RelaŃii internaŃionale

RELAłIILE INTERNAłIONALE

în epoca modernă şi contemporană

DR. ION DIACONU

 TABLA DE MATERII

Capitolul I- INTRODUCERE ÎN TEORIA RELAłIILOR

INTERNAłIONALE........................................p.

SecŃiunea 1-Aspecte generale.........................................p.

SecŃiunea a 2-a-ParticipanŃii la relaŃiile internaŃionale..............p.

SecŃiunea a 3-a-Teorii privind relaŃiile internaŃionale...............p.

Capitolul II- DE LA PACEA WESTFALICĂ-1648 LA CONGRESUL

DE LA PARIS-1856.........................................p.

SecŃiunea 1-RelaŃiile internaŃionale de la pacea westfalică

la războaiele napoleoniene.....................................p.
-Schimbări în raporturile de forŃe................................. p.

SecŃiunea a 2-a-RevoluŃia franceză şi războaiele

napoleoniene....................................................p.
-Congresul de la Viena................................................p.

SecŃiunea a 3-a-RelaŃiile internaŃionale de la Congresul de

la Viena la pacea de la Paris(1856)..................p.
-Afirmarea principiului naŃionalităŃilor......................p.

Capitolul III-RELAłIILE INTERNAłIONALE ÎN PERIOADA

1856-1920.........................................................p.

SecŃiunea 1-Europa în a doua jumătate a secolului XIX.........p.

-Noi dezvoltări pe linia principiului
naŃionalităŃilor.........................................................p.
-Redeschiderea chestiunii orientale......................... p.
-Războaiele balcanice...............................................p.
-AlianŃele de la finele secolului................................p.
-Începutul organizării internaŃionale.........................p.
 SecŃiunea a 2-a-Primul război mondial....................................p.
-Negocierile de pace.................................................p.
-Liga NaŃiunilor........................................................p.

Capiolul IV-RELAłIILE INTERNAłIONALE ÎN PERIOADA

1920-1940.....................................................p.

SecŃiunea 1-De la război la criza economică generală.............p.

-Eforturi pentru construirea unor structuri
de securitate..............................................................p.
-Eforturi pentru rezolvarea unor probleme
de interes general......................................................p.

SecŃiunea a 2-a-De la criza economică la al doilea

război mondial................................................p.
-Noi eforturi pentru crearea unor structuri
de securitate........................................................... .p.
-Eşecul securităŃii colective şi deteriorarea
situaŃiei în Europa.................................................. p.
-AmeninŃări serioase la adresa păcii
începând cu anul 1936......................................... .p.
-Preliminarii ale războiului.....................................p.

Capitolul V-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL...................p.

SecŃiunea 1-Războiul în Europa............................... p.

-Raportul de forŃă la începutul războiului.... p.
-Primii ani de război...............................................p.

SecŃiunea a 2-a-Mondializarea războiului.................... ......p.

-Intrarea URSS şi SUA în război..........................p.
-Eforturi pentru ieşirea României din război..........p.
-Ultimele zvârcoliri; stabilirea de către aliaŃi a
organizării lumii după război...............................p.

Capitolul VI-PERIOADA RĂZBOIULUI RECE..................p.

SecŃiunea 1-Raporturile dintre state în perioada

războiului rece.....................................................p.
 -EvoluŃia raporturilor între puterile
învingătoare..........................................................p.
-Atitudinea superputerilor faŃă de aliaŃii lor........p.
-Confruntarea economică.................................... p.
-Principalele crize ale războiului rece.................p.
-Alte conflicte...................................................... p.
-AcŃiuni comune ale SUA şi URSS......................p.

SecŃiunea a 2-a-Europa în perioada războiului rece........p.

-Organizarea statelor în Europa de Vest..............p.
-EvoluŃii ale Uniunii Europene...........................p.
-Destinderea în Europa...................................... .p.

SecŃiunea a 3-a-Lumea a III-a.........................................p.

-Decolonizarea....................................................p.
-Forme de organizare a statelor din
lumea a treia...................................................... ..p.
-Crizele din Orientul Mijlociu.............................p.

SecŃiunea a 4-a-Eforturi spre organizarea internaŃională.p.

-ONU şi alte organizaŃii în relaŃiile
internaŃionale...................................................p.
-ProtecŃia drepturilor omului............................p.

Capitolul VII-CĂTRE O N OUĂ ORDINE MONDIALĂ.............p.

SecŃiunea 1-Raporturile de forŃă după încetarea

războiului rece...................................................p.
-EvoluŃii după dispariŃia blocului
Est-european....................................................p.
-Globalizarea ....................................................p.
-EvoluŃii în zona asiatică...................................p.

SecŃiunea a 2-a-Europa după încetarea

războiului rece.................................................p.
-Noi perspective pentru securitatea
euro-atlantică.......................................... p.
-EvoluŃii spre organizare în Europa.................p.
-EvoluŃii ale Uniunii Europene..................... p.
 -OSCE în perioada post-război rece......... .p.

SecŃiunea a 3-a- Conflicte ale perioadei post-război

rece.................................................................p.

SecŃiunea a 4-a-Preocupări în domeniul securităŃii;

concepŃii şi strategii........................................p.
-ONU în noile condiŃii.....................................p.
-Noi abordări în domeniul securităŃii.............p.
-Schimbările climatice...................................p..
-Crearea de tribunale internaŃionale...............p.

CONCLUZII.....................................................................................p.

BIBLIOGRAFIE...............................................................................p.
 CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN TEORIA RELAłIILOR

INTERNAłIONALE

SecŃiunea 1-Aspecte generale

Pornim de la concepŃia că teoria relaŃiilor internaŃionale trebuie să
dezvolte acele structuri conceptuale, teze şi teorii care să faciliteze
explicarea şi înŃelegerea fenomenelor şi evenimentelor din politica mondială,
dar şi analiza lor în folosul clasei politice, al societăŃii civile şi al altor
categorii interesate.
Ea trebuie deci să aibă un rol explicativ, să ofere răspunsuri logice
la aceste evenimente, dar şi interpretativ, să analizeze cauzele şi
consecinŃele lor, să ofere un model conceptual pentru studierea relaŃiilor
internaŃionale.
Pornim de la abordarea istorică, deoarece aceasta dă un sens şi
coerenŃă evenimentelor, le conferă statutul de fapte; în acelaşi timp
evenimentele istorice nu sunt izolate; ele trebuie văzute în contextul lor
social-econimic. Nu avem în vedere numai o prezentare a evenimentelor şi a
diplomaŃiei legate de producerea lor, ci şi o analiză a forŃelor profunde ,
adică a mutaŃiilor economice şi sociale, a schimbărilor demografice a ideilor
politice, a influenŃei mentelităŃilor colective asupra deciziilor politice.
Nu avem în vedere să oferim reŃete sau prescripŃii pentru oamenii
politici în acŃiunea lor, deoarece credem că, atunci când se iau decizii
privind căile de urmat în raporturile internaŃionale, se au în vedere interesele
naŃionale ale statului şi poziŃia altor state, situaŃia internaŃională în general,
iar nu o teorie sau alta. Teoriile sau doctrinele au fost formulate de regulă
după ce evenimentele s-au petrecut, pe baza lor, urmărind să li se dea o
justificare sau o explicaŃie.
1.ApariŃia primelor comunităŃi umane mai mult sau mai puŃin
organizate, a statelor în forme incipiente, a fost însoŃită de stabilirea între ele
a unor raporturi, adesea conflictuale, dar şi de colaborare atunci când aveau
interese comune.
De-a lungul istoriei aceste raporturi s-au extins şi s-au diversificat;
în prezent, ele se caracterizează printr-o mare varietate, practic în toate
domeniile activităŃii umane. Ele formează o reŃea de legături din cele mai
diverse-economice, politice, juridice, culturale, ştiinŃifice, în domeniul
educaŃiei, militare, diplomatice, religioase, sportive, interumane etc,
enumerare care nu poate fi completă.
RelaŃiile internaŃionale se caracterizează de asemenea prin
complexitatea lor; ele se întrepătrund, se completează, se suprapun, se
condiŃionează reciproc; statele procedează şi la ierarhizări ale raporturilor lor
atât faŃă de acelaşi partener, cât şi faŃă de alte state în general, în funcŃie de
interesele lor.
O altă trăsătură importantă a relaŃiilor internaŃionale este stabilirea
şi desfăşurarea lor în conformitate cu un ansamblu de norme, adoptate de
înşişi participanŃii la aceste relaŃii pentru a reglementa conduita lor, norme
care formează dreptul internaŃional. Desigur, normele dreptului internaŃional
iau naştere, se modifică şi se abrogă în cadrul relaŃiilor internaŃionale, prin
acordul de voinŃă şi prin practica subiectelor dreptului internaŃional,
participante la aceste relaŃii. După adoptarea lor ca norme de drept
internaŃional, ele creează obligaŃii pentru participanŃii la relaŃiile
internaŃionale. Se asigură astfel o anumită ordonare a acestor relaŃii, un
cadru instituŃional şi juridic de natură să le ofere cât mai mult posibil
regularitate şi certitudine.
Există cu certitudine tendinŃa de a menŃine o ordine internaŃională;
cele mai multe guverne sunt de acord cu principiile şi instituŃiile după care
trebuie să se conducă, prima dintre ele fiind suveranitatea de stat.
InteracŃiunea lor cotidiană denotă o cultură diplomatică şi juridică comună.
Dreptul internaŃional conferă acŃiunii statelor o anumită stabilitate.
În majoritatea cazurilor guvernele respectă obligaŃiile lor juridice, chiar dacă
uneori aceasta afectează interese politice imediate ale lor. Ele crează
organizaŃii internaŃionale, le finanŃează şi îşi asumă răspunderi politice
pentru funcŃionarea lor şi realizarea obiectivelor acestora. Ele se străduiesc
să justifice acŃiunile lor cu referire la principiile NaŃiunilor Unite, să apere
interpretarea dată de ele normelor în vigoare şi să promoveze regimuri de
drept, prin aceasta exprimând importanŃa pe care o acordă exigenŃei de a le
respecta.
NoŃiunea de ordine internaŃională decurge din existenŃa însăşi a
instituŃiilor, a normelor juridice, a valorilor şi practicilor care tind să confere
raporturilor interstatale o anumită previzibilitate. De aceea, analiza relaŃiilor
internaŃionale nu trebuie să neglijeze dimensiunea lor normativă şi
instituŃională.
Studierea şi cunoaşterea diferitelor aspecte ale relaŃiilor
internaŃionale, mai ales a evoluŃiei lor istorice, a cauzalităŃii diferitelor
evenimente şi schimbări care au intervenit în lume, prezintă interes mai ales
pentru descifrarea tendinŃelor care s-au conturat în evoluŃia raporturilor
dintre state, pentru înŃelegerea actelor şi a poziŃiilor acestora în diferite
momente ale istoriei, ca şi pentru stabilirea poziŃiei şi orientarea acŃiunii
celor care angajează statele în viaŃa internaŃională.
Desigur, diferite aspecte ale relaŃiilor internaŃionale sunt
studiate de multe discipline, între care istoria, politologia, istoria doctrinelor
politice, dreptul internaŃional, istoria diplomaŃiei, istoria militară, economia
mondială şi altele.
Având în esenŃă acelaşi obiect de studiu, şi anume mediul
internaŃional, teoria relaŃiilor internaŃionale îşi propune să ia în considerare
multe din constatările realizate de aceste discipline şi să analizeze factorii
esenŃiali care au determinat cursul vieŃii internaŃionale, să descifreze sensul
şi obiectivele angajării statelor şi altor actori în acŃiuni care au marcat
relaŃiile internaŃionale, uneori pentru decenii. Teoria relaŃiilor internaŃionale
operează cu concepte şi categorii cum sunt: interesul şi puterea în raportul
lor cu normele de drept şi moralitatea internaŃionale, raporturile de forŃă în
viaŃa internaŃională, subiectele(actorii) relaŃiilor internaŃionale şi ale
dreptului internaŃional, principiile şi normele dreptului internaŃional,
suveranitate, independenŃă şi cooperare internaŃională, dar şi
interdependenŃă, securitate naŃională şi internaŃională, înarmări şi cursa
înarmărilor, globalizare, ordine mondială şi noua ordine internaŃională şi
altele.
Aceşti factori s-au manifestat în forme şi cu ponderi diferite în
diferite momente ale istoriei; de aceea, teoria relaŃiilor internaŃionale se
împleteşte strâns cu istoria acestor relaŃii. De asemenea, ei au depins şi
depind de evoluŃii pe care le cunoaşte viaŃa internă a statelor şi popoarelor,
care nu pot fi ignorate în analiza evoluŃiei raporturilor internaŃionale.
Acesta este contextul în care teoria relaŃiilor internaŃionale s-a
dezvoltat ca disciplină distinctă şi în care o vom aborda în paginile ce
urmează.
2.RelaŃiile internaŃionale sunt un concept multilateral şi
pluridimensional.
Ele au în primul rând o componentă economică, care a fost
întotdeauna şi rămâne una din cele mai importante. Aceasta cuprinde
elemente numeroase şi variate, mergând de la schimburile comerciale, la
fluxurile de capitaluri şi tehnologii, la pieŃele de desfacere şi până la accesul
la materii prime şi produse de bază. Ele îşi găsesc expresia în acorduri
bilaterale, în aranjamente şi organisme regionale (de la cele mai simple, până
la cele de integrare economică) şi în acorduri şi organizaŃii multilaterale,
cum este OrganizaŃia Mondială a ComerŃului. RelaŃiile economice mondiale
au ca subiecte nenumăraŃi actori, în afară de state, mai ales societăŃile
transnaŃionale şi organisme internaŃionale create de state pentru a reglementa
diferite aspecte de interes comun (organismele de integrare, consilii pe
produse de bază etc)
Raporturile internaŃionale care se stabilesc în domeniul
economic exprimă interesele statelor şi ale altor participanŃi la aceste
raporturi. Un obiectiv fundamental al politicii externe a statelor a fost
întotdeauna protejarea intereselor şi poziŃiilor lor economice.
Astfel, protecŃia anumitor interese economice a fost şi este
considerată uneori atât de importantă, încât factorii economici respectivi
sunt incluşi între ameninŃările la adresa securităŃii naŃionale a statului.
ProtecŃia anumitor interese economice, cum este accesul la unele resurse
naturale sau la unele pieŃe de desfacere, a devenit element al doctrinelor
militare, de securitate şi apărare, alături de independenŃa politică şi
integritatea teritorială a statului. Procesul globalizării, care în prezent
cuprinde nu numai economia mondială, ci se extinde şi la alte sfere ale vieŃii
internaŃionale, duce la creşterea ponderii factorilor economici în securitatea
statelor.
Este evident că nivelul dezvoltării economice reprezintă un
element esenŃial al puterii în arena internaŃională. De el depind capacitatea
unui participant de a-şi proiecta interesele economice şi politice în lume,
inclusiv dincolo de frontierele sale, şi posibilităŃile de a-şi proteja şi
promova aceste interese. Gradul de dezvoltare economică a statelor, a
grupărilor de state, este un criteriu de bază al oricărei analize a raporturilor
de forŃe. De aceea, statele au fost şi sunt preocupate de realizarea unui nivel
cât mai ridicat de dezvoltare economică, de a Ńine pasul cu dezvoltarea altor
state, uneori chiar prin mijloace imorale sau ilegale.
3.În al doilea rând, relaŃiile internaŃionale au o puternică
dimensiune politică; ele reprezintă câmpul de manifestare a politicii externe
a statelor. În toate domeniile în care acŃionează, statele urmăresc realizarea
unor interese politice.
Întrucât viaŃa internaŃională constă într-o întrepătrundere
infinită şi variată de interese şi acŃiuni ale statelor şi ale unor actori născuŃi
pe teritoriul statelor şi legaŃi de acestea, statele au un rol esenŃial în relaŃiile
internaŃionale. Ele constituie principalii actori, creează cadrul în care şi
regulile după care se desfăşoară raporturile internaŃionale.
Politica externă a statelor poate fi definită ca un ansamblu de
obiective şi acŃiuni menite să asigure protecŃia şi promovarea intereselor lor
în relaŃiile internaŃionale. Principalul instrument al politicii externe a unui
stat este diplomaŃia, care dispune de o reŃea de structuri, atât în interiorul
statului, cât şi ca reprezentanŃe în alte state.
Politica externă şi diplomaŃia se desfăşoară în forme variate,
mai mult sau mai puŃin instituŃionalizate, într-un cadru conturat de
principiile şi normele dreptului internaŃional în scopul de a asigura o anumită
ordonare a raporturilor internaŃionale. Este vorba de o reŃea densă de
acorduri bilaterale, regionale şi multilaterale, de organizaŃii internaŃionale, la
rândul lor regionale, subregionale şi universale, dar şi de alte raporturi cu
vecinii şi cu alte state, de activităŃile menite să promoveze pacea şi
securitatea internaŃională şi alte forme de participare la viaŃa internaŃională.
Un loc esenŃial în politica externă a statului îl prezintă relaŃiile
sale politico-diplomatice cu alte state, care asigură baza juridică a unor
raporturi normale, ca subiecte ale dreptului internaŃional între care trebuie
respectate principiile şi normele fundamentale ale dreptului.
Istoria cunoaşte numeroase cazuri şi perioade în care relaŃiile politico-
diplomatice între state au fost marcate de divergenŃe politice, de conflicte de
interese şi ca urmare de nerecunoaştere ca subiecte suverane şi egale în
drepturi, ceea ce a dus la limitarea uneori dramatică şi pentru mulŃi ani a
raporturilor între statele în cauză, la o serie de dificultăŃi în relaŃiile
internaŃionale.
4.O altă componentă importantă a relaŃiilor internaŃionale o
constituie politica de securitate şi de apărare a statelor.
Politica externă a statelor are de regulă obiective permanente,
obiective pe termen mediu şi obiective imediate, chiar dacă statele nu le
definesc cu claritate ca atare..
Politica externă a statelor acordă o însemnătate primordială
protecŃiei unor valori fundamentale, între care în primul rând suveranitatea
naŃională, unitatea şi integritatea teritorială şi independenŃa politică.
ProtecŃia acestor valori conduce la stabilirea unei politici de securitate,
bazată pe o analiză a mediului internaŃional, a capacităŃilor şi situaŃiei
interne, a oportunităŃilor şi a ameninŃărilor la adresa securităŃii statului.
Securitatea ar putea fi definită ca stare caracterizată prin lipsa
pericolelor şi ameninŃărilor la adresa existenŃei unui stat şi a altor valori
fundamentale pentru acesta. Cum însă în condiŃiile lumii contemporane
practic nici un stat nu este la adăpost faŃă de asemenea pericole şi
ameninŃări, este vorba mai curând de asigurarea măsurilor pentru a le evita
pe cât posibil şi a putea răspunde în mod adecvat dacă se produc.
De aceea, orice politică de securitate trebuie să definească
modalităŃile şi mijloacele prin care statul respectiv poate face faŃă
ameninŃărilor şi prin care poate valorifica oportunităŃile, inclusiv cadrul
intern necesar şi cadrul internaŃional adecvat. Între mijloacele la care un stat
poate recurge în acest scop se înscriu în primul rând cele militare. Statele îşi
stabilesc şi o politică de apărare, care ia în considerare riscurile decurgând
din ameninŃările militare şi care este strâns legată de politica lor externă şi de
securitate.
În condiŃiile actuale, securitatea include însă mai multe
dimensiuni:
-cea militară, desigur, pentru eventualitaea în care statul ar face
obiectul unei agresiuni armate sau unei ameninŃări cu folosirea forŃei armate;
-cea politică, jucând un rol mult mai important, constând în
asigurarea unei poziŃii internaŃionale active, în dialog şi cooperare cu alte
state, mai ales cu cele care joacă rolul cheie în rezolvarea problemelor
internaŃionale;
-cea economică, având în vedere nu numai o economie
eficientă, cu o participare semnificativă la schimburile internaŃionale, dar şi
asigurarea resurselor necesare sau a accesului la acestea în condiŃii de
siguranŃă;
-cea socială, în sensul unei situaŃii interne care să excludă
tulburări de natură să afecteze unitatea şi structurile statului;
-cea ecologică, de natură să excludă situaŃii de poluare majoră
care pot afecta sănătatea publică şi dezvoltarea normală a Ńării.
O strategie şi o politică adecvate de securitate trebuie să conŃină
mijloace de natură să răspundă tuturor acestor ameninŃări şi pericole, desigur
Ńinând seama de gradul de expunere şi de vulnerabilitate determinat de
condiŃiile concrete ale fiecărei Ńări. Este un fapt că după încheierea
războiului rece securitatea naŃională a devenit un fenomen complex şi
multidimensional, care nu mai poate fi redus la componenta militară, deşi
aceasta rămâne relevantă; componenta economică a devenit din ce în ce mai
importantă.
5.RelaŃiile internaŃionale prezintă în zilele noastre şi o
componentă umană extrem de importantă.
A doua jumătate a secolului XX este marcată de adoptarea
unui număr de documente, mai ales tratate de aplicare universală, care
consacră atât ansamblul drepturilor fundamentale ale omului-politice, civile,
economice, sociale şi culturale, inclusiv drepturi specifice ale unor categorii
de persoane(femei, copii, persoane care fac parte din minorităŃi şi altele), cât
şi obligaŃia statelor de a coopera în acest domeniu şi mecanisme de
cooperare, supraveghere şi control al punerii în aplicare a angajamentelor
asumate. Între acestea, menŃionăm DeclaraŃia Universală a Drepturilor
Omului (1948), Pactul internaŃional referitor la drepturile civile şi politice
(1966), Pactul internaŃional referitor la drepturile economice, sociale şi
culturale (1966), ConvenŃia pentru prevenirea şi pedepsirea
genocidului(1948), ConvenŃia privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasială(1965), ConvenŃia pentru eliminarea tuturor formelor de
discriminare faŃă de femei(1979), ConvenŃia împotriva torturii(1984),
ConvenŃia privind drepturile copilului(1990).
Alte documente importante au fost adoptate pe plan regional:
-în Europa, ConvenŃia din 1950 privind drepturile şi libertăŃile fundamentale
ale omului, urmată de o serie de protocoale adiŃionale, ca şi de convenŃii
sectoriale adoptate în cadrul Consiliului Europei, Actul final de la Helsinki
din 1975 şi alte documente subsecvente adoptate în cadrul ConferinŃei
pentru Securitate şi Cooperare în Europa (devenită OrganizaŃie, din 1994) ;
în cadrul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale,adoptată în 2000
la ConferinŃa Interguvernamentală de la Nisa, cu modificările ulterioare;
-în America , ConvenŃia inter-americană din 1969 privind drepturile omului,
urmată de convenŃii sectoriale;
-în Africa, ConvenŃia africană a drepturilor omului şi popoarelor din 1981,
urmată de unele convenŃii sectoriale.
Ca urmare a acestor documente şi mai ales a activităŃii ONU
şi altor organisme internaŃionale pentru asigurarea aplicării lor şi combaterea
încălcărilor, s-a constituit un sistem de protecŃie internaŃională a drepturilor
omului. Ca urmare, respectarea drepturilor omului a devenit obiect de
preocupare în sfera raporturilor dintre state, uneori condiŃie pentru
dezvoltarea unor raporturi normale şi pentru cooperarea internaŃională în alte
domenii.
SecŃiunea a 2-a-ParticipanŃii la relaŃiile internaŃionale.

