Sunteți pe pagina 1din 143
Jean-Claude Larchet Etica procreatiei in invatatura Sfintilor Parinti Traducere din limba francezi de Marinela Bojin Tiparitd cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului Redactor: Elena Marinescu Coperta: Mona Velciov © Les fditions du Cerf © Editura Sophia, pentru prezenta editie Traducerea a foot fScuts dup originalul in limba franceza: Jean-Claude Larchet, Pour une Gthique de la procréation. Eléments d’anthropologie patristique, Les Editions du Cerf, Paris, 1998 Deserierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei LARCHET, JEAN-CLAUDE tica procreafiel in invatatura Sfinfilor Pirin / Jean-Claude Larchet; trad. de Marinela Bojin. - Bucuresti Editura Sophia, 2003 ISBN 973-8207-88-6 1 Bojin, Marinela(ra.) 28 CUVANT iNAINTE Lucrarea de fafa cuprinde cinci studii care au ca punct comun raportarea lor la chestiuni pri- vind procrearea si originea viefii, precum si mo- dul in care Parinfii Bisericii au abordat aceste chestiuni. {in ultimii ani aceste subiecte au dat nastere la numeroase dezbateri, continuand sa fie si ast’zi discutate in cadrul societaii. Diversele confe- siuni crestine au luat parte activa la aceste dez- bateri, fiind atente in mod deosebit la valorile puse in discutie si, data fiind miza lor, interesate de felul in care sunt rezolvate aceste chestiuni. Unele dintre aceste intrebari, precum cele privind contraceptia si avortul, nu sunt noi, dar extinderea si banalizarea acestor doua practici in societatile modeme — prima, prin punerea la dispozitie cu usurinfa a unor mijloace de contra- cepfie tot mai numeroase si mai sigure, a doua, prin legalizarea si asumarea ei de c&tre institu- fille medicale si sociale ~ au starnit vii reacti si au accentuat dezbaterea in sAnul confesiunilor [BTICA PROCREATIELIN INVATATURA SFINTILOR PARINTL ‘testine (mai ales in magisteriul catolic), care in mod traditional sunt rezervate fafa de prima i se opun celei de a doua. Alte intrebari au aparut 0 data cu progresul medicinei si al biologiei, care au permis in acest domeniu utilizarea de tehnici noi, ale céror po- sibilititi prezente sau viitoare pun probleme eti ce, adesea complexe, nu doar constiinfei religi- ‘ase, dar si constiintei sociale, reprezentate de asa-numitele ,comitete de etica pentru stiinfele viet”. prima serie de probleme este legati de pro- creafia medical asistatk (PMA). Practica PMA omologa ridic& deja probleme pentru unii, in ‘masura in care conceptia nu mai apare ca expre- sie si rod specific al uniunii conjugale, in contex- tul unor raporturi conjugale reale!. Practica PMA heterologa, care face apel la un donator de sperma din afara cuplului, la donarea de gameti sau embrioni, sau la o mama ,purtitoare”, de imprumut, pune probleme cu mult mai serioa- se, Alte tipuri de probleme sunt reprezentate de tehnicile propriu-zise, precum selectarea sper- * Aceasta este pozitia exprimata de magisteriul catolic 1m Instruction de la Congrégation pour la doctrine de la foi ‘Donic vitae” sur le respect dela vie humaine naissante ela tivinits dela procréation, Deringer $803. 