Proiect la Limba si Literatura Romana

Aurica Tulea
Marinescu Karina, Dumitru Amalia, Coman Adrian, Marin Alin

Aurica Tulea reprezintă una dintre ipostazele tipologiei feminine din roman.
Naratorul omniscient ne-o prezintă în expozițiune cu ocazia partidei de cărți din
casa lui Costache Giurgiuveanu. Perspectiva relatării îi este transferată lui Felix
Sima, iar modalitatea de introducere în acțiune o constituie portretul fizic: ,,Felix
privi sfios la accea pe care o chema Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu
ochii proeminenți ca și ai Aglei, cu fața prelugă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu
tâmplele mari încercuite de două șiruri de cozi împletite.’’ Făcând o retrospectivă,
se poate spune că Aurica este o copie a Aglei din tinerețe, fiindcă femeia este o
bătrână, o babă rea până la monstruozitate. De asemenea, Aurica este fiica cea mică
a Aglei.

Corelând fizionomia cu personalitatea, naratorul o încadrează în tipologia fetei

bătrâne care este obsedată de neîmplinirea ei pe plan sentimental, căci consideră
căsătoria ca fiind singurul țel al femeii. Aurica devine o ființă cuantificată la nivel
existențial, chiar dacă posedă puțină originalitate. Ea este clară, nu profundă. În
acest caz, elementele care consolidează reducerea sa la esență sunt trăsăturile feței:
ochii bulbucați, obrajii prelungi, bărbia ascuțită și tâmplele dizgrațioase. Naratorul
accentuează fiecare detaliu legat de înfățișarea ei pentru a evidenția o fată care se
află în totală opoziție cu feminitatea, grația, noblețea, generozitatea și delicatețea.
Aurica este în antiteză cu Otilia pe care o urăște cu mai mare intensitate decât
mama ei, din cauza comportamentului neconvențional pe care îl afișează mai ales
în ceea ce îi privește pe bărbați.

Aglae și Aurica sunt construite din același aluat, Otilia și Aurica apar, însă, ca
cel mai perfect contrast. Cunoscând-o bine pe fată, Otilia îl avertizează pe Felix: ''-
Să te ferești de ea, că umblă să se marite și se îndrăgostește de cine-i stă în cale''.
Aurica afișează o atitudine de superioritate față de Otilia, fiindcă e ''fata fără de
părinți''. Ura îi întunecă judecata în asemenea mod, încât lansează aprecieri
defăimătoare, devenind arțăgoasă și nesuferită.

Avidă după bărbați, este obsedată de măritiș și vede în oricine un posibil

pretendent, fără să ia în considerare dragostea ca sentiment primar și indestructibil
într-o căsnicie. Comportamentul agasant de ''fată cuminte'' pune pe fugă toți
bărbații. Este ''îndragostită” doar din principiu. Ea este un personaj static, imobil,
care trăiește pe treapta cea mai de jos a umanului, fiind o ființă aproape
instinctuală. Lumii îi îngăduie o singură perspectivă, cea erotică. Aurica avea
despre bărbați o concepție mistică, în care și impertinențele deveneau calități.
„Simpla prezență a unui bărbat, mai cu seamă tânăr și necăsătorit o emoționa”.

După câteva încercări eșuate de a-l cuceri pe Felix, neputincioasă, încearcă

disperată să-l constrângă să o ia de nevastă: i se plânge lui moș Costache în numele
onoarei pătate, că Felix nu a fost cavaler și a indus o in eroare cu privire la
intențiile lui.

Cochetează și cu Weismann, colegul de la Medicină al lui Felix, dar atunci

când face aluzii la o eventuală căsătorie, tânărul se sperie și pleacă repede. Dându-
și seama de diagnostic, Weismann constată: „Trece printr-o criză sexuală. Trebuie
să profeseze amorul liber”. După un nou eșec, Aurica „fu pradă unei nebunii mute,
calme. Apoi capătă o fizionomie desperată, patetică, [...] se vopsi și mai violent pe
față și-și începu turneele pe Calea Victoriei”.

Plimbările Auricăi pe Calea Victoriei, în goană după bărbați, devin din ce în ce

mai dese și mai rapide, adevărate raiduri, ceea ce denotă, indirect, disperarea
nestăpânită și obsesia. Pascalopol este singurul care îndrăznește să-i spună adevărul
despre insuccesul ei la bărbați, dar ea nu înțelege nimic din sfatul moșierului: „În
genere, omul preocupat prea mult de problema succesului nu izbutește. Bărbaților
le plac femeile care nu umblă după ei, nepăsătoare. Când o mamă face prea multă
vâlvă cu intenția de a mărita o fată, ratează chestia, fiindcă pretendenții se sperie”.

Aurica rămâne nemăritată și realizează, instinctiv, drama pe care o traiește din

cauza unei mame posesive și autoritare, care-i îngradise libertatea de gândire și de
acțiune.