CONJUNCȚIA

Este partea de vorbire nedeclinabilă, care unește părți de propoziție de același fel sau propoziții
între ele. Conjuncțiile sunt de două feluri: coordonatoare și subordonatoare.

1. Conjuncțiile coordonatoare

Acestea, la rândul lor, sunt de mai multe feluri:

a) Copulative: et = și; -que (enclitic) = și; ac, atque = și; neque = nici;

b) Disjunctive: aut = sau; vel, vel = sau, sau; -ve = sau;

c) Adversative: sed = dar; at (ast) = iar; autem = însă; verum, vero = iar; ceterum = de altfel;
tamen, attamen, atqui = totuși;

d) Cauzale: nam, enim, namque = căci; etenim = deoarece; nempe, quippe = căci;

e) Conclusive: ergo = deci; igitur = așadar; itaque, quare, quamobrem = de aceea, prin urmare,
pentru aceea; proinde = ca atare.

2. Conjuncțiile subordonatoare

Conjuncțiile subordonatoare leagă o propoziție secundară (subordonată) de o propoziție regentă.

După felul în care stabilesc relațiile de subordonare, conjuncțiile de acest tip pot fi:

a) De cauză: quod, quia, quoniam, quando, quandoquidem, quapropter, cum = fiindcă, pentru
că, deoarece;

b) De consecuție: ut, ut non, = încât, încât nu;

c) De concesie: etsi, etiamsi, tametsi, quamquam, quamvis, ut, cum licet = deși, cu toate că;

d) De condiție: si, si forte, si modo, si quidem, sin nisi, dummodo = dacă, dacă cumva, dacă într-
adevăr, dacă nu, numai să, numai dacă;

e) Completive: quod, ut, ne, quin, quominus = ca, să, ca să, ca nu cumva să, ca mai puțin să;

f) De comparație: ut, quasi, tamquam si, ut si, velut si, acque ac si, proinde ac si = cum,
precum, ca și Cum, ca și când;
g) De timp: cum, quando, postquam, posteaquam, antequam, priusquam, dum, donec, quoad,
simul ac, cum primum, ut primum, ubi primum, statim ut = când, ori de câte ori, în timp ce, pe
când, după ce, înainte de a, până să, îndată ce.