Omilia a XXXV1-a

La Evanghelia celei de-a unsprezecea

duminici a Evanghelistului Matei, având ca
stubiect parabola care zice: Asemanatu-s-aa
nnparatia cerurilor omului împärat care
a voit s se socoteasc '; întru care [se
pomene_tel _i despre ingáduinä _i milostivire

1. Dumnezeu, creåndu-l pe om cu voin liber, l-a învred-

nicit de o mare prevedere, astfel încât, bine folosindu-se de
vointa liber, s nu încline spre ru, ci spre bine. A_adar, de la
bun început când I-a fcut, dup chipul _i asemnarea Sa l-a
facut, astfel încât _i [omul] privind spre Arhetipul el bun,
s nu cad din buntate, [dar] _i Dumnezeu, la rândul Su, s
arate spre el, chiar _i în cele de dup aceea, în chip drept, bo-
gata Sa burntate, ca spre propriul Su chip, mai mult decât
fatã de toate cele aduse la existen de El. ^i de aici iar_i, din
revärsarea [buntiil, prin imitare, îl atrage ctre buntatea
potrivit _i adecvat lui. Cci este cu putin ca _i omul s fie
DUun, dup hipul Ziditorului, prin imitarea Acestuia, îns ca
Vreun om s fie [bun] în chip identic _i pe cât este bun Dum-
Ezeu este un lucru dintre cele cu neputint . Cerceta i, dar,
nmea _i mrimea darurilor lui Dumnezeu ctre noi i

Cf. Mt. 18, 23-55.

Cf. Fc. 1,26.
80 Sfantul Gigore P'alama
u m Se d pe Sine pentru no1, punandu e
pe Sine pildá a fa
cerii de bine. ^i voi lása acum deoparte beneficile celeinnás.
cutein noi, pe primit
care a så le averm,
spre care numai privind
David a zis ctre [Dumnezeu: Preaminunatá este _tinta Ta, peste
mine, prea puternicd s-o pot lajungel, $I VOI VorbI acum despre
cele din afara _i din jurul nostru; _i voi face aceasta pe scurt
2. Cci toate cele vázute _i cele nevázute pentru om le-a
fcut. Pentru cá nu [numai] cerul, pámántul, apa, focul _i toate
cele dintr-insele, speciile felurite de vietuitare _i
plante, pe
care nici nu ne este cu putint£ a le numara în detaliu, i si in-
sesi multimile cele de multe feluri _i mult numeroase ale inge-
rilor le-a fácut pentru om', pe unii ránduindu-i sprijinitori ai
lumii _i conducátori ai neamurilor, dupá cum ne invatá pro-
fetii lui Dumnezeu de Fl invátati, iar pe altii slujitori ai celor
care vor mo_teni mántuirea cca ve_nicá, dupá cum ne-
perit Pavel, care _i el a fost in vátat de Dumnezeu. 9i ce vor
besc despre] cele aduse la existentá de EJ? Cáci _i El Insu_i
S-a fácut pe Sine om pentru noi. i ce cuvánt ar
putea så spuna
Cuvintele pe care le-a gráit de la Sine pentru noi, petrecerea
virtuile pe care ni le-a arátat de la Sine _i márimea minunilor
pe care pentru noi le-a fácut prin Sine Insu_i? Dar, - o., mi-
nunea cea mai presus de toate minunile - cá Sa _i dat pe Sine

mortii pentru noi, a înviat _i S-a înáltat Cel care tráie_te ve

nic ca Dumnezeu _i este in ceruri sau, mai degrabá, care este
pretutindenea _i mai presus de tot, care in continuu [este] i ina-

inte de veacuri, _i în timpul veacurilor _i dincolo |de veacun

3. A_adar, toate cele a d u s e i n t r u fiint p e n t r u noi de ti

atat
au fost fácute] din mila Sa. Cáci ce altceva L-a mi_cat
de multe _i atât de mari faceri de bine, dac nu iubirea
oameni, drayostea i mila? Dar aceastá milá se arat a fi ind
inea
Cáci inainte de a
pácátui împotriva Lui, din milele Sale, p
Ps. 138, 6
Cf Col. 1, 16
Cf Evr. 1, 14
Omilia a XXXVI-a 181