1.MulŃi autori consideră că în prezent ar acŃiona, ca

participanŃi sau ca subiecŃi ai relaŃiilor internaŃionale, următoarele categorii:
-statele;
-organizaŃiile interguvernamentale;
-organizaŃiile neguvernamentale;
-persoanele fizice şi persoanele juridice, având
cetăŃenia, respectiv naŃionalitatea unuia sau altuia din state.
-alŃi actori care ocazional intră în raporturi
intarnaŃionale.
Precizăm de la început că facem o deosebire clară între
subiecŃi participanŃi la relaŃiile internaŃionale şi subiectele dreptului
internaŃional; dacă subiecŃi ai relaŃiilor internaŃionale sunt toŃi cei care
participă într-o formă sau alta la raporturi internaŃionale, subiecte ale
dreptului internaŃional sunt numai acele entităŃi ale căror raporturi sunt
reglementate direct de norme ale dreptului internaŃional. În această
concepŃie, numai statele şi organizaŃiile interguvernamentale sunt subiecte
ale dreptului internaŃional. Am tratat pe larg această problemă în Tratatul de
drept internaŃional, vol.I, 2002.
De asemenea, este necesar să remarcăm de la început că
modalităŃile de participare a subiecŃilor relaŃiilor internaŃionale, ponderea şi
semnificaŃia participării lor la raporturile internaŃionale sunt foarte diferite.
Statele sunt principalii participanŃi la relaŃiile internaŃionale.
În prezent există în lume aproape 200 state, dintre care 191 sunt membre ale
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, cea mai cuprinzătoare organizaŃie
interguvernamentală.
Statul continuă să aibă poziŃia centrală în desfăşurarea
relaŃiilor internaŃionale, chiar dacă s-a amplificat participarea altor subiecŃi,
uneori cu diminuarea corespunzătoare a rolului componentei statale. Spre
deosebire de ceilalŃi subiecŃi, statele reprezintă popoarele, naŃiunile în
întregul lor şi le pot angaja în mod obligatoriu în raporturile cu alte state şi
popoare.
Satele sunt principalele subiecte ale dreptului internaŃional,
care participă la formarea normelor de drept, fie prin tratatele pe care le
încheie, fie prin normele cutumiare care se formează în practica
internaŃională a statelor.
Nici un sta nu este în măsură să trăiască în autarhie completă;
toate statele sunt constrânse să asigure dezvoltarea şi securitatea lor mizând
pe schimburi economice, comerciale, pe raporturi monetare şi financiare cu
alte state ale lumii, eventual pe alianŃe.
Toate statele sunt implicate într-o reŃea densă şi complexă de
interacŃiuni, care condiŃionează măsura în care ele pot face obiectul unor
ameninŃări la adresa securităŃii lor şi pot răspunde acestora, limitele
libertăŃii lor de acŃiune în diferite domenii, iar în plan economic nivelul
şomajului şi al inflaŃiei, preŃul materiilor prime şi al produselor
manufacturate pe care le exportă şi le importă, resurselepe care le poate
consacra investiŃiilor, mărimea şi dobânda datoriei lor externe. Ele îşi asumă
prin negocieri angajamente care necesită luarea de măsuri în plan naŃional şi
internaŃional şi care conturează cadrul acŃiunii lor în raporturile
internaŃionale.
Satele au capacitate generală şi nelimitată de a participa la
relaŃiile internaŃionale. Ele stabilesc, între ele şi cu alŃi participanŃi, raporturi
din cele mai diverse, de la cele mai angajante, prin tratate internaŃionale,
până la aranjamente şi înŃelegeri politice, şi în toate domeniile-politic,
militar, economic, social, cultural etc.
Unii autori au insistat asupra reducerii rolului statelor în
relaŃiile internaŃionale în condiŃiile actuale, fără a explica această situaŃie.
Trebuie să observăm că dacă în condiŃii de război sau confruntare acută
statul tinde să domine ansamblul vieŃii politice, economice şi sociale, pentru
a putea concentra toate resursele disponibile în scopul apărării intereselor
naŃionale, în condiŃii de pace şi de evoluŃie normală în raporturile sale cu alte
state nu se impun aceleaşi cerinŃe. AlŃi actori- companii economice, asociaŃii
de tot felul, persoane- pot să dezvolte relaŃii internaŃionale pe cont propriu,
iar organizaŃiile interguvernamentale au câmp larg deschis pentru exercitarea
funcŃiilor lor de dezvoltare a cooperării şi de soluŃionare a problemelor de
interes general pentru state. Statele rămân însă principalii actori, ele stabilind
regulile după care se desfăşoară şi participarea celorlalŃi actori la raporturile
internaŃionale, precum şi obiectivele şi modul de funcŃionare ale
organizaŃiilor interguvernamentale.
Una din dezvoltările importante intervenite în relaŃiile
internaŃionale, începând cu secolul XIX dar mai ales în secolul XX, este
formarea şi acŃiunea unui mare număr de organizaŃii interguvernamentale,
create de state prin tratate internaŃionale în vederea realizării cooperării
dintre ele în domenii de interes comun. Din acest punct de vedere, societatea
internaŃională se caracterizează şi prin instituŃionalizare.
OrganizaŃiile interguvernamentale , ca asocieri de state în
vederea realizării unor obiective stabilite de acestea, se află într-o situaŃie
diferită de alŃi actori nestatali. Ele sunt create de state prin tratate şi au
competenŃă funcŃională, în limitele obiectivelor pentru care au fost create. Se
apreciază că ele completează şi potenŃează rolul statelor în relaŃiile
internaŃionale..
Există organizaŃii cu vocaŃie de universalitate, în principiu
deschise tuturor statelor: ONU, instituŃiile specializate, ca şi altele precum
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului, OrganizaŃia Mondială a Turismului,
AgenŃia InternaŃională pentru Energia Atomică; altele au caracter regional
sau subregional ( OSCE, Consiliul Europei, OSA, Liga Statelor Arabe,
Uniunea Africană, NATO, ASEAN etc). Putem distinge organizaŃii care au
ca obiect de activitate protecŃia securităŃii statelor membre (NATO),
realizarea cooperării economice (OMC, unele instituŃii specializate, CEFTA,
NAFTA, OCEMN), altele care urmăresc să înfăptuiască integrarea statelor
membre (Uniunea Europeană, unele organizaŃii africane şi latino-
americane).
 Pentru realizarea obiectivelor lor, ele se angajează în raporturi
internaŃionale, atât cu statele, membre şi nemembre, cât şi între ele şi cu alŃi
participanŃi la viaŃa internaŃională. În limite stabilite prin tratatele
constitutive şi prin decizii ulterioare, ele se pot angaja în raporturi juridice,
dobândind drepturi şi asumându-şi obligaŃii ca subiecte de drept
internaŃional. Ele desfăşoară însă numeroase activităŃi de promovare a
relaŃiilor şi cooperării internaŃionale: reprezintă forumurile privilegiate de
negocieri între state, asigură examinarea unor probleme de interes major şi
adesea stabilirea unor standarde de conduită a statelor membre , examinează
diferende între state şi urmăresc reglementarea lor pe căi paşnice, urmăresc
menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale şi acŃionează în acest scop în
limitele competenŃelor atribuite.
În cea mai mare parte, ele nu reprezintă un transfer de
suveranitate din partea statelor membre; deciziile adoptate de ele au numai
un caracter de recomandare pentru statele membre, cu excepŃia cazului când
prin tratat li s-a acordat un caracter obligatoriu ( de exemplu deciziile
Consiliului de Securitate, adoptate în cadrul capitolului VII din Carta ONU,
în cazurile de ameninŃare sau încălcare a păcii şi securităŃii internaŃionale).
Ca subiecte ale dreptului internaŃional, organizaŃiile
interguvernamentale adoptă acte proprii, care le angajează în plan
internaŃional şi care nu pot fi imputate statelor membre.
Uniunea Europeană reprezintă un caz aparte, deoarece
statele membre i-au transferat anumite atribuŃii de a acŃiona în locul lor în
unele domenii, în raporturile cu alŃi parteneri. Desigur, Uniunea acŃionează
în nume propriu şi angajează răspunderea sa internaŃională. Statele membre
rămân însă cele care stabilesc competenŃele uniunii şi limitele integrării.
Unele organizaŃii cu caracter politico-militar sunt bazate
pe garanŃii de securitate pentru oricare stat membru, care ar face obiectul
unui atac armat ( de exemplu, NATO). Chiar dacă obligaŃiile de a da ajutor
unui aliat victimă a unui atac armat sunt prevăzute în sarcina celorlalte state
membre, nu în sarcina AlianŃei ca atare, NATO a creat şi cadrul politic şi
militar în măsură să decidă şi să dispună de forŃele armate necesare pentru a
proteja un stat membru împotriva unui atac armat extern.
Una din trăsăturile lumii contemporane o reprezintă
transnaŃionalismul, existenŃa şi acŃiunea unor factori transnaŃionali, cum sunt
organizaŃiile neguvernamentale, mişcările liberale, socialiste sau
confesionale, companiile multinaŃionale, persoane individuale sau grupate
sub diferite motive, dar şi grupările teroriste şi cele ale crimei organizate.
OrganizaŃiile neguvernamentale, extrem de numeroase
şi acŃionând în cele mai diverse domenii, de la protecŃia drepturilor omului,
la cele din domeniul mediului, până la cele religioase sau pacifiste, au o
participare mereu mai activă în viaŃa internaŃională. Unele sunt legate de
ONU sau de alte organizaŃii interguvernamentale, altele de activităŃile
comerciale. Ele au influenŃat şi influenŃează politica statelor şi activitatea
organizaŃiilor interguvernamentale, au determinat preocupări şi uneori
evoluŃii în relaŃiile internaŃionale, dar nu pot adopta decizii sau acte cu
caracter angajant pentru alŃi subiecŃi ai relaŃiilor internaŃionale.
În ceea ce priveşte persoanele juridice, mai ales
companiile naŃionale, multinaŃionale, transnaŃionale, care sunt subiecte de
drept intern ale statelor în care sunt înregistrate, în contextul economiei
moderne ele participă la raporturi internaŃionale tot mai intense. Desigur,
contractele încheiate de ele stabilesc drepturi şi obligaŃii reciproce supuse
regimului juridic stabilit de dreptul intern sau de norme ale dreptului
comercial internaŃional, aşa cum convin părŃile la contract. Ele nu participă
la elaborarea normelor de drept internaŃional.
Ele exercită însă, mai ales companiile multinaŃionale, o
influenŃă semnificativă în raporturile internaŃionale; activitatea lor reprezintă
adesea în multe părŃi ale lumii o provocare pentru state. Prin mijloacele
imense de care dispun, ele intervin adesea în activitatea statelor şi determină
atitudinea acestora în soluŃionarea sau reglementarea anumitor probleme, în
interesul lor; ele pot genera, în interesul lor, conflicte sociale şi schimbări în
ordinea internă a statelor. Dintre marile companii multinaŃionale,
menŃionăm: Airbus, Boeing, American Express, BMW, BP, Ford Motor
Company, General Electric, IBM, Microsoft, Nokia şi altele. Ele
controlează, în realitate, majoritatea ramurilor de producŃie, inclusiv
tehnologiile de vârf.
Schimburile internaŃionale implică tot mai mult persoane şi
relaŃii private, generate de turism, imigraŃie, contacte profesionale sau
intelectuale, transfer de idei, de imagini, de tehnologii de bunuri, ca parte a
vieŃii cotidiene. Gradul de participare a persoanelor la raporturile
internaŃionale depinde de dinamica societăŃilor interne, de măsura în care ele
sunt deschise spre lume, de nivelul de cultură, de tradiŃii şi, desigur de
resurse. Adesea, este o reflectare a nivelului de dezvoltare şi a raporturilor
de putere existente între state.
Participarea persoanelor fizice la raporturi internaŃionale
are loc în cadrul juridic creat de state, ca subiecte de drept internaŃional, mai
ales prin reglementări în domeniul protecŃiei drepturilor omului şi cel al
protecŃiei victimelor conflictelor armate, dar şi în conformitate cu normele
dreptului penal internaŃional privind răspunderea persoanelor pentru
încălcări ale unor norme care potrivit tratatelor reprezintă infracŃiuni pe care
statele trebuie să le incrimineze şi să le pedepsească. De asemenea,
persoanele fizice participă la raporturi internaŃionale, pe care le numim de
drept internaŃional privat, atunci când intră în contact cu sisteme juridice ale
altor state ( în probleme privind călătoriile, imigraŃia, educaŃia, raporturile de
familie etc).
La raporturile internaŃionale iau parte ocazional şi alŃi
actori, uneori destul de importanŃi pentru evoluŃia evenimentelor şi a
situaŃiei. Astfel, în perioada decolonizării, mişcările de eliberare naŃională,
care s-au dezvoltat mai ales în Ńări din Africa, au stabilit raporturi
internaŃionale, uneori foarte intense cu statele existente, între ele şi chiar cu
puterea colonială, în special în faza finală a luptei lor. Ele au încheiat tot
felul de înŃelegeri, chiar tratate, au fost recunoscute de organizaŃii
internaŃionale şi au deschis reprezentanŃe oficiale în state şi pe lângă
organizaŃiile respective. Au fost, din această categorie, Frontul NaŃional de
Eliberare din Algeria, SWAPO în Africa de Sud, cele trei mişcări de
eliberare din Angola şi altele. În prezent putem înscrie în această categorie
OrganizaŃia de Eliberare a Palestinei, care nu este recunoscută ca stat, dar
întreŃine raporturi cu numeroase state, inclusiv cu Statul Israel, a încheiat şi
încheie tratate şi are reprezentanŃe cu statut diplomatic în multe Ńări.
În Europa, au participat la raporturi internaŃionale
Partidul Democratic Albanez şi Armata de Eliberare din Kosovo, iar în
Irlanda de Nord Sinn Fein şi Armata Republicană Irlandeză, indiferent dacă
această participări era legitimă şi dacă a fost recunoscută ca atare de statul
pe teritoriul căruia ele s-au format şi de alte state.
În aceeaşi categorie trebuie să înscriem şi beligeranŃii,
forŃe armate disidente care se opun celor ale unui guvern, fie pentru a prelua
puterea fie în scopuri separatiste; de regulă ele nu au o bază legală, dar pot
intra în raporturi internaŃionale cu alte state, uneori chiar cu statul din care
fac parte, mai ales în privinŃa respectării normelor privind protecŃia
victimelor conflictelor armate.
Mişcări separatiste există în prezent şi în alte state şi nu
este exclusă , în anumite condiŃii şi în anumite momente, participarea lor la
raporturi internaŃionale.
2. Fiecare din aceşti actori participă la raporturile
internaŃionale prin reprezentanŃi sau direct, după caz.
Astfel, statul este reprezentat în raporturile internaŃionale
prin toate structurile sale şi la toate nivelurile, conform prevederilor sale
constituŃionale. Desigur, nu toate organele participante la raporturi
internaŃionale angajează din punct de vedere statul; au această capacitate şi li
se recunoaşte ca atare conform unei norme de drept internaŃional şeful
statului, şeful guvernului şi ministrul afacerilor externe.
În toate sistemele constituŃionale, şeful statului are funcŃii
de reprezentare a statului în relaŃiile internaŃionale. ConstituŃia fiecărui stat
stabileşte întinderea acestor atribuŃii. În cazul republicilor parlamentare,
şeful statului are funcŃii preponderent reprezentative şi angajamentele pe
care el şi le asumă au numai valoare politică. Numai guvernele acestor state
le pot angaja obligatoriu. In cazul republicilor prezidenŃiale, şeful statului
poate fi şi şeful executivului sau poate avea mari puteri executive, el putând
angaja statul din toate punctele de vedere. O altă situaŃie o prezintă statele cu
regim semi-prezidenŃial, în care şeful statului, fără a fi şeful executivului,
este investit prin constituŃie cu atribuŃii de reprezentare externă care îi permit
să angajeze statul.
Parlamentul, deşi nu are atribuŃii de reprezentare a statului în
relaŃiile cu alte state, participă sub diferite forme la relaŃiile internaŃionale.
Parlamentele au contacte şi întâlniri cu organismele similare din alte state,
sunt membre ale unor organisme internaŃionale, ca Uniunea
Interparlamentară, adunările parlamentare ale Consiliului Europei, NATO,
OSCE, OCEMN, ca şi la structuri şi activităŃi deschise parlamentelor
naŃionale în cadrul Uniunii Europene. În acest cadru, parlamentele naŃionale
se pronunŃă în nume propriu, în cele mai diverse probleme. Fără a angaja
statele, documentele şi deciziile adoptate de ele pot influenŃa activitatea
organismelor politice ale organizaŃiilor respective şi desigur politicile
statelor membre. Desigur, parlamentele au şi atribuŃii de ordin intern în
domeniul politicii externe, cum sunt ratificarea tratatelor, autorizarea unor
acŃiuni ale statelor în acest domeniu, dar acestea fac parte din sistemul
juridic intern, chiar dacă au efecte importante în plan internaŃional.
De regulă executivul şi, în anumite condiŃii, structuri ale
acestuia angajează statul în plan internaŃional din punct de vedere juridic.
Guvernul este cel care iniŃiază negocieri cu alte state în vederea încheierii de
tratate( uneori cu aprobarea preşedintelui), duce aceste negocieri şi
semnează tratatele, uneori aprobă el însuşi asemenea tratate. Şeful
guvernului şi ministrul afacerilor externe pot angaja direct statul, în timp ce
alŃi miniştri au nevoie de împuterniciri speciale în acest scop. Extinderea
diplomaŃiei la cât mai multe domenii ale vieŃii internaŃionale face necesară
însă participarea unui mare număr de agenŃii ale statului la raporturile
internaŃionale, chiar fără adoptarea de angajamente juridice sau pentru a le
pregăti.
Participă, de asemenea, la raporturi internaŃionale în numele
statului misiunile diplomatice şi oficiile consulare deschise în alte state şi
misiunile pe lângă organizaŃiile internaŃionale, având desigur competenŃe de
reprezentare limitate şi beneficiind de regimul stabilit prin dreptul
diplomatic şi consular.
OrganizaŃiile interguvernamentale sunt reprezentate, în
raporturile internaŃionale la care participă, potrivit statutelor lor, de
secretarul sau directorul general sau de alŃi funcŃionari împuterniciŃi în acest
scop, uneori pe baza unui mandat acordat de organe ale organizaŃiei. AlŃi
actori participanŃi la raporturile internaŃionale sunt reprezentaŃi potrivit
statutelor şi voinŃei lor sau participă direct.
Principalii subiecŃi ai raporturilor internaŃionale sunt
statele, ca subiecte de drept internaŃional cu capacitate deplină. Fără a
diminua rolul şi locul celorlalŃi actori, acest lucru este foarte important
pentru structura relaŃiilor internaŃionale în ansamblul lor, deoarece statele
sunt cele care definesc cadrul în care se desfăşoară cooperarea
internaŃională, în plan internaŃional prin normele asupra cărora convin, iar în
plan intern prin legile pe care le adoptă.
3.Principala motivaŃie a angajării statelor şi a celorlalŃi
actori în raporturi internaŃionale o reprezintă interesele lor. În fapt,
participarea la raporturi internaŃionale este rezultatul proiecŃiei unor interese
dincolo de frontierele statelor, interese pe care statele sau alŃi actori
consideră necesar să le promoveze în acest mod. De aceea, pentru a
înŃelege scopurile şi obiectivele urmărite de state atunci când se angajează
într-o acŃiune sau o relaŃie internaŃională, trebuie să desprindem şi să
cunoaştem interesele urmărite de ele.
Interesele statelor în relaŃiile internaŃionale pot fi extrem de
variate, prin substanŃa lor-politice, militare, economice, culturale, social-
umane şi altele; ele pot fi imediate, pe termen mediu, pe termen lung sau mai
mult sau mai puŃin permanente; fiecare stat poate să acorde prioritate unuia
sau altuia din interesele sale , în funcŃie de nevoi şi de momentul istoric,
stabilind propria sa ierarhie de importanŃă
Toate statele, indiferent de mărime, de nivel de
dezvoltare sau de alŃi factori, au interese proprii privind relaŃiile cu alte state,
din regiunea lor geografică sau din alte zone, în diferite domenii ale vieŃii
internaŃionale. Interesele unui stat se raportează deci atât ratione personae,
faŃă de statele cu care se doreşte stabilirea relaŃiei, cât şi ratione materiae,
Ńinând seama de domeniul de interes. Adeseori, aceste interese sunt
determinate de situaŃia internă din statul în cauză. Putem afirma că pentru
România contemporană zonele de interes prioritar se concentrează spre
Uniunea Europeană, Ńările vecine, Balcanii, regiunea Mării Negre, a
Caucazului şi Mării Caspice, iar ca domenii majore de interes spre
protecŃia securităŃii şi dezvoltarea economică şi socială, cu tot ceea ce
presupun aceste obiective.
Orice stat îşi promovează interesele prin mijloacele pe
care le alege sau le convine cu partenerii săi; alegerea şi folosirea acestor
mijloace trebuie însă să respecte principiile şi normele dreptului
internaŃional. Adeseori marile puteri şi-au bazat protecŃia intereselor lor nu
numai pe ordinea internaŃională, ci şi pe mijloace economice şi financiare de
care dispun, pe influenŃa politică şi chiar pe forŃele lor armate. Uneori, mari
puteri, acŃionând individual sau în grup, au urmărit să-şi impună politica în
anumite zone, considerându-le zone de influenŃă, cu încălcarea drepturilor
suverane ale statelor în cauză, şi să stabilească raporturi de dominaŃie asupra
acestor state şi de subordonare a voinŃei lor.
Istoria relaŃiilor internaŃionale a cunoscut multe
asemenea aranjamente, care au avut efecte îndelungate şi nefaste, ca de
exemplu înŃelegerea de la Yalta dintre Stalin şi Churchill, care avea să ducă
la divizarea Europei pentru aproape o jumătate de secol.
Dacă statele şi ceilalŃi actori acŃionează în raporturile
internaŃionale pentru realizarea intereselor lor, înfăptuirea acestor interese
depinde, într-un mediu internaŃional dat, de capacitatea de a pune în mişcare
mijloace suficiente în acest scop. Aceste mijloace constituie factorul putere,
care joacă un rol esenŃial în raporturile internaŃionale.
În ceea ce priveşte statul, ca participant la raporturile
internaŃionale, se consideră în general că puterea poate fi analizată în funcŃie
de parametrii următori:
-nivelul de dezvoltare economică, resursele financiare,
capacitatea ştiinŃifică şi tehnologică, resursele naturale;
-forŃa militară, naŃională şi eventual de grup;
-numărul şi calitatea populaŃiei, întinderea şi
particularităŃile teritoriului;
-poziŃia geografică şi potenŃialul geopolitic care decurge
din aceasta;
-activitatea diplomaŃiei sale, ca instrument al politicii
externe, constând în calitate, capacitate de iniŃiativă şi de acŃiune, abilitatea
de a folosi conjunctura internaŃională, inclusiv organizaŃiile internaŃionale;
-capacitatea de a influenŃa centrele de putere
internaŃionale în favoarea propriilor interese, prin lobby şi mass-media;
-capacitatea serviciilor de informaŃii de a oferi
informaŃii utile, pertinente, prelucrate şi interpretate cu promptitudine, în
folosul propriilor interese;
 -situaŃia socială şi politică internă, calitatea şi
profesionalismul cu care sunt conduse treburile naŃionale.
Ponderea acestor factori poate fi diferită de la stat la stat şi în
diferite perioade istorice, după cum ei depind unii de alŃii şi pot fi combinaŃi
în funcŃie de realităŃile fiecărui stat.
Unii din aceşti factori sunt proprii şi altor actori ai
raporturilor internaŃionale- nivelul dezvoltării economice şi tehnologice
pentru companiile multinaŃionale, activitatea diplomatică pentru
organizaŃiile interguvernamentale, capacitatea de a influenŃa centrele de
putere internaŃionale practic pentru toŃi actorii.
4. ToŃi aceşti actori acŃionează şi interacŃionează în cadrul a
ceea ce numim societatea internaŃională. Deşi statele rămân suverane pentru
ordonarea dezvoltărr interne a fiecărei Ńări, influenŃele şi percepŃia societăŃii
internaŃionale se fac tot mai mul simŃite; decizii majore de orientare
economică sau politică sunt luate în cadru internaŃional; catastrofele şi
conflictele externe sunt nu numai cunoscute imediat, dar au adesea efecte
concrete asupra altor state şi popoare.
Societatea internaŃională este esenŃialmente eterogenă; chiar
şi cele aproape 200 state sunt foarte diferite ca mărime, nivel de dezvoltare,
putere economică sau militară şi din multe alte puncte de vedere; ceilalŃi
factori sunt şi mai eterogeni, iar participarea lor la raporturi internaŃionale
este inegală de la stat la stat.
Pe de altă parte există şi societăŃi internaŃionale parŃiale,
cele regionale, caracterizate prin mai multă omogenitate, prin solidarităŃi mai
puternice, ca urmare a proximităŃii geografice, a comunităŃii de cultură şi
adesea de interese. Aceasta a dus şi duce la forme de cooperare mai intense,
chiar de integrare economică şi politică, cu urmări importante în planul
relaŃiilor internaŃionale.
O trăsătură majoră a societăŃii internaŃionale este coexistenŃa
unei pluralităŃi de state suverane. Din acest punct de vedere, iniŃial fiind
numai interstatală şi limitată la Europa, societatea internaŃională a dobândit
caracter de universalitate, cuprinzând în prezent, ca urmare a procesului
decolonizării şi a dizolvării unor state multinaŃionale, aproape 200 state
suverane. Societatea internaŃională nu dispune de mecanisme sau instanŃe de
reglementare şi ordonare superioare statelor. De aceea, ea este în primul rând
un cadru al relaŃiilor dintre state şi al manifestării politicii externe a statelor.
Statele acŃionează ca factor imediat, în raporturile lor cu alte
state şi în stabilirea normelor care tind să reglementeze aceste raporturi. Ele
acŃionează totodată ca factor mediat, stabilind separat şi adesea în cooperare
cu alte state cadrul juridic şi instituŃional în care participă la raporturile
internaŃionale ceilalŃi actori: condiŃiile schimburilor, accesul pe teritoriul lor,
regimul străinilor şi protecŃia cetăŃenilor proprii, regimul investiŃiilor şi
companiilor străine, competenŃele organizaŃiilor internaŃionale etc.
Ca urmare, societatea internaŃională dispune de un sistem de
norme din ce în ce mai detaliate stabilite de state, atât privind raporturile
dintre ele, cât şi privind participarea la raporturile internaŃionale a celorlalŃi
actori, chiar dacă aceste norme nu sunt totdeauna respectate şi existenŃa lor
depinde de raporturile de forŃă dintr-o periadă sau alta.
Este un fapt că raporturile de putere joacă un rol important în
stabilirea acestor norme, determinând capacitatea statelor de a influenŃa
soluŃiile care sunt propuse şi adoptate. În acelaşi timp, creşterea rolului
organizaŃiilor universale şi globalizarea în tot mai multe domenii ale vieŃii
internaŃionale au dus la creşterea rolului negocierilor cu participarea unui
număr tot mai mare de state, ca formă permanentă de realizare a cooperării
internaŃionale, la tendinŃa de generalizare a abordărilor multilaterale.
Societatea internaŃională poate fi considerată astfel ca un
ansamblu pluralist şi interdependent, în care acŃionează şi interacŃionează
factori eterogeni, cu contribuŃii diferite, între care statul are rolul ordonator
esenŃial. Istoria arată că raporturile dintre state au fost fie de armonie, fie de
conflict, cu aternanŃe, reveniri şi răsturnări de situaŃii, în funcŃie de climatul
existent în diferite perioade ale istoriei şi de opŃiunile deschise partenerilor.

SecŃiunea a 3-a- Teorii privind relaŃiile internaŃionale.

