Sunteți pe pagina 1din 2

Tinctura de merisor.

Cum se prepara
si in ce afectiuni este recomandata
Tinctura de merisor. Acest mic arbust cu frunzele mereu verzi creste in zonele
muntoase, de regula la marginea padurii, fiind considerat o adevarata vedeta
a fitoterapiei datorita efectului sau antiinfectios extrem de puternic.
Atat frunzele, cat si fructele de merisor sunt o adevarata uzina
farmaceutica, unde sunt produse anumite medicamente antiinfectioase.
Trebuie sa stii ca merișorul se poate consuma in diferite moduri, insa dintre
toate produsele vegetale administrate pe cale orala, tincturile sunt cel mai
usor asimilate de catre organism, efectul aparand la scurt timp.
Tinctura de merisor are actiune de antiseptic urinar, antiinflamator, diuretic, diaforetic
(produce transpiratie), astringent, expectorant, antitusiv, antioxidant si dezinfectant al
cavitatii bucale, iar extern este un foarte bun antiseptic al cavitatii bucale.
Iata mai jos cum se prepara tinctura de merișor:
Pentru a prepara aceasta tinctura, ai nevoi de un borcan cu capac, 20
linguri cu pulbere de frunze de merisor si 500 ml alcool de 50 de grade.
Pulberea si alcoolul se adauga in borcan, se inchide bine si se lasa la
macerat pentru 2 saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza.
Tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza cate 1 lingurita diluata in putina apa, de 4 ori pe zi.

Iata in ce afectiuni este recomandata tinctura de


merisor:
-In primul rand, tinctura de merisor este un foarte bun antiseptic
urinar (cistite, uretrite, pielonefrite).
Totul se datoreaza hidrochinonei, care se elimina rapid prin urina, pe care
o poate colora in verde. De asemenea, o alta actiune foarte folositoare este
cea antimicrobiana asupra bacteriilor Porphyromonas gingivalis si
Prevotella intermedia, implicate in dezvoltarea infectiilor gingivale si
pulpare, contribuind la igienizarea cavitatii bucale. Intern, se administreaza
cate o lingurita de tinctura diluata in 100 ml de apa (jumatate de pahar), de
3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. In cazul infectiilor gingivale, se utilizeaza
extern, prin spalaturi cu solutia diluata (care se obtine prin adaugarea unei
lingurite de tinctura la 100 ml de apa), de 2-3 ori pe zi.

-Tinctura de merisor se utilizeaza ca adjuvant in diabet


Acest remediu are efecte usor hipoglicemiante, ajutand la stabilizarea
glicemiei si la prevenirea aparitiei complicatiilor cardiovasculare ale
diabetului. Se administreaza tinctura, cate 2 lingurite, de 4 ori pe zi.
-Tinctura de merisor este indicata in diaree
Taninurile prezente in frunzele merisorului au o puternica actiune
antibacteriana si astringenta la nivelul intestinului, care normalizeaza
tranzitul intestinal.

-Tinctura de merisor este eficienta in caz de guta


Acesta are un efect diuretic, antiinflamator si depurativ si din acest motiv
crizele de guta se raresc si inflamatia articulatiilor dispare treptat. Se face o
cura de 2 luni, timp in care se administreaza cate 6 lingurite pe zi din
combinatia de tinctura de frunze de merisor si de fructe de Ienupar,
amestecate in proportii egale.

-Tinctura de merisor este recomandata in infectiile acute si cronice ale


tractului respirator (tuse, bronsite, traheobronsite)
Administrata de la primele senzatii de iritatie la nivelul gatului sau al cailor
respiratorii superioare, tinctura aceasta poate pune „pe fuga” o infectie
gripala iminenta.

-Tinctura de merisor este indicata in nefrita, pielita


Aceasta are un puternic efect antibacterian, antiviral si antimicotic, fiind util in tratamentul
aproape al tuturor formelor de infectii reno-urinare. Se administreaza tinctura, cate o lingurita
diluata intr-un pahar de apa, de 4-6 ori pe zi, in cure de 1 luna, urmate de 10 zile de pauza.
Inainte cu 10 minute de a lua fiecare doza de tinctura, se recomanda si administrarea unui
varf de cutit de bicarbonat, pentru alcalinizarea urinei. Suplimentar, se recomanda si un
tratament extern cu Merisor, si anume, baile de sezut, timp de 10-20 de minute.
Contraindicatii si precautii:
Nu se recomanda administrarea in: hepatite virale, toxice si metabolice,
steatoza hepatica, ciroza hepatica, sarcina si alaptare. De asemenea, se
recomanda prudenta la persoanele cu gastrita hiperacida si ulcer gastric si
duodenal.