Sabrina Răileanu

Ghid lung pentru scrierea

articolelor
“Write drunk, edit sober.”
“Prose is architecture, not interior decoration.”
– (Hemingway, 19xx)

Principii generale

Una dintre cele mai grele întrebări la care trebuie să răspundă un autor e „despre ce scrii”? E
strâns legată de întrebarea: „de ce citesc eu acum acest text”, cea pe care si-o pune cititorul tău
în primele 1-2 minute când ia decizia de a-și investi timpul în articolul tau. Pare simplu, dar e mai
complex decat pare, și e temelia pe care se construiește un text bun.

Despre ce e acest text? Titlul sau temă pe care ai ales-o nu garantează automat că asta
va fi și ideea de bază a articolului pe care îl scrii. Poți să începi crezând că scrii despre
narcisism dar, pe măsură ce înaintezi, să îți dai seamă că scrii de fapt mai mult despre
modalități de coping ale oamenilor normali, care aduc cu narcisismul. Sau să vrei să scrii
despre ce înseamnă normalitatea psihologică pentru publicul obișnuit, dar de fapt să
scrii despre DSM și noutăți în ce privește criteriile de diagnostic. Confuzia asta
inconștientă și ne-reperată face rău textului tău și te îndepărtează de cititor. De aceea e
important să îți iei timp să te uiți la textul tău, să îl citești cu ochi proaspeți, și să te
întrebi despre ce scrii de fapt.

Perspectiva paralelă este cea a cititorului, care trebuie să își răspundă (cât mai
convingător pentru a-și motiva investiția de timp și energie) „de ce citesc eu acum acest
text”. Pentru un text bun, cele două răspunsuri trebuie să coincidă. Dacă asta nu se
întâmplă, avem de-a face cu o relație eșuată, o promisiune ne-îndeplinită.

Cine este cititorul tău? Ce nevoi are, ce cunoștințe are și ce cunoștințe NU are (extrem
de important!). Și cum poți face să îi îndeplinești nevoia, folosindu-te de instrumentele
pe care el le are la dispoziție. Nu uita să îl ții cu ține în timp ce scrii, că să te inspire și să
te ghideze în alegerea limbajului, structurii și exemplelor potrivite pentru a-ți ilustra ideea
textului.

1
Sabrina Răileanu

O idee centrală. Gândește-te câteva minute la articolele care chiar te-au marcat și te-au
schimbat pe ține. Dacă îți iei textele care îți plac și îți sunt utile, spun de fapt un singur
lucru. Au o singură idee centrală, pe care o livrează cu impact maxim, pentru a-ți
schimba perspectiva despre ceva.

Însă, pentru noi că autori, asta e foarte greu de făcut la început, fără ceva disciplină.
Pentru că suntem entuziaști să comunicăm despre asta. Când ne place o temă și
suntem interesați de un subiect tindem să vrem să înghesuim toate detaliile care sunt
interesante pentru noi.

Progresie logică de la introducere la concluzie. Fiecare propoziție și fiecare paragraf ar

trebui să ducă ideea ta centrală cu încă un pas mai departe: dinspre problema cu care ai
deschis articolul și ai folosit-o pentru a-i capta atenția (nevoia lui) către insight-ul sau
rezolvarea pe care vrei să i-o transmiți. Propozițiile și paragrafele care NU fac asta,
oricât de dragi îți sunt, sunt dead weight. Îngreunează textul și te îndepărtează de cititor.
(Și cel mai probabil, sunt sărite de către acesta oricum.)

Claritate și simplitate. Pentru a ajuta ideea ta să ajungă (și să rămână!) în mintea

cititorului, claritatea și simplitatea sunt esențiale. Un exemplu care să ilustreze ideea pe
care vrei să o transmiți (sau principiul teoretic pe care îl descrii) face mai mult decât trei
paragrafe de descriere și delimitare academică a unui concept. „Încerc să omit chestiile
peste care cititorul are tendința să sară”, (Elmore Leonard, 2007).

Structură. Cu cât e mai mare distanță dintre pregătirea ta științifică și cea a cititorului,
sau mai ambițios, a textului tău, cu atât mai importantă este structura textului.
O structură proastă e un labirint, în care te poți pierde, și din care ieși cu greu, bucuros că
s-a terminat. O structură bună e un itinerariu, o hartă clară și limpede pe care o poți
folosi atunci când te pierzi în cognitive load prea mare, pentru a-ți da seama de unde ai
pornit, unde ajungi, și care sunt punctele de cotitură care schimbă ceea ce credeai că
știi.

A scrie (bine) e a rescrie. Asta e una din cele mai importante lecții pe care le-am învățat
ca jurnalist. Writing is a process, not a product. De aici am învățat că „draftul e un prieten
bun”. Nu te aștepta că textul tău să fie perfect din prima. Asta e o presiune cu mult mai
mare decât poate duce orice scriitor. Să nimerești forma perfectă pentru ca ideea ta să
ajungă cât mai eficient în mintea cititorului tău, din prima, e excepția de 0,01%, nu regulă.
Pentru asta există etapă de auto-editare, cu creionul în mână, răspunzând la întrebările
de auto-editare, și editorul, care e atât substitut de cititor, cât și consultant în arhitectură
textului și în reconstrucția lui, atunci când e nevoie. Și, draftul 2, bineînțeles.

2
Sabrina Răileanu

Întrebări de auto-editare:

1. Ce vreau sa fac cu acest text? Care e cel mai important lucru pe care vreau să-l transmit?
Care e insight-ul cu care vreau să rămână cititorul? Ce e secundar și terțiar în text?

2. Se duce textul unde vreau?

3. Există o structură? E clară înlănțuirea de argumente și idei? Duce ideea inițială la finish
line cu succes? Sau s-a pierdut pe parcurs, sau și-a pierdut forța pe parcurs?

4. E clar și cursiv sensul poveștii sau e acoperit și ascuns de prea multe detalii sau idei
secundare?

5. Are textul suficiente informații ca să îl susțină?

a. Ca sursă de informare pe lângă articole din jurnale de specialitate dedicate temei

tale se pot află și cărți semnificative pentru subiectul articolului. Nu exclude
posibilitatea de a te răzgândi și de a reformula ipotezele în fața unui volum mai
mare de informații.

6. Și-a găsit forma? Sunt clare ideile?

7. Ce elemente trebuie dezvoltate?

8. Ce ar putea nedumeri sau încurca cititorul?

9. Am scris concret şi cu detalii?

10. Am un început şi un sfârşit?