Literatura aservita ideologiei comuniste În primii ani ai regimului comunist impus

în România(1944-1959) singura
literatura acceptata oficial si difuzata este cea de propaganda si de agitatie.A
cest tip de
literatura avea menirea de a pregati soldai ai partidului, adoratori fanatici ai
idealului
comunist. Unicul scop îl reprezenta transformarea temelor ideologice în sentimente
active, schimbarea radicala a mentalitatii si faurirea ,,omului nou .Pentru atinge
rea
acestui scop se recomanda reluarea neistovita, cu mici variatiuni a câtorva teme s
i
subiecte. Astfel li se insufla viitorilor soldati cultul sfintilor martiri(solda
tul sovietic-eroul
civilizator, comunistul care s-a jertfit pentru fericirea noastra), cultul apost
olilor credintei
(Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej), cultul bisericii ocrotitoare(Partidul), cultul r
egatului
ceresc (Uniunea Sovietica), cultul omului nou, exorcizat, izbavit înfruntând trecutu
l
rusinos si revenind la beatitudinea, la fericirea promisa de raiul comunist.
Noua scriere trebuia sa îndeplineasca câteva conditii. În primul rând ea trebuia sa
fie accesibila si aceasta nu se putea realiza decât prin reîntoarcerea la formele si
mple.
Astfel proza preia unele elemente specifice basmului îndeosebi lupta dintre bine s
i rau
care se sfârseste cu victoria bunelui. Alte trasaturi sunt sentimentalismul latent
,
simplitatea vulgara si tâmpa, instinctualismul si antiintelectualitatea, aspectul
rudimentar
al textelor.
Jumatatea anilor 1950 reprezinta intrarea într-o noua etapa cea a concesiilor
tactice, generata de schimbarile produse la Moscova când vine la conducere Nikita
Hriusciov.În plan intern dupa o perioada de deruta conducerea stalinista a tarii în
frunte
cu Gheorghe Gheorghiu-Dej si-a reconsiderat obiectivele, mijloacele si stilul de
lucru. Se
face apel la recosmetizare lasând, însa, neatinsa structura si fundamentele stalinis
te ale
regimului.Astfel, scriitorii erau îndrumati sa abordeze tematica majora a
prezentului( marile transformar din industrie si agricultura, munca frematatoare
de pe
santiere) dezvaluind astfel mîretia activitatii revolutionare a organizatiei de pa
rtid. Eroul
central devine comunistul-omul nou, muncitorul, taranul care a înteles sensul viet
ii noi si
a pasit hotarât pe drumul luminos spre socialism. Proza este constrânsa sa apeleze l
a
formulele preexistente, la realismul clasic, numit în epoca ,,realism critic . Cei c
are dau
un exemplu negativ sunt scriitorii din vechea generatie interbelica precum M.Sad
oveanu
care scrie Pauna Mica (1948), Mitrea Cocor (1949), Aventura în lunca Dunarii (1954
),
Cella SerghiCantem ir es tii (1954), Cezar Petrescu Oameni de azi, oameni de ier
i, oameni
de mâine (1955). Alti scriitori care ilustreaza aceasta perfectionare a setului de
cerinte oficiale si imperative partinice au fost: Petru Dumitriu Drum fara pulb
ere (1951), Pasarea furtunii(1954), Zaharia Stancu Dulaii(1953), Florile pamântulu
i(1954), Radacinile sunt amare (1958), Ion Marin Sadoveanu De la potop încoace (19
58) etc. Formula aceasta a ideologiei încorporate si sustinute de un vesmânt realist
 îsi va
schimba dupa o vreme ponderea elementelor constitutive. Vine vremea naratiunilor
realiste, cu adâncirea observatiei dar care sfârsesc neasteptat printr-o concesie id
eologica
cum este cazul unor importanti prozatori Eugen Barbu, Marin Preda.
În plin deceniu al realismului socialist, mai ales între moartea lui Stalin si
revolutia ungara (1956) cenzura a permis totusi apartia unui numar foarte mic de
carti ce
nu stisfaceau nici tematica, nici imperativul actualitatii precum: Bietul Ioanid
e (1953) deG. Calinescu, Toate pânzele sus!(1954) de Radu Tudoran, Morometii (1955
) de Marin
Preda, Cronica de familie (3 vol.1957) de Petre Dumitriu, Groapa (1957) de Eugen
Barbu.
Aceste carti sunt evidenta faptului ca prozatorii au învatat ca prezentul trebuie
evitat pentru ca nu putea fi descris pâna la capat în lumina adevarului. Din pacate
ceea ce
s-a câstigat prin aceste 5-6 proze realiste va fi pierdut prin înabusirea revolutiei
din
Ungaria care ne-a readus ideologic la anul 1952. Aceasta bresa creata va oferi s
criitorilor
dupa 1964 posibilitatea diversificarii extraordinare a paletei stilistice, a tem
aticii, a
formulelor narative si a tipurilor de expunere
Dupa 1964 Georghiu-Dej initiaza un proces de reorientare politica convigând-ul
pe Nikita Hrusciov ca regimul comunist din România este atât de sigur încât nu este
nevoie de prezenta trupelor sovietice.Plecarea din România atrupelor sovietice a
constituit prilejul si începutul unui proces de delimitare de indicatiile Kremlinu
lui.Între
1965-1971 a existat un rastimp în care în România s-ar fi putut publica orice daca
sertarele scriitorilor nu ar fi fost goale. Acum se ivesc conditiile aparitiei u
nei specii de
proza care poate fi întâlnita numai în regimurile totalitare si anume proza de dezvalu
ire
cu anumite accente justitiare.. Scriitorul de dupa 1965 angajeaza o adevarata po
lemica-
explicita sau subtextuala- cu tot ceea ce era inautentic, conventional, schemati
c, idealizat.
Aceasta schimbare de optica se înregistreaza sensibil în proza de inspiratie rurala.
Un exemplu în acest sens este romanul Morometii II (1967) al lui Marin Preda care
ofera
o perspectiva noua asupra lumii rurale din peroada cooperativizarii, de o veridi
citate fara
precedent, surprinzând convulsiile unui organism social în plin proces dramatic, de
restructurare.
Dupa 1971 dupa faimoasele teze din iulie ale urmasului lui Gheorghiu-Dej, Nicola
e Ceausescu literatura îsi reia statutul sau de servitoare a ideologiei de partid.
La fiecare dintre scriitorii ce îsi consolideaza cariera dupa 1964 (m. Preda,
E.Barbu, Fanus Neagu, N.Breban, D.R.Popescu. ST. Banulescu) si chiar la cei care
îsi
publica scrierile dupa 1971 se resimte dorinta de revansa, de înfruntare a urâtului
anilor
50.