Paşaportul specialităţii:

Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific:

Filologie.

Formula specialităţii:

Teoria literaturii este domeniul filologiei care se ocupă de cercetarea bazelor teoretice ale ştiinţei
literare (metodologia literară, istoria literară, critica literară, stilistica, textologia şi analiza textului
literar, studierea comparată a literaturii române în contextul literaturii europene şi universale,
problematica comunicării literare în contextul teoriilor contemporane ale comunicării umane, a
limbajului artistic în contextul filosofiei şi teoriei generale a limbajului, inclusiv informatica, teoriile
lingvistice şi semiotice ş.a.).

Direcţiile de cercetare:

Studierea sistemică a conceptelor teoretice generale şi a terminologiei literare ca ansambluri

terminologice (microsisteme încadrate în macrosisteme – concepţii teoretice;

Teoria operei literare (a structurii ei interne şi a modului de existenţă ca formă specifică, estetico-
artistică de comunicare interumană);

Evoluţia istorică a literaturii ca proces al devenirii ei continue în formele ei principale – genurile şi

speciile literare ca forme conţinutiste / conţinutale (gehaltvolle Formen după Hegel, soderjatelinîe
formî după M. Bahtin) ale unor viziuni şi atitudini fundamentale ale omului faţă de lume şi faţă de
sine (eu) şi semenul său (altul: tu sau el); curentele literare şi culturale ca forme (mai dinamice decît
genurile) de transformare calitativă a conţinutului (conştiinţa estetico-artistică a omului) şi a formei
literare (stilurile artistice – expresii literare ale ideologiilor şi mentalităţilor dominante în epoca
respectivă).

Metodologia literară, cercetarea metodelor principale de studiere a fenomenului literar în toată

diversitatea şi complexitatea studierii formelor lui de existenţă.

Aspectele teoretice ale studierii relaţiilor literare inclusiv a traducerii artistice ca formă primordială
de receptare a literaturilor străine;

Valorificarea realizărilor celor mai importante ale gîndirii teoretico-literare contemporane din lume şi
critica teoriilor care minimalizează sau chiar neagă specificitatea estetico-artistică a literaturii şi
conţinutul ei umanistic, rolul ei important şi de sine stătător în viaţa socială şi individuală a omului.

Delimitările de specialităţile adiacente:

Teoria literaturii se delimitează de specialităţile adiacente nu atît prin obiectul de cercetare (obiectul
poate fi acelaşi: opera literară, biografia sau psihologia scriitorului, conţinutul ideologic al curentului
literar), cît prin unghiul estetico-artistic sub care e tratat. Conceptele şi metodele din disciplinele
adiacente uzitate în cercetările teoretice trebuie deci adaptate acestui obiectiv principal – definirea
specificităţii estetico-artistice a fenomenelor literare. Spre deosebire de istoria literaturii, care
defineşte concreteţea istorică a fenomenelor literare, şi de critica literară care evidenţiază valorile
individuale, originalitatea irepetabilă a creaţiilor literare, teoria literară degagează trăsăturile
tipologice generale şi esenţiale ale fenomenului literar, are ca obiect nemijlocit nu atît realităţile
literare propriu-zise cît conceptele lor