Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ANESTEZIE
ANESTEZIE
SPECIFIC , 1 Anestezia
Anestezie - terapie intensivă şi nursing specific
Anestezia este o metodă medicală cu ajutorul căreia se obţine pierderea temporală a
sensibilităţi dureroase, graţie unor reacţii complet reversibile, prin administrarea unor substanţe
chimice sau aplicarea unor agenţi fizici .
Exista mai multe metode de anestezie care se pot folosi în funcţie de felul intervenţiei
chirurgicale si de starea generală a pacientului .
Acestea sunt :
anestezia generală ;
anestezia rahidiană ;
anestezia peridurală ;
anestezia locală .
Anestezia generală : prin aplicarea
acesteia se realizează următoarele :
analgezie - durerea este suportată pentru perioada de timp dorită ;
hipnoză - când pacientul doarme ;
relaxare musculară - musculatura se relaxeaza ;
efect antişoc - oprirea factorilor nocivi, traumatici care pornesc de la organele pe care se
operează, de a ajunge la sistemul nervos şi de a declanşa şoc traumatic .
Anestezia generală poate fi obţinută pe 4 căi :
1. pe cale respiratorie (prin inhalatie) ;
2. pe cale intravenoasă ;
3. pe cale intramusculară - nu se prea aplică - absorţie grea ;
4. pe cale intrarectală .
1. se grupează în 2 categorii :
anestezice volative :
eterul dietilic (hipnotic, analgezic) ;
pentranul - relaxant muscular ;
anestezice gazoase :
o protoxidul incolor administrează numai asociat cu oxigenul .
2. calea intravenoasă :
- barbiturice si nebarbiturice, amândouă se administrează lent .
Rahianestezia - se realizează prin introducerea unui anestezic intrarahidian, ceea ce duce la
paralizia musculara (temporala, reversibila) şi abolirea sensibilităţii la nivelul locului la care s-a
făcut injecţia şi dedesubtul acesteia .
Se foloseşte ca anestezic, novocaină concentraţie 8%, xilină în concentraţie de 5% sau 2% .
Se introduc 1,5-3 ml de substanţă în funcţie de greutatea bolnavului şi de durata presupuneri
intervenţiei chirurgicale .
Se face în poziţie şezând (rar în decubit dorsal) . Bolnavii sunt supravegheaţi în permanenţă
şi perfuzaţi în timpul operaţiei pentru a menţine în limite normale constantele biologice .
Se va controla foarte des T.A. pulsul, numărul respiraţiilor/ minut, faciesul, culoarea
extremităţilor şi starea generală a pacientului .
Înainte de aplicarea rahianesteziei, bolnavul nu va mânca nimic şi cu 2-3 ore înainte se
administrează o clismă .
Anestezia peridurală - se obţine prin injectarea substanţei anestezice în spaţiu peridural
(deci nu în canalul rahidian ci în afara acestuia) .
Se face cu acelaşi anestezic ca la şi rahianestezie şi se administrează oxigen prin sondă
nazală .
Ea este bine suportată şi de persoanele cu tulburări importante cardiace, respiratorii şi
renale.
Anestezia locală - este metoda prin care se anesteziază numai regiunea pe care urmează a
se efectua operaţia, este foarte bine tolerată şi prezintă risc mic anestezic .
Se realizează prin :
badijonare - anestezia mucoaselor in O.R.L., oftalmologie - se utilizează cocaină 5-10% ;
instilaţii - cu ajutorul unui pulverizator pe mucoase cu cocaină ;
prin infiltraţie - cea mai folosită .
Se foloseşte novocaină (procaină) 0,5-1 gr % cu testare intradermică înainte de injectare .
Xilina are acţiune mai puternică .
Accidentele anesteziei locale
Au ca manifestări clinice :
respiraţii frecvente şi superficiale ;
tulburări care pot sfârşi cu stop respirator ;
scăderea tensiuni arteriale ;
agitaţie ;
somnolenţă ;
convulsii .
În caz de accident se va administra oxigen, tonicardiace, diazepam, soluţii de perfuzie, se va
face respiraţie artificială, masaj cardiac .
