Bradul argintiu

Bradul argintiu sau bradul alb (Abies alba Mill.), este un brad originar din Europa, al cărui areal este
limitat de Munții Pirinei, la nord de Normandia, la est de Munții Alpi și Munții Carpați, până în
sudul Italiei și nordul Serbiei, unde s-a integrat alături de bradul bulgar. Este un conifer masiv, verde tot
timpul, crescând până la 40–50 m (rar 60 m) înălțime, cu diametrul trunchiului de până la 1,5 m. Cel
mai mare copac măsurat a fost de 68 m înălțime și avea o grosime a trunchiului de 3,8 m. Se întâlnește
la altitudini între 300–1700 m (în general peste 500 m), pe munți unde precipitațiile depășesc 1000 mm.

Ramura bradului argintiu

Frunzele sale sunt de formă aciculară aplatizată, având 1,8–3 cm lungime și 2 mm lățime cu 0,5 mm
grosime, de un verde închis deasupra și cu două benzi lungi albe de stomate dedesubt. Vârful frunzei
este de obicei puțin crenelat. Conurile au o lungime între 9–17 cm și 3-4 lățime, cu aproximativ 150-200
de solzi, fiecare solz având bractee[1] și 2 semințe înaripate, se dezintegrează când se maturizează
spre a elibera semințele.
Bradul argintiu este o componentă importantă a pădurii de brazi argintii din zona calcaroasă a Alpilor
Dinarici în vestul Peninsulei Balcanice. Este înrudit de aproape cu bradul bulgar (Abies borisiiregis)
care crește în sudul Peninsulei Balcanice și cu bradul sicilian (Abies nebrodensis), fiind diferit de
aceștia și de alți brazi euro-mediteraneeni prin frunzișul răsfirat, cu frunzele împrăștiate în toate
direcțiile. Unii botaniști tratează bradul bulgăresc și bradul sicilian ca varietăți ale bradului argintiu (A.
alba var. acutifolia și respectiv A. alba var. nebrodensis).
Bradul argintiu este prima specie folosită ca Pom de Crăciun, dar a fost în mare parte înlocuit cu Bradul
Nordmann (care are un frunziș mai dens, mai atractiv), molidul norvegian (mult mai ieftin de crescut) și
alte specii. Lemnul este moale și alb, folosit pentru construcții și producerea/manufacturarea hârtiei.