În spiritul celor spuse de la început, în sensul că teoriile şi
concepŃiile privind relaŃiile internaŃionale urmăresc să explice evenimentele
şi faptele petrecute, considerăm necesar să ne referim pe scurt la principalele
concepŃii pe care autorii le-au dezvoltat în acest domeniu.
Pornind de la actorii implicaŃi în raporturile internaŃionale şi de
la rolul lor, întâlnim în lucrările privind relaŃiile internaŃionale trei abordări
metodologice: cea sociologică, prin care ni se propune examinarea
raporturilor internaŃionale în complexitatea lor, incluzând atât persoanele, şi
grupurile, cât şi formele de grupare colectivă a acestora, adică statele,
tinzând astfel să diminueze rolul statelor; cea instituŃionalistă, care ar
restrânge studiul relaŃiilor internaŃionale la acŃiunea instituŃiilor sau
ansamblurilor organizate; cea statalistă, care propune axarea studiului
relaŃiilor internaŃionale pe evoluŃia raporturilor dintre state, ca factor
determinant al istoriei omenirii.
Din punctul de veder al factorilor care care au motivat
desfăşurarea raporturilor internaŃionale de-a lungul istoriei, se consideră că
în evoluŃia relaŃiilor internaŃionale s-au manifestat două curente principale:
realismul şi liberalismul sau idealismul; s-au adăugat, cu nuanŃe,
neorealismul, neoliberalismul, constructivismul, postmodernismul, şcoala
engleză, funcŃionalismul.
Realismul analizează relaŃiile internaŃionale ca fiind dominate
în principal de puterea politică, de putere în general. Ele s-ar stabili în esenŃă
între state, mai ales între marile puteri. ReprezenanŃii săi pornesc de la
prezumŃia că statul este principalul furnizor de securitate şi principalul actor
în relaŃiile internaŃionale, mult mai important decât organizaŃiile
internaŃionale guvernamentale şi neguvernamentale şi alŃi actori, este unitar
şi acŃionează într-un sistem anarhic, în competiŃie cu alte state. În analiza lor,
ei apelează la termeni ca balanŃa puterii, competiŃie, conflict, război,
structură ierarhică, iar prin politică internaŃională înŃeleg lupta pentru putere
şi consideră că puterea va domina în continuare sistemul relaŃiilor
internaŃionale, iar competiŃia şi conflictul sunt fireşti.
SusŃinătorii acestei teorii justifică acŃiunea fiecărui stat de a-şi
asigura prin resurse proprii securitatea şi supravieŃuirea.
Ca promotori ai acestui curent sunt prezentaŃi Otto von
Bismarck, artizan al unităŃii germane în cadrul celui de al II-lea Reich, adept
al teoriei echilibrului de forŃe, şi Henri Kissinger, secretar de stat al SUA,
conducător al politicii externe a SUA în anii 70.
Cel care i-a dat un contur mai complet, în anii de după al doilea
război mondial, Hans Morgenthau, a dezvoltat ca teze principale ale
neorealismului următoarele: continuitatea, în sensul că politica este
guvernată de legi obiective şi raŃionale; câştigurile relative sau absolute,
considerând că o bună politică externă este cea care reduce riscurile şi creşte
beneficiile; suveranitatea poitică, statul naŃiune fiind privit ca punct de
plecare pentru politica externă; raŃionalitatea, în sensul că trebuie acŃionat nu
pe bază de principii, ci cum se consideră că este bine.
Nu întâmplător se consideră că, dincolo de referirile istorice,
concepŃiile realiste reflectă preocupările cercurilor conducătoare din SUA în
contextul războiului rece de a da o justificare şi o dimensiune ştiinŃifică
politicii externe americane.
Criticii acestei teorii i-au reproşat caracterul conservator,
cinismul şi pesimismul, faptul că ar descrie atitudini ale conducătorilor
statelor ca urmare a percepŃiilor subiective ale acestora şi că ar pune accentul
exclusiv pe factorul putere şi pe rolul exclusiv al statului, ceeea ce nu
corespunde evoluŃiei contemporane.
Liberalismul, numit şi idealism, situează în prim plan libertatea
individului, ca valoare care trebuie protejată şi include, într-o analiză
complexă a relaŃiilor internaŃionale, statele care interacŃionează, organizaŃiile
internaŃionale, societatea civilă; pentru idealişti, accentul cade pe mai mulŃi
factori: valori morale, interes naŃional, putere şi independenŃă; ei susŃin că
statul acŃionează în funcŃie de preferinŃe şi nu are interese naŃionale
perpetue. În esenŃă, partizanii acestor concepŃii înfăŃişează societatea
internaŃională ca un tot, ale cărui elemente autonome nu exclud solidaritatea
în jurul unor valori ; ei pun accentul pe cooperare şi interdependenŃă.
In loc de securitate, ei pun accentul pe libertate şi pace şi
apelează la noŃiuni ca pacea, progresul, cooperarea.
Sunt prezentaŃi ca promotori ai idealismului Immanuel Kant,
Jean-Jacques Rousseau şi mai recent fostul preşedinte al SUA Woodrow
Wilson. Mai recent, unii din susŃinătorii acestui curent de gândire
promovează o abordare federalistă în relaŃiile internaŃionale, pornind mai
ales de la evoluŃiile din Europa. Cei mai mulŃi promovează însă o abordare
sistemică, în sensul că societatea internaŃională ar fi o reŃea de relaŃii şi
schimburi solidare, în care statele ar fi numai agenŃi, actori a căror libertate
este numai aparentă, fiind condiŃionată şi canalizată de de existenŃa unui
ansamblu organizat de relaŃii care le impune logica sa. Unii pornesc de la
existenŃa şi creşterea rolului organizaŃiilor internaŃionale, mai ales a celor
specializate sau tehnice, a căror multiplicare ar duce la un proces de
integrare care ar marginaliza politicile tradiŃionale.
Critica acestor teorii include ignorarea unor realităŃi, a ponderii
factorului putere în viaŃa internaŃională, prezentarea unor tendinŃe sau
aspiraŃii drept realităŃi.
Neorealismul continuă abordarea realistă, adaptată la epoca
actuală, dar iau în considerare unele din criticile aduse acestuia.
Astfel, adepŃi ai neorealismului au adăugat ca elemente de
analiză interdependenŃa dintre state şi efectele globalizării, ori au prezentat
modele de schimbare sistemică a lumii pentru a stabili noi echilbre, dacă
statele le consideră avantajoase. Ei consideră societatea internaŃională ca un
ansamblu interdependent şi examinează şi atitudunea altor actori decât
statele. Interesul naŃional al statelor nu este analizat numai în termeni de
putere, ci include dimensiuni multiple-politice, economice, militare,
culturale etc. CompetiŃia şi conflictul nu sunt singurele opŃiuni; li se adaugă
cooperarea, în forme care pot fi mai avantajoase.
Neorealismul pune accentul pe analiza constrângerilor
structurale pe care statele le suferă şi care se impun comportamentului lor,
determinându-le să acŃioneze, dar şi să coopereze.
 Neoliberalismul porneşte de la preocuparea statelor de a
coopera şi de la interdependenŃa dintre ele şi pune pe prim plan problema
distribuŃiei resurselor şi vulnerabilitatea situaŃiei în acest domeniu.
Constructivismul porneşte de la premisa că lumea, sistemul
internaŃional actual, reprezintă o construcŃie socială, în care statul are rolul
principal, iar interesele de stat sunt în principal definite de structuri sociale.
AdepŃii acestei teorii consideră că securitatea poate fi asigurată
fie printr-o abordare pe verticală-securitatea individului, a grupurilor
relevante, a umanităŃii ca întreg, fie printr-o abordare orizontală, a
problemelor politice, economice, sociale, umanitare, militare şi altora pe
care le poate presupune o situaŃie.
Postmodernismul îşi propune un obiectiv limitat, şi anume
explicarea şi clarificarea situaŃiei existente, pentru a o face cunoscută; este
mai curând o combinaŃie a celorlalte tipuri de analiză a relaŃiilor
internaŃionale.
Şcoala engleză utilizează concepte globale ca societate, ordine
şi justiŃie internaŃionale şi promovează dialogul ca metodă prin care statele
pot stabili reguli comune şi instituŃii şi pot construi o societate
internaŃională bazată pe valori şi interese comune. Ordinea internaŃională ar
putea fi impusă pe baza unor principii de bază, între care: respectul reciproc
al suveranităŃii, neintervenŃia, respectarea obligaŃiilor asumate prin tratate.
Promotorii acestor teze recomandă şi reconcilierea intereselor
de stat cu cerinŃe ale ordinii solidare(respectarea dreprturilor omului, un
anumit grad de organizare internaŃională, respectarea dreptului
internaŃional).
FuncŃionalismul porneşte de la realităŃile integrării europene,
de la ideea că statele au interese comune, care dau cooperării lor o dinamică
proprie; accentul este pus pe rolul Uniunii Europene, care ar duce la declinul
naŃionalismului şi al statului naŃiune; se consideră că evoluŃia relaŃiilor
internaŃionale ar fi determinată de cluburile de reflecŃie, de reŃele de
influenŃă şi de reuniunile liderilor marilor puteri.
O analiză mai atentă a esenŃei acestor teorii, Ńinând seama de
evoluŃia relaŃiilor internaŃionale în epocile modernă şi contemporană, la care
ne vom referi în capitolele următoare, arată că fiecare din ele a izolat unul
sau mai multe elemente ca obiect al analizei relaŃiilor internaŃionale, pe care
l-a considerat determinant; acest mod de analiză nu poate fi însă generalizat
nici în timp, nici în spaŃiu, la întreaga evoluŃie a relaŃiilor internaŃionale;
dacă unele momente şi evoluŃii pot fi privite prin prisma doctrinelor
realismului, altele poartă mai curând amprenta tezelor liberalismului; în
orice caz, se impune luarea în consideraŃie a diferiŃilor factori în ansamblul
şi în intercondiŃionarea lor, pentru a asigura analiza completă şi corectă a
evenimentelor şi schimbărilor în viaŃa internaŃională.
x x x
Pe baza conceptelor prezentate mai sus, ne propunem să
examinăm în cele ce urmează principalele etape din evoluŃia relaŃiilor
internaŃionale în epocile modernă şi contemporană, până în zilele noastre.
Avem în vedere nu o concepŃie prestabilită, ci mai curînd un
rezultat al analizei acestei evoluŃii, ca metodă ştiinŃifică de natură să ne
permită înŃelegerea fenomenelor petrecute, a resorturilor lor în politica
statelor şi a consecinŃelor lor asupra vieŃii internaŃionale.
 CAPITOLUL II

DE LA PACEA WESTFALICĂ- 1648, LA CONGRESUL DE LA

PARIS-1856.

SecŃiunea 1-RelaŃiile internaŃionale de la pacea

westfalică la războaiele napoleoniene

1.Pacea de la Westfalia din 1648, prin tratatele semnate la

Osnabruck şi la Munster, a stabilit structuri teritoriale şi politice care vor
dura până la Congresul de la Viena(1815), unele şi după aceea. Ea a pus
capăt războiului de 30 de ani, început în 1618 prin răscoala anti-habsburgică
din Boemia. Războiul s-a extins repede, devenind primul război continental
în Europa, cuprinzând iniŃial statele germane, aflate în tabere opuse: cea
catolică, sub conducerea Austriei, şi cea protestantă. Danemarca şi Suedia
au intervenit succesiv de partea protestanŃilor, dar au fost înfrânte şi
habsburgii şi-au restabilit autoritatea pe teritoriul Germaniei. A intrat apoi
în război FranŃa de partea protestanŃilor, împotriva Imperiului Habsburgic. În
aceeaşi tabără a participat în diferite momente şi principatul Transilvaniei,
sub Gabriel Bethlen şi Gheorghe Rakoczy, acesta din urmă sprijinit de
Vasile Lupu şi Matei Basarab.
Statele feudale din Germania şi Nordul Italiei erau grupate
sub conducerea Sfântului imperiu roman de origine germană, condu de casa
de Austria, care putea să domine Europa. În interiorul acestuia însă nu exista
o conducere centralizată, datorită slabelor mijloace de comunicaŃie, feudalii
considerând puterea împăratului ca nominală.
Reforma( desprinderea de biserica catolică) a oferit prinŃilor
rebeli ocazia să-şi afirme neatârnarea şi faŃă de împărat şi faŃă de papalitate.
A fost un război distrugător, în urma căruia Europa centrală
a fost devastată, iar combatanŃii epuizaŃi au trecut la negocieri de pace.
Tratativele s-au desfăşurat între Imperiul habsburgic şi FranŃa la Munster( în
zona catolică) şi între Imperiu şi Suedia la Osnabruck(în zona protestantă),
ambele oraşe din Westfalia. Centrul Europei devenise un vacuum material şi
uman; Războaiele şi pacea westfalică au întârziat reunificarea Germaniei cu
câteva secole.
Este important de reŃinut că cele două tabere care s-au
înfruntat erau formate prima, sub steagul catolicismului, din Austria, Spania
şi o serie de state germane catolice, conduse de Bavaria, iar cea de a doua,
sub semnul protestantismului, din Suedia, Danemarca, statele germane
protestante şi FranŃa(deşi era catolică).
Deşi războiul a fost purtat sub o motivaŃie religioasă,
protagoniştii urmăreau scopuri naŃionale precise. Astfel, Casa de Austria
urmărea unificarea Germaniei sub sceptrul Vienei prin recâştigarea pe plan
religios a poziŃiilor pierdute în favoarea protestanŃilor, după reforma iniŃiată
de Martin Luther în 1517. Danemarca urmărea să-şi păstreze poziŃiile pe
care le avea în Germania, iar Suedia dorea extinderea posesiunilor teritoriale
şi asigurarea unor interese comerciale în Germania. Participarea la război a
Transilvaniei, sub Bethlen şi Rakoczy împotriva habsburgilor, urmărea
consolidarea statutului aproape independent şi a poziŃiei internaŃionale a
principatului faŃă de Austria.
O atenŃie deosebită merită poziŃia FranŃei, care, deşi
catolică, a sprijinit şi a iniŃiat alianŃele anti-habsburgice şi apoi a intervenit
direct în război. Sub conducerea cardinalului Richelieu, prim ministru ,
FranŃa a impus prioritatea interesului de stat faŃă de alte preocupări, inclusiv
cele religioase, ceea ce a dus la afirmarea unui principiu nou în politica
externă a statelor, ce al raŃiunii de stat(raison d/Etat). Deşi cardinal al
bisericii catolice, Richelieu a văzut în încercarea habsburgilor de a restabili
religia catolică peste tot în Europa o ameninŃare la securitatea FranŃei, o
manevră politică prin care se urmărea dobândirea supremaŃiei în Europa
centrală şi a pus interesul naŃional al FranŃei mai presus de aspiraŃiile sale
religioase.
Aşa se explică şi încheierea unor alianŃe ale FranŃei
catolice cu Danemarca, Olanda şi Suedia protestante, împotriva unor state
catolice ca Austria şi Spania. Principiul raŃiunii de stat avea să domine
politica statelor în Europa în secolele următoare.
Un alt principiu stabilit în timpul războiului de 30 de ani
şi apoi prin pacea westfalică a fost cel al echilibrului de forŃe între principalii
actori ai vieŃii internaŃionale. Aceasta însemna formarea de coaliŃii suficient
de puternice pentru a menŃine forŃe egale pentru a preveni dominaŃia unui
stat asupra altora şi a evita sau limita conflictele.
Tratatele de la Westfalia au pus, de asemenea, bazele
concepŃiei suveranităŃii statelor naŃionale, ale unor norme privind
suveranitatea statelor, egalitatea în drepturi şi neamestecul în treburile lor
interne, care vor deveni treptat principii fundamentale ale dreptului
internaŃional. Pornind de la motivaŃia religioasă a războiului şi dorind să
stabilească independenŃa statelor din acest punct de vedere, atât faŃă de
Sfântul imperiu german, cât şi faŃă de papalitate, aceste principii şi norme
recunoşteau dreptul fiecărui stat de a se guverna potrivit intereselor şi
raŃiunii sale. Statele au devenit singurele sisteme politice legitimate, bazate
pe teritoriu propriu şi guvern independent. A fost consacrată independenŃa
Olandei şi a ConfederaŃiei cantoanelor elveŃiene, au fost stabilite norme
privind protecŃia unor minorităŃi religioase, ca şi garanŃii colective ale
independenŃei unor state( a Olandei de către FranŃa şi Suedia).
Această evoluŃie în planul relaŃiilor internaŃionale a
determinat şi apariŃia, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a unor
concepŃii privind normele care să guverneze aceste relaŃii, care au marcat
începerea formării dreptului internaŃional, aşa cum îl cunoaştem în prezent.
Personalitatea proeminentă din acest punct de vedere a fost Hugo Grotius; se
consideră că prin lucrarea De Jure Belli ac Pacis el a pus bazele dreptului
internaŃional modern. El a fost şi exponentul intereselor olandeze în
confruntarea cu Anglia privind navigaŃia pe mări şi oceane, prin lucrarea
„De Mare Liberum”, răspuns la o lucrare scrisă de John Sheldon, „De Mare
Clausum”.
Tratatele westfalice au conturat structura Europei
Centrale şi de Vest pentru aproape 100 de ani. Ele au marcat şi victoria
monarhiilor împotriva papalităŃii, au însemnat recunoaşterea principiilor
suveranităŃii şi egalităŃii statelor şi au introdus în politica mondială principiul
echilibrului dintre puteri ca mijloc de menŃinere a păcii.
2.După pacea de la Westfalia a urmat un şir de conflicte
militare în toată Europa, dar şi în afara continentului, mai ales pe mări şi
oceane, opunând alianŃe diferite, cu schimbări neaşteptate de parteneri.
Monarhii care conduceau statele în această perioadă urmăreau să-şi
lărgească domeniile, să-şi asigure dominaŃia asupra unor zone cât mai întinse
şi, desigur, să-i împiedice pe alŃii să dobândească prea mare putere. În
această perioadă, războaiele FranŃei cu Spania, Olanda, Anglia şi Austria
urmăreau hegemonia asupra continentului, cele ale Suediei în Nord Ńinteau
spre dominarea totală a bazinului baltic, în centrul şi sud-estul Europei
luptau pentru dominaŃie imperiile habsburgic şi otoman, iar pe mări şi
oceane avea loc confruntarea dintre Anglia şi Olanda pentru supremaŃie
navală.
În această perioadă se conturează politica Angliei de a
împiedica formarea oricărei dominaŃii pe continent, fie de către FranŃa prin
câştiguri teritoriale noi sau prin unirea tronurilor francez şi spaniol sub
acelaşi sceptru, fie de către Austria, în acelaşi mod. Totodată, Anglia începea
formarea unui uriaş imperiu colonial şi pentru aceasta avea nevoie să domine
mările şi oceanele. Vom întâlni în mod constant această politică a Angliei,
de a împiedica orice dominaŃie pe continent.
 Austria urmărea menŃinerea poziŃiilor sale în Germania
şi a habsburgilor la tronul Spaniei, participând cu toată forŃa la războiul de
succesiune. În răsărit, ea a reuşit să spargă asediul turc asupra Vienei în 1683
şi să obŃină mai multe victorii împotriva imperiului otoman. Se consideră că
Austria era un caz de supra angajare strategică, urmărind menŃinerea unui
teritoriu uriaş şi fragmentat, întins din Spania până în Estul Europei, pe care
nu-l putea apăra.
În urma păcii westfalice, FranŃa devenise puterea
dominantă în Europa. Ea urmărea în continuare să-şi extindă teritoriile,
pentru a obŃine frontiere naturale pe Pirinei şi Alpi, pe Rhin şi pe Canalul
Mânecii; în Răsărit, urmărea să profite de slăbirea Imperiului habsburgic şi
să încheie alianŃe cu Imperiul otoman, cu Rusia, Polonia, Suedia, astfel încât
Austria să fie angajată în această parte a Europei. În Vest, a încheiat alianŃe
când cu Olanda, când cu Anglia, dar a avut repetate războaie cu acestea. Cu
Anglia, mai ales, războaiele au atins o virulenŃă deosebită în timpul
războiului pentru succesiunea la tronul Spaniei şi s-au extins în Indii şi alte
zone din afara Europei. FranŃa s-a implicat în cele 28 conflicte armate care
au avut loc până la tratatele de la Utrecht, iar pe plan diplomatic şi politic s-a
implicat sistematic în ansamblul raporturilor internaŃionale. FranŃa avea şi
mijloacele să ducă o asemenea politică; statistici ale vremii relevă că FranŃa
dispunea de o populaŃie mai numeroasă decât ceilalŃi actori şi mobiliza forŃe
armate mult mai numeroase decât aceştia( 19 milioane locuitori în 1700 faŃă
de 8 milioane în Austria şi 9 milioane în Anglia, cu o armată de 350 mii în
1710 faŃă de 100 mii a Imperiului habsburgic şi 75 mii a Angliei).
Statisticile arată de asemenea o creştere semnificativă a populaŃiei şi a
armatei Prusiei, care va ajunge să o depăşească pe cea a Austriei. În ceea ce
priveşte flotele militare, va creşte continuu supremaŃia Marii Britanii.
Au avut loc în continuare războaie între FranŃa şi Spania,
respectiv FranŃa şi Olanda, care au dus la noi cuceriri teritoriale. FranŃa a
obŃinut frontiera pe Pirinei, precum şi unele teritorii din łările de Jos , apoi
Alsacia şi alte teritorii la dreapta Rhinului. Aeasta a determinat o mare
alianŃă împotriva FranŃei( Liga de la Augsburg, în care au intrat Austria,
Spania, Olanda, Savoia, Suedia, Anglia, numeroşi principi germani şi
italieni); a urmat un război de 11 ani, care s-a încheiat cu pacea de la
Ryswick(1697), prin care FranŃa renunŃa la łările de Jos, la Luxemburg şi la
unele teritorii de la dreapta Rhinului, dar păstra Strasbourgul.
În Est, în disputa pentru supremaŃie în zona Mării Baltice,
Suedia a întreprins mai multe războaie în Polonia şi Germania, ca şi
împotriva Rusiei, dar a fost silită să dea înapoi în faŃa alianŃei acestora.
Totuşi, ca urmare a înfrângerii Rusiei, prin pacea de la Kardis(1661), Suedia
şi-a menŃinut cuceririle în Livonia( Letonia de astăzi), ceea ce a întârziat
accesul Rusiei la Marea Baltică cu o jumătate de secol. Deşi Suedia devenise
sub regele Gustav Adolf cel mai mare producător de oŃel şi cupru din
Europa, datele de ansamblu privind populaŃia şi forŃele sale armate nu-i
permiteau să devină o mare putere. Se consideră că acŃiunile sale în centrul
Europei au fost un alt caz de supra-angajare strategică.
Regatul Poloniei, format dintr-un conglomerat de teritorii,
cu populaŃie neomogenă şi fără frontiere bine delimitate, a încercat să-şi
extindă dominaŃia în multe direcŃii, dar avea duşmani: la Nord Suedia, la
Vest Prusia şi Austria, la Sud Imperiul otoman, iar la Est Rusia. S-a angajat
în multe războaie, mai ales împotriva Turciei, cu rezultate parŃiale. În 1683 a
încheiat cu Austria o alianŃă, în urma căreia a sprijinit Austria în înlăturarea
asediului otoman asupra Vienei, iar în 1684 a intrat în Liga Sfântă, împreună
cu Austria şi VeneŃia, şi va fi parte la victoria de la Zenta împotriva
otomanilor, semnând pacea de la Karlowitz.
După pacea de la Westfalia, Austria şi-a canalizat
expansiunea spre Sud-Est; înaintarea Austriei şi Rusiei spre Sud-Estul
continentului a determinat ceea ce a fost denumită timp de peste două secole
„chestiunea orientală”, a declinului şi prăbuşirii Imperiului otoman şi a
succesiunii la posesiunile acestuia. După mai multe campanii anti-otomane,
în 1687 Liga a provocat o înfrângere zdrobitoare turcilor la Mohacs, iar în
1688 a fost ocupat Belgradul.
Înaintând spre Sud-Est, Austria a urmărit să-şi extindă
dominaŃia asupra Banatului, Transilvaniei şi łării Româneşti. În 1686 Viena
a obŃinut dreptul de a avea garnizoane la Cluj şi Deva, iar dîn în 1691 a fost
adoptată Diploma Leopoldină, care garanta Transilvaniei un statut de
autonomie în cadrul Imperiului habsburgic. Această Diplomă confirma
privilegiile celor trei naŃiuni(unguri, saşi şi secui) şi drepturi pentru 4
religii(catolică, lutherană, calvină şi unitariană), dar nu şi pentru români,
populaŃia majoritară în Transilvania şi nici pentru religia ortodoxă.
În ciuda unei reveniri a Imperiului otoman şi a recuceririi
Belgradului în 1690, turcii vor suferi o nouă grea înfrângere la Zenta, urmată
de pacea de la Karlowitz din 1697, mediată de Anglia şi Olanda, încheiată
prin mai multe tratate bilaterale cu Turcia. În stăpânirea Austriei au intrat
Regatul Ungariei şi Transilvania, dar Timişoara rămânea în posesia Turciei;
Polonia se angaja să evacueze Nordul Moldovei, dar redobândea teritoriile
pierdute anterior în zone din Sudul şi Vestul Ucrainei. Imperiul otoman
renunŃa la unele regiuni din DalmaŃia în favoarea VeneŃiei.
 Pacea de la Karlowitz a însemnat începutul decăderii
Imperiului otoman, extinderea poziŃiilor Austriei în Sud-Est şi intrarea
Rusiei în scena politică a continentului.
În Vest, începeau războaiele pentru ocuparea tronului Spaniei.
Regele Spaniei desemnase ca succesor un nepot al regelui FranŃei, impunând
condiŃii care menŃineau Regatul Spaniei separat. Parlamentul de la Paris a
votat însă în 1701 pentru menŃinerea dreptului acestuia la tronul FranŃei.
Aceasta ar fi însemnat extinderea dominaŃiei FranŃei pe continent. Au urmat
mai multe războaie, timp de 10 ani, care au opus FranŃa „Marii AlianŃe de la
Haga”. După mai multe înfrângeri suferite de francezi în Italia, łările de Jos
şi în America de Nord, FranŃa a acceptat o reglementare prin negocieri. S-a
ajuns la pacea de la Utrecht din 1713 între FranŃa pe de o parte şi Marea
Britanie, Olanda, Savoia, Portugalia şi Prusia pe de altă parte şi la tratatul de
la Rastadt din 1714 între FranŃa şi Austria. Regatul Spaniei rămânea separat,
Austria dobândea łările de Jos şi posesiunile spaniole în Italia(Napoli,
Milano, Sardinia), Anglia primea insulele Gibraltar şi Minorca în Spania şi
unele insule în America de Nord, Savoia era recunoscută drept regat şi
primea Sicilia, iar toate cuceririle FranŃei la dreapta Rhinului erau redate
Sfântului imperiu german.
Tratatele de pace de la Utrecht şi Rastadt au adus schimbări
importante în raportul de forŃe pe continent şi în poziŃia diferiŃilor actori.
Ele au marcat sfârşitul hegemoniei FranŃei pe continent. Se afirmau noi forŃe
în Europa: Regatul Unit al Marii Britanii( după unirea cu ScoŃia în 1707),
Rusia în Est şi Prusia în centrul Europei. Marea câştigătoare era Marea
Britanie, care îşi întărea poziŃiile europene şi îşi forma un imens imperiu
colonial.
În Est, sub Petru I, Rusia reia încercările de a avea ieşire la
Marea Baltică şi se va extinde spre Sud. Dacă la începutul secolului 18
lupta cu Suedia, până la sfârşitul secolului încorporase Ucraina, iar în timpul
războiului de 7 ani era la marginile Berlinului şi participa la împărŃirea
Poloniei. Războiul nordic, care a durat 21 ani, între Rusia, Polonia şi
Danemarca, de o parte, şi Suedia, s-a încheiat prin pacea de la
Nystadt(1721), cu înfrângerea Suediei, în urma căreia Rusia a ocupat o bună
parte din Ńărmurile Mării Baltice şi început să-şi construiască o nouă capitală
la Petersburg. În Sud, Petru I începe războaiele cu turcii, care vor avea mari
consecinŃe pentru Ńările române. Astfel, Dimitrie Cantemir se aliază cu Petru
I împotriva turcilor; printr-un tratat din 1711, erau fixate frontierele
Moldovei între Dunăre şi Nistru, iar la Nord marginile Poloniei; în lupta de
la Stănileşti, în 1711, oştile ruse şi moldovene sunt însă înfrânte şi Rusia
încheie pacea cu Turcia în 1711 la Vadul Huşilor, confirmată prin tratatul
de la Adrianopole în 1713. Din 1713 Turcia introduce în Moldova, iar din
1716 şi în łara Românească, regimul fanariot.