firii noastre prin preamultele faceri de bine. Jar dupå c e

lipsa
am påctuit impotriva Lui, din milele Sale, a rámas indelung
xhd tor; _i nu numai aceasta, ci din multa milostivire, si-a
r i t mereu _i darurile Sale c tre noi, spre mai bine, _i ne-a
s ctre înaintare. ^i nu numai c nu ne-a rspltit cu cele rele
nentru cele rele, dup cum nici nu ne-a dat simplu cele bune
in locul celor rele, ci ne-a dat cele mai bune dintre cele bune,
nefiind nimic mai mare sau mai bun decât acestea. Cci mai
apoi S-a dat pe Sine Insu_i pentru noi, Cel care este Cel dintái
dintre cele bune, Cel mai mare _i Cel mai înalt, sau mai degrab
singurul bun i tr asem nare.
4. A_adar, pentru c îndoit este binele milosteniei - [cci]
un chip al lui este darea, pentru cei care au nevoie de ad post,
acopermânt, hran _i ajutor în nevoie, iar altul este înde-
lunga räbdare, îngduina i milostivirea fa de cei care au
gre_it, Fiul lui Dumnezeu, fåcându-Se om pentru noi, _i so-
cotind vrednic s ne fie înv ätor, conducându-ne c tre acel
chip al milostivirii care se întemeiaz pe împ r irea de cätre
noi a averilo, zice: Oricui cere de la tine, dã-i, _i de la cel care vo-
eyte så se îmyprumute de la tine, nu te întoarce". ^i adunai-v comori
cer, unde nici molia _i nici rugina nu le stric , _i iUnde furiu nu le
Sqpa i nu le fur . ^i în alt parte iar_i: Dai, dar, milosternie cele
ce
sunt inläuntru, _i toate v vorfi curate.
.
Indemnându-ne spre d ruire numai prin aceste cu-
nu
vinte, ci i printr-o parabol , ne aduce în faa ochilor acea
a r e i cu totul înfrico_ toare venire, _i Se arat pe Sine ca
parat _ezând pe tronul slavei". i pe cei genero_i 1 pune
d
dreapta, ca lucrtori ai faptelor celor drepte, in vreme ce
Carecare nu sunt astfel [îi a_az] de-a stânga, mustràndu-i
a u imprit _i le zice c sunt blestemai pentru c s-au
M.5, 42.
Mt.6, 20.
Lc. 11, 41.
Cf. M. 25, 31-46.
182 Sfântul Grigorie P'alama

artat a fi lipsii de milostivire fa de El Insu_i, prin aceea

cà nu au dat celor care aveau nevoie _i li trimite în focul cel
ve_nic, cel gitit diavolului _i îngerilor lui. lar pe cei genero_i,
làudandu-i pe fa _i artând c facerea de bine fa de cei în
nevoi i cum Jar fil fcut Lui Insu_i, mrturise_te
este ca de
spre ei c sunt binecuvânta i de Tatl Su _i îi face mo_tenitori
ai Impåriei celei gtite lor de la întemeierea lumi.
6. A_adar, unele ca acestea spune Domnul în Evanghelii,
conducandu-ne _i îndemnându-ne ctre unul [din cele dou
chipuri ale milostivirii, care este împrtirea [averilor| celor
aflati în nevoi. Dar despre cellalt chip al acesteia, care este
îngduinta _i milostivirea fat de cei care ne-au gre_it, ce spune?
Nu rsplätiràul cu ru, ci biruie_te rul cu binele'". Nu judecati,
Ca så nu fiti judecati", _i de vei ierta oamenilor gre_elile lor, _i Tatl
vOstru cel Ceresc v ierta. lar de nu veti ierta oamenilor gre_elile
va