6 CUvANTINAINTE ‘mei sau reductia embrionara. La acestea se ada- uga problemele legate de varsta inaintata a pa- tinfilor si mai ales de inseminarea sau de trans- ferul embrionului post mortem. Oa doua serie de probleme este legati de tratamentul embrionilor umani: pe de o parte, soarta rezervati embrionilor supranumerari (in afard de reductia embrionara, deja evocata, menfiondm conservarea si distrugerea embrio- nilor supranumerari); pe de alt’ parte, inter- venfiile efectuate asupra embrionului sau fa- tului (terapie embrionara sau foetal, eutanasie foetala..). ‘Nu avem aici intentia de a recenza toate pro- blemele care se pot ridica; unele, de altfel, sunt permanente, in timp ce altele dispar, aparand tunele noi, ca urmare a evolufiei permanente a tehnicilor utilizate. Scopul nostru nu este nici de ale rezolva. Credem ins c& gandirea patristic’, cu toata vechimea ei, prezinta un mare interes cét pri- veste aceste probleme foarte moderne si intr-o continua evolufie. intr-adevar, multe dintre problemele particu- lare decurg din cele cu caracter mai general care, in fond, pun in discutie principii si valori durabile si universale. Etica aplicata in aceste domenii, ca si morala viefii de zi cu zi, nu poate 7 ETICA PROCREATIELIN INVATATURA SFINTILOR PARINTL 88 elaboreze tot atatea norme si reguli cat de nu- ‘meroase sunt situafille reale; ea ins presupune capacitatea adaptirii unui mic numar de refe- rinfe etice sau morale la feluritele cazuri parti- culare sau, invers, referirea fiecirei situatii par- ticulare la norma care o guverneaza. Astfel, chestiunile referitoare la procrearea medical asistata, cu toate ci sunt atat de diverse, fiecare avand nevoie de un raspuns adecvat, de- pind, in ansamblul lor, de intrebari anterioare, asupra cirora, cel mai adesea, nu s-a rispuns in prealabil, prin care si se limureasca daca pro- cteafia este unica si principala finalitate a uniu- nii conjugale, dacd dorinta de a avea un copil are valoare absoluta si trebuie implinita prin orice mijloc sau daca sterilitatea este un rau care trebuie inlaturat cu orice pret si prin orice mijloace. Problema contraceptiei — care, se uit adesea, nu este noud, ci a generat, cum vom vedea, nu- ‘meroase reflectii in gandirea antica ~ se pune in contextul mai larg al finalit&tii sexualitafii uma- ne si al locului procreatiei in viata cuplult Chestiunile privind avortul ~ care si el deja in antichitate punea probleme nu doar constiintei religioase, ci si celei sociale - fin de statutul si valoarea acordate embrionului si fatului, Tot de acestea depind discutiile privind soarta rezerva- 8 (CUVANTINAINTE t& embrionilor supranumerari sau cele privind interventiile practicate in diverse scopuri (tera- peutice, eugenice sau experimentale) asupra embrionilor sau foetusilor umani In sférsit, chestiunile privind manipulitile genetice depind direct de reprezentarea pe care © avem asupra naturii si persoanei umane, de- oarece aceste manipulari pun in discutie integri- tatea si identitatea acestora, Tar aceste chestiuni mai profunde, fundamen- tale si principiale, nu pot si-si afle rispuns in cadrul medicinei sau al biologiei si nici in cadrul sociologiei sau al psihologiei. Ele in mai degra- ba de domeniul unei antropologii care se cuvine si aiba o nofiune precisa nu doar despre natura omului si a personalitafii sale, ci si despre sco- pul existentei si al activitatilor lui. Gandirea patristic8 prezinta in aceasta privints un interes deosebit. intemeiata pe invatatura Sfin- tei Scripturi, beneficiind ulterior de Iungi dezba- teri referitoare la persoana si la cele dowd naturi ale lui Hristos, gandirea patristica a alcatuit o antropologie indelung elaborata?, fata de care ma- * Despre aceasta ne-am refeit fn linil mari in Iucrile roastre precedente: Théolegie de fa maladie, Patis, 1991, pp. 15.52; Thérapeutique des maladies mentles, Paris, 1992, pp. 25-42; Ceci est mon corps. Le sens chréten au corps selon les Pores de VEglise, Geneva, 1996. 