Schimbări în raporturile de forŃe.

1.În perioada dintre tratatul de la Utrecht şi revoluŃia franceză,

au continuat războaie pentru schimbarea raportului de forŃe şi ocuparea de
noi poziŃii importante în Europa.
Noi războaie între Austria şi Turcia au dus noi înfrângeri ale
Imperiului otoman şi ocuparea Belgradului, iar prin pacea de la
Passarowitz(1718) intrau sub dominaŃia Vienei Banatul, zonele de Nord ale
Serbiei şi Oltenia. Între Rusia şi Austria s-a încheiat tratatul din 1726, prin
care se angajau să acŃioneze în comun pentru a împiedica revenirea pe
continent a Suediei, să perpetueze starea de instabilitate în Polonia şi să se
extindă în dauna Imperiului otoman. Această înŃelegere avea să aibă
consecinŃe asupra soartei Poloniei şi a Turciei, ceea ce avea să influenŃeze
direct şi soarta łărilor Române, care deveneau teatru de luptă între cele trei
imperii.
Austria şi Rusia au acŃionat împreună în criza dinastică din
Polonia, când noul rege desemnat cu sprijinul FranŃei este înlăturat de
trupele ruseşti, acŃiune sprijinită de Viena. Deşi trupele austriece suferiseră
mai multe înfrângeri, pentru a evita intervenŃia Angliei în război FranŃa a
acceptat încheierea păcii de la Viena(1735), acceptând ca rege al Poloniei
persoana susŃinută de Austria, care însă renunŃa la unele teritorii în Italia.
Rusia dorea să reia înaintarea sa spre Marea Neagră; ea va
începe un nou război cu Turcia în 1735, iar Austria va intra şi ea în război.
FranŃa a acordat sprijin diplomatic Turciei, convocând o conferinŃă
diplomatică la Nemirovo(1737), la care participau cele trei imperii, dar şi
FranŃa, Marea Britanie şi Olanda. PretenŃiile Rusiei includeau, între altele,
neatârnarea łărilor Române sub protecŃia sa, iar ale Austriei să i se atribuie
łara Românească până la DâmboviŃa şi o parte din Moldova. Pentru prima
dată se ridica problema scoaterii łărilor române de sub suzeranitatea
Turciei, desigur cu trecerea lor sub dominaŃia altor imperii. Negocierile au
continuat, ca şi războiul; Rusia obŃinea succese, dar Imperiul habsburgic era
în situaŃie dificilă. Când turcii au ajuns în faŃa Belgradului, s-a încheiat
pacea de la Belgrad(1739), prin tratate separate . Prin tratatul cu Austria, se
stabilea că Belgradul reintra sub stăpânire turcească, iar Banatul rămânea
sub ce a Austriei; Oltenia reintra în graniŃele Tării Româneşti. Prin tratatul
cu Rusia, aceasta renunŃa la cuceririle sale de la Vest de Bug, ca şi la
prezenŃa şi construirea de nave în Marea de Azov şi în Marea Neagră.
Moldova primea înapoi cetatea Hotin.
Tratatele de la Belgrad marcau o anumită revenire a PorŃii;
ambiŃiile Austriei şi Rusiei spre Sud-Est erau stopate, ca urmare a acŃiunii
FranŃei, care a acŃionat din nou pentru a menŃine echilibrul de forŃe pe
continent.
Un alt episod al confruntării pentru dominaŃie în Europa a fost
succesiunea vieneză. Impăratul austriac emisese din 1713 „Pragmatica
SancŃiune”, prin care deroga de la Legea Salică, în sensul că succesiunea la
tron putea avea loc şi pe linie femeiască, pentru ca fiica sa Maria Tereza să-i
poată succeda, prezervând toate domeniile habsburgilor.
La moartea lui Carol al VI-lea, mai mulŃi alŃi prinŃi au pretins
succesiunea la tron. Profitând de situaŃie, Prusia a ocupat Silezia, iar Spania
a atăcat posesiuni austriece în Italia. S-a încheiat o alianŃă împotriva
monarhiei habsburgice, trupele franco-bavareze invadând Austria. Maria
Tereza, retrasă în Ungaria, a primit sprijinul nobilimii ungare; la sfatul Marii
Britanii ea a acceptat cedarea Sileziei către Prusia, în schimbul ieşirii
acesteia din alianŃă. Trupele austriece au reocupat Boemia şi au atăcat
Bavaria. Marea Britanie a atăcat posesiunile franceze de peste mări. S-a
format o nouă coaliŃie, în care intrau Austria, Anglia, Saxonia şi Sardinia
OstilităŃile s-au încheiat prin pacea de la Aachen, în 1748; se
recunoştea poziŃia Mariei Tereza ca împărăteasă a Austriei, se consacra
apartenenŃa Sileziei la Prusia. Între FranŃa şi Anglia se restabilea statu-quo-
ul teritorial de dinainte de război. Acest episod nu aducea mari modificări
teritoriale, nici în raportul de forŃe pe continent, cu excepŃia apartenenŃei
Sileziei la Prusia, care avea să ducă şi la schimbări în raporturile de forŃă
între Austria şi Prusia.
După 1748, Anglia a acŃionat pentru crearea unei alianŃe
împotriva FranŃei, încheind în 1755 0 alianŃă cu Rusia şi în 1756 una cu
Prusia. Rusia a denunŃat însă tratatul cu Anglia şi a încheiat alianŃa cu
Austria. La rândul său, FranŃa s-a orientat spre o alianŃă cu Austria, în
condiŃiile în care flota engleză o atăca pe cea franceză. Austria a propus
FranŃei reluarea unei părŃi a łărilor de Jos, în schimbul sprijinului pentru
recuperarea Sileziei. A urmat şi alianŃa între FranŃa şi Rusia, din 1756.
Astfel a fost pregătit războiul de 7 ani(1756-1763). Anglia a
dus războiul mai ales în America de Nord şi în India; ca urmare, Prusia a
trebuit să înfrunte singură forŃele coaliŃiei. Deşi cu o armată mult mai puŃin
numeroasă, regele Frederic cel Mare, prin superioritate în organizare,
disciplină şi comandament a câştigat 7 din cele 10 bătălii. DefecŃiunea
Rusiei, în 1761, ca urmare a venirii la tron a unui admirator al lui Frederic,
a salvat însă Prusia de la epuizare. În războaiele de peste mări, FranŃa
pierdea Canada şi posesiunile sale din India.
Războiul a luat sfârşit prin pacea de la Paris din 1763 între
Anglia şi FranŃa, prin care se recunoştea pierderea Canadei şi a majorităŃii
posesiunilor din India, deci FranŃa pierdea primul său imperiu colonial. Între
Prusia şi Austria s-a încheiat tratatul de la Hubertsburg, prin care Silezia
rămânea a Prusiei. FranŃa era marele perdant, iar Prusia devenea una din
marile puteri ale continentului, deşi era ruinată .
2. În perioada următoare, principalele evenimente s-au
desfăşurat în Europa de Est şi Sud-Est. Ele au fost pregătite de tratatul
dintre Rusia şi Prusia din 1764. Rusia dorea alipirea teritoriilor ucrainene şi
beloruse, aflate sub stăpânire poloneză, iar în Sud a Crimeei şi altor zone
deŃinute de tătari. Prusia dorea sprijinul Rusiei împotriva Austriei şi
recunoaşterea apartenenŃei teritoriilor ocupate anterior. Se stabilea ca
teritoriile estice ale Poloniei să revină Rusiei, iar Pomerania poloneză să
revină Prusiei. Aceasta din urmă se angaja să rămână neutră în cazul unui
război între Rusia şi Turcia, chiar să acorde subvenŃii Rusiei.
În aceeaşi perioadă, Prusia şi Austria iniŃiau negocieri
privind participarea Austriei la o eventuală împărŃire a Poloniei. Marea
Britanie se angajase într-un conflict în America, pe care îl va pierde. FranŃa
nu reuşea să-şi recâştige poziŃiile în Polonia, iar alianŃa cu Austria pierduse
din interes. Preocupate de avansul Rusiei spre Sud, cele două au îndemnat
Turcia să înceapă ostilităŃile împotriva Rusiei. Războiul ruso-turc a început
în 1768 şi a durat 6 ani; a fost denumit „războiul polonez”, deoarece cele
două state îşi disputau mari teritorii din Polonia (Ucraina şi Lituania) şi
pentru că acest război ducea la prima împărŃire a Poloniei, asupra căreia
Rusia, Prusia şi Austria se înŃeleseseră deja.
În acest context, s-a pus şi problema soartei Moldovei şi
Munteniei. Au fost avansate diferite idei pe această temă: să fie atribuite
Poloniei, în schimbul teritoriilor pe care le pierdea; să fie anexate la Rusia;
să devină independente, sub protecŃia Rusiei; să treacă sub stăpânirea Rusiei
pentru 25 ani, până când Turcia va plăti despăgubiri de război Rusiei, să fie
retrocedate Imperiului otoman. Cel mai aprig adversar al trecerii
Principatelor române sub stăpânirea Rusiei era Austria; tensiunea dintre cele
două Ńări ameninŃa să escaladeze în conflict armat, în care să fie atrasă şi
Prusia. Regele Prusiei a propus ca, în locul anexării principatelor dunărene,
cele trei puteri să procedeze la împărŃirea Poloniei, care a avut loc în 1772,
fără nici o opoziŃie din partea altor state.
În legătură cu negocierile privind soarta principatelor
dunărene, acestea încep să-şi cristalizeze propriile poziŃii, formulând
cerinŃe privind independenŃa, unirea, garanŃii europene, un tablou
revendicativ care era adus la cunoştinŃa marilor puteri prin memorii şi o
corespondenŃă susŃinută.
Războiul ruso-turc s-a încheiat prin pacea de la Kuciuk-
Kainargi, în 1774. Potrivit acestui tratat, Hanatul Crimeei devenea
independent, iar Rusia se angaja să nu intervină în treburile sale( Rusia va
anexa Crimeea în 1783). Se asigura Rusiei ieşirea la Marea Neagră şi
navigaŃia flotei sale comerciale prin strâmtori. Poarta se angaja să protejeze
în mod constant religia creştină şi bisericile acesteia, iar reprezentantul
Rusiei la Istanbul dobândea dreptul de a interveni în favoarea creştinilor.
În ceea ce priveşte principatele dunărene, ele rămâneau
sub suzeranitatea Turciei, dar interveneau unele condiŃii: ele aveau dreptul să
aibă însărcinaŃi cu afaceri pe lângă Poartă, iar reprezentanŃii Rusiei puteau
interveni în favoarea lor.
Deşi se încheiase pacea, în 1775 Austria a obŃinut de la
Turcia, prin presiuni diplomatice, Bucovina, cu cetatea Sucevei . Se constată
în această perioadă o anumită apropiere între imperiile Ńarist şi habsburgic,
urmărind împărŃirea Imperiului otoman. Rusia dorea restabilirea fostului
imperiu bizantin, cuprinzând Grecia şi Ńările balcanice, iar la Nord până la
Dunăre; Austria dorea partea de Vest a Balcanilor, inclusiv Serbia, cu
Belgradul, Muntenegru şi Oltenia. FranŃa urma să fie atrasă în favoarea
acestui plan, primind Egiptul. Între Dunăre şi Nistru se preconiza formarea
unui stat tampon, cu denumirea vechii Dacii, cuprinzând Moldova şi
Muntenia până la Olt. Austria nu accepta însă instalarea Rusiei la Istanbul şi
în strâmtori, iar FranŃa nu dorea o prezenŃă habsburgică puternică în
Balcani.
În faŃa unei noi ameninŃări cu războiul, Turcia a acceptat
pierderea Crimeei. În 1787, însă, incitată de Anglia şi FranŃa, Turcia a
început un nou război pentru recuperarea Crimeei. Austria s-a raliat Rusiei şi
Turcia a pierdut din nou.
Ultimul sfert a secolului XVIII a însemnat apariŃia unei
noi puteri, în emisfera vestică. În America de Nord, Anglia poseda 13
colonii; după renunŃarea de către FranŃa la prezenŃa sa în America de Nord,
Anglia a decis să treacă o parte a cheltuielilor de război asupra coloniilor;
noile taxe şi înăsprirea regimului de colectare a provocat revolta coloniştilor.
În 1774 a avut loc un prim congres continental al coloniştilor, iar în 1775
primele ciocniri militare între ei şi trupele engleze. La al doilea congres al
coloniştilor s-a hotărât crearea armatei proprii, condusă de George
Washington; ulterior au declarat război Angliei. Deşi iniŃial se urmărea
autonomia comercială şi independenŃa fiscală, declanşarea războiului a dus
la proclamarea independenŃei de stat în 1776. DeclaraŃia de independenŃă
proclama pentru prima dată principiul suveranităŃii poporului.
După izbucnirea războiului, FranŃa şi Spania au început
să acorde sprijin coloniştilor. În 1778, după victoria americanilor de la
Saratoga, s-a încheiat un tratat de alianŃă cu FranŃa, care a intrat în război
împotriva Marii Britanii. Se consideră că acesta a fost factorul hotărâtor
pentru victoria coloniştilor. FranŃei i s-au alăturat în 1779 Spania şi în 1780
Olanda; Rusia nu s-a lăsat antrenată în conflict şi a proclamat neutralitatea
armată a navigaŃiei maritime. În aceste condiŃii, Anglia a început negocieri
de pace cu SUA, în 1782 a fost semnat armistiŃiul, iar în 1783 pacea de la
Versailles dintre Anglia şi FranŃa, prin care Anglia recunoştea independenŃa
SUA.
Războiul a adus Angliei înfrângerea şi pierderea unui imperiu în
America de Nord, plus unele insule şi teritorii în Africa în favoarea FranŃei;
aceasta din urmă a intrat însă în colaps economic şi politic, ceea ce a dus la
revoluŃia din 1789, care deschidea un nou capitol în istoria Europei.

SecŃiunea a 2-a- RevoluŃia franceză şi războaiele

napoleoniene
1.RevoluŃia franceză şi războaiele care au urmat au răscolit profund
continentul european şi au pus capăt sistemului relaŃiilor internaŃionale creat
prin pacea westfalică.
La 14 iulie RevoluŃia franceză a debutat prin asaltul asupra
Bastiliei. Adunarea NaŃională Constituantă franceză adopta la Paris în august
1789 DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului, care mergea mai departe
decât DeclaraŃia drepturilor din 1688 din Anglia şi DeclaraŃia de
independenŃă americană din 1788. Proclamând că „oamenii se nasc şi rămân
liberi şi egali în drepturi”, DeclaraŃia era o sfidare pentru cele trei puteri
absolutiste: Rusia, Prusia şi Austria. RevoluŃia înlăturase monarhia, ceea ce
era văzut ca o ameninŃare de cele trei monarhii. Anglia, pe de altă parte,
avea interesul de a împiedica FranŃa să obŃină poziŃii dominante pe
continent. Ca urmare, în decurs de 15 ani s-au format 6 coaliŃii anti-franceze.
Supusă atacului trupelor austriece şi prusace, Adunarea
Legislativă franceză proclama dreptul la autoapărare, ca normă a relaŃiilor
internaŃionale. Trupele invadatoare au fost oprite la Valmy (septembrie
1792), apoi înfrânte. Armatele franceze au eliberat teritoriul naŃional, apoi au
ocupat Savoia, Nisa şi malul stâng al Rhinului. Sub influenŃa RevoluŃiei
franceze, belgienii s-au răsculat împotriva dominaŃiei habsburgice şi au
izgonit trupele austriece. Pentru a împiedica ocuparea Belgiei de către
FranŃa, Anglia a sprijinit înăbuşirea răscoalei de către trupele austriece şi
prusace.
În răsărit, continuau acŃiunile pentru ocuparea de noi teritorii
şi întărirea poziŃiilor. Astfel, Prusia încheia o alianŃă cu Polonia, pentru a
prelua teritorii de la Austria. Anglia a sprijinit Austria, pentru a împiedica
întărirea Prusiei. Austria, la îndemnul Angliei, a oprit războiul cu Turcia şi a
încheiat pacea de la Şiştov(1791). AmeninŃând Turcia, Rusia a obŃinut , prin
pacea de la Iaşi din acelaşi an, cedarea teritoriului dintre Bug şi Nistru şi
cetatea Oceakov. În 1793 s-a ajuns la o a doua împărŃire a Poloniei între
Rusia, Austria şi Prusia, iar în 1795, după ce insurecŃia poloneză a fost
înfrântă de trupele ruseşti, la a treia împărŃire, Varşovia trecând sub
dominaŃia Prusiei. Fiind astfel ocupate, cele trei puteri absolutiste nu şi-au
putut folosi forŃele împotriva FranŃei republicane, în primii ani ai acesteia.
După executarea lui Ludovic al XIV-lea şi hotărârea
Parisului de a ocupa Olanda, în 1793, Anglia a format, printr-o mare acŃiune
politico-diplomatică, o alianŃă din care făceau parte cele trei monarhii,
Olanda, Spania, câteva state italiene şi germane. AmeninŃate din toate
părŃile, trupele franceze s-au retras din Olanda, iar în aprilie 1793 ConvenŃia
NaŃională a constituit Comitetul Salvării Publice, căruia i-a dat puteri
nelimitate. Cele două aripi ale republicanilor, Girondinii şi Iacobinii, au
intrat în conflict; Iacobinii, reprezentând orientarea radicală, au pus mâna pe
întreaga putere; începea ceea ce s-a numit regimul terorii, îndreptat
împotriva regaliştilor şi celor consideraŃi duşmani ai revoluŃiei. În plan
extern, a fost proclamată o politică militantă şi ambiŃioasă; FranŃa a
proclamat dreptul la războiul de eliberare a altor popoare împotriva regilor şi
a afirmat rolul său de a sprijini lupta lor.
Sub iacobini, FranŃa şi-a creat o armată de peste 750
mii oameni; trupele engleze şi germane care asediau cetatea Dunkerque au
fost înfrânte, ca şi cele austriece la stânga Rhinului. În Sud, la Toulon, unde
regaliştii erau sprijiniŃi de trupe şi nave engleze şi spaniole, FranŃa
republicană era victorioasă sub comanda ofiŃerului de artilerie de 24 ani,
Napoleon Bonaparte. Disensiunile interne din rândul iacobinilor au
determinat însă schimbări şi în politica externă. În 1794 Robespierre şi
apropiaŃii săi au fost decapitaŃi, iar în 1795 ConvenŃia NaŃională s-a
autodizolvat. În locul ei s-a format Directoratul, care va guverna FranŃa în
perioada 1795-1799.
În 1795, coaliŃia anti-franceză s-a destrămat. Prin pacea
de la Basel, Prusia, Olanda şi Spania au ieşit din război; FranŃa intra în
posesia łărilor de Jos austriece şi a părŃii din stânga Rhinului, iar Olanda
devenea stat dependent de FranŃa, sub numele de Republica Batavia.
Anglia, Austria şi Rusia continuau războiul împotriva
FranŃei. Una din armatele franceze, trimisă împotriva Austriei, în Italia, sub
conducerea lui Napoleon, a obŃinut victorii importante, care au dus la pacea
de la Campo Formio(1797) şi la noi cuceriri. Pentru a lovi în interesele
Angliei, Directoratul a autorizat preluarea unor colonii britanice, mai ales a
Egiptului, de unde putea fi ameninŃată dominaŃia engleză în India. În 1798 a
început campania din Egipt, pe care Napoleon l-a ocupat în urma unor
victorii strălucite. Deşi flota franceză a fost distrusă de amiralul Nelson la
Abukir, Napoleon a continuat campania în Orient, dar nu a reuşit să ocupe
Accra (teritoriul Siriei de astăzi).
O nouă coaliŃie anti-franceză, formată din Anglia, Austria,
Rusia şi Turcia a adus francezilor înfrângeri peste tot, în timp ce Napoleon
se afla în Orient. Ruşii sub comanda lui Suvorov au intrat în ElveŃia şi Italia,
o armată anglo-rusă a invadat Olanda, iar austriecii se pregăteau să intre în
Alsacia.
2. Aflând despre această situaŃie catastrofală, Napoleon a părăsit
Orientul şi în noiembrie 1799, printr-o lovitură militară, a dizolvat
Directoratul, înlocuindu-l cu Consulatul, el devenind Prim-consul,
concentrând astfel întreaga putere în mâinile sale. Pe plan intern, perioada
Consulatului(1799-1804) a adus în FranŃa o serie de reforme administrative,
juridice, economice şi sociale profunde, între care Codul civil din 1804,
numit „Codul lui Napoleon”, care consfinŃea în plan juridic o serie de
cuceriri ale revoluŃiei, ca egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii, toleranŃa
religioasă, abolirea feudalismului şi emanciparea iobagilor. Aceste reforme
duceau mai departe revoluŃia franceză; ele au fost impuse în toate Ńările care
au intrat sub puterea lui Napoleon şi nu au mai fost anulate nici după
restaurarea Burbonilor.
În plan extern, Napoleon a decis să înfrângă mai întâi Austria;
În 1800, trupele conduse de el au zdrobit armata austriacă la Marengo, iar
după o nouă înfrângere la Hohenlinden(Germania), Austria a încheiat pacea
separată cu FranŃa la Luneville(1801), în urma căreia treceau în stăpânirea
FranŃei stânga Rhinului, łările de Jos austriece şi Italia. În acelaşi an s-a
încheiat un tratat de pace cu Rusia, în 1802 tratate cu Anglia la Amiens şi
apoi cu Turcia, prin care se recunoşteau toate cuceririle FranŃei de după
1792.
În 1803 erau însă reluate ostilităŃile între FranŃa şi Anglia. Se
forma o nouă coaliŃie împotriva FranŃei, cuprinzând Anglia, Austria, Rusia şi
Suedia. Un complot pentru restaurarea Burbonilor îi oferă lui Napoleon, care
devenise Prim- consul pe viaŃă în 1802, prilejul de a se proclama împărat al
FranŃei, la rugămintea Senatului, aprobată apoi prin votul majorităŃii
poporului francez.
Aflând de formarea noii coaliŃii, Napoleon se îndreaptă asupra
Austriei, pe care o înfrânge la Ulm(1805) şi ocupă Viena; apoi zdrobeşte la
Austerlitz trupele combinate austro-ruse. Austria este obligată să se retragă
din coaliŃie şi să accepte un tratat de pace umilitor la Pressburg(Bratislava)
din acelaşi an. În 1806 Napoleon hotăra constituirea unei confederaŃii a
Rhinului , care cuprindea 27 state germane, sub protectoratul său, ceea ce
însemna sfârşitul Sfântului imperiu roman de naŃiune germană. Ca răspuns,
regele Prusiei i-a cerut ultimativ lui Napoleon să-şi retragă trupele în stânga
Rhinului. Napoleon a pătruns rapid în Prusia şi a înfrânt trupele prusiene în
luptele de la Jena şi Auerstadt la 14 octombrie 1806 şi apoi a intrat triumfal
în Berlin. În 1807, Napoleon îi învinge pe ruşi la Friedland, după care se
încheie tratatul de pace şi alianŃă cu Ńarul Alexandru I la Tilsit. Prusia era
redusă la jumătate din întinderea sa anterioară, iar pe teritoriile care îi
reveniseră după împărŃirea Poloniei a fost creat Marele Ducat al Varşoviei,
subordonat FranŃei, care va exista până în 1814.
Prin pacea de la Tilsit, FranŃa recunoştea Rusiei libertate de
acŃiune completă în bazinul baltic şi în Sud-Estul Europei, în strâmtori şi în
Asia Mică, iar Rusia adera la blocada contra Angliei, îi declara război şi îi
închidea piaŃa.
Încercarea lui Napoleon de a institui o blocadă completă
împotriva Angliei l-a condus la ocuparea Portugaliei şi apoi a Spaniei. În
Spania, trupele franceze au întâlnit o opoziŃie puternică şi îndelungată,
sprijinită de englezi, care le-au silit să se retragă dincolo de Pirinei.
În jocurile politice legate de menŃinerea dominaŃiei sale în
Europa, Napoleon a inclus şi Principatele române, promiŃându-le când
Austriei, ca o compensaŃie pentru pierderile suferite, când Turciei, pentru a o
opune Rusiei, când Rusiei, care după un nou război cu Turcia(1806-1812) a
obŃinut acordul lui Napoleon asupra frontierei pe Prut, ceea ce a însemnat
ruperea Basarabiei din trupul Moldovei(tratatul ruso-turc din 1812).
AlianŃa ruso-franceză începea însă să se clatine; Rusia a
refuzat să încheie o alianŃă ofensivă împotriva Austriei şi nu şi-a respectat
angajamentele privind blocada contra Angliei.
Austria declara din nou război FranŃei, când aceasta era
ocupată în Spania. A fost din nou înfrântă în bătălia de la Wagram, în 1809
pacea de la Schonbrun stabilea condiŃii grele. A fost punctul culminant al
puterii lui Napoleon; situaŃia FranŃei începe să se deterioreze după ce, în
1810, anexează Olanda şi oraşele hanseatice-Hamburg, Bremen, Lubeck,
devenind şi putere la Marea Baltică. Se profila un conflict de mari proporŃii
între Rusia şi FranŃa. În martie 1812 Napoleon a încheiat tratate cu Austria şi
Prusia, iar în iunie , în fruntea unei armate de 600 mii oameni, a trecut râul
Niemen, începând campania din Rusia. După o luptă crâncenă la Borodino,
care nu a decis soarta războiului, Ruşii s-au retras, iar Napoleon a ocupat
Moscova. După eşuarea tentativei de a negocia cu Rusia, a început
retragerea armatei din Rusia. HărŃuită de trupele ruse şi decimată de o iarnă
cumplită, armata franceză ajungea la Niemen doar cu 1/6 din efectivele sale.
Napoleon a format în grabă o armată de 140 mii oameni, dar a fost înfrânt la
Leipzig în octombrie 1813, iar în martie 1814 trupele austro-pruso-ruso-
suedeze au intrat în Paris. La 6 aprilie Napoleon a abdicat şi pe tronul
FranŃei a fost adus Ludovic al XVIII-lea. Napoleon era exilat pe insula Elba,
lângă coastele Italiei.
În martie 1814, Anglia, Rusia, Austria şi Prusia încheiaseră
tratatul de la Chaumont prin care se obligau să nu încheie pace separată cu
FranŃa, să continue lupta până la capitularea acesteia şi să o limiteze la
frontierele sale din 1792.
Napoleon a părăsit însă Elba şi, pe valul unui entuziasm
popular, a revenit în Paris în martie 1815 şi a format o nouă armată. Aceasta
a fost însă înfrântă la Waterloo de trupele engleze, germane şi olandeze,
aflate sub comanda ducelui de Wellington. La 15 iunie Napoleon s-a predat
englezilor, a fost exilat pe insula Sfânta Elena, în Atlanticul de Sud unde va
deceda în 1821.