lor, nici Tatäl cel din ceruri nu v va ierta gre_elile voastre". ^i dup
Cum în cazul celuilalt fel de milostivire S-a folosit _i de cuvinte
îndemntoare, _i a _i îndemnat prin lucrurile înse_i", a_e-
zându-Se ca pstor i împrat, la fel _i în cazul îngduinei
_i al milostivirii fa de cei ce au gre_it, nu doar a zis toate cäte
le-am ar tat mai inainte, ci a _i adugat _i a inti_at o
para-
bol, care v-a fost citit azi în Evanghelie _i care zice: Asemã-
natu-S-a Impärtia cerurilor unui om înpärat care a voit s se so-
coteasc cu slugile sale; _i începând s se socoteasc, i-au adus un
datornic cu zece mii de talani"5.
7. Aici zice c om împärat este Tatl Su, dup cum [a zis|
_i despre Sine în cuvintele despre sfår_itul lumiil". lar dacä
zice c [Tatl] Se aseamn cu un om, face aceasta in chip

10
Rom. 12, 17; cf. Mt. 5, 39; Lc. 6, 37; 1 Tes. 5, 15; I Pt. 3, 9.
Rom. 12, 21.
12
Mt.7, 1; Lc. 6, 37.
Mt. 6, 14-15.
"Prin pilda care arat ceea ce se va petreceîn chip real.
Mt. 18,23-24.
lCf. Mt. 13, 40-41; cf. Mt. 16, 28.
Omilia a XXXVI
183

laooric. Ins pe Sine nu s-a asemnat în chip alegoric, ci El

sa fäcut adevarat om pentru
cu noi.
^i, fr îndoial, unul
te tronul _i una este Impria Fiului _i a "Tatálui. Dar
pentru
in acele cuvinte ale Sale despre facerea de bine fat de aproa-
pele a zis flämand ani fost, _i am însetat, _i celelalte, _i i-a numit
frati pe ceidin nevo1,_i pe läng acestea, [a zis] _i altele care
sunt proprii inomenirii Sale, de aceea acolo spune despre Sine
c _ade ca Imprat. Si acolo, pentru c a amintit în
chip alegoric
de oi _i capre, se a_azà pe Sine Insu_i drept
împrat _i pstor,
iar aici, pentru c a amintit de slugi, de socoteal _i de averi -
ca lsi cum ar ti vorba de] vistieriile împrte_ti spune c Tatl
-,

Su _ade ca imprat care se socote_te _i cere datoriile.

8. De ce ins acolo zice c va
_edea, c [neamurilel se vor aduna,
c va despäri, c
împratul va zice"", _i pe scurt [de ce] toate aces-
tea au acolo un înteles viitor, în vreme ce aici
zice c s-a asemnat,
a voit s se
socoteasc, a fost adus un datornic, a poruncit Domnul",
i pe scurt toate cuvintele conin un timp trecut? Pentru c
toate cele spuse acolo sunt ale veacului
viitor, în vreme ce mare
parte din cele ale parobolei pus nou azi înainte se
mai ales aici. Cci zice c atunci
împlinesc
când i-a fost adus un datornic
Cu zece mii de
talanti, care nu avea cu ce s întoarc înapoi da-
toria, Domnul a poruncit s fie vândut _i el,
toate câte avea,
i femeia lui, _i copil,
_i s se plteasc. Dar pentru c acela a càzut la pà-
ant _i cerea
s fie îngäduit _i fagduia s întoarc datoria, Domnul,
strvndu-se de el, i-a dat drumul _i i-a lisat _i datoria". Nimic
acestea nu tine de veacul viitor: nici întärzierea, nici tgà-
duinta datornicului, nici dezlegarea, _i în niciun chip làsarea
datoriei] de ctre Dttorul tuturor, Care atunci va cere soco-
teal tuturor. Dar
_i aducerea datornicului cu zece müide talani
cand ratul s socoteasc nu ine de veacul
a ceput se

Cf. Mt. 25, 35-40.

Cf. Mt. 25,
Cf. Mt. 18,
31-46.
23-35.
"M. 18, 25-27.
184 Sfántul Grigorie Palama

viitor. àci atunci este sfär_itul tuturor, in vreme ce in cele de

aici se incepe.