Hidratarea şi mineralizarea organismului, transfuzia - reechilibrarea hidroelectrolitică,
soluţii şi materiale folosite pentru perfuzie .
Se va nota :
cantitatea de lichide ieşite sau pierdute reprezentate prin :
volumul diurezei ;
volumul aspiraţiilor gastrointestinale şi al vărsăturilor ;
alte pierderi : dren, fistule, diaree, transpiraţii .
cantitatea de lichide intrate prin :
perfuzii cu seruri glucozate (cantitatea şi concentraţia) cu seruri clorurate, cu hidrolizate de
proteine .
Perfuziile cu sânge, plasmă, masă eritrocitară, nu vor fi încorporate în capitolul intrări în
bilantul lichidian, deoarece au un rol esenţial în refacerea masei sanguine diminuate în cursul
actului operator şi nu reprezintă un aport hidric .
Băuturi - bilantul hidric reprezintă raportul dintre ingesta şi excreta .
Când cantitatea de lichide ingerate este mică, se va completa prin soluţii administrate
parenteral, până la reluarea funcţiilor digestive . Semnele clinice prin care se traduce perturbarea
raportului ingesta-excreta sunt : uscăciunea limbii, a pielii, manifestări de deshidratare, balonare .
c) foile speciale de reanimare şi supraveghere :
Sunt foi ce aparţin sectiei de terapie intensiva (STI) în care sunt internaţi pacienti cu
intervenţii chirurgicale mari, fapt ce impune îngrijiri speciale, controale biologice numeroase
(intervenţi pe cord deschis, transplant de rinichi, ficat, inimă) .
Pe aceste foi sunt notate date separate de cele trecute pe foaia de temperatură şi foaia de
reaminare .
Aceste foi oferă date complete asupra stării operatului şi a evoluţiei sale post-operatorii .
3) îngrijiri acordate pacienţilor operaţi
De calitatea acestor îngrijiri depinde evoluţia postoperatori şi absenţa complicaţiilor .
În momentul trezirii şi până atunci asistenta va supraveghea permanent operatul pentru a
împiedica eventualele incidente şi urmările lor :
- vărsăturile - asistenta va aşeza operatul cu capul într-o parte, fără pernă, pentru evitarea
trecerii acestora în căile respiratori ;
- agitaţia : prezenţa asistentei este obligatoriu lângă pacient : la trezire în starea de
semiconştienţă, operatul tinde să tragă pansamentele, drenurile sau sondele ;
- imprudenţe posibile : să vrea să coboare din pat, să vrea să bea apă (asistenta îi va da să bea
o jumatate de linguriţă de apă după trezire dacă operatul nu a vomitat in ultimile 2 ore .
Imediat după trezire : asistenta va menţine pacientul în decubit dorsal primele ore, decubit
lateral drept sau stâng, apoi semişezând (cei peste 50 ani), exceptând pacienţii operaţi cu
rahianestezie .
asistenta va asigura confortul plasându-i bine perna, verificând ca cearceaful să nu aibe
cute intinzând bine cearceaful înainte de culcare, îi va curaţa gura, menţinând-o umedă în
permanenţă ;
lenjeria de corp va fi schimbată zilnic sau de câte ori este nevoie ;
bazinetul sau urinarul vor fi încălzite la temperatura corpului, apoi puse pacientului, iar
după folosirea lor se face toaleta perianală ;
va recomanda pacientului mişcări în pat, să se întoarcă de pe o parte pe alta singur, să-şi
mişte picioarele, mâinile, să se ridice în poziţie semişezând pentru a pregăti sculatul din pat
precoce .
Primele zile postoperatorii : sunt cele mai dificile pentru pacient deoarece în aceste
zile îngrijirile sunt foarte numeroase .
Aceste îingrijiri sunt de ordin general şi de ordin local
Îngriji de ordin general :
a) lupta împotriva durerii
Cunoscând caracterul dureriişi la indicaţia medicului se vor administra calmante .
După intervenţii chirurgicale asupra organelor interne, durerile pot fi superficiale, de origine
parietală sau profunde de origine viscerală .