9 [BTICA FROCREATIELIN INVATATURA SFINTILOR PARINTI joritatea antropologiilor filosofice (si in mod de- osebit antropologia kantiana, pe care se sp: majoritatea comitetelor de eticd atunci cand defi- nesc nofiunea de persoand) apar ca destul de li- mitate. Antropologia patristicd prezinta nu numai avantajul unei reprezentari foarte precise a naturii si persoanei umane, dar si pe acela de a privifiinfa umand din punctul de vedere al relafiei ei cu Dumnezeu si findnd seama de viaja ei spirituala, care, améndou’, 0 implica mai inainte chiar de conceperea ei (potrivit planului lui Dumnezeu) si dincolo de moarte (poirivit destinului ei in ves- nicie). Acest cadru foarte larg, in care conceperea este inclusi ca un proces nu doar biologic si in- tamplator, iar moartea, ca un eveniment care nu este sfézsitul vietii, ci un moment al devenirii ‘umane, permite ca persoanei umane siti se acorde valoare in toate etapele si modalititile existentei sale si, de asemenea, sf se recunoascé o finalitate a actiunilor ei, liuntrice si exterioare, intr-un context care transcende, incluzdndu-le totusi, viata biolo- ica, psihologica si sociala. Cu privire la subiectele pe care le abordam, pozifille Parinfilor, in afard de interesul lor isto- ric, ofer’ adesea, cum vom vedea, puncte de ve- dere originale in raport cu cadrele de referin} moderne, atat religioase, cat si nereligioase, si propun astfel 0 binevenita rediscutare a acesto- 10 CCUVANTINAINTE ra, noi otientari ale dezbaterilor, carari nebanui- te pentru cercetare, de care pot profita atat in- stanfele sociale care cauta si defineasca o eticd adecvati, cat si confesiunile crestine, care adese- oti nici nu banuiesc bogatia ascunsa in izvoarele traditiei lor. Studiul nostru asupra sterilitajii arata astfel c& majoritatea Parintilor, ardtandu-se plini de compasiune fat de suferinja cuplurilor sterile, scot in evidenta importanfa remediilor spiritua- Te fara sa excluda, in anumite limite, recursul la medicin pentru solutionarea acestei probleme, dar, pe de alta parte, ei relativizeaza raul pe ca- re-l constituie sterilitatea biologic’, oubliniind in schimb, pe linia textelor Vechiului Testament, valoarea rodniciei spirituale si sensul superior pe care cuplul il poate acorda existenjei sale prin acest soi de rodnicie. Studiul nostru asupra contracepfiei scoate la iveali, rectificind astfel punctul de vedere al nor cercetar istorice anterioare, diversitatea po- 2ifiilor patristice, suplefea si deschiderea unora dintre ele, care se regisesc astdzi in lumea orto- oxi, dar care, in schimb, contrasteaz4 cu mono- litismul si intransigenta magisteriului catolic din epoca modem. Expunerea noastra asupra avortului scoate la iveald un dublu paradox: desi pozitia unui mare u [BTICA PROCREATIELIN INVATATURA SFINTILOR PARINTI numér de Parinfi latini, sistematizata apoi de tomism - care va deveni pentru multe secole doctrina evasioficiala a Bisericii Catolice -, con- ducea spre o atitudine mai toleranta a acesteia fata de anumite forme de avort practicate in primele saptimani de sarcind, in final aceasta Biserica a adoptat 0 pozifie dura si intransigen- 18, fn mod paralel, si la fel de paradoxal, Bise- rica Rasaritului definea de foarte timpuriu o an- tropologie care indreptaitea respectarea fiinjei ‘umane ca persoan umana deplina din momen- tul