Congresul de la Viena.

În toamna lui 1814 au început negocierile de la Viena, cu

participarea multor regi, nobili şi militari. Principalii negociatori au fost însă
Metternich pentru Austria, Castlereagh pentru Anglia, Hardenberg pentru
Prusia, Nesselrode pentru Rusia şi Talleyrand pentru FranŃa. Actul final de la
Viena va fi semnat şi de Suedia şi Portugalia. S-au impus Metternich, care a
prezidat lucrările şi a avut un rol determinant în cristalizarea sistemului de
raporturi internaŃionale pentru următoarele decenii, şi Talleyrand care, deşi
reprezenta Ńara înfrântă, folosind contradicŃiile între celelalte puteri, a reuşit
să menŃină statutul de mare putere al FranŃei, ceea ce îi va permite să fie
primită ulterior în Concertul Europei, instituit prin acordurile de la Viena.
Actul final şi cele 17 documente diverse, semnate la Viena, se
caracterizează prin următoarele aspecte mai importante:
a) Deşi Ńarul Alexandru I propusese Angliei stabilirea de regimuri
constituŃionale în Europa şi angajamente privind renunŃarea la forŃă şi
recurgerea la arbitraj pentru rezolvarea disputelor, acordurile încheiate au
dat expresie principiului echilibrului puterilor pe continent, susŃinut de
Anglia, mai ales stabilirea unor aranjamente teritoriale şi a unei alianŃe
permanente, care să facă imposibile intervenŃia şi presiunile FranŃei în
Centrul Europei.
b) FranŃa revenea la graniŃele anterioare revoluŃiei. Anglia ieşea
din războaie întărită; îşi extindea imperiul colonial în Asia şi Africa, lua în
stăpânire Malta şi insulele Ionice, putând astfel interveni mai des în treburile
Imperiului otoman, şi îşi consolida statutul de primă putere maritimă în
lume. Rusiei i se recunoştea stăpânirea asupra Finlandei şi a Ducatului
Varşoviei; se crea un regat al Poloniei, subordonat Rusiei, Ńarul fiind şi
regele Poloniei. Austria a fost de asemenea unul din marii câştigători ai
războaielor napoleoniene: ea a incorporat teritorii ca Triest, Tirolul,
DalmaŃia, Stiria, Lombardia, VeneŃia şi GaliŃia, întărindu-şi influenŃa şi
autoritatea în Italia; soluŃiile adoptate privind viitorul Europei, impuse de
Metternich, îi erau favorabile. Prusia se întărea, primind Westfalia, o parte a
Saxoniei şi Marele Ducat al Poznaniei, ceea ce va stimula şi facilita
viitoarele acŃiuni de unificare a Germaniei.
Spania, nemulŃumită de Actul final, a refuzat să-l semneze. Era
recunoscută independenŃa ElveŃiei, mărind teritoriul său de la 19 la 22
cantoane şi era consacrată neutralitatea ElveŃiei. Marii perdanŃi erau Polonia,
care rămânea sub ocupaŃie rusă, austriacă şi prusacă, doar Cracovia fiind
oraş liber şi neutru sub protecŃia Rusiei, şi Italia, care continua să fie divizată
în 10 state distincte.
c) Actele Congresului stabileau noi structuri ale echilibrului pe
continent şi chiar proclamau şi urmăreau conştient acest echilibru.
Un element central a fost constituirea ConfederaŃiei germane,
formată din 34 state şi unele oraşe libere, cu o politică şi o strategie comună
de apărare, cu o Dietă prezidată de Austria; era o creaŃie ingenioasă, prea
puternică pentru a fi atacată de FranŃa şi pre slabă şi descentralizată pentru a-
şi ameninŃa vecinii. Era preîntâmpinată unificarea Germaniei, dar şi
ameninŃarea FranŃei. Era însă o primă etapă către unificarea Germaniei.
d( Acest echilibru necesita noi structuri instituŃionale, pentru
a-l menŃine. Congresul a dus la crearea a două structuri: Sfânta AlianŃă a
celor trei-Rusia, Austria şi Prusia şi Cvadrupla AlianŃă, incluzând şi Marea
Britanie. Cele patru puteri au hotărât să Ńină în viitor congrese „pentru a se
consulta asupra intereselor lor comuneşi a examina măsurile adecvate pentru
a asigura liniştea şi prospeitatea popoarelor şi menŃinerea păcii”. Sfânta
AlianŃă grupa puteri absolutiste, conservatoare, care urmăreau să restaureze
vechile dinastii înlăturate de Napoleon, reafirmau legitimitatea acestora şi
proclamau dreptul la intervenŃie externă împotriva revoluŃiei, oriunde s-ar
produce( drept consfinŃit de Congresul de la Troppau, 1820), invocând
precepte religioase. Metternich a transformat această idee într-un proiect
care conducea la obligaŃia de a menŃine stau-quo-ul în Europa. O altă
semnificaŃie a ei a fost de a introduce un element de constrângere morală în
raporturile dintre marile puteri, pentru a evita conflictele între ele.
Marea Britanie nu a acceptat două dintre ideile care stăteau la
baza Sfintei AlianŃe: stabilirea unui drept general, chiar a unei obligaŃii de a
interveni în afacerile interne ale altor state, şi asumarea angajamentului de a
acŃiona împotriva unor ameninŃări definite în termeni abstracŃi. Ca urmare,
Anglia a propus congrese ale miniştrilor de externe pentru trecerea în revistă
a situaŃiei pe continent. A luat naştere astfel sistemul de congrese care se vor
reuni anual, urmărind să stabilească consensul marilor puteri asupra
problemelor care apăreau şi să le trateze pe bază multilaterală, ceea ce s-a
numit Concertul Europei. Deoarece cele trei puteri absolutiste tindeau în fapt
spre o guvernare a Europei, Anglia nu va mai participa la congrese după
1820. În viitor, Concertul Europei desemna mai ales manifestări ale Sfintei
AlianŃe.
e) În ciuda înŃelegerilor dintre aliaŃi, în ianuarie 1815 , între
FranŃa, Austria şi Anglia s-a încheiat un acord secret împotriva Rusiei.
Talleyrand, care-l iniŃiase, urmărea să destrame alianŃa de la Chaumont şi să
oprească expansiunea teritorială a Rusiei, Austriei şi Prusiei. Putea să aibă
loc un nou război, între aliaŃi, pe care însă revenirea lui Napoleon din insula
Elba l-a oprit.
Reglementările Congresului de la Viena au avut un impact
major asupra sistemului relaŃiilor europene. Ele au marcat totodată
dezvoltări importante în evoluŃia dreptului internaŃional. A urmat cea mai
lungă perioadă de pace pe care Europa a cunoscut-o până atunci. Congresul
de la Viena a pus bazele acŃiunii colective a celor cinci puteri europene, în
cadru a ceea ce s-a numit Concertul European.
A fost adoptat de asemenea Regulamentul cu privire la rangul
reprezentanŃilor diplomatici.
Actul final al Congresului de la Viena exprima pentru prima
dată sentimentul apartenenŃei la o comunitate europeană, chiar dacă nu-i
dădea o structură organizatorică.
 SecŃiunea a 3-a-Europa, de la Congresul
de la Viena la pacea de la Paris(1856).
1. Ordinea internaŃională stabilită la Viena avea să sufere,
desigur, schimbări, inclusiv în raporturile de forŃe între marile puteri. Cu
toate acestea, ea se va menŃine până la războiul Crimeei şi pacea de la Paris.
Raporturile de putere erau determinate în această perioadă de
mai mulŃi factori, între care : revoluŃia industrială în Europa şi crearea de
reŃele comerciale şi financiare continentale şi transoceanice, axate mai ales
pe Anglia; intensificarea războaielor coloniale şi împotriva popoarelor mai
puŃin dezvoltate, însoŃite de penetrarea economică; creşterea puterii militare
şi navale, ca urmare a tehnologiilor create de revoluŃia industrială.
Cea mai dinamică economie din 1750 până în 1900 a fost cea a
Marii Britanii, care a beneficiat de un start mai timpuriu al revoluŃiei
industriale; la jumătatea secolului XIX, Anglia avea 53% din producŃia
mondială de oŃel şi 50% din cea de cărbune, 1/5 din comerŃul mondial şi 2/5
din cel cu produse industriale şi 1/3 din flota mondială, creştea enorm
puterea financiară a Ńării.
SUA au obŃinut de asemenea succese foarte mari; în 1900 au
ajuns să depăşească ponderea Marii Britanii în producŃia industrială a lumii;
de asemenea, Germania avea să progreseze semnificativ, ajungând după
unificare cu a treia producŃie industrială, după Anglia şi SUA. În schimb
Austria şi Rusia se menŃin la nivele scăzute, datorită unor societăŃi
conservatoare, cu raporturi economice învechite. FranŃa, în ciuda unei
creşteri însemnate a producŃiei industriale pe locuitor, rămânea în 1900 la
un procentaj modest din producŃia mondială.
În aceeaşi perioadă, producŃia industrială a Ńărilor de pe alte
continente a scăzut dramatic, scădere ilustrată mai ales de China şi India, în
perioada în care se extindea sistemul colonial. Dacă în 1800 Europa ocupa
35% din suprafaŃa uscatului, în 1878 această cifră se ridica la 67%, iar în
1914 la 84%.
Ca forŃe militare, Rusia întreŃinea în această perioadă cea mai mare
armată, urmată de FranŃa şi Germania. Practic, în 1815 pe continent erau
două forŃe militare: Rusia, ca forŃă terestră şi Marea Britanie, ca flotă
militară şi comercială.
În această perioadă are loc un nou val al colonizării, fie sub forma
ocupaŃiei şi administrării directe (FranŃa în Algeria), fie sub forma unor
acorduri de protectorat, de capitulaŃii, de concesiuni sau închirieri. De-a
lungul secolului XIX puterile europene şi-au împărŃit practic Asia şi Africa;
în America Latină orice proiecte de acest gen au fost blocate de doctrina
Monroe, lansată de preşedintele SUA în 1823, cerând statelor europene să nu
considere continentul american ca obiect al unei colonizări viitoare.
2.Cel mai important obiectiv al Sfintei AlianŃe era împiedicarea
unei noi revoluŃii în FranŃa şi menŃinerea reglementărilor teritoriale din
1815, astfel încât împiedice orice încercare a FranŃei de a modifica acest nou
echilibru teritorial. Al doilea obiectiv, urmărit de puterile conservatoare, era
de a menŃine structurile prerevoluŃionare şi de a le restabili unde fuseseră
modificate. Aceasta însemna şi menŃinerea statu-quo-ului teritorial, căci
multe din mişcările revoluŃionare vizau eliberarea naŃională a unor popoare
aflate sub stăpânirea imperiilor austriac, rus şi turc şi formarea de state
independente. Primele contradicŃii între marile puteri se vor manifesta în
legătură cu aceste mişcări.
Sfânta AlianŃă a Ńinut 4 congrese; la Aachen(Aix-la Chapelle),
în 1818, cele 4 puteri au decis să retragă trupele de ocupaŃie din FranŃa, pe
care au primit-o în sistemul creat de Congresul de la Viena; la Troppau în
1820, cu o continuare la Laibach(Liubliana) în 1821, fără participarea Marii
Britanii, se adopta principiul intervenŃiei împotriva mişcărilor revoluŃionare,
pentru păstrarea „ordinei legitime”, iar la Laibach erau dezavuate mişcarea
lui Tudor Vladimirescu şi Eteria. În 1821 Austria intervenea în forŃă în
regatele Neapole şi Piemont şi restabilea monarhia; Rusia şi Turcia au
înfrânt Eteria şi mişcarea lui Tudor Vladimirescu. La Verona, în 1822, s-a
prevăzut intervenŃia militară în Spania, pe care au efectuat-o trupele
franceze; în 1828 FranŃa va interveni în acelaşi scop în Portugalia; Anglia şi
FranŃa s-au opus intenŃiei Rusiei de a pune în discuŃie situaŃia Greciei, ca şi
organizării unui congres pentru reglementarea conflictului turco-grec; de
asemenea, nu s-a aprobat cererea FranŃei de a interveni în America de Sud
împotriva mişcărilor de eliberare faŃă de Spania. AcŃiuni ale Sfintei AlianŃe
vor continua şi după 1822, dar vor fi marcate de disensiuni tot mai puternice
între puterile absolutiste şi Marea Britanie şi FranŃa.
Marea Britanie va urmări constant menŃinerea statu-quo-ului
teritorial şi a echilibrului de putere în Europa. Va urmări cu atenŃie mişcările
FranŃei în Mediterana, cu deosebire în legătură cu Egiptul; va sprijini
menŃinerea Imperiului habsburgic, pe care îl considera necesar pentru
balanŃa de forŃe în centrul şi sudul Europei; va sprijini menŃinerea Imperiului
otoman, ca obstacol important în calea pătrunderii Rusiei spre strâmtori, spre
Balcani şi spre Orient. Ea va sprijini unele mişcări revoluŃionare care tindeau
să slăbească Rusia, dar nu şi intervenŃia Rusiei în favoarea grecilor în 1821,
pentru a evita pătrunderea Rusiei în Mediterana şi intervenŃia FranŃei în
Spania sau în America de Sud, împotriva mişcărilor revoluŃionare. În acelaşi
timp, Anglia a aprobat înfrângerea revoluŃiei din Imperiul habsburgic de
către trupele ruse, iar în 1850 nu s-a opus intervenŃiei trupelor austriece
contra mişcărilor de emancipare din Italia. În schimb, a sprijinit lupta pentru
independenŃa Greciei şi a cerut Turciei să o accepte, pentru a slăbi influenŃa
Rusiei în Balcani. Va avea poziŃii oscilante şi contradictorii în legătură cu
unirea Principatelor Române.
Imperiul habsburgic dorea menŃinerea rezultatelor obŃinute la
Viena. Acestea îi asigurau preponderenŃă în cadrul ConfederaŃiei germane,
influenŃă decisivă în statele italiene şi înaintare strategică în Balcani.
Urmărea menŃinerea echilibrelor stabilite, deoarece se afla în calea tuturor
furtunilor, cu instituŃii aflate în contradicŃie cu ideile liberale care creşteau în
intensitate, deoarece poziŃia sa era ameninŃată în Germania de Prusia, Rusia
putea pretinde că sprijină populaŃiile de origine slavă din Balcani, iar FranŃa
putea dori să-şi reia controlul în centrul Europei. De aceea, Metternich a
urmărit să evite crizele ori să le îndepărteze de Austria şi să convingă pe
aliaŃi că mişcările revoluŃionare sun cel mai mare pericol şi pentru ei.
Rusia, a cărei poziŃie ieşise întărită, a fost un stâlp al ordinii
create de Congresul de la Viena. Ea avea interese în Europa centrală şi de
Vest, în Europa de Sud-Est, precum şi spre Caucaz, Asia Centrală şi Orientul
Îndepărtat. Se va afla alături de Austria în acŃiunea de înăbuşire a mişcărilor
revoluŃionare din 1848, alături de Turcia în înfrângerea revoluŃiei lui Tudor
Vladimirescu şi a Eteriei, Va dezvolta raporturi de colaborare cu SUA,
încheind în 1824 un tratat prin care stabileau frontierele şi drepturile
reciproce pe coasta de Vest şi Nord- Vest a Pacificului. Prioritară rămânea
însă politica de extindere teritorială şi de dominaŃie pe seama Imperiului
otoman.
Prusia îşi consolidase statutul de stat independent. A fost
activă în cadrul Sfintei AlianŃe, iar în cadrul ConfederaŃiei germane îşi va
disputa prudent întâietatea cu Austria. După războiul Crimeei, în 1854, va
încheia cu Austria şi ConfederaŃia germană un tratat care califica drept casus
belli ocuparea îndelungată a Principatelor Române de către Rusia.
FranŃa a urmărit să-şi depăşească statutul de Ńară învinsă, cu
trupe străine pe teritoriul său; din 1818 a fost primită în Concertul Europei,
dar va plăti trimiŃând o armată de 10 mii oameni în Spania pentru a pune
capăt revoluŃiei, în ciuda opoziŃiei Angliei. Va pătrunde în Nordul Africii şi
îşi va întări poziŃiile în Mediterana, va urmări să preia unele colonii spaniole
în America de Sud, ceea ce va urgenta proclamarea doctrinei Monroe. Spre a
nu rămâne izolată, va semna alături de Anglia, Rusia, Austria şi Prusia
ConvenŃia din 1841 cu Imperiul otoman în problema strâmtorilor, care
îndepărta Rusia de strâmtori şi FranŃa de malurile Nilului.
 Imperiul otoman va continua să decadă, mai ales sub
presiunea Rusiei. Prin recunoaşterea independenŃei Greciei, începea procesul
de eliberare a popoarelor din această zonă şi de formare de state
independente. Acest declin va fi numai temporar stopat prin înfrângerea
Rusiei în războiul Crimeei.
Statele Unite ale Americii se consolidează ca stat
independent şi se extind. După două războaie cu Mexicul(1836, 1846-1848)
au intrat în componenŃa SUA Texasul, New Mexico, California, Nevada,
Utah, Arizona şi părŃi din Colorado şi Wyoming. Şi-au declarat hotărât
opoziŃia faŃă de orice noi tentative ale puterilor europene de a-şi constitui
colonii în America, proclamând doctrina Monroe în 1823.
Concertul European, format în urma Congresului de la
Viena, se va menŃine până în 1914, în ciuda războaielor care au mai avut
loc, asigurând o stabilitate relativă pe continent. Mecanismul marilor
congrese a permis formarea unor acorduri generale care excludeau dominaŃia
unică şi urmăreau pe cât posibil să evite războiul între marile puteri.

Afirmarea principiului naŃionalităŃilor.

