Sunteți pe pagina 1din 1

Ochiul crabului

Abrus precatorius, numită și ochiul crabului, este o legumă cu frunze lungi penate. Semințele sunt
adesea folosite ca mărgele și pentru confectionarea de instrumente de percuție. Sămânța este foarte
otrăvitoare, dar dacă este înghițită crudă și nesfărâmată nu va produce niciun rău.

Abrus precatorius din lucrarea Plantele medicinale ale lui Köhler

Toxina prezentă în Abrus precatorius, numită abrină, este foarte apropiată de cea prezentă în ricin. Este
o proteină dimerică alcătuită din subunitățile A și B. Intrarea abrinei în celule este facilitată de fixarea
lanțului B de anumite proteine transportoare situate la nivelul membranei celulare. În interiorul celulei
lanțul A oprește sinteza proteică prin inactivarea subunității 26S al ribozomului. O moleculă de abrină va
inactiva până la 1500 ribozomi pe secundă. Simptomele otrăvirii cu abrină sunt identice cu cele ale
otrăvirii cu ricină, excepție făcând doza letală care pentru ricină este de aproximativ 75 de ori mai mare
decât cea pentru abrină. O cantitate circulantă de abrină de mai puțin de 3 μg (micrograme) poate fi
letală.
Semințele de Abrus precatorius sunt foarte apreciate în bijuteriile populare pentru culorile lor
strălucitoare. O treime din boabă, care conține hilumul (cicatricea de atașare), este neagră, pe când
restul este roșu intens, sugerând o buburuză. A face bijuterii cu aceste semințe este periculos deoarece
au fost cazuri de moarte în somn prin înghițirea unor semințe foarte mici. În China este considerat de
mult timp drept un simbol al iubirii.