conceperii sale, condamnand astfel in mod riguros si din principiu avortul, ins in planul niconomiei” ea acorda o atentie sporita fiecarei persoane in parte, finand seama de situatia par- ticulard a celor care s-au facut vinovati deo asemenea greseal’, avand o atitudine din ce in ce mai infelegatoare si mai iertitoare fati de acestia, Studiul urmator, care prezinta antropologia Parinfilor referitoare la embrion si foetus, evi- dentiaz& gradul inalt de elaborare al acesteia atins la unii dintre Parinfii rasdriteni, care nu poate si nici nu va putea fi vreodata aflat altun- deva. Aceasta antropologie, foarte putin cunos- uti, prezint& un interes crucial pentru reflectia etic moderna care, in lips& de referinje, intam- pin mari dificultafi in incercarea de a defini R (CUVANTINAINTE statutul embrionului; ea se vadeste de asemenea important pentru emiterea de judecdti limpezi si fundamentale nu doar asupra avortului, ci si asupra tuturor practicilor (terapeutice, eugenice sau experimentale) care privesc embrionul sau foetusul uman. {in fine, ultimul studiu, referitor la reprezen- tarea deosebit de profunda a naturii si persoa~ nei umane pe care 0 aflim la Sfinfii Parini in afara faptului c& permite precizarea insusirilor deja recunoscute ale embrionului si faitului, ofe- 18 gi o serie de referinfe antropologice precise si prefioase pentru etic’, cand este vorba de jude- carea manipularilor genetice. dintre care unele par s& deschida perspective terapeutice intere- sante, in timp ce altele nu pot decat si nelinis- teasca prin impresia pe care o last faptul ci ele ar putea si modifice structura fiinfei umane (si deci insisi natura umana), s8 creeze prin clona- re fiinje umane identice (pundnd astfel in discu- fie identitatea persoanei umane si insusirea ei de a fi absolut unica), s& confectioneze fiinfe omenesti ca réspuns la cerinjele societiti, s& creeze copii conform dorinjelor exprimate de prinji sau si realizeze o fiinf umana presupu- sia fi perfecta Aceste referinfe antropologice fundamentale pot fi totodata de mare folos eticii, pentru asi 1B [BTICA PROCREAJIELIN INVATATURA SFINTILOR PARINTI putea defini pozitia fata de probleme care depa- sesc cadrul acestui studiu (pe care am limitat la chestiunile privind procrearea), dar care de ase- ‘menea pun in discutie intr-un fel sau altul inte- CaprrowtI gritatea si identitatea naturii si persoanei umane si contravin respectului datorat acestora. STERILITATEA B eetica mess poate apenaa de o relic asupra sterilitatii, deoarece o parte a me- dicini si a tehnicilor biologice care ridica inde sebi probleme de ordin etic isi datoreaza exis- tenta si dezvoltarea voinjei de a invinge sterili- tatea, voinfa care, in ceea ce-i priveste pe medici si pe biologi, raspunde unei datorii profesionale si unei adevarate provocéri - lupta impotriva a cea ce ei considera a fi o maladie, un handicap, © disfunctie a facultatii firesti de a procrea -, dar mai inainte de toate unei solicitéri din partea pacientilor, care suferd din pricina sterilitatii si o privesc ca pe un obstacol in calea implinirii si a fericiri lor. Pentru acest din urma motiy, sterilitatea mu se prezint& numai ca o problema medical, ci, in primul rand, ca o problema de natura spirituald. De aceea tema semnificatiei spirituale a steri- litatii ocupa in Sfintele Scripturi si in scrierile patristice un loc important. in invéfétura Scripturii si in talcuirile Parin- filor aflam numeroase indicii