1. Sfânta AlianŃă a înăbuşit multe din mişcările

revoluŃionare, menŃinând regimuri conservatoare în unele Ńări europene. Cu
toate acestea, ideile emancipării naŃionale a popoarelor aflate sub ocupaŃie
străină, ale depăşirii rânduielilor feudale au continuat să se manifeste şi s-au
reflectat treptat şi în relaŃiile internaŃionale. RevoluŃia franceză afirmase
conceptul de stat-naŃiune, pacea westfalică stabilise principiul suveranităŃii
cu privire la libertăŃile religioase, dar revoluŃiile franceză şi americană îl
îmbogăŃiseră cu alte aspecte privind viaŃa internă a statelor şi relaŃiile lor
internaŃionale.
Ca urmare, se va afirma tot mai mult principiul
naŃionalităŃilor, recunoscut complet după primul război mondial. Primii paşi
l-au făcut naŃiunile sud-americane: Brazilia, Argentina, Peru, Bolivia,
Columbia, Ecuador, Cuba, Chile şi-au proclamat independenŃa; au fost
ajutate de conflictele între Anglia şi Spania, dintre FranŃa şi Spania, ca şi de
opoziŃia SUA faŃă de colonialismul european, SUA urmărind de fapt
stabilirea unei sfere de dominaŃie proprie în America de Sud.
În Europa, în această perioadă procesul cunoaşte unele
momente semnificative, dar se va încheia numai după primul război
mondial. Italia va deveni stat unitar şi independent, înlăturând dominaŃia
habsburgică, Germania se va reuni sub steagul Prusiei, după înfrângerea
Austriei şi apoi a FranŃei, Belgia, care la Viena fusese atribuită Olandei, se
va răscula şi îşi va dobândi independenŃa, iar în Europa centrală şi de Sud-
Est vor apare într-un proces îndelungat şi dificil multe state independente,
pe ruinele celor trei imperii-otoman, habsburgic şi Ńarist.
În Balcani, emanciparea popoarelor va fi rezultatul luptei lor
împotriva imperiului otoman, împotriva dominaŃiei austriece şi a tentativelor
Rusiei de a acapara această zonă, în condiŃiile intervenŃiei altor mari puteri
europene care îşi promovau interese strategice proprii. Timp de câteva
decenii se va afla astfel în atenŃia cancelariilor ceea ce s-a numit „chestiunea
orientală”, care va cunoaşte evoluŃii multiple.
Chestiunea orientală a repus în discuŃie echilibrul de forŃe;
Anglia şi Austria erau interesate în menŃinerea statu-quo-ului în Balcani,
contra înaintării Rusiei spre Constantinopole; de aceea, Anglia a acŃionat
pentru recunoaşterea independenŃei Greciei.
Tratatul de pace de la Bucureşti din 1812 stipula autonomia
Serbiei, deşi Poarta îşi menŃinea unele garnizoane pe teritoriul Serbiei şi
continua să primească tribut. Mişcarea lui Tudor Vladimirescu, îndreptată
împotriva regimului turco-fanariot şi a ordinii feudale, deşi a fost înfrântă, a
avut semnificaŃia unei revoluŃii, ducând la înlăturarea regimului fanariot şi la
restaurarea domniilor pământene şi atrăgând atenŃia asupra dorinŃei de
emancipare a românilor. Ea se încadra în procesul revoluŃionar european, de
eliberare naŃională şi socială. Grecia îşi va dobândi independenŃa printr-o
luptă îndelungată; în 1822 o Adunare NaŃională de la Epidaur adopta
DeclaraŃia de independenŃă; în 1826 la Petersburg a fost semnat un protocol
anglo-rus, potrivit căruia Grecia urma să formeze un stat separat, cu
administraŃie internă proprie, sub suzeranitate turcească. Era o primă decizie
a unor mari puteri de desprindere a unui teritoriu din Imperiul otoman,
pentru a forma un stat separat. În 1827 FranŃa s-a alăturat iniŃiativei anglo-
ruse şi s-a încheiat tratatul de la Londra în problema greacă. La bătălia
navală de la Navarino, în 1827, o escadră anglo-franco-rusă a zdrobit flota
turcă, iar la ConferinŃa de la Londra din 1829 cele trei puteri recunoşteau
independenŃa Greciei ca stat. Turcia a acceptat această situaŃie prin tratatul
cu Rusia de la Adrianopol din 1829, în urma unui nou război ruso-turc.
Războiul ruso-turc şi pacea de la Adrianopole au adâncit
schimbarea raportului de forŃe în defavoarea Imperiului otoman şi au creat
noi condiŃii pentru lupta de emancipare a popoarelor din Balcani. Războiul
începea prin ocuparea łărilor române de către ruşi, tratatul restituia PorŃii
cele două principate şi alte teritorii ocupate de Rusia, dar asigura deplina
libertate a comerŃului pentru supuşii imperiului Ńarist pe posesiunile turceşti,
precum şi libera trecere a mărfurilor ruseşti prin strâmtori.
 În ceea ce priveşte Principatele Române, tratatul de la
Adrianopole prevedea că ele rămâneau sub suzeranitatea Turciei, dar şi sub
protectorat rusesc, sub ocupaŃie rusă drept gaj până la plata despăgubirilor de
război de către Turcia; Rusia ocupa gurile Dunării, până la Sfântu Gheorghe;
se reafirma autonomia lor administrativă, se renunŃa la domniile fanariote
introduse de Turcia la sfârşitul secolului 18, se introduceau regulamentele
organice elaborate de Rusia şi acceptate de Turcia şi era abolit monopolul
otoman asupra comerŃului lor exterior. Rusia trebuia să fie consultată cu
privire la destituirea domnitorilor. În ansamblu, era întărită prezenŃa şi
influenŃa Rusiei în principate.
IntenŃiile Rusiei de ocupare a celor două principate erau clare; dar
cele două regulamente organice uniforme şi unitare au dus la un cadru
juridic similar şi la pregătirea unirii pe calea legislaŃiei, administraŃiei şi
justiŃiei; s-a refăcut armata, au fost create instituŃii culturale. A crescut
influenŃa FranŃei, pe baze culturale, pregătind generaŃia de la 1848.
Pacea de la Petersburg din 1834 a dus la retragerea trupelor ruse şi la
revenirea sub steagul PorŃii; au urmat domniile regulamentare şi s-a format o
boierime naŃională, educată în FranŃa, care îşi propunea să acŃioneze pentru
independenŃă.
Se înŃelegea tot mai mult situaŃia geopolitică a celor două Principate
române, aflate la confluenŃa celor două imperii rivale-austriac şi Ńarist-şi
faptul că stăpânirea otomană era răul cel mai mic.
Profitând de atacul paşei din Egipt împotriva sultanului, Rusia şi-a
trimis flota în strâmtori şi a sprijinit Turcia; în schimb, a obŃinut prin tratatul
de la Unkiar-Iskelessi (1833) închiderea strâmtorilor pentru navele de război
străine.
Al doilea război între paşa din Egipt, Mehmet Ali, sprijinit de
FranŃa, şi Turcia (1839-1840), va duce la o apropiere anglo-rusă, pentru a
împiedica FranŃa să pătrundă în zonă şi pentru a proteja integritatea
Imperiului otoman. Ca urmare, s-a încheiat convenŃia de la Londra între
Anglia, Austria, Rusia, Prusia şi Turcia, prin care se recunoştea lui Mehmet
Ali titlul de paşă ereditar, cu condiŃia să înceteze acŃiunile armate împotriva
Imperiului otoman. Pentru a nu rămâne izolată, FranŃa a semnat această
convenŃie, care stabilea şi un regim al strâmtorilor. Se prevedea închiderea
strâmtorilor pentru trecerea navelor de război străine. Flota rusă rămânea
izolată în Marea Neagră, iar Turcia era pusă sub protecŃia marilor puteri. Din
nou Imperiul otoman supravieŃuia datorită sprijinului Angliei, FranŃei şi
Austriei.
2. Cea mai mare sfidare pentru Sfânta AlianŃă vor fi revoluŃiile din
1848-1849, mai întâi în Sicilia şi la Milano, apoi în FranŃa, Austria (Praga,
Pesta), în Transilvania, Germania, łările Române. În Italia, revoluŃia a fost
înfrântă de trupele austriece, în FranŃa ea a dus la răsturnarea monarhiei şi
temporar instaurarea republicii, puterea fiind preluată de orientări burgheze
conservatoare; în Germania revoluŃia a fost înfrântă de trupele prusace.
Rusia a intervenit de partea Austriei contra revoluŃiei în Ungaria şi
Transilvania; împreună cu Turcia, Rusia a trimis trupe pentru înfrângerea
revoluŃiei în łările române; trupele lor vor rămâne în Principate până în
1851.
Înfrângerea revoluŃiei în Austria a fost facilitată de poziŃiile
naŃionaliste ale liderilor revoluŃiei ungare, care au refuzat să accepte
revendicările celorlalte naŃionalităŃi-români, slovaci, sârbi, croaŃi- şi astfel au
divizat forŃele.
RevoluŃia a fost o reacŃie în lanŃ, care i-a dat caracter continental; ea
a avut motivaŃie socială, contra feudalismului şi monarhiilor absolute, dar în
unele Ńări şi naŃională-Italia, Austria şi Germania.
Deşi înfrântă, revoluŃia din provinciile române a avut consecinŃe
importante pentru poporul român; a ridicat marile probleme ale românilor:
unitatea, independenŃa, democratizarea, reforma agrară, dezvoltarea
economică, emanciparea robilor, a dus la maturizarea forŃelor sociale şi
politice, a contribuit la crearea curentului favorabil năzuinŃelor româneşti,
ducând la unire şi apoi la formarea statului independent.
Au urmat restaurări; în FranŃa, Napoleon al III-lea şi-a arogat puteri
dictatoriale şi s-a proclamat împărat, constituŃiile date în anii 1848-1849 au
fost suspendate; totuşi, în Italia, în 1860, Italia centrală s-a unificat cu
Piemontul şi apoi cu Sudul peninsulei.
Folosind pretextul unui scandal izbucnit la Bethleem între catolici
şi ortodocşi şi al unui acord între Turcia şi FranŃa privind protecŃia
credincioşilor catolici în Imperiul otoman, Ńarul Rusiei, care se socotea
protector al tuturor credincioşilor în Imperiu, a cerut sultanului să revină
asupra acestui acord.
Deoarece a fost refuzat, în 1853 Rusia a ocupat Principatele
române pentru a 4-a oară în secolul 19, iar amiralul Nahimov a distrus flota
turcă la Sinope. Ca urmare, a început războiul Crimeei; flota anglo franceză
a pătruns în Marea Neagră şi trupe reunite anglo-franco-turce au debarcat în
Crimeea; li s-au alăturat cele ale Sardiniei; Austria şi Prusia au rămas neutre,
dar ostile Rusiei. Motivele religioase erau un pretext; Rusia dorea să ocupe
strâmtorile şi Costantinopole.
Negocierile de la Viena din 1854-1855 au eşuat, deşi Rusia şi-a
retras trupele din Principate, care au fost ocupate de Austria în 1854; Rusia
a acceptat noi negocieri doar după căderea Sevastopolului. S-a încheiat
pacea la Congresul de la Paris, la care au luat parte beligeranŃii, plus Austria
şi Prusia. Tratatul încheiat prevedea restituirea teritoriilor ocupate şi
respectarea integrităŃii Imperiului otoman; Poarta promitea să
îmbunătăŃească soarta popoarelor aflate sub stăpânirea sa, indiferent de
religie sau rasă; Marea Neagră era deschisă flotelor comerciale ale tuturor
statelor; era interzisă prezenŃa navelor de război în apele mării şi în porturi,
inclusiv ale statelor riverane; se prevedea comerŃul liber în porturi, fără
îngrădiri; pe Dunăre, navigaŃia era declarată liberă, nesupusă nici unei taxe.
Se forma Comisia Dunării, compusă din reprezentanŃii Austriei, FranŃei,
Angliei, Turciei şi Sardiniei. A fost adoptată şi o declaraŃie asupra dreptului
războiului maritim. Cele trei judeŃe de la Nordul Dunării-Cahul, Bolgrad şi
Ismail-reveneau Principatului Moldovei. Protectoratul rus asupra Serbiei era
înlocuit cu garanŃia puterilor contractante.
Referitor la Principatele Române, se hotăra că ele rămâneau sub
suzeranitatea Imperiului otoman şi sub garanŃia colectivă a puterilor
contractante; Turcia se obliga să permită o administraŃie naŃională şi
independentă, precum şi deplina libertate a legislaŃiei, comerŃului şi cultelor;
o comisie a celor 7 puteri urma să revizuiască legile celor două principate,
respectiv să înlocuiască regulamentele organice, pentru a pune bazele unei
organizări moderne. Deoarece emigranŃii români cereau cu insistenŃă unirea
Principatelor, dar Austria şi Turcia se opuneau, s-a hotărât convocarea unor
Adunări ad-hoc, cu reprezentarea tuturor straturilor sociale, care să se
pronunŃe asupra viitorului lor; doleanŃele lor urmau să fie examinate şi
aprobate de puterile contractante. Erau germenii unirii şi ai independenŃei.
Problema unirii Principatelor devenise astfel un subiect important
al ConferinŃei; unirea era sprijinită de FranŃa, Rusia, Prusia şi Sardinia,
iniŃial şi de Anglia, care însă ulterior şi-a retras sprijinul, datorită opoziŃiei
categorice a Austriei şi Turciei.
Congresul de la Paris dădea o lovitură puternică Rusiei, care
accepta demilitarizarea Mării Negre, renunŃa la protectoratul exclusiv asupra
Principatelor Române şi a Serbiei, ca şi la avantaje obŃinute prin tratate
anterioare. De asemenea, marca creşterea prestigiului FranŃei în Europa şi
angajarea puterilor occidentale pentru menŃinerea integrităŃii Imperiului
otoman şi pentru a bara drumul Rusiei spre strâmtori şi Balcani, dar şi
sfârşitul Sfintei AlianŃe.
¤ ¤ ¤
Raporturile de forŃe s-au schimbat de mai multe ori în această
perioadă, în urma războaielor purtate de alianŃe adesea diferite; revoluŃia
franceză a adus concepte şi abordări noi atât în plan naŃional, cât şi în planul
relaŃiilor internaŃionale şi a determinat dezvoltări, pe care Sfânta AlianŃă va
încerca să le stopeze, dar nu va reuşi decât parŃial şi temporar.
Avântul naŃionalităŃilor care îşi cereau dreptul la statalitate şi
revoluŃiile din 1848 vor zdruncina din temelii sistemul imaginat la Viena în
1815 şi vor prefaŃa evoluŃiile din a doua jumătate a secolului. AtenŃia
statelor se va deplasa adesea spre Estul continentului, unde se întrevede deja
ciocnirea celor trei imperii-Ńarist, habsburgic şi otoman, pe seama popoarelor
din această zonă. Crescuseră însă acumulări de forŃe în favoarea formării de
state naŃionale unificate, care nu vor mai putea fi oprite.
 Capitolol III

RelaŃiile internaŃionale în perioada 1856-1920.

SecŃiunea 1-Europa în a doua jumătate a secolului XIX.

Prăbuşirea sistemului Sfintei AlianŃe a fost urmată de aproape

două decenii de conflicte: războiul Piemontului şi FranŃei contra Austriei în
1859, războiul dintre Prusia şi Danemarca pentru Schleswig-Holstein din
1864, războiul austro-prusian din 1866, războiul franco-prusian din 1870; în
urma acestuia din urmă, FranŃa şi-a pierdut poziŃia predominantă în Europa.
Anglia continuă extinderea imperiului său colonial: în 1857
obliga Persia să recunoască independenŃa Afganistanului, ocupa Delhi şi
împreună cu FranŃa Cantonul; împreună cu FranŃa şi Spania intervenea în
Mexic(1861-1862) pentru a înăbuşi războiul civil. La rândul său, FranŃa a
sprijinit Sardinia contra Austriei şi a obŃinut Nisa şi Savoia, a anexat Cochin-
China în 1862 şi şi-a stabilit protectoratul asupra Cambodgiei(1863).
În această perioadă, Marea Britanie pare să nu mai urmărească
menŃinerea echilibrului pe continent; aceasta a permis reunificarea
Germaniei şi revenirea Rusiei în Europa de Sud.
Prin unirea Principatelor se formează statul român, care obŃine şi
independenŃa în ciuda tuturor opoziŃiilor.
1.Unirea Principatelor Române. În 1857, sub presiunea celorlalte
puteri, Austria şi-a retras trupele din Principate; împreună cu Turcia, ea
urmărea cu hotărâre să împiedice unirea.
În Moldova, forŃele anti-unioniste au falsificat alegerile, în dauna
Partidei NaŃionale; Turcia a refuzat anularea lor; în această situaŃie, FranŃa,
Rusia, Prusia şi Sardinia au rupt relaŃiile diplomatice cu Poarta. În 1857 s-a
ajuns la un compromis între FranŃa şi Anglia privind evoluŃiile viitoare:
Anglia se obliga să obŃină anularea alegerilor din Moldova, iar FranŃa
renunŃa la planul unei uniri depline pentru una parŃială, în sensul că
Principatele păstrau cele mai multe instituŃii separate.
După anularea de către Turcia a alegerilor din Moldova, noile
alegeri au adus victoria partidei unioniştilor; în septembrie 1857 şi în
Muntenia alegătorii se pronunŃau în mare majoritate în favoarea partidei
naŃionale.
Divanul ad-hoc din Moldova vota în decembrie 1857 un document
în 5 puncte: unirea sub numele de România, domn străin ereditar,
neutralitatea şi inviolabilitatea frontierelor noului stat, o singură adunare
legislativă şi garanŃia colectivă a puterilor europene. Divanul din Muntenia a
votat în 1858 acelaşi document.
În 1858, ConferinŃa celor 7 puteri garante adopta un act cu caracter
de constituŃie pentru Principate, care înlocuia regulamentele organice; se
menŃinea suzeranitatea PorŃii, se recunoştea dreptul la unire, dar fiecare
trebuia să-şi aleagă domnitorul său, domn pământean, se prevedeau guverne,
administraŃii şi organe legislative separate; nu se accepta denumirea
România, ci Principatele Unite; se accepta o armată unică, iar la Focşani se
crea o comisie de unificare a legilor şi o curte de casaŃie unică. Se recunoştea
egalitatea în faŃa legii, rangurile boiereşti erau desfiinŃate, dar legea
electorală era mai restrictivă decât cea din 1857 pe baza căreia fuseseră alese
divanurile ad-hoc. Era o constituŃie mult mai puŃin liberală, care lăsa multe
probleme nerezolvate.
Prin acte de maturitate naŃională şi înŃelepciune politică, românii au
rezolvat problema unirii prin alegerea ca domn, la 5 şi 24 ianuarie 1859, a
lui Alexandru Ioan Cuza, act care ocolea în mod abil prevederile stabilite de
puterile europene la Paris; faŃă de refuzul puterilor europene, românii au
început să aplice tactica faptului naŃional împlinit.
La ConferinŃa puterilor europene din 1859, Austria şi Turcia au
cerut anularea alegerii lui Cuza, căci unirea contravenea tuturor intereselor
lor; celelalte puteri şi-au dat acordul şi au cerut sultanului să aprobe
investitura. FaŃă de ruperea relaŃiilor consulare de către Austria şi Turcia,
Cuza a răspuns că supuşii austrieci vor fi trataŃi ca supuşii români, iar
Turciei nu-i va mai plăti tribut. După o lună, Austria a reluat relaŃiile
consulare. Era un act de abilitate politică şi demnitate naŃională; Austria nu
se putea opune, după ce fusese înfrântă în Italia, iar Turcia a trebuit să se
alăture. La reluarea ConferinŃei în septembrie 1859, toate puterile
recunoşteau alegerea lui Cuza. Unirea era un fapt împlinit.
Statutul internaŃional al României devenise o problemă a
echilibrului european şi era legat de Dunăre, care trebuia să aparŃină
Europei; aceasta justifica la gurile Dunării un stat, România unită şi liberă.
Cel mai important sprijin a fost acordat de FranŃa, cu implicarea
directă a lui Napoleon al III-lea; era la mijloc simpatia pentru o naŃiune
înrudită prin originea latină, dar şi înŃelegerea unor raŃiuni şi interese proprii,
ca element de opoziŃie faŃă de Austria şi Rusia.
Anglia a acceptat târziu unirea; ea urmărea blocarea apropierii
FranŃei de Rusia, dar coopera cu FranŃa în China, dorea menŃinerea
Imperiului otoman, dar nu voia un nou conflict pentru a-l apăra. Rusia a
sprijinit unirea, ca obstacol în calea politicii anexioniste a Austriei. Prusia şi
Sardinia sprijineau unirea românilor, ca precedent pentru unificarea
Germaniei şi Italiei.
A fost necesară folosirea cu abilitate a intereselor celorlalte puteri,
a schimbărilor în raportul de forŃe, pentru a înlătura opoziŃia austro-turcă; a
fost un pas de însemnătate istorică pentru cucerirea independenŃei şi apoi
formarea statului unitar român.

Noi dezvoltări pe lina principiului naŃionalităŃilor.

În SUA, care se îndreptau spre dezmembrare ca urmare a

conflictului între Nordul liberal şi Sudul adept al sclavajului, a avut loc
războiul civil între 1861-1865, care a înlăturat un obstacol major în evoluŃia
SUA spre a dobândi statutul de mare putere.
În Japonia, avea loc depăşirea shogunatului şi începea epoca
Meiji; Japonia se deschidea spre lume şi începea epoca modernizării,
îndreptându-se spre un loc propriu între marile puteri.
În Europa, Sardinia obŃinuse importante succese militare şi mai
ales politico-diplomatice; în 1858, primul ministru al regatului Sardinia-
Piemont şi Napoleon al III-lea se angajează să pornească război contra
Austriei, pentru a obŃine Lombardia şi VeneŃia, FranŃa primind Nisa şi
Savoia, iar în 1859 se încheie alianŃa militară. Prin tratatul de neagresiune cu
Rusia, FranŃa obŃinuse neutralitatea acesteia; ConfederaŃia germanică nu
avea obligaŃia de a interveni, deoarece Austria începuse ostilităŃile. Trupele
franceze au obŃinut victorii în 1859 la Magenta şi Solferino. Pacea
preliminară de la Villafranca prevedea crearea unei confederaŃii italiene sub
preşedinŃia onorifică a papei, cu VeneŃia ca parte a confederaŃiei, dar şi în
cadrul Austriei. Lombardia era cedată FranŃei. Italienii au fost nemulŃumiŃi;
printr-un tratat franco-sard, FranŃa a cedat Lombardia, primind Nisa şi
Savoia. Mai multe ducate italiene s-au alăturat Sardiniei, iar acŃiunea lui
Garibaldi a dat un puternic impuls unificării. În 1861, parlamentul italian a
proclamat pe Victor Emanuelle ca rege al Italiei.
În 1863 a izbucnit o puternică răscoală a polonezilor contra
dominaŃiei ruse; FranŃa, Anglia şi Austria au luat poziŃie în favoarea
răsculaŃilor, dar Prusia a semnat o convenŃie cu Rusia, promiŃând să o
sprijine. FranŃa a propus un nou congres pentru a discuta situaŃia, dar Anglia
s-a opus, pentru ca şi alte elemente ale statu-quo-ului să nu fie repuse în
discuŃie. Rusia a putut astfel să lichideze răscoala fără intervenŃie din afară.
În 1862 Bismarck devenea cancelar al Prusiei şi anunŃa obiectivul
unificării Germaniei „prin foc şi sabie”.După încorporarea ducatului
Schleswig la Danemarca, trupele Prusiei şi Austriei au ocupat şi Holstein şi
în 1864 au pătruns în Danemarca. Prin tratatul de pace din 1864, Danemarca
a cedat cele două regiuni; Schleswig revenea Prusiei, iar Holstein Austriei.
În 1866, Prusia a încheiat o alianŃă cu Italia; Austria începea un
război pe două fronturi; trupele austriece au obŃinut mai multe victorii contra
Italiei, dar au suferit o grea înfrângere din partea Prusie la Sadowa în 1866.
Sub presiunea Rusiei, s-a dizolvat ConfederaŃia germanică şi s-a format
ConfederaŃia germană de Nord, condusă de Berlin; Austria era exclusă din
ConfederaŃie şi pierdea Holstein şi Silezia; printr-un tratat de pace austro-
italian, VeneŃia revenea în componenŃa Italiei.
În Principate, Cuza se dovedise a fi energic; s-au efectuat reforme
profunde; legea electorală, secularizarea averilor mânăstireşti aparŃinând
unor comunităŃi religioase străine, pe baza căreia s-a recuperat 1/4 din
teritoriu şi s-a făcut reforma agrară, legea instrucŃiunii publice, legea privind
organizarea administrativ-teritorială, reorganizarea armatei; în 1862 s-a
constituit un parlament şi un guvern unice, cu capitala la Bucureşti; s-a
realizat astfel în fapt unirea, care a fost recunoscută şi de marile puteri şi au
fost puse astfel bazele statului român modern. A fost adoptată în 1866 şi o
constituŃie, pe care puterile europene nu au acceptat-o pentru că întărea
puterea domnitorului; a urmat un plebiscit care a sancŃionat constituŃia şi
puterile europene au trebuit să o recunoască. Turcia a acceptat emiterea de
paşapoarte şi dreptul de a refuza intrarea cetăŃenilor turci în Ńară. Măsurile
lui Cuza au dus la desăvârşirea unirii şi au pregătit practic atingerea
obiectivului independenŃei.
Cuza a sprijinit mişcările contra imperiilor: polonezii în Rusia,
ungurii în Austria, sârbii şi bulgarii în Imperiul otoman. Aceasta nu era pe
placul marilor puteri.
Domnia lui Cuza a fost scurtă; o conspiraŃie ostilă l-a silit în 1866
să abdice şi să părăsească Ńara, care va fi condusă timp de trei luni de un
guvern provizoriu. Acesta a organizat un referendum, care a hotărât alegerea
unui principe străin, Carol de Hohenzolern. Puterile europene au protestat,
susŃinând că nu un plebiscit, ci adunările trebuiau să decidă. Plebiscitul
dovedise însă o extraordinară unitate de voinŃă. Puterile europene se
opuneau, deoarece vedeau în alegerea unui domn străin un factor de întărire
a tânărului stat român. Convocată în aceste scop, Adunarea ignora deciziile
ConferinŃei de la Paris şi în 1866 decidea invitarea lui Carol şi proclamarea
lui drept Carol I. O împrejurare favorabilă a fost victoria Prusiei asupra
Austriei, ceea ce a făcut ca Turcia să piardă sprijinul celor două şi să
recunoască pe Carol. Acesta a domnit 48 ani şi a avut un rol important în
edificarea României moderne.
 Înfrântă în Nord şi în Sud, Austria a fost obligată în 1866 să
accepte crearea monarhiei dualiste austro-ungare, pentru a-şi menŃine
dominaŃia asupra altor popoare. În februarie 1867, dieta de la Budapesta
restabilea constituŃia din 1848, anula autonomia Transilvaniei şi proclama
alipirea ei la Ungaria; împăratul Austriei era încoronat şi rege al Ungariei; ca
urmare, timp de 51 ani se va alătura Germaniei, va căuta să-şi menŃină
dominaŃia în Sud-Estul Europei şi se va opune constituirii de state naŃionale
independente. În Transilvania, Ungaria a adoptat măsuri dure de
maghiarizare: în 1868, legea naŃionalităŃilor, prin care recunoştea o singură
naŃiune în stat; în 1874 legea electorală, prin care instituia un cens scăzut la
oraşe şi ridicat la sate; în 1878 legea privind delictul de agitaŃie contra
naŃiunii; în 1896 se hotăra maghiarizarea numelor satelor şi oraşelor; legi
şcolare, culminând cu legea Aponyi din 1917 care impunea limba maghiară;
în 1917 se dădea drept de vot numai cunoscătorilor de limbă maghiară.
Românii din Transilvania s-au opus constant dualismului şi regimului
stabilit.
Conjunctura internaŃională a favorizat unificarea Germaniei; după
victoria contra Austriei, Anglia o vedea ca o contrapondere faŃă de FranŃa,
iar Rusia ca sprijin în vederea revizuirii clauzelor tratatului de la Paris.
Încercarea FranŃei de a crea, împreună cu Austria şi Italia, un front contra
Prusiei, a eşuat.
Şi FranŃa şi Prusia doreau să se pună capăt sistemului instaurat de
Metternich; din motive diferite, ambele doreau o nouă ordine în Europa.
FranŃa făcuse un mare salt; economia sa se dezvoltase mult, ca şi sistemul
bancar; ea a acŃionat pentru slăbirea Austriei, dar nu a înŃeles că prin aceasta
favoriza unificarea Germaniei; şi-a înstrăinat Anglia prin ocuparea Nisei şi a
Savoiei; a sacrificat alianŃa cu Rusia, sprijinind independenŃa Poloniei; a fost
port-drapelul autodeterminării în Europa, între monarhi ostili.
A urmat războiul franco-prusac; pretextul a fost o telegramă care
relata convorbirea regelui Prusiei cu ambasadorul francez, referitoare la
numirea unui prinŃ de Hohenzollern pe tronul Spaniei; pentru germani, a
apărut că ambasadorul FranŃei insultase pe rege (ca urmare a modificării
telegramei de către Bismarck), iar pentru francezi, ca un afront adus
ambasadorului FranŃei. Cum aceasta a fost publicată la Paris de ziua
naŃională, la 14 iulie, FranŃa a declarat război Prusiei.
Armatele prusiene, mai bine echipate, au obŃinut victorie după
victorie; în septembrie 1870, Napoleon a căzut în captivitate la Sedan,
împreună cu o întreagă armată. A urmat asediul Parisului. În ianuarie 1871,
Wilhelm I s-a încoronat ca împărat al Germaniei la Versailles. S-a încheiat
un armistiŃiu, apoi pacea de la Frankfurt, prin care FranŃa pierdea Alsacia şi
Lorena, se obliga să plătească despăgubiri 5 milioane franci, iar trupe
germane rămâneau pe teritoriul francez până la plata lor; vor fi retrase în
1873. FranŃa renunŃa la monarhie şi s-a instaurat republica. Aceasta va mai
trece prin înfrângerea Comunei din Paris(martie-mai 1871).
DiplomaŃia lui Napoleon al III-lea a eşuat nu din lipsă de idei, ci
pentru că nu a stabilit o ordine a priorităŃilor şi nu a apreciat corect unele
momente.
Cancelarul Bismarck a cântărit de fiecare dată situaŃia, şi-a
menŃinut toate opŃiunile deschise şi a exploatat orice acŃiune favorabilă, fără
a fi constrâns de prejudecăŃi sau ideologii. Germania devenea puterea
dominantă pe continent. O nouă concepŃie se va impune în politica externă-
Realpolitic, o politică pe baza raŃiunii de stat, dar care aducea ca noutate
folosirea oricăror ocazii favorabile pentru a realiza interesul naŃional, fără a
Ńine seama de concepŃii şi ideologii conservatoare sau revoluŃionare.

Redeschiderea chestiunii orientale.