9.Si cele ce urmeaz in parabol sunt ale veacului de acum:

e_nd sluga aceea, a gäsil pe unul dintre cei slujeau cu el, care-i da-
tora o sutà de dinari. i
punand mána pe el, il sugruma zicánd: Plá-
fe_le-mi ce e_ti dator". ^i czánd, i rugándu-l, i fágáduindu-i,
nu l-a miluit nici [mcar| un pic, ci mergánd, l-a aruncat in inchi-
SOare, pån ce va plti toat datoria". Dar ce ie_ire va fi atunci
cànd va veni timpul acela? Ce datorie va mai fi atunci ctre cei
impreun slugi? Ce cerere? Ce atac? Dar zice _i czánd la pi-
cioarele lui cel ce era slug ca _i el, îl
ruga zicând: Ingäduieste-mná _i
iti voi plti toate. Acela îns
l-a ascultat, ci l-a aruncat în
nu
pan ce va pläti toat datoria". Ins în veacul viitor nu vom mai
temnii
ptimi violen unii de la altii, _i nici nu ne vom mai
prosterna
unii in taa altora, _i nici nu vom mai avea cereri. Cci Unul este
Cel cruia atunci I se va pleca tot
genunchiul, i al celor
cere_ti,
_i al celor pmânte_ti, _i al celor de dedesubt. Dar din
unei asemenea nemilostiviri pricina
fa de cel împreun slug cu
el, zice [Evanghelia] c s-au întristat foarte tare celelalte slugi
_i au
descoperit Domnului toate cele
întâmplate, iar [Domnull,
mâniindu-se _i fcând de ru_ine pe sluga cea
lipsit de milos-
tivire, -a dat chinuitorilor, pân ce va pläti toat
10.
datoria
De_i
cineva ar putea vedea c acest
[final al parabolei
se
întâmpl _i în veacul prezent, totu_i el ine mai ales de vea-
cul viitor. Cci acolo _i cercetarea este
public, _i sentina tr
mil, _i chinul fr sfâr_it, pån ce va pläti toat datoria". Dar
aceasta este dintre cele cu
neputin,
_i anume a de noi gsi la
plata care s fie egal cu datoriile noastre ctre Dumnezeu, de
aceea pån ce va
plti toat datoria arat chinul cel ve_nic.
21
Mt. 18, 28.
2
Mt. 18, 30
2 Mt. 18, 29-30.
2 Cf. Filip. 2, 10; Cf. Rom. 14, 11.
25
Mt. 18, 34.
2Mt. 18, 34.
 Omilia a XXXVIa

185
Dar cum toate. acelea din
parabol
sávârsesc aici: tronul
dejuccat
se
cel împrtesc,
de dupà cercetri _i cercetarea
inapo datornicilor, cererea
condamnarea,
amare, condamnarea din nou _i toate
condam dezlegarea de dupå
Biserica aceasta a lui câte urmeaz?
Statut-a

Dumnezeu ca un
ináun- alt
trulstintei catapetesme", ca in corturile cele mai cer

wänd tronul
avand tronul ccel stpânesc, pe care presus de ceruri,
Ca socoteste in chip nevazut Cu robii _ezând Impáratul tuturor,
Sai, noi toi care stm
_i ne rugam. aici
11. Multi sunt, unul dintre ei fiind
_i eu însumi, care sunt
fäuti de ru_ine de dumnezeie_tile cuvinte cántate
snre a fi ascultate, pentru cà nu se folosesc _i citite aici
de unele ca acestea |de cuvintej care sunt dup Dumnezeu
zeci de mii" adicã
foarte multe - , fiecare dintre ele fiind
-

