Pentru că amicițiile se formează încă din copilărie, numeroase poezii au ca temă pricipală prietenia.

Prietenul de Grigore Vieru

Un prieten – ştiţi voi oare? – E comoara cea mai mare!

Omul fără de prieteni 

E ca bradul fără cetini.

Ca ogorul fără apă, Ca o mână fără alta.

Un prieten, ia aminte,

Nu se cumpără, nici vinde!

1.2 Poezii haioase pentru copii

Există în literatura pentru copii numeroase poezii hazlii, extrem de atrăgătore pentru cei mici și ușor
de reținut. Iată câteva exemple:

Melcul supărat
Vine melcul supărat,

O furnică l-a pişcat,

Şi cum vine, pâş, pâş, pâş,

Întâlneşte-un cărăbuş.
Melcul strigă-n gura mare:

-Nu te mai prăji la soare,

Du-te-ncolo, nu-mi sta-n drum,

Că te iau în coarne-acum.           

Motoşel şi Botoşel de Ana Blandiana (fragment)

Motoşel şi Botoşel

Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoşteai decât

Dup-o dungă de la gât,

Iar alteori, mai degrabă,

Dup-o pată de la labă.

Botoşel avea în plus

Pata jos şi dunga sus.

Când voia să se prezinte,

Scotea laba înainte,

Iar când ieşea la raport,

Dădea laba paşaport.

Numai când făceau vreun rău

Era leit frate-său.

Un pitic, atât de mic
Un pitic, atât de mic

Făcea baie într-un ibric

Pe săpun a lunecat

Și piticul s-a înecat

Va, vai, ce păcat!

Că piticul sa-necat 
Cățeluș cu părul creț
Cățeluș cu părul creț

Fură rața din coteț,

Și se jură că n-o fură

Dar l-am prins cu rața-n gură,

La Primar pe bătătură.

Pân’ să-l duc la judecată,

Mi-a mâncat și rața toată

Şi-s grăbită, şi-s grăbită,

Că mi-i casa ne-ngrijită

Şi mi-s rufele la soar

Şi copiii-mi cer mâncare.

Că la noi în muşuroi

Nu e timp pentru zăbavă 

Că de n-am fi de isprav

Ar fi vai şi-amar de noi.

Cine bea lăpticul?

Am o cană cu lăptic

Pentru cel mai mic pitic.

Cum piticul nu-i acasă,

Am să las cana pe masă.

– Cine bea acum lăpticul?

Căţeluşul sau pisicul?

– Ba mai bine-l bea fetiţa,

C-a deschis deja guriţa!