Profitând de războiul franco-prusian, Rusia a denunŃat clauzele

Tratatului de la Paris privind demilitarizarea Mării Negre; în 1871 o
conferinŃă a puterilor europene a anulat aceste clauze.
Rusia a reluat pregătirile pentru o nouă acŃiune în Sud-Estul
Europei. Austria, alungată din centru şi din Italia, se concentra spre aceeaşi
zonă. În 1873 împăraŃii Rusiei, Germaniei şi Austro-Ungariei se angajau să
menŃină structura teritorială existentă în zonă şi să rezolve de comun acord
diferendele privind chestiunea orientală.
În 1875 a izbucnit o răscoală a populaŃiei din Bosnia-
Hertzegovina contra ocupaŃiei turceşti; era sprijinită de Serbia şi
Muntenegru; Rusia o sprijinea, fără a participa; România se declara neutră.
O primă încercare de a pune capăt răscoalei, în 1875, la Viena, cu
participarea puterilor europene, a eşuat, răsculaŃii refuzând să depună
armele. În 1876 izbucnea răscoala în Bulgaria, pe care Turcia a înăbuşit-o în
sânge; România a sprijinit-o.
În 1876, Kogălniceanu înainta Tuciei şi puterilor europene cele 7
revendicări: recunoaşterea denumirii România; aceleaşi drepturi pentru
trimişii români la Constantinopole ca şi pentru trimişii altor
Ńări;inviolabilitatea teritoriului României; delimitarea insulelor pe Dunăre, la
graniŃa cu Turcia; recunoaşterea paşapoartelor româneşti; încheierea de
convenŃii privind comunicaŃiile , poştale, de extrădare cu Turcia, acestea
însemnau recunoaşterea României ca stat independent. Puterile garante nu
au sprijinit aceste cereri, iar Turcia le-a refuzat. Aceasta a întărit convingerea
că nu prin mijloace diplomatice se va obŃine recunoaşterea independenŃei
statului rimân.
În 1876 Serbia şi Muntenegru declarau război Turciei; războiul nu a
început în favoarea lor, deşi Rusia se declara neutră, ea îi ajuta pe sârbi;
autorităŃile române au permis trecerea ajutorului; Primul ministru Ion
Brătianu s-a întîlnit cu împăratul Franz Iosif la Sibiu şi cu Ńarul Alexandru II
la Livadia(Crimeea) şi a insistat pentru o convenŃie militară privind trecerea
trupelor,care să garanteze integritatea teritorială a statului român. ConvenŃia
a fost semnată la Bucureşti în 1877; se permitea trecerea trupelor ruse spre
Balcani; Rusia se obliga să menŃină şi să apere integritatea teritorială şi să
respecte drepturile politice ale României.
În 1876, o conferinŃă a puterilor europene, care urmărea aplanarea
conflictului, a eşuat. Printr-o convenŃie secretă ruso-austro-ungară, Austria
promitea neutralitate în caz de război ruso-turc; Rusia obŃinea acordul ca
Serbia şi Muntenegru să ia parte la război,dar accepta ocuparea Bosniei-
Hertzegovina de Austria; se accepta crearea de state independente, fără a se
crea un mare stat slav.
O conferinŃă a reprezentanŃilor Angliei, Austro-Ungariei, Germaniei,
FranŃei, Italiei şi Rusiei semna un protocol prin care cerea Turciei să
îmbunătăŃească situaŃia popoarelor creştine din imperiu şi să aplice reforme
în Bulgaria şi Bosnia-Hertzegovina. Turcia a respins protocolul.
În aprilie 1877, Rusia a declarat război Turciei; în mai trupele
ruseşti au trecut Dunărea; după bombardamentele turceşti la Calafat,
România intra în război, iar pe 9 mai parlamentul român proclama
independenŃa statului. Turcia a respins această declaraŃie, dar nici celelalte
puteri nu au acceptat-o. Chiar Rusia cerea ca independenŃa să fie confirmată
de jure, adică de marile puteri. România era gata să participe la război, dar
marele duce Nicolae a respins cu aroganŃă. În iulie, însă, fiind în pericol să
fie înfrânt de turci la Plevna, a cerut participarea armatei române. Aceasta a
reuşit să ocupe GriviŃa şi Rahova, ceea ce a dus la capitularea armatei
turceşti a lui Osman Paşa., apoi a continuat la Vidin şi Smârdan. România a
contribuit cu mari jertfe umane şi materiale la înfrângerea Turciei în acest
război. Rusia s-a comportant apoi ca şi când România, armata română nu ar
fi luat parte la război.
Rusia a făcut cunoscute celorlalŃi doi împăraŃi pretenŃiile sale faŃă de
Turcia: un stat bulgar mare, autonomia Bosniei-Hertzegovina sub jurisdicŃia
Austriei, independenŃa României, Serbiei şi Muntenegru, reluarea celor trei
judeŃe din Sudul Basarabiei, ocuparea unui număr de cetăŃi în Caucaz,
despăgubiri. Acestea contraveneau mai multor tratate: cel de la Paris, care
cerea să fie supusă marilor puteri orice măsură care afecta imperiul otoman;
convenŃia cu Austro-Ungaria, care prevedea să nu se creeze un mare stat
slav; convenŃia cu România, care prevedea respectarea integrităŃii statului
român.
În 1878, Rusia începea negocieri cu Turcia; nu a acceptat România
la negocieri. S-a semnat tratatul de pace de la San-Stefano, prin care se
recunoştea independenŃa României, Serbiei şi Muntenegru, se prevedea
crearea principatului autonom al Bulgariei, cu ieşire la Marea Neagră şi
Marea Egee, cu prezenŃa trupelor ruseşti până la formarea armatei bulgare,
plata unei despăgubiri de 1,5 miliarde ruble, cedarea unor cetăŃi şi teritorii în
Caucaz şi a sangeacului Tulcea, pe care să-l ofere României în schimbul
celor trei judeŃe din Nordul Dunării.
România nu era de acord să piardă cele trei judeŃe, chiar primind
Dobrogea; de asemenea, nu era de acord cu menŃinerea căilor de
comunicaŃie pe teritoriul său pentru trupele ruse din Bulgaria. S-a ajuns la o
stare de tensiune; Ńarul a ameninŃat cu ocuparea Ńării şi dezarmarea armatei; a
primit un răspuns demn şi curajos; au fost aduse trupe ruse în jurul capitalei,
au fost tipărite texte şi proclamaŃii ale autorităŃilor ruse privind introducerea
stării de asediu în Bucureşti; armata română a ocupat dispozitiv pe linia
Calafat-Craiova-Slatina-Piteşti-Târgovişte, pentru a se opune.
În decembrie 1877, Turcia a adresat un apel marilor puteri, cerând
încetarea războiului şi încheierea păcii; Anglia a declarat că nu va accepta
ocuparea de către Rusia a capitalei Turciei şi a peninsulei Galipoli; FranŃa s-
a alăturat; România a încercat să obŃină sprijin pentru menŃinerea integrităŃii
sale teritoriale. Celelalte mari puteri şi-au exprimat dezacordul faŃă de
tratatul de la San-Stefano; Anglia a trecut la pregătiri de război contra
Rusiei, trimiŃându-şi flota în estul Mediteranei. Anglia era în conflict cu
Rusia în Asia Centrală, datorită expansiunii ruseşti spre Oceanul Indian;
Rusia ocupase mai multe principate la frontiera cu Afganistan; Germania a
îndemnat la moderaŃie.
A fost convocat Congresul de la Berlin din iunie 1877, sub
conducerea lui Bismarck; au participat puterile europene ale epocii;
România, Serbia şi Grecia au fost admise doar pentru a-şi prezenta poziŃiile.
Congresul a confirmat recunoaşterea independenŃei României, Serbiei şi
Muntenegru; a acordat Rusiei cele trei judeŃe din Sudul Basarabiei; a hotărât
că Dobrogea, insulele din Delta Dunării şi insula Şerpilor reveneau
României;se crea principatul autonom al Bulgariei la Nord de Balcani, la
Sud rămânea Ńinutul Rumeliei, sub suzeranitatea Turciei; Bosnia-
Hertzegovina intra sub administrarea Austro-Ungariei; Cipru revenea
Angliei; Rusia primea Batumi şi alte cetăŃi în Caucaz.
 Rusia ieşea întărită, dar era nemulŃumită, considerând că acest
Congres a fost o coaliŃie contra ei, că i-au fost răpite avantajele obŃinute la
San Stefano.; Germania prevenise un război între Rusia şi Austro-Ungaria;
din nou Imperiul otoman era salvat,deşi era încă o etapă spre declin; FranŃa
şi Anglia îŃi vedeau apărate interesele în Mediterana şi Nordul Africii.
România rămânea traumatizată de experienŃa cooperării cu Rusia,
de ingratitudinea şi cinismul acesteia, frustrată faŃă de indiferenŃa Europei şi
de atitudinea lui Bismarck, care nu ascundea că România îl interesează la fel
de mult ca un pahar de bere gol.
Congresul nu şi-a propus şi nu a reuşit să rezolve definitiv şi
durabil problemele popoarelor balcanice.

Războaiele balcanice.

Procesul emancipării popoarelor balcanice nu se încheiase. În

Macedonia continuau tulburările contra Turciei. Bulgaria şi Serbia urmăreau
să-şi adjudece porŃiuni cât mai mari din ea, dacă Turcia ar pierde controlul.
Grecia era de asemenea interesată. Turcia era ocupată cu războiul cu Italia
din 1911 pentru Tripolitania. Rusia dorea crearea unei federaŃii balcanice şi
revizuirea statutului strâmtorilor, pentru a permite trecerea navelor ruse.
În 1908, Austro-Ungaria a încălcat tratatul de la Berlin şi a ocupat
Bosnia Hertzegovina, afectând statu-quo-ul în Balcani; Bulgaria s-a unit cu
Rumelia şi s-a proclamat regat; aceasta modifica drastic raportul de forŃe în
regiune. Sofia era preferată României în regiune, deoarece în Austro-
Ungaria trăiau trei milioane de romîni.
În 1911 s-au încheiat o alianŃă sârbo-bulgară şi o convenŃie militară;
Bulgaria a încheiat o alianŃă şi cu Grecia în 1912, ambele îndreptate contra
Turciei. În 1912 a început războiul; aliaŃii au înregistrat succese; era asediat
Adrianopole, iar Constantinopole era în pericol. Turcia a cerut armistiŃiu.
La tratativele preliminare de la Londra au apărut neînŃelegeri între
aliaŃi; Turcia a profitat pentru a rupe tratativele. În 1913 a reizbucnit
războiul. Austria era gata să intre în război contra Serbiei, pentru a împiedica
o victorie care favoriza lupta tuturor slavilor. Rusia nu dorea ocuparea
Constantinopole de bulgari. La presiunea marilor puteri au încetat luptele.
La 30 mai s-au semnat preliminarii de pace, prin care Turcia ceda unele
teritorii, iar situaŃia Albaniei şi a insulelor din Marea Egee urma să fie
stabilită de marile puteri. Aceste preliminarii au exacerbat disputa dintre
Serbia şi Bulgaria cu privire la Macedonia.
România a adoptat iniŃial o poziŃie de neutralitate activă; puterile
centrale erau preocupate de menŃinerea alianŃei; România a cerut rectificarea
frontierei dobrogene; Austro-Ungaria nu era de acord. În final a fost admisă
cedarea Silistrei către România. Tratatul cu Tripla AlianŃă a fost prelungit în
1913 prin tacită reconducŃie.
Evenimentele din Macedonia au dus la intervenŃia României, căci
mulŃi aromâni erau deja la Bucureşti, ca urmare a tendinŃelor de împărŃire
între Grecia şi statele slave.
AlianŃa bulgaro-sârbo-greacă s-a destrămat; în iulie 1913 se încheie un
acord sârbo-grec. În iunie, Bulgaria a atăcat Grecia şi Serbia. România a
propus Austro-Ungariei să asigure Serbiei o ieşire la Adriatica; Austro-
Ungaria ameninŃa cu ruperea relaŃiilor dacă intervine o alianŃă cu Serbia.
Rusia şi FranŃa au stăruit la Bucureşti pentru a mobiliza armata şi a pătrunde
adânc în Bulgaria; a fost capturat un corp de armată bulgar; Sofia era
ameninŃată; în iulie au încetat ostilităŃile şi au început tratativele la
Bucureşti.
Bulgaria a cedat Serbiei o parte din Macedonia, Greciei Sudul
acesteia şi o parte din Tracia de Vest; Turcia relua Tracia de Est cu
Adrianopole, iar România primea Dobrogea de Sud, pe linia Turtucaia-
Ecrene.
Concertul European a reuşit şi în această perioadă, mai curând
prin mijloace empirice, să gestioneze declinul şi dezmembrarea Imperiului
otoman şi să limiteze consecinŃele şi rivalităŃile conflictuale care au eezultat
din aceasta. De asemenea, a reuşit să stabilească la Congresul de la Berlin
din 1888 unele norme comune cu privire la competiŃia colonială în Africa,
inclusiv interzicerea traficului de sclavi.

AlianŃele de la finele secolului.

În această perioadă se ajunge la o reorganizare a relaŃiilor

internaŃionale: s-au format două centre de putere-Tripla AlianŃă, formată din
Germania, Austro-Ungaria şi Italia şi Tripla Antantă, formată din Anglia,
FranŃa şi Rusia.
Germania devenise cel mai puternic stat de pe continent; va avea
iniŃiativa reorganizării relaŃiilor: în 1879 va încheia tratatul de alianŃă cu
Austro-Ungaria, îndreptat contra Rusiei; în 1882 va determina Italia să adere
la acesta, cu ascuŃiş împotriva FranŃei; a reînnoit însă şi alianŃa celor 3
împăraŃi în 1872, pentru a nu trezi suspiciuni Rusiei. Germania va urmări în
mod constant să împiedice un conflict între Rusia şi Austro-Ungaria, care ar
fi obligat-o să intre în război cu Rusia. Urmărea izolarea FranŃei, dar
încuraja tendinŃe expansioniste ale FranŃei în Africa de Nord, pentru a o
opune Angliei şi Italiei. S-a angajat în achiziŃii coloniale în Africa, China,
Pacific, Orient, ceea ce a creat disensiuni cu Anglia şi FranŃa.
Italia a fost atrasă în Tripla AlianŃă, fiind nemulŃumită că FranŃa
ocupase Tunisia; ea se angaja la neutralitate în caz de război între Austria şi
Rusia şi să sprijine Germania în cazul unui atac din partea FranŃei.
Bismarck a menŃinut timp de 20 de ani pacea pentru noul imperiu
german, evitând războiul între marile puteri. A fost demis de împărat în
1890; aceasta va schimba complet politica germană; echilibrul puterii a fost
înlocuit cu cursa înarmărilor , menită să ducă la supremaŃie prin război.
Austro-Ungaria considera ca arenă firească de expansiune
Balcanii, ceea ce ducea la un conflict cu Rusia, care considera că misiunea ei
firească este spre Balcani, spre popoarele slave
Anglia urmărise să joace rolul de protector al echilibrului pe
continent; după unificarea Germaniei, aceasta dobândise capacitatea de a
domina continentul, în timp ce preocupările Angliei vizau FranŃa, deoarece
ambiŃiile lor coloniale se ciocniseră, precum şi Rusia, care înainta spre
strâmtori, spre Persia şi India. Politica Angliei s-a dovedit depăşită, căci
Germania devenise un pericol nu numai pentru echilibrul european, dar şi
pentru interese directe ale Angliei. De aceea, ea se va apropia treptat de
FranŃa şi Rusia.
FranŃa va fi obsedată de dorinŃa de revanşă contra Germaniei şi
de recuperarea Alsaciei şi Lorenei; şi-a extins posesiunile coloniale în
Africa, Pacific, Asia de Sud-Est; s-a apropiat şi de Rusia, iar după
confruntarea cu Anglia în Egipt, a ajuns la înŃelegeri şi cu Londra.
SUA rămâneau izolate faŃă de evoluŃiile din Europa; s-au
angajat într-o politică de expansiune în Pacific, ocupând în 1893 Hawai, în
1898, după un război cu Spania, au ocupat Guam, Porto Rico, Filipine şi
Cuba; ultimele două au devenit apoi independente, dar sub influenŃa SUA.
Japonia intrase într-un proces de modernizare, pregătindu-se să
intre în rândul marilor puteri; în 1894, împreună cu China, intervine în
Coreea; apoi a intrat în război cu China şi, ca urmare a păcii de la
Shimonoseki, a ocupat Taiwanul şi unele porŃiuni din Sudul Manciuriei.
România căuta să-şi consolideze statutul de stat independent,
devenind regat din 1881. La negocierile privind regimul Dunării din 1883,
de la Londra, pentru prelungirea activităŃii Comisiei europene a Dunării,
România nu a fost admisă ca participant cu drepturi depline, ci doar ca
invitat, ca urmare a opoziŃiei Austro-Ungariei şi Germaniei. Ca urmare,
România nu a participat şi a declarat că nu se va socoti obligată prin
deciziile adoptate. ConferinŃa a prelungit mandatul Comisiei pentru 21 ani.
De asemenea, a hotărât extinderea jurisdicŃiei Comisiei de la GalaŃi la
Brăila, a favorizat interesele Rusiei pe Chilia şi a stabilit un regulament de
navigaŃie şi poliŃie fluvială pe porŃiunea Brăila-PorŃile de Fier; România a
trimis o notă de protest, subliniind că refuză să recunoască aceste prevederi.
Având proaspătă experienŃa amară a anilor 1877-1878 şi
considerând pericolul pe care-l reprezenta Rusia, pentru care România se
afla în drumul spre Istanbul, oamenii politici români au căutat alianŃe.
Germania apărea ca mare putere în măsură să protejeze România; în acelaşi
timp, se urmărea o atitudine mai favorabilă a Austriei în problemele Dunării.
În 1883, s-a semnat tratatul de alianŃă între România şi Austro-
Ungaria, la care în aceeaşi zi a aderat Germania; se prevedea caracterul
defensiv al alianŃei; părŃile promiteau să-şi dea ajutor când una ar fi fost Ńinta
unui atac neprovocat; obligaŃia faŃă de Austria viza numai un atac în zonele
limitrofe României(Serbia, Rusia); părŃile îşi promiteau să se consulte în caz
de ameninŃare, iar în caz de război să nu încheie pace separată. ParŃial, se
rezolva şi problema Dunării, în sensul că deşi Comisia Europeană a Dunării
continua să funcŃioneze, s-a acceptat ca România să exercite controlul pe
porŃiunea Turnu Severin-GalaŃi. Deşi era nepopular, acest tratat a fost
considerat ca o necesitate, o garanŃie pentru statul român.
Deoarece alianŃa dintre Germania şi Austro-Ungaria era
îndreptată doar împotriva Rusiei, Austria refuzând să includă FranŃa,
Germania a atras Italia, promiŃându-şi ajutor în cazul unui atac din partea
FranŃei sau a altor două mari puteri. Tripla AlianŃă a fost reînnoită în 1887,
1891, 1896, 1902 şi 1912. Se adăugau două convenŃii, Italia cu Austro-
Ungaria, care viza Balcanii şi menŃinerea statu-quo-ului, şi Italia cu
Germania, care viza FranŃa. În 1887, la insistenŃele lui Bismarck, s-a încheiat
Antanta Mediteraneană între Italia şi Marea Britanie; se recunoşteau
interesele Angliei în Egipt şi ale Italiei în Tripolitania şi Cirenaica. Ideea era
de a izola FranŃa.
În Germania, după demiterea lui Bismarck, a fost adoptată
concepŃia conform căreia Germania putea duce un război pe două fronturi,
fie de a se apăra pe două fronturi, fie de a avea iniŃiativa şi a obŃine rapid
victoria pe un front, pentru ca apoi să se concentreze asupra celuilalt; s-au
adăugat ideea atacului prin Belgia, pentru a ocoli linia Maginot, şi cea
privind pregătirea unei flote de război puternice. Aceste idei vor domina
gândirea şi pregătirea militară germană privind I-ul război mondial.
De partea cealaltă, pactul de reasigurare cu Rusia nu a mai fost
reînnoit; în 1891, Rusia a încheiat un acord politic cu FranŃa prin care
conveneau să se consulte în orice probleme care ar ameninŃa pacea generală;
în caz de pericol sau dacă una era ameninŃată cu agresiunea, cele două
urmau să mobilizeze în acelaşi timp forŃele lor, dacă un stat din Tripla
AlianŃă mobiliza. În 1894 s-a încheiat şi o convenŃie militară, în care se
prevedeau şi efectivele care urmau să intre în luptă, în caz de agresiune din
partea unui stat din Tripla AlianŃă.
Aversiunea Rusiei a crescut mai ales după ce Bulgaria a ales un
prinŃ german(1885). łarul va refuza reînnoirea angajamentului său în cadrul
alianŃei celor trei împăraŃi; Bismarck a căutat o înŃelegere bilaterală, un
acord secret cu Rusia, angajându-se să nu se opună ca Rusia să ajungă la
Constantinopole, să sprijine creşterea influenŃei Rusiei în Bulgaria şi să nu
sprijine extinderea Austriei în Balcani pe seama Rusiei.
În 1887 alianŃa celor trei devenea imposibilă datorită suprapunerii
alianŃelor secrete. Începeau era alianŃelor rigide şi cursa înarmărilor;
conceptul de echilibru european devenea rigid şi concertul european înceta
să mai existe; cele două alianŃe au optat pentru cursa înarmărilor şi
mobilizare rapidă.
Concertul european se va reuni din nou la Berlin în 1885 cu
privire la chestiunile coloniale din Africa şi la Algesiras în 1906, cu privire
la rivalităŃile franco-germane în Maroc.

Începutul organizării internaŃionale.

În secolul XIX s-au format primele organizaŃii internaŃionale.

Astfel, după ce Actul final de la Viena din 1815 a proclamat libertatea de
navigaŃie pe fluviile internaŃionale, deoarece a devenit evident că unele
activităŃi aveau caracter internaŃional şi nu puteau fi asigurate de state
individual. În 1831, prin tratatul da la Manheim a fost creată Comisia
Centrală a Rhinului cuprinzând statele riverane acestui fluviu şi Marea
Britanie, pentru a trata problemele de interes comun, privind pentru început
navigaŃia fluvială. Acest model a fost urmat, cu modificările decurgând din
situaŃia specifică, în 1856 prin crearea Comisiei internaŃionale privind
navigaŃia pe Dunăre. Cele două organisme fluviale au suferit o serie de
adaptări, inclusiv în ceea ce priveşte membrii lor, datorită evoluŃiilor politice
pe continent, dar există şi în prezent.
A urmat stabilirea unei serii de organizaŃii internaŃionale deschise
statelor de pe toate continentele, pentru organizarea şi reglementarea unor
servicii de interes universal. Astfel, în 1865 a fost creată Uniunea
telegrafică universală, înlocuită în 1932 prin Uniunea InternaŃională a
TelecomunicaŃiilor; în 1874 a fost creată Uniunea Poştală Universală, în
1875 Uniunea pentru ProtecŃia ProprietăŃii Industriale, iar în 1883 Uniunea
pentru ProtecŃia ProprietăŃii Literare şi Artistice ; în 1907 a fost creat Oficiul
internaŃional de igienă publică . Aceste organizaŃii au fost create prin tratate
între state, au cunoscut o evoluŃie constantă, au primit statute şi au adoptat
reglementări succesive în domeniile lor de activitate, iar după crearea ONU
au devenit instituŃii specializate, ca organizaŃii cu vocaŃie de universalitate.
ConferinŃele de pace de la Haga din 1899 (la care au participat şi
SUA şi Mexic) şi din 1907(la care vor participa 16 state latino-americane şi
două state africane) au adoptat unele convenŃii privind reglementarea
paşnică a diferendelor şi protecŃia victimelor de război. A fost creată
totodată Curtea Permanentă de Arbitraj, care funcŃionează şi în prezent. În
această perioadă apar şi primele organizaŃii internaŃionale
neguvernamentale, între care un loc aparte a revenit AsociaŃiei InternaŃionale
a Muncitorilor creată în 1864 şi cele de a doua AsociaŃie InternaŃională a
Muncitorilor creată în 1889.
Sistemul internaŃional începea astfel să se organizeze, iar Concertul
european a demonstrat necesitatea unei forme de organizare care să
acŃioneze pentru menŃinerea păcii.