un talant,
poart grea _i multipl osändire. Cci astfel pentru c
-

dac pare c a fcut un _i Cain, chiar

singur pcat, uciderea de frate, de _apte
ori a fost pedepsit, adic de multe
ori, dup cum este scris".
Ins (in Biseric] nu doar suntem
fcuti de ru_ine pentru c
datorm, ci _i învtm
din dumnezeie_tile cuvinte care
sunt
pedepsele pstrate pentru cei vinovai. i învänd acestea, càt
Vreme rmânem în
biseric, ne pocim, cdem, ne rugm, t-
gaduim c vom tri pe mai departe în
chip plcut lui Dum-
nezeu, dar _i dobândim iertare, rmânând aici
rugandu-ne cu cldur.
pån la stâr_it
Cci zice [profetul]: Intoarceti-vd cätre
lne, i Eu m voi întoarce ctre
ai
voi, spune Domnul, _i nu-mi voi
aduce aminte de
.
fárdelegile voastre".
Insa, ie_ind îns apoi din biseric _i întâlnindu-i pe cei
ce ne-au gre_it, care uneori ne cad înainte _i ne roag, ne ar-
ne-au
tam silnici, fr
au
mil _i cruzi, _i aceasta chiar dac gre_iü no_tr
o datorie] in valoare de nici mcar un dinar în comparaie

Cf.Evr.6, 19;9,
Cf. Mt. 3.
"Cf. Fc. 4,18,15.24.
Zah.1,3.
Cf.Is. 43, 25.
186
Sfântul Grigorie Palama
cu
ldatoria] noastr tade Dumnezeu, care valoreaz
sau,mai bine spus, muli talanti
talani. De aceea Domnul, Care S-a
milostivit de noi cànd ne-am
pocit _i
Care ne-a iertat atâtea,
vàzând nemilostivirea _i
de un neam cu noi, cu
neînduplecarea noastr fa de cei
ne dà chinurilor
dreptate Se mânie împotriva noastr _i
de neindurat,
Viitoare tr de sfâr_it,
ispitelor de aici _i pedepselor
dup cum zice însu_i cuvântul Adev-
rului in Sine [citit] aici: Tot
a_a _i Tatl Meu cel Ceresc v va
vou dac nu vei ierta fiecare fratelui su, face
din ininile voastre,
selile lor. lar gre-
ceea ce este _i mai înfrico_tor e c
pe cei care cu
adevrat sunt robii lui Dumnezeu, adic
pe sfinii îngeri _i
oameni, pe care ndjduim,
rugându-ne aici, c-i vom avea
drept rugtori _i mijlocitori ctre Dumnezeu, îi vom afla - vai. -
pornindu-L pe Dumnezeu împotriva noastr dac nu ne vom
fi artat milostivi aici celor care
care ne-au
sunt, dup cum am fost învai
gre_it. Cci ace_tia
mai sus, cei care au vestit
Domnului cu foarte mult întristare
asprimea _i neinduple-
carea
judecii noastre. A_adar, bine am grit la început c Acela
pe Care aici în parabol Domnul II
ctor este Tatl Su. Cci nu a
nume_te împrat _i jude-
zis: Eu ll voi da pe cel
chinuitorilor, ci Tatl Meu cele Ceresc. neînduplecat
13. S ne temem, deci,
frailor, de zelul pe care atunci sfin-
tii íl vor avea împotriva noastr! S ne înfrico_m de dumne-
zeiasca sentin! S ne ru_inm în faa acestei îndelungi rb-
dri a lui Dumnezeu fa de noi! S socotim cât este mrimea
datoriei noastre fa de Dumnezeu, aceasta ca s o
i compa-
rm cu cele datorate nou din
partea altora! Petru, întrebàn-
du-l pe Domnul, i-a zis: De câte ori va de gre_i fa mine fratele
meu, _i-i voi ierta lui? Oare pân de sapte ori? ^i a auzit: Nu zic tie
pana de _apte ori, ci pân de _aptezeci de ori câte _apte" or, este
aproape cu neputin ca fratele nostru s ne gre_easc de atà-
tea ori. Ins gre_elile fiecruia dintre noi de Dumnezeu
fa
32
Mt. 18, 35.
33
Mt. 18, 21-22
 1H7

