Forme ale pieței

Piața capitalurilor și piața muncii

Piaţa capitalurilor (financiară)
Definiție: Piața capitalurilor este un spațiu economic în care se întâlnesc cererea şi
oferta de titluri de valoare (acțiuni şi obligațiuni) și se formează prețul acestora, numit curs.
De asemenea, aceasta reprezintă ansamblul operațiilor de vânzare-cumpărare a activelor
financiare pe termen mediu și lung.
Obiectul tranzacțiilor pe piața capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe
termen mediu şi lung: acțiuni si obligațiuni.
Cererea de titluri provine de la agenții economici care doresc să economisească.
Oferta provine de la agenții economici care au nevoie de finanțare.
1.Acțiunea: este un titlu de valoare ce are următoarele trăsături:
 atestă calitatea de proprietar a deținătorului asupra unei părți din capitalul firmei
emitente;
 poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul de identificare a
titlului, valoarea nominală, semnătura persoanei autorizate din partea firmei, elemente
de securitate pentru a împiedica falsificarea.

Tipuri de acțiuni
a) ordinare - dau drepturi egale acționarilor potrivit numărului de acțiuni deținute -
dividend proporțional cu numărul de acțiuni deținut și drept de vot în adunarea
generală a acționarilor (A.G.A.);
b) privilegiate - dau deținătorului dreptul la un dividend fix și prioritate în încasarea
acestuia dar nu și drept de vot în A.G.A.

2.Obligațiunea este un titlu de valoare care:

 atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung;
 poartă însemne speciale: numele firmei, valoarea nominală, scadenţa(data expirării
obligaţiunii).

Fromele pieței financiare

a) Piața financiară primară cuprinde emisiunea și plasarea de titluri noi: emitenții de titluri
– vânzătorii - urmăresc obținerea de capital bănesc, iar posesorii de economii-
cumpărători - urmăresc plasarea acestora devenind investitori. Operațiile se derulează
prin intermediul băncilor.
b) Piața financiară secundară cuprinde ansamblul tranzacțiilor cu titluri emise anterior.
Tranzacțiile: au loc la bursa de valori; se realizează prin intermediul agenților de schimb
(denumiți brokeri); au ca problemă fundamentală formarea preţului (cotaţie, cursul)
titlurilor care diferă de valoarea nominală a acestora.
Exemplu: Bursa de Valori Bucureşti permite accesul la realizarea tranzacțiilor potrivit
unor criterii de performanță economică.

Definiție: Bursa reprezintă o instituție care asigură mecanismele necesare pentru

tranzacționarea titlurilor financiare emise în prealabil de agenții economici și aflate în
proprietatea altor unități economice decât cele emitente.
Tipuri de operațiuni care se tranzacționează la bursa de valori:
a) Operațiuni la termen presupun existența unui decalaj în timp între încheierea
tranzacției și executarea contractului stabilit.
b) Operațiuni la vedere presupun realizarea schimbului:
 în momentul încheierii tranzacției sau cel mult 2 zile lucrătoare;
 la cursul afișat.

Piața muncii

Definiție: Piața muncii reprezintă ansamblul relațiilor dintre purtătorii cererii și ofertei de
muncă prin care se stabilesc condițiile de angajare a salariaților și mărimea salariilor ce se
consemnează într-un act oficial numit contract de muncă.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată ce se formează la un moment dat
într-o economie de piață.
Factorii care influențează cererea de muncă:
 Cererea de bunuri și servicii de pe piață;
 Salariul (prețul factorului de producție muncă);
 Productivitatea marginală a muncii (venitul suplimentar pe care îl aduce firmei fiecare
nou lucrător angajat);
 Progresul tehnic şi investițiile de capital;
 Durata muncii;
 Intervenția sindicatelor;
Oferta de muncă reprezintă volumul de muncă ce poate fi depus de populația unei țări, în
condiții salariale, într-o perioadă dată de timp.
Factorii care influențează oferta de muncă:
 Nevoia de subzistență a salariatului și a familiei sale;
 Dinamica salariului;
 Natura muncii prestate;
 Condiţiile de muncă;
 Satisfacţia oferită de munca depusă;
 Demografia.
Definiție: Pentru contribuția sa la realizarea muncii ca factor de producție, posesorul forței de
muncă primește o sumă de bani denumită salariu.
Salariul poate fi privit dintr-o dublă perspectivă: ca şi cost, dar şi ca venit.
Salariu minim garantat legal se stabilește la nivelul costului muncii, corespunzător unui
anumit nivel al dezvoltării economico-sociale a țării respective. Limita minimă a salariului
restricționează angajatorul şi trebuie să asigure angajatului minimul de subzistență.
Factorii de care depind mărimea şi dinamica salariului sunt:
 gradul de dezvoltare economică a ţării;
 natura activităţii desfăşurate;
 nivelul pregătirii profesionale şi aptitudinile lucrătorilor;
 raportul dintre cererea li oferta de muncă;
 productivitatea marginală a muncii;
 intervenția statului pe piața muncii.

În practică, salariul îmbracă în principal două forme:

A) Salariul brut: suma de bani primită de angajat pentru munca depusă;
B) Salariul net: se obține prin scăderea din salariul brut a impozitului pe salariu.
Alte conotații ale salariului
Salariul nominal: Suma de bani pe care o primește salariatul pentru munca prestată
constituie salariul nominal.
Salariul real: cantitatea de bunuri și servicii care poate fi cumpărată cu salariul nominal
poartă numele de salariu real, și se determină astfel:

SN
SR = P

Unde: SR -salariul real

SN – salariul nominal
P – prețul mediu al bunurilor de consum

Temă
1. Ioana primește lunar de la firmă un salariu brut de 2000 RON. Dacă impozitele aplicate pe
salariu sunt de 40% din salariul brut, cât va reprezenta salariul net al Ioanei?
2: Alexandru primește lunar un salariu de 800 RON, aferent unui serviciu part time. Câte
bunuri de consum poate cumpăra Alexandru, dacă prețul mediu al bunurilor de consum este
de 10 lei?