SecŃiunea a 2-a- Primul război mondial

1.România începuse să se îndepărteze de Tripla AlianŃă. DiplomaŃii

austrieci constatau că la Bucureşti nu se arătau gata să asiste Austro-Ungaria
în caz de război şi că statutul juridic al românilor din Transilvania era cauza;
se arăta că politica şovinistă maghiară era cauzaŞ la presiunea Berlinului, au
avut loc negocieri între contele Tisza şi Comitetul executiv al Partidului
NaŃional Român din Transilvania, fără rezultat.
łarul Nicolae II a vizitat România în 1914; a fost considerat un act
politic cu o deosebită semnificaŃie; a fost urmat de ministrul de externe rus,
pe care Brătianu l-a dus în vizită în Transilvania.
Cu toate acestea, România a rămas în expectativă în 1914;
România a ales neutralitatea, refuzând să urmeze alianŃa; ieşirea din această
situaŃie s-a datorat factorului naŃional; ea aştepta momentul cel mai potrivit
pentru a interveni, în vederea realizării dezideratului naŃional; ambele tabere
au făcut presiuni pentru a o atrage în război de la început. Armata română
era insuficient înarmată şi instruită; opinia publică, cercurile politice, erau
categoric pentru alianŃa cu Antanta, în vederea eliberării Transilvaniei şi
Bucovinei. Romînia a invocat faptul că tratatul de alianŃă prevedea asistenŃă
dacă Austria era atăcată; dar Austria atăcase Serbia şi nu informase
România. Era al doilea mare pas spre desprinderea de Tripla AlianŃă.
Antanta urmărea alcătuirea unei uniuni româno-bulgaro-greceşti,
pentru a sprijini Serbia şi a contracara Turcia. Puterile centrale preconizau o
alianŃă bulgaro-româno-turcă, împotriva Serbiei. Rusia dorea ca, sprijinind
Serbia şi Bulgaria, să ajungă la Istanbul.
În septembrie 1914, Turcia a închis strâmtorile şi în noiembrie a
declarat război Antantei. Rusia încerca să menŃină Bulgaria alături de ea,
promiŃând compensaŃii în Macedonia sârbească, iar Serbiei CroaŃia şi
Slovenia. Bulgaria nu a acceptat. Grecia avea de apărat teritorii contra
Turciei şi Bulgariei şi dorea eliberarea populaŃiei greceşti din Turcia şi
insulele din Marea Egee; era încă neutră, dar avea un tratat de alianŃă cu
Serbia dacă Bulgaria atăca una din ele.
Italia se declara neutră, aşteptând, deşi înclina către Antantă,
pentru recuperarea teritoriilor italiene din Austro-Ungaria; avea interese şi în
Adriatica, Mediterana de Est şi Marea Egee.
Fiecare alianŃă făcea promisiuni: Germania promitea României
Basarabia, Sudul Bucovinei, şi concesii românilor din Transilvania şi insista
pe lângă Austro-Ungaria să facă schimbări radicale pentru românii din
Transilvania; Budapesta a refuzat. Rusia şi FranŃa promiteau Transilvania.
Presiunea Rusiei a crescut, după intrarea trupelor sale în GaliŃia;în 1914 s-a
încheiat o convenŃie româno-rusă, prin care Rusia garanta integritatea
teritorială a României şi recunoştea drepturile sale asupra provinciilor din
Austro-Ungaria locuite de români; în ce priveşte Bucovina, se prevedea că
principiul naŃionalităŃilor urma să fie baza delimitării între România şi
Rusia; România se obliga, până la intrarea în război, să păstreze o
neutralitate binevoitoare. ConvenŃia era secretă. România a urmărit
acceptarea clauzelor şi de celelalte puteri ale Antantei, precum şi garanŃii
politico-militare. Rămânea incertitudinea politicii Bulgariei, urmărind să
evite a lupta pe două fronturi.
2. În Vest războiul stagna; în Est Rusia a cedat în faŃa ofensivei
germane, a produs retragerea generală, cedând Varşovia, Litovsk, Vilnius;
la sfârşitul lui 1915, începea o nouă ofensivă rusă, fără mari rezultate.
În anul 1915 Anglia şi FranŃa forŃau Dardanelele, dar debarcarea
corpului expediŃionar franco-englez la Galipoli a fost un dezastru. Rusia a
pus din nou problema Istanbul şi a strâmtorilor, cerând încorporarea lor la
imperiul său. După debarcarea la Galipoli, Italia a semnat un tratat secret cu
Antanta, crezând în victoria uşoară a acesteia, a denunŃat tratatul cu Tripla
AlianŃă şi a declarat război Austro-Ungariei. Intrarea Italiei în război a fost
un eşec pe plan militar.
Guvernul român rămânea neutru în ciuda presiunilor; se opunea
tranzitului de armament german către Turcia, dar permitea tranzitul către
Serbia. După dezastrul din GaliŃia, Rusia insistă pentru intrarea României în
luptă, recunoaşte graniŃele cerute de Brătianu, cu condiŃia ca România să
intre în război în 5 săptămâni. Brătianu a cerut un acord cu Antanta în
întregime şi încheierea unei convenŃii militare; dezastrul din GaliŃia era de
asemenea proporŃii, că guvernul român a amânat încheierea acordurilor.
În fapt erau promisiuni, căci interesele erau diferite;Anglia dorea
o Austrie puternică, pentru a nu fi absorbită de Germania; de asemenea,
Anglia dorea o Ungarie puternică pentru a rezista Germaniei şi considera
exagerate pretenŃiile României. Rusia dorea ca România să primească
Transilvania, rămânând în termeni ostili cu Austro-Ungaria. Negocierile cu
Rusia relevau interese diferite. Rusia voia să acŃioneze în Nordul Moldovei,
cerând României să asigure linia Dunării; România voia să elibereze
teritoriile ocupate de români în Austro-Ungaria şi cerea ca Rusia să
acŃioneze în Bulgaria.
În septembrie 1915, Bulgaria a încheiat un acord cu Turcia, s-a
angajat să mobilizeze şi să înceapă războiul contra Serbiei; intrarea Bulgariei
în război a dus la ocuparea Serbiei în întregime şi a determinat pe anglo-
francezi să deschidă frontul din Salonic, care însă a început printr-un eşec.
Puterile Antantei promiteau trupe numeroase în Balcani, dar era
evident că nu puteau să le asigure; Austro-Ungaria şi Germania aveau în
vedere să atace România, dar ofensiva de la Verdun a amînat acest plan.. În
februarie 1916, armata germană declanşa puternica ofensivă de la Verdun,
care va dura până la sfârşitul anului; în iunie, situaŃia FranŃei devenise
critică; generalul Brusilov a declanşat ofensiva în GaliŃia, obligând armata
austro-ungară să părăsească CernăuŃi şi linia Siretului; francezii şi englezii
au declanşat o puternică ofensivă pe Somme, pentru a slăbi presiunea la
Verdun; războiul rămânea unul de uzură.
Concentrarea de trupe la frontiera româno-bulgară a grăbit
negocierile; trimişi români au negociat strâns recunoaşterea viitoarelor
frontiere şi participarea ca partener egal, ca şi declararea războiului doar
contra Austro-Ungariei; se cerea intrarea în război până la 1 august, dar
momentul nu era prielnic;se exagera slăbiciunea armatei austro-ungare;
ofensiva lui Brusilov slăbise, frontul se stabiliza. Brătianu a refuzat să atace
la Sud de Dunăre şi a cerut să nu se încheie pace separată. La 8 august
principiile erau acceptate, conform cererilor române. ConvenŃia militară
conŃinea obligaŃii în favoarea României, care nu au fost respectate(ofensivă
la Salonic la 7 august, ofensivă rusă în Bucovina, trei divizii ruse în
Dobrogea, materiale şi muniŃii-300 tone pe zi).
România nu a intrat în război în momente mai favorabile datorită
tergiversării aliaŃilor cu privire la clauzele teritoriale şi militare; la 16 august,
forŃele puterilor centrale nu erau angajate, fronturile erau stabilizate; aceasta
a permis aruncarea unor importante forŃe germane contra României, care a
fost lăsată aproape singură contra unor forŃe uriaşe din Nord şi din Sud.
Germania urmărea , prin înfrângerea României, să stabilească legătura
strategică directă cu Bulgaria şi Turcia şi să stopeze livrările de cereale şi
petrol românesc către Antanta.
3. Intrarea României în război a degajat frontul aliat de la
Verdun, a facilitat victoria aliaŃilor la Carso, a scăzut presiunea pe frontul
rus;armata franco-britanică a ocupat o zonă în Bulgaria, dar acŃiunea la
Salonic începea târziu, după ce trupele turco-bulgaro-germane începuseră
forŃarea Dunării. Rusia a trimis în Dobrogea doar ¼ din ce promisese; în
Bucovina ofensiva rusă s-a oprit în septembrie, ceea ce a obligat armata
română să se retragă pentru a apăra trecătorile. În loc să acorde ajutor,
generalii ruşi au propus abandonarea Olteniei şi Munteniei de Vest şi
reducerea frontului; Trupe ruseşti au început să vină masiv numai după ce
Bucureştiul fusese abandonat şi frontul se apropia de Moldova; se considera
că trebuie apărată linia CarpaŃii orientali-Siret-Dunăre; materialele de război
soseau cu întârziere şi descompletate. În retragere, România a distrus toate
instalaŃiile petroliere de pe Valea Prahovei. În Rusia se discuta încheierea
unei păci separate cu puterile centrale, pe seama împărŃirii României.
Puterile centrale nu au reuşit distrugerea României; România a
reuşit să supravieŃuiască şi a dat un ajutor de prim ordin Antantei. Antanta a
respins în decembrie 1916 propunerile de pace ale puterilor centrale şi a
trimis propriile sale propuneri, între care evacuarea teritoriului României şi
respectarea drepturilor naŃionalităŃilor, inclusiv ale românilor.
RevoluŃia burghezo-democrată din Rusia din februarie 1917 nu
aducea o schimbare în concepŃia Rusiei; era promovat principiul
naŃionalităŃilor doar pe teritoriul altora.
În perioada februarie-iunie, s-a procedat, cu ajutorul masiv al
FranŃei în material şi instructori, la reorganizarea armatei române; în martie
1917 regele a promis pământ Ńăranilor, iar guvernul a pus în discuŃia
parlamentului reforme agrară şi electorală. La Moscova prevala tendinŃa spre
o pace imediată, fără anexiuni. SituaŃia evolua în defavoarea Austriei; de
aceea, ea căuta o pace separată în Vest, dar era refuzată. În vara lui 1917, la
Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz armata română obŃinea victorii strălucite, oprind
înaintarea armatelor puterilor centrale. Deşi armata rusă era în degringoladă,
trupele române au stabilizat frontul, au barat drumul armatelor puterilor
centrale spre Rusia , ca şi întoarcerea forŃelor acestora spre frontul francez.
În urma dizolvării trupelor ruse şi a ocupării Kievului de armata
germană, România încheia armistiŃiul la Focşani şi preliminarii de pace la
Buftea, în februarie 1918.
 După 7 noiembrie, data Marii RevoluŃii din Rusia şi adoptarea
Decretului asupra păcii, Rusia sovietică semna armistiŃiul cu puterile
centrale la Brest-Litovsk; trupele ruseşti din Moldova s-au ridicat contra
generalilor; aceştia au încheiat armistiŃiul cu Mackensen.
Pentru armistiŃiul de la Focşani s-a primit asentimentul aliaŃilor,
care recunoşteau că România şi-a îndeplinit angajamentele şi că obligaŃiile
asumate înainte de intrarea în război vor fi menŃinute.
În 1918, Antanta cerea României să reia luptele; Brătianu a
refuzat, arătând că este în joc existenŃa României ca stat; atitudinea sa era
influenŃată de cele 14 puncte ale preşedintelui american Wilson, care
prevedeau menŃinerea Austro-Ungariei, cu autonomia popoarelor respective,
cu excepŃia Poloniei, care trebuia să devină independentă. În ce priveşte
România, în concepŃia preşedintelui american era necesară doar retragerea
trupelor puterilor centrale. SUA nu erau legate de promisiunile făcute
României în 1916.
În februarie 1918, Rusia sovietică accepta pacea cu puterile
centrale, ca şi armate germane şi austro-ungare pe teritoriul său, ceea ce
permitea încercuirea României. În plus, Rada ucraineană avea pretenŃii
asupra teritoriilor româneşti.
În faŃa ameninŃării directe cu dispariŃia şi împărŃirea statului
român, a fost semnat tratatul de la Bucureşti(dictatul de la Bucureşti); acesta
prevedea demobilizarea armatei, menŃinerea a 6 divizii ale armatei austro-
ungare în România, cedarea lanŃului CarpaŃilor, cedarea Dobrogei de Sud şi
a unei fâşii din judeŃul ConstanŃa; restul Dobrogei devenea condominium al
Bulgariei, Turciei şi puterilor centrale; se lăsa României doar o cale de acces
spre ConstanŃa; bogăŃiile treceau sub controlul puterilor centrale; România
se angaja să plătească despăgubiri oneroase; misiunea militară franceză
trebuia să plece. Acest tratat nu a fost proclamat de rege, deci juridic nu a
intrat în vigoare. Valoarea lui imediată a fost că existenŃa României ca stat a
fost salvată.
Şefii de stat ai Antantei nu au recunoscut acest tratat, declarând nule şi
neavenite clauzele sale.
PoziŃia SUA s-a schimbat însă în mai-iunie 1918; nu mai era favorabilă
Austro-Ungariei; se recunoştea deschis necesitatea desfiinŃării acestui
imperiu şi a constituirii de state independente.
4.În iulie 1918 începea a doua bătălie de pe Marna, frontul german era
străpuns şi în septembrie începea ofensiva generală a forŃelor Antantei..Tot
în septembrie, armata franco-engleză a rupt frontul bulgar şi a declanşat o
ofensivă fulger. Bulgaria a capitulat în aceeaşi lună. Turcia a fost învinsă în
Siria şi a semnat armistiŃiu la Mudros în octombrie. Armata franco-britanică
ajunsese prin Serbia la Dunăre. Ultimele încercări ale împăratului Austro-
Ungariei de a-şi salva imperiul, prin manifestul din octombrie 1918, care
menŃinea Transilvania în Ungaria, au eşuat. În octombrie, Cehoslovacia se
proclama independentă, în noiembrie şi Ungaria, care însă nu renunŃa la
Transilvania, în noiembrie şi Polonia, ca şi Austria şi Statul sârbo-sloveno-
croat; la 1 decembrie, Adunarea populară de la Alba Iulia decreta unirea
Transilvaniei cu România; Basarabia în martie şi Bucovina în octombrie
adoptaseră aceeaşi decizie.
În august, puterile centrale hotărâseră să redeschidă campania cu
România, să o ocupe complet; ofensiva din Balcani a pus capăt acestor
pregătiri. În aceste condiŃii, Mackensen a propus revizuirea clauzelor
tratatului de la Bucureşti, în problema Dobrogei, cu condiŃia ca România să
ratifice tratatul şi să nu intervină de partea aliaŃilor în ultima fază a
războiului. În noiembrie, guvernul Marghiloman a fost demis de rege, iar
noul guvern, condus de generalul Coandă, a dizolvat parlamentul şi a
declarat nule şi neavenite toate actele guvernului precedent, mai puŃin
reintegrarea Basarabiei.
Guvernul francez a cerut reintrarea în acŃiune a armatei române şi
joncŃiunea cu armata de la Dunăre a lui Berthelot. În noiembrie 1918,
generalul Eremia Grigorescu a cerut lui Mackensen să părăsească teritoriul
României; armata germană se va retrage după ce armata franco-britanică a
trecut Dunărea.
Semnarea armistiŃiului cu Germania la Compiegne, la 11 noiembrie
1918, găsea România alături de aliaŃi; se prevedea renunŃarea la tratatele de
pace de la Bucureşti şi Brest Litovsk şi la tratatele complementare acestora.
Armatele române s-au oprit pe Mureş, deoarece armistiŃiul cu Ungaria
prevedea Mureşul ca linie de oprire a luptelor; totuşi, cu concursul lui
Berthelot, armata română a intrat în Cluj în noiembrie. AliaŃii nu au lăsat
armata română să elibereze łara Crişurilor şi Banatul.
S-a pus de nenumărate ori întrebarea care a fost cauza primului
război mondial; au fost date multe răspunsuri; este evident că au fost cauze
multiple: fragilitatea imperiului austro-ungar, ameninŃat în mod constant cu
dizolvarea ca urmare a agitaŃiei diferitelor naŃionalităŃi menŃinute cu forŃa în
această închisoare a popoarelor, cu care Germania era aliată; adâncimea
antagonismului franco-german, în legătură cu anexarea Alsaciei şi Lorenei
în 1870; dorinŃa Austro-Ungariei de a reduce la tăcere Serbia, văzută ca o
ameninŃare pentru stabilitatea sa; opoziŃia crescândă între Marea Britanie şi
Germania, ca urmare a ambiŃiilor maritime şi coloniale ale acesteia din
urmă; funcŃionarea automată a alianŃelor, de o parte Germania şi Austro-
Ungaria şi de altă parte FranŃa, Marea Britanie şi Rusia. Au fost deci cauze
multiple, chiar dacă începutul operaŃiunilor militare a fost marcat de
uciderea prinŃului moştenitor al tronului austriac de către un student sârb.
Războiul a lăsat însă urme adânci, care vor marca relaŃiile
internaŃionale în următorii 20 ani.

Negocierile de pace.

1.AliaŃii începeau deja să se dezică de angajamentele luate,

susŃinând că tratatul din 1916 nu mai poate constitui baza reglementărîî
chestiunilor teritoriale, deoarece România l-a anulat prin capitularea din
1918 şi numai ConferinŃa de pace va decide.
La ConferinŃa de pace, Brătianu, redevenit prim ministru, va stărui
pentru intrarea sub autoritatea statului român a întregului teritoriu al
Transilvaniei şi a Banatului şi anularea armistiŃiului de la Belgrad( care
stabilea linia de separare pe Mureş). Abia în martie 1919 Consiliul Militar
Interaliat va cere Ungariei retragerea trupelor sale pe linia oraşelor Satu
Mare-Oradea-Arad, fără a preciza că aceste oraşe revin României. În iunie
Consiliul Suprem Interaliat comunica hotărârea sa cu privire la frontierele
româno-ungară şi româno-iugoslavă, recunoscând de drept unirea cu
România a Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului şi Banatului.
Actul de la 1 decembrie a fost penultimul act, cel mai semnificativ,
care a pus cancelariile în faŃa faptului împlinit. România devenea un stat de
mărime mijlocie, ceea ce i-a permis să ducă o politică externă activă.
Existau însă interese diferite ale marilor puteri şi ale statelor mici;
continua politica discuŃiilor secrete, a planurilor de împărŃire a lumii, a
zonelor de influenŃă. Cele 4 mari puteri aliate(SUA se retrăseseră de la
ConferinŃă) au hotărât nu numai soarta învinşilor, ci şi a statelor mici aliate,
lăsând nerezolvate probleme care vor duce la deteriorarea relaŃiilor
internaŃionale, a sistemului de securitate imaginat de ele.
Anglia şi FranŃa s-au confruntat intens în probleme esenŃiale ale
aranjamentelor de pace. Ele aveau ca obiective comune: păstrarea statu-quo-
ului stabilit ca urmare a destrămării imperiilor Ńarist, german, şi austro-
ungar; repararea distrugerilor războiului;pedepsirea crimelor şi criminalilor
de război;asigurarea progresului paşnic al omenirii.
FranŃa urmărea, pe lângă recuperarea Alsaciei şi Lorenei,
încorporarea celei mai mari părŃi a imperiului colonial german şi a celui
otoman, fixarea frontierei pe Rhin, ocuparea regiunii Saar şi detaşarea
Renaniei de Germania.
Anglia dorea contracararea hegemoniei FranŃei pe continent şi
extinderea posesiunilor sale coloniale pe seama celor germane.
 Italia urmărea să obŃină propriul imperiu colonial, ceea ce nu i-a
reuşit la ConferinŃă şi va deveni preocuparea dominantă pentru Musolini.
Japonia a plecat de la conferinŃă frustrată pentru rolul minor ce-i
fusese rezervat în ce priveşte Extremul Orient.
SUA erau marele câştigător; deveneau cea mai mare putere
economică şi financiară a lumii şi sperau că îşi vor stabili controlul politic
asupra problemelor internaŃionale, prin intermediul Ligii NaŃiunilor; în
curând însă se vor retrage.
În ce priveşte România, s-a pus problema dacă mai era considerată
aliat, având în vedere că a încheiat tratatul de la Bucureşti; nu a fost
acceptată ca participant la negocierea tratatului de pace cu Germania, în
ciuda evidenŃei; a fost admisă ca stat cu interese limitate, doar la 8 comitete
din cele 58 ale conferinŃei; i s-au acordat prin tratatul de la Versailles doar
1% din despăgubirile ce i s-ar fi cuvenit; l-a primit doar cu o zi înainte să-l
semneze şi a trebuit să acŃioneze pentru a nu fi în aceeaşi situaŃie faŃă de
tratatele cu Austria şi Bulgaria.
Atât textele tratatelor, cât şi liniile frontierelor au fost stabilite fără
consultarea statelor în cauză. Astfel, linia frontierei cu Ungaria a fost
stabilită fără consultarea şi fără participarea României; a fost diferită de linia
convenită prin tratatul din 1916.
În primul proiect de statut al Ligii NaŃiunilor se înscrisese o clauză
generală privind soluŃionarea democratică a problemei minorităŃilor. S-a
opus Anglia. Ca urmare, statele mici au fost obligate să încheie convenŃii, să
înscrie în constituŃiile lor acest principiu şi să accepte supravegherea
internaŃională. In ciuda demersului comun al României, Poloniei,
Cehoslovaciei, Serbiei şi Greciei, li s-a comunicat că s-a creat o comisie care
să determine garanŃiile necesare pentru protecŃia minorităŃilor în noile state
şi cele care au obŃinut sporiri teritoriale. S-au stabilit garanŃii pe care Polonia
să le asigure evreilor şi s-a decis să se impună României aceleaşi obligaŃii.
România s-a opus alături de celelalte state mici, cerând clauze aplicabile
tuturor statelor membre ale Ligii şi tratament egal; România s-a opus şi
clauzelor privind controlul de către puterile aliate a comerŃului şi tranzitului,
pentru a proteja interesele locuitorilor diferiŃi de majoritate. Brătianu a
părăsit ConferinŃa după ce a semnat tratatul de la Versailles, a refuzat să-l
semneze pe cel cu Austria, care conŃinea aceste clauze şi şi-a dat demisia în
faŃa presiunilor marilor puteri. Folosind tratatele privind minorităŃile, statele
învinse, mai ales Germania şi Ungaria, au acŃionat pentru revizuirea
tratatelor de pace.
Au apărut divergenŃe între FranŃa şi Anglia, Italia a părăsit
ConferinŃa, au apărut rezerve ale SUA faŃă de tratatul de la Versailles; ca
urmare, s-a acceptat modificarea sau omiterea unor clauze din tratatul asupra
minorităŃilor.
Consiliul a adresat un ultimatum României: dacă nu semna tratatul
cu Austria şi pe cel privind minorităŃile, urmau să fie retrase misiunile
diplomatice de la Bucureşti; totuşi, Consiliul Suprem a acceptat suprimarea
clauzelor privind privilegii speciale pentru evrei, saşi şi alŃii şi a acceptat
recunoaşterea expresă în text că Bucovina aparŃine României; ca urmare,
România a semnat tratatele.
În 1920 la Paris s-a semnat şi tratatul prin care se recunoştea
plebiscitul de la Chişinău din 27 martie 1918 şi unirea Basarabiei cu
România. Tratatul nu a fost însă ratificat de Japonia; a fost ulterior
principalul obiect de dispută cu URSS.
2.Prin tratatele de pace a fost creată Liga NaŃiunilor, organism care
îşi propunea să acŃioneze pentru menŃinerea păcii şi rezolvarea diferendelor
prin mijloace paşnice. Pactul Ligii NaŃiunilor era parte a Tratatului de la
Versailles, deci legat de existenŃa şi aplicarea acestuia, ceea ce a deveni una
din slăbiciunile sistemului creat. Pactul Ligii a prevăzut o succesiune de
proceduri (procedură de arbitraj, reglementare judiciară sau examinare de
către Consiliul Ligii, urmată de o perioadă de trei luni în care recurgerea la
război nu era legală) prin care se urmărea evitarea războiului, fără a-l
interzice. De la început Liga a avut dificultăŃi ca urmare a retragerii SUA, a
absenŃei URSS şi a controverselor repetate între Anglia şi FranŃa. URSS va
deveni membru al Ligii în 1934, dar va fi exclusă în 1939, după ce a invadat
Finlanda. Apoi vor părăsi Liga Germania, Italia şi un număr de alte 14 state,
mai ales cele latino-americane.În 1939 erau membre numai 44 state, din cele
70 state independente.
Liga NaŃiunilor a contribuit la rezolvarea unor conflicte secundare,
cum au fost cele dintre Polonia şi Lituania cu privire la Vilnius(1920), dintre
Finlanda şi Suedia cu privire la insulele Aaland(1921) sau între Grecia şi
Bulgaria(1925). Ea a eşuat să rezolve litigiul Chaco dintre Paraguai şi
Bolivia(1928-1935) şi a avut numai un rezultat parŃial în conflictul Leticia
dintre peru şi Columbia(1932-1934). În ce priveşte alte conflicte, în care au
fost implicate mari puteri, Liga se va dovedi, după cum vom vedea,
neputincioasă. Totuşi, Liga NaŃiunilor a fost un forum de dezbateri şi a
prevăzut un mecanism de garanŃii pe care unii oameni politici s-au străduit
să-l facă efectiv.
A fost creată totodată Curtea Permanentă de JustiŃie InternaŃională,
care a primit competenŃe importante în sistemul de securitate colectivă
imaginat de autorii tratatelor de pace şi în ansamblu a fost un început reuşit
de jurisdicŃie internaŃională, care va fi continuat de Curtea InternaŃională de
JustiŃie după 1945. Au fost create de asemenea Biroul InternaŃional al
Muncii, care va deveni după 1945 OrganizaŃia InternaŃională a Muncii şi o
serie de alte organizaŃii interguvernamentale tehnice. Sub influenŃa noului
stat sovietic, a luat fiinŃă InternaŃionala a treia comunistă, care a urmărit să
acŃioneze prin partidele comuniste din diferite state să promoveze obiective
ale URSS. Ea a funcŃionat în paralel cu InternaŃionala partidelor socialiste.
Au luat fiinŃă numeroase alte organizaŃii neguvernamentale cu caracter
profesional şi tehnic (în domenii ca medicina, ştiinŃele juridice, artele şi
altele) , a căror implicare în relaŃiile internaŃionale în perioada dintre cele
două războaie a fost destul de slabă.
¤ ¤ ¤
Este perioada care a schimbat complet harta Europei, prin
formarea multor state noi şi reîntregirea altora, dar şi prin implicarea directă
a unor state din afara Europei, mai ales a SUA şi Japoniei. Primul război
mondial a fost o confruntare fără precedent, care a marcat profund nu numai
frontierele, ci şi strategiile şi psihologia mulŃimilor. A apărut o nouă formă
de organizare social-politică, într-un singur dar mare stat întins pe o mare
suprafaŃă din Europa şi Asia; deşi nu va avea urmări imediate, sistemul
comunist din URSS va marca ulterior istoria mondială timp de câteva
decenii.
Primul război nu a rezolvat conflictele care l-au generat, ci a creat
falii şi mai profunde între statele din Europa. A determinat însă preocuparea
pentru o organizare internaŃională care să promoveze şi la nevoie să asigure
raporturi paşnice între state; chiar dacă structura internaŃională imaginată de
cei care au negociat tratatele de pace din 1919-1920 nu s-a dovedit eficientă,
a fost un experiment util, pe care s-au întemeiat multe eforturi şi multe
speranŃe şi pornind de la care se va încerca înfăptuirea acestui obiectiv în a
doua jumătate a secolului XX.