depà_esc chiar _i acest numàr. ^i dac vei cerceta márimea i

aunuia (dintre elel gandindu-te tat de Cine este greseala, vei
atla cà e tàrà de asemanare taà de toate acelea |fåcute tie de
tratil chiar dac se vor întàmpla så fie de _aptezeci de ori
cate sapte.
14. Deci tiind dator cu atåt de mari _i multi talanti, _i f_tiind
cà cerànd doar ingàduint , ai luat desåvar_it iertare a dato-
riei de la El, apoi, cànd i se cere îngduint de ctre cel im-
preunà slugà cu tine, care i-e dator, pentru o datorie mic de
arginti - c ci ace_tia sunt dinarii, tu nu îngådui bucuros
aceasta? In cazul acesta toate se vor cere de la tine pe buná
dreptate. Cci cum nu ar ti drept så tii supus la toatá contis-
carea _i så i se adauge _i osånda pentru nerecuno_tint ? De
aceea zice unul dintre proteti: Dupå cum a1 ficut, a_a sà fie _i Cu
ttne' Risylata i se vra pläti înayoi pe capul tàr". Dar s nu
a_teptm,
trailor,acuzarea, månia _i judecata, ci s ne imbràcm, cum
zice apostolul, cu milostivirile îndurrilor",
_i s artm prin
cuvinte, prin gànduri _i prin fapte milostivirea _i s devenim
uniipentru altii, dup cum iar_i ne înva acela_i [apostol|,
buni, milostivi, iertând unii altora", dac cineva are spre cineva
Vreun dup
repro_, cum _i Hristos ne-a iertat. Cci
asttel _i
narul acesta de la Hristos va veni neindoielnic la noi, sau mai
degrabà ne va fi în loc de arvun pentru tàgduintele vitoare
cele negrite.
l5.Cel care ne gre_e_te ne procur atàtea bunti, dac
Vrem, incât eu il vd ca
pe o corabie care poartà mii de tone i
care poate cu u_urint s dea inapoi datoria noastr de zece
mi de talani _i s garanteze aburnden a bunat ilor celor vii-
toare. ^i vd un astfel de lucru cu mintea, în cele ce tin de
Sutlet, dup cum am våzut _i cu ochii, in ele w tin de trup, [in-
tamplându-se aceasta] de curand în cetatea noastrà. Au venit

Avd. 15 (LXX)
Cf Col. 3, 12
Et. 4, 32
188 Sfântul Grigorie Palama

barbarii, au asediat cetatea, ne-au tàiat calea la proviziile pen-

tru trai, cele de pe uscat, _i ne-au amenin at cu cea din urmå
primejdie, pentru c urmau s ne cucereasc prin strâmto-
rarea de cele necesare. Dar când s-a ar tat _ia acostat _i în
porturile noastre o corabie cu grâu de mii de medimne, a zá
dàrnicit insolen a barbarilor, a tàcut ieftine cele necesare
ne-a pus deoparte _i pentru viitor provizii pentru trai.
16. Astfel vine în chip nevzut la tot neamul oamenilor
care poart numele lui Hristos vrjma_ul cel înelegåtor, cel
mai sålbatic decât toi barbarii, _i taie din toate pårile [caleal
sufletului ctre provizile cele spre mântuire, il impresoar
cu foametea [lipsa] virtuilor _i, ca _i cum nimic bun nu a lu-
crat, il impinge la dezn dejde, urmând ca prin aceasta sil
cucereasc _i s îl distrug. Dar arätându-se, de bun seam
prin pronia Celui care voie_te mântuirea pcto_ilor, cineva
care cere de la noi milostivire, pentru c ne-a gre_it, _i aflând-o
de la noi, face zadarnic toat rutatea diavolului cea împo-
triva noastr, îmblânze_te Dumnezeirea, ne procur provizii
imbel_ugate ale milostivirii i mântuirii _i ne face fágåduina
vieii ve_nice
17. Pe care fie ca toi s o dobândim, cu harul _i cu iubirea
de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, Cruia I se cuvine
toat slava, puterea, cinstea _i închinciunea, dimpreun cu
Cel får de început al Lui Printe _i cu Preasfântul _i Bunul i
de via Fctorul Duh, acum _i pururea _i în vecii vecilor.
Amin!