Durerile parietale - apar datorită tracţiunii musculare, asupra suturilor profunde, atunci
când pacientul se mişcă, datorită unui hematom la nivelul plăgii, ceea ce duce la instalarea durerii
prin distensie .
Pentru calmarea acestor dureri sunt suficente analgezice sau intervenţii chirurgicale în caz
de hematom .
Durerile profunde - au mai multe cauze :
distensii viscerale ale tubului digestiv ;
congestie pelviană ;
colici abdominale ;
dureri legate de dren (este prea profund sau astupat) .
În cazul operaţiilor de membre durerea poate fi cauzată şi de un pansament prea strâns sau
înbibat cu sânge sau secreţii . Nu sunt contraindicaţii în a schimba pansamentul .
Cel care prescrie analgezicele este medicul chirurg care a efectuat intervenţia chirurgicală .
b) lupta împotriva insomniei : se pot administra ceaiuri calmante, se asigură un climat de
linişte şi se administrează hipnotice .
c) lupta împotriva anxietăţii :
Frica de durere, de complicaţii, de sechele face prezentă anxietatea operatului . Aici
intervine rolul moral al asistentei medicale care va trebui să facă operatul să aibă încredere în
echipa de chirurgi şi asistentă, medic şi să-l asigure ca vindecarea va fi fără complicaţii sau sechele
.
d) lupta împotriva complicaţiilor pulmonare :
La persoanele învârstă, persoanele cu obezitate sau pacienţii pulmonari cronici, expuşi
complicaţiilor pulmonare prin staza secreţiilor bronşice şi suprainfecţie, este necesară o profilaxie
activă prin :
dezinfecţie nozofaringiană ;
evitarea frigului (noaptea) ;
exerciţi respiratorii de 2 ori pe zi ;
obligarea pacientului să scipe, provocarea tusei ;
asocierea aerosolilor cu antibiotice cu aerosoli cu produse fluidizante ale secreţiilor bronşice
.
e) lupta împotriva distensiei digestive :
Toate intervenţiile chirurugicale abdominale sunt urmate de pareze intestinale, cu retenţie
de gaze şi lichide intestinale . Acestea sunt de scurtă durată, nedepăşind 3 zile . Aceasta distensie
abdominală devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează întârziera tranzitul intestinal,
împiedică o alimentaţie normală şi favorizează eviscerare postoperatorie .
Până la reluarea tranzitului intestinal, se practică tubul de gaze, clisme evacuatoare mici şi
repetate, purgative uşoare care favorizează reluarea funcţiilor intestinale . Se administrează şi
produse care favorizează reluarea pristaltismului intestinal sau în anumite cazuri se instalează o
aspiratie continuă cu o sondă gastroduodenală .
f) lupta împotriva stazei venoase :
La bolnavii imobilizaţi la pat, lupta contra stazei venoase se va efectua prin mişcări active si
contracţii musculare statice ale membrelor inferioare alternate cu perioadele de repaus (10
contracţii succesive - pauză) repetate de mai multe ori pe zi, prin flexia şi extensia degetelor de la
piciore, flexia si extensia genunchilor, mişcări de pedalare în pat, antrenând şi circulaţia şoldului .
Sculatul din pat precoce reprezintă metoda cea mai eficace pentru prevenirea complicaţiilor
venoase
În afara contraindicaţiilor, toţi operaţii se vor ridica din pat în seara zilei intervenţiei sau a 2
zi dimineaţa .
Această metodă este benefică deoarece favorizează şi amplitudinea respiratorie, ventilaţia
pulmonară, tusea şi expectoraţia, accelerează reluarea tranzitului intestinal şi influenţează în mod
pozitiv psihicul bolnavului .
Înainte de ridicarea din pat se va verifica dacă pacientul nu prezintă edeme ale membrelor
inferioare, se va masura T.A.tensiunea arterială culcat şi în ortostatism .
Ridicarea se va face treptat şi cu ajutorul asistentei medicale .
g) lupta împotriva complicaţiilor de decubit : escarele - sunt produse de o imobilizare la
pat de o lunga durata .
