…Ieri, la Marea neagră, a plouat torențial. Vuiau plopii și mestecenii, gâlgâiau povești nordice.

Vara,
când plouă, simt că aș putea alerga desculț prin iarbă, peste câmpie, de la Brăila până la Pogoanele
Mari. De pe terasa vilei de la mare în care locuiesc, ploaia a stârnit doar plictiseală și dezgust. Toți o
măsurau cu priviri strâmbe. În afară de copii. Ei o trăiau ca pe o dezlegare din rădăcini. Tunetul
spărgând ocne în valuri și scormonind vârtejuri de sare fosforescentă le smulgea copiilor strigăte de
uimire, iar fulgerele scuturate pe jumătate de cer îi înălțau, ca pe lăstuni, într-un cântec țipat, poate
într-o încercare de zbor, într-un tremur al visului. Spaima lor magică era fără lungime. Legănată
îndărăt și acoperită de culori vrăjite : albastru, portocaliu, mov cardinal. Dacă aș fi avut puterea să le
despic vocalele ca pe niște scoici aș fi găsit în miezul lor perlele cele mai scumpe din țărmul vieții.
Ploaia s-a oprit brusc. Ca la tropice. Într-un fel puțin cam exaltat și cam exotic pentru țara dropiilor și
în urma ei s-a arătat curcubeul. Parcă o sanie cu două rânduri de tălpice diamantine a scris un arc
dinspre munții Balcani spre munții Caucazului, risipind vestiri de raiuri, adevăruri mai multe,
adevăruri de inimă blândă, păreri de rău ce nu ajung să ia chip, foșnet de nemurire, lună umblând pe
podeț de mânăstire. Copiii s-au atârnat de marginile lui și l-au lipit de fața mării ca să-l spargă cu
salturi smintite; la fel delfinii ieșiți să se salute cu dafinii…(Fănuș Neagu)

…Vara intră sub adumbriri de chihlimbaruri și de cocori împodobind răscolitoarele căi ale migrației. S-
au copt toate ierburile câmpiei, busuioaca și tămâioasa podgoriei, miresmele livezilor de meri
cufundă lumea în plutiri împerecheate din respirări de toamnă și blânde aduceri aminte din praguri
de iunie. Câmpiile și munții noștri, căptușiți cu mătasea amurgului vegetal, mătase ca un fel de
crânguri de torțe ce nu se sting decât sub prăbușirea zăpezilor, plutesc în aerul de mulțumire calmă și
statornică din preajma marilor sărbători. Sau poate că sufletul și bulgării de mărgăritar ai inimii
imprimă clipelor din aceste zile echilibru și extaz.(Fănuș Neagu, Bulgăre de mărgăritar)

Otilia Cazimir - Vara

Apune soarele-n văpăi

Şi înserarea, ca un val,

Pe subt răchiţile din deal

Se lasă-n linişte pe văi.

Coboară-ncovoiat la pod

Un biet pescar, de pe Siret,

Şi-n umbră sură pier încet

Pescar, şi apă, şi năvod.

De jos, din ceaţă de pe prund,

Doi pescăruşi au apărut

Şi-n zbor îngemănat şi mut

Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…

De pacea largă legănat

Mi-adoarme sufletu-mpăcat.

Ca un copil ce-a plâns prea mult.

Vara
de Duliu Zamfirescu
Cu firea ei cea arzatoare 
Sosit-a vara inapoi
Toti pomii sunt in sarbatoare,
In tei sta floare langa flori...
E dulce vara pe la noi!