentare). Datorită semnificaţiei adaptării la contexte, caracteristicile
asociate utilizării sunt împărţite în trei grupuri: contextul social, contextul tehnic şi contextul
natural.

Contextul social: utilizatorii

Contextul social se referă la aspecte specifice utilizatorului; spontaneitatea şi
multiculturalitatea în special creează un grad înalt de eterogenitate.
Spontaneitatea. Utilizatorii pot vizita o aplicaţie web şi o pot părăsi oricând doresc -
posibil pentru un sit competitor. Utilizatorul web nu trebuie să fie loial nici unui furnizor de
conţinut, web-ul fiind un mediu care nu atrage nici o obligaţie. Deoarece găsirea unor aplicaţii
concurente este uşor de realizat cu ajutorul motoarelor de căutare, utilizatorii vor utiliza o
aplicaţie web doar dacă le va aduce un avantaj imediat.
Multiculturalitatea. Aplicaţiile web sunt dezvoltate pentru diferite grupuri de utilizatori.
Dacă grupul luat în discuţie este cunoscut (poate fi cazul intranet-ului sau extranet-ului) situaţia
poate fi comparabilă cu