Pentru a preveni apariţia escarele :
lenjeria de pat şi de corp permanent curată, uscată şi bine întinsă, fără cute, fără frimituri
pe pat ;
mentinerea curată şi uscată a pielii, care după baie se va unge ;
schimbarea de poziţie - la fiecare 2 ore ;
masajul regiunilor expuse escarelor ;
folosirea saltelelor anti escare .
h) rehidratarea :
După intervenţii chirurgicale, în speial pe tubul digestiv, alimentaţia normală se reia după o
perioadă relativ lungă . Până la reluarea acesteia este necesar să se administreze o raţie hidrică,
electrolitică şi calorică suficient acoperirii necesităţilor cotidiene .
Necesităţile de apă ale organismului sunt, în medie 2000-2500 ml pe zi .
Această cantitate va fi furnizată sub formă de :
- ceai 300 ml în prima zi administrate cu linguriţa ;
500 ml a 2 zi;
1000 ml a 3 zi;
- perfuzii - rehidratare venoasă completează necesitatea zilnică, se va ţine cont de starea
cardiacă şi renală a operatului, iar ritmul picaturilor nu va fi rapid .
Perfuziile venoase aduc organismului necesarul de apă, electroliţi şi calorii .
Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin cantitatea de uronă eliminată, prin curba
diurezei .
i) alimentaţia şi realimentaţia :
În cazurile simple, de chirurgie obişnuită se va ţine cont de următoarele principii :
bolnavul va bea lichide atunci când nu vomită ;
va mânca după ce a avut scaun precoce sau după emisia de gaze ;
nu va consuma fructe crude sau glucide în exces .
În ziua operaţiei, pacientul va bea apă cu linguriţa, rehidratarea fiind completată cu perfuzii
.
După 24 ore va primi - ceai, citronade, zeamă de supă de zarzavat. a 2 zi - ceai, citronadă
îndulcită, lapte cu ceai zeamă de la supa de zarzavat, a 3 zi - iaurt, fidea sau tăieţei cu lapte, piure
de cartofi, biscuiţi .
După reluarea tranzitului intestinal : carne de pui , peşte alb şi se revine treptat la
alimentaţia obişnuită : cremă de lapte, concentart de lapte, zahăr (1700 calorii) .
În cazuri speciale - o anorexie rebelă sau vărsături realimentarea este deficită şi alimentele
vor fi mixate, mesele vor fi servite în cantităţi mici, repartizate în 6-7 reprize, cu valoare calorică
mare .
În cazul alimentării prin sondă nazală permanentă se vor folosi soluţii nutritive ce ajung
până la 3000 decalorii : ou crud, lapte, zeamă de carne, carne mixată .
Câteva precauţii prin alimentaţia prin sondă :
deschizător de gură ;
O2 ;
pipă gueddel ;
mijloace de respiraţie artificială ;
aparat de perfuzie, transfuzie ;
seringi şi ace ;
eprubete ;
tuburi de cauciuc ;
sonde ;
medicamente de urgenţă ;
soluţii sterile de perfuzie .
1. eliberarea căilor aeriene superioare la bolnavii cu tulburari respiratorii grave :
- curăţirea cavităţii buco-faringiene de mucozităţi şi resturi alimentare ;
- aşezarea bolnavului în decubit lateral ;
- hipertensiunea capului - ……. anterioara a mandibulei;
- introducerea pipei gueddel
Aceste manevre au drept scop împiedicarea alunecării limbii şi lărgirea diametrului antero-
posterior al faringelui . Dacă respiraţia nu se reia, se va institui imediat respiraţia „gură la gură”
sau „gură la nas” .
2. crearea accesului la o venă şi instituirea unei perfuzii : (come profunde => insuficienţe
circulatori periferice) .
Concomitent cu masurile de resuscitare respiratorie sunt necesare :
- puncţie venoasă sau denudarea venei ;
- innstruirea unei perfuzii (soluţii de glucoză 5%)
3. recoltarea de produse biologice necesare diagnosticului :
- recoltarea unor eşantioane de sânge pentru determinarea : ureei, glicemiei, hemogramei ;
- recoltarea urinei, aspiratului gastric .
4. aprecierea funcţiilor vitale şi vegetative :
Se urmăresc : respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, deglutiţia, tegumentele,
comportamentul bolnavului şi se semnalează medicului .
Măsuri de îngrijire generale :
Când respiraţia şi circulaţia sunt stabilite în limite normale, starea comatoasă poate dura
încă 8-10-14 zile sau chiar mai mult, perioada în care asistenta va îngriji şi îndeplini prescriţiile
medicale .
1. pregătirea condiţiilor de îngrijire :
- se izolează bolnavul într-o rezervă temperatura fiind = 18-200 C ;
- bolnavul va fi aranjat comod în pat, cu salteaua pneumatică compartimentată . Patul va avea
apărători laterale, utilaj auxiliar - în caz de agitaţie să nu cadă, să nu se rănească .
2. asigurarea poziţiei corespunzătoare :
Pozitia poate fi :
- în decubit dorsal, fără pernă, cu capul rotit într-o parte pentru a se preveni căderea limbii spre
glotă ;
- semişezând, dacă nu există contraindicaţii ;
- de drenaj postural, dacă are secreţii, cu picioarele mai ridicate şi cu capul întors într-o parte ;
- în decubit lateral, cu orificiul bucal îndreptat uşor spre suprafaţa patului : facilitează drenarea
secreţiilor din gură .
Dacă bolnavul este agitat i se vor lega mâinile .
3. permeabilizarea căilor respiratorii superioare, asigurarea respiraţiei :
- asistenta aspiră secreţiile traheo-bronşice cu aspiratorul sau seringa Guyon ;
- previne căderea posterioară a limbii pe orificiul glotic (prin poziţia capului, pipa gueddel) ;
- la indicaţia medicului administrează oxigen .
4. urmărirea, notarea funcţiilor vitale şi a tulburarilor de termo-reglare :
- pulsul, tensiunea arterială, respiraţia, temperatura se măsoară la intervale cerute de medic,
câteodată de mai multe ori pe oră ;
- în caz de hipotermie se va încălzi bolnavul cu termofoare sau sticle cu apă caldă, învelite într-
o flanelă sau prosop (arsuri) ;
- în hiperpirexie - împachetări reci, antipiretice sub formă de supozitoare ;
- asistenta va avea grijă să acopere bolnavul, prevenindu-se răceala (bolnavii inconstienţi se
dezvelesc) .
4. urmărirea, notarea vărsăturilor, evacuărilor de urină şi fecale :
- în caz de vărsături capul se întoarce într-o parte (taviţă renală) ;
- se şterge sau se aspiră din gură resturile alimentare .
Astfel se previne bronhopneumoniile de aspiraţie ;
- urina se determină cantitativ, captându-se în vase gradate ;
- în caz de inconstienţă se asigură bolnavului urinar (învelit în flanelă) sau bazinet de cauciuc ;
- în caz de retenţie urinară se aplică un termofor pe regiunea suprapubiană (se apasă cu grija
vezica urinară) ;
- la indicaţia medicului se va introduce şi fixa sonda vezicală ;
- se face zilnic spălătura pe sondă cu soluţie de acid boric 3% încălzit T = 360C .
Tehnicile se execută în condiţii de asepsie perfectă .
- în caz de constipaţie se face clismă evacuatoare ;
- în caz de meteorism se face aspiraţie gastrică şi se introduce un tub de gaze în rect (se ţine
doar 2 ore => apariţia escarelor) ;
- asistenta va semnala eventualele modificări ale aspectului sacunului .
4. asigurarea igienei corporale :
- bolnavul va fi spălat în fiecare zi complet (pe segmente) ;
- se va face toaleta parţială ori de câte ori s-a murdărit . La femei toaleta genitală se va face de
mai multe ori pe zi ;
- după spălare se frecţionează cu spirt mentolat .
Toate materialele folosite trebuie să fie de o curăţire exemplară si perfect sterile .