pentru o reflectie asupra naturii si semnificatiei sterilitatii, ca si v ETICA PROCREATIELIN INVATATURA SFINTILOR PARINTI asupra atitudinii pe care se cuvine s-o avem fata de ea si, in consecinfa, pentru problemele etice pe care le ridica tratamentul ei Aceste invataturi rispund mai ales intreba- rilor privind procreatia asistatai medical, in misu- rain care la tehnici de fecundare arti- ficiala este in multe cazuri legat de dificultatea ‘oamenilor de a-si asuma o stare de nefecunditate sau perspectiva unei sterilitati definitive. Sterilitatea in Sfanta Scriptura Se poate spune c&, in general, in Sfanta Scrip- turd sterilitatea apare ca 0 nenorocire. Adeseori, prorocii o invoca drept forma de blestem impo- triva celor care nu implinesc voia lui Dumne- zeu. Astfel, leremia spune: ,Fie femeile lor sterpe si widuve” (ler. 18, 21); iar Osea li cere lui Dum- nezeu: 0, Doamine, ditle {...] pantece sterp si sini uscati” (Osea 9, 14). Ea apare si ca o pedeapsi dumnezeiasca, de pilda, atunci cand, ,din prici- nna Sarrei, femeia lui Avraam, Domnul fiicuse nero- ditor tot piintecele din case Tui Abimelec” (Fac. 20, 18). In general, Dumnezeu nu daruieste vrajma- silor Lui ,nici rmasifa, nici saimanfa” (Is. 14, 22), 18 STERILITATEA, iar cel care lucreaza cele rele ,u last nici nici sdmitnta” (lov 18, 19). In schimb, fecunditatea apare ca un bine, ca ‘un semn al bundvoinfei si binecuvantérii dum- nezeiesti. Astfel, Dumnezeu fi spune lui Avraam c&: ,Pe urmasi ti ti voi face mulfi ca pulberea pa- mértului; de va putea cineoa st numere pulberea peimintului, ti va numéra si pe urmasii tai” (Pac. 13, 16); ,cu binecuvitntare te voi binecucinta, iar pe urmasii tii fi voi face numerosi ca stelele cerului si ca nisipul de pe férmul marit” (Fac. 22, 17). Tot aga fi spune si lui Isaac: ,,Pe urmasii tai fi voi face ‘multi ca stelele cerului si urmasilor tai le woi da toate finuturile acestea” (Fac. 26, 4); ,Eu cu tine sunt: te voi binecuvdnta pe tine gi-i vol inmeulfi pe urmagit 1” (Fac. 26, 24). Cea ce s-a fagdduit patriarhi- lor este valabil pentru tot poporul Ini Dumne- zeu, Care ti spune lui Moise: ,Nu oa fi birbat neroditor, nici femeie stearpa in primdritul fa” (les. 23, 26). lar Moise, vorbind in numele Dommului, spune catre Israel: ,,Vei fi binecuvdntat mai mult dectt toate neamurile; si nw oa fi tntru tine birbat firs rod sau femeie stearpi” (Deut. 7, 14). Aceast& fagiduinté este valabil’, de asemenea, pentru fiecare om drept. Pe cel iubit de El, Dumnezeu nue va lipsi de urmasi (Sir. 47, 22). Mai mult, cel care implineste voia Domnului si face binele stie cA va avea ,uirmasi numerosi si odrasle multe ca iarba pimiintului” (Tov 5, 25; a se vedea, de ase- menea, Ps. 36, 37; Sir. 44, 11; ler. 33,22). urmasi, 19 ETICA PROCREA TIEN IN INVATATURA SFINTILOR PARINTL Se vede ci a avea urmasi este un dar al lui Dumnezeu (cf. Rut 4, 12; Mal. 2, 15), lucru care devine cu atat mai limpede, cu cat nasterea de fii se produce in pofida sterilitatii inifiale a unuia intre sofi sau chiar a amandurora. Astfel, Sarra, sofia lui Avraam, ,era stearpii si nu nistea copii” (Fac. 11, 30). yf...]@ zis tarsi Dumnezen citre Avra- ant [...] 0 oi binecuvinta [pe Sarra] sii voi da din ea un fi [...]. Avraam a cizut atunci cu fata la primi si a rs, zi in sine: «E cu putin} oare siti se nascii fi celui de o sutit de ani ? $i Sarra, cea de nouitzeci de ani, poate ea oare sit nasci'?» (...] Dar Dumnezeu ia zis lui Avraam:

S-ar putea să vă placă și