7 . igiena cavităţii bucale :
- se îndepărtează proteza ;
- dimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de vată înmuiat în soluîie de acid boric
1% sau muşeţel ;
- limba, buzele, gingiile vor fi şterse cu glicerină baroxată de 2-3 ori / zi ;
- buzele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un tifon îmbibat cu soluţie de ser
fiziologic .
Compresa trebuie să se mentină umedă .
8. prevenirea uscării corneei :
- se spală ochii cu acid boric 4%, ceai de muşeţel ;
- se acoperă ochii cu câte o compresă înmuiată în aceeaşi soluţie sau ser fiziologic ;
- se va instila în sacul conjuctival câte o picătură de vitamina A de 2-3 ori /zi .
9. asigurarea igienei părului :
- femeile vor fi pieptănate zilnic ;
- se va spăla părul la 1-2 săptămâni .
10. prevenirea escarelor :
- bolnavii vor fi intorşi din oră în oră, pe rând, în decubit dosal, lateral stang şi drept ;
- se vor folosi si colaci de cauciuc înveliţi în flanelă ;
- cearşaful va fi absolut curat şi întins, uscat ;
- se îndepărtează eventualele resturi alimentare ;
- lenjeria de corp trebuie să nu prezinte cute, să fie schimbat ori de câte ori s-a udat sau
murdărit ;
- se pudrează pielea bolnavului cu pudră de talc .
11. asigurarea alimentaţiei :
- dacă reflexul de deglutiţie se păstrează, bolnavul va fi alimentat pe cale bucală cu linguriţa,
cu foarte mare atenţiei (supe calde, compot, sucuri, fierturi, diluate) ;
- dacă nu se pastrează refluxul de deglutiţie, se va alimenta prin sondă introdusă prin nas sau
prin perfuzie ;
- se va face bilanţul hidric prin notarea lichidelor introduse şi pierdute (ingesta-excreta) .
12. prevenirea complicaţiilor şi incidentelor :
- ae vor face masajul extremităţilor şi mişcări pasive, pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice ;
- în caz de convulsii se căptuşeşte patul cu perne sau pături pentru ca bolnavul să nu se
rănească ;
- pentru acelaşi motiv, bolnavi pot fi imobilizaţi ;
- în caz de crize epileptiforme se asează intre arcadele dentare o apărătoare de cauciuc sau
lemn (învelite în mai multe straturi de tifon) ;
- în caz de hemoragii, încă din primele zile se va evita poziţiile vicioase ale extremităţilor
paralizate prin mobilizare pasivă a fiecărei articulaţii de 3-4 ori / zi .
13. urmărirea altor tulburări care pot apărea în starea de comă :
- se vor urmări tonusul muscular, dimensiunile pupilei, apariţia edemelor, coloraţia
tegumentelor, halena, anuntându-se modificările survenite medicului ;
Conştienţa bolnavilor poate fi tulburată temporar, deosebind stări ca :
- apaţia şi stupoarea - dezinteres total faţă de mediu şi persoana ;
- obnubilarea bolnavului senzaţi clare ce se petrece şi pricepe ;
- somnolenţă sau soporul - bolnavul poate fi trezit dar adoarme imediat .
agitaţie ;
tegumente palide ; această fază durează
tensiunea normală sau crescută ; de la câteva minute până
puls accelerat şi mic ; la câteva ore = şoc
respireaţie normală ; compensat sau faza
greaţă ; reversibilă a şocului
pupile micşorate .
Dacă însă mecanismele de autoîntreţinere a şocului nu pot fi oprite sau intervine anumiţi
factori agravanţi ca frigul. traumatismul transportului, noi pierderi de sânge = şoc decompensat
sau faza şocului ireversibil . În această fază bolnavul este liniştit, somnolent, indiferent fata de
mediul înconjurător şi persoana propie . Privirea este pierdută şi răspunde greu la intrebări, totuşi
conştienţa este păstrată . Tegumentele au o culoare galbenă pământie, extremităţile sunt
cianotice, temperatura este subnormală, tensiunea scade în raport cu gravitatea şocului iar pulsul
se accelerează . Respiraţia este rapidă, superficială, secreţia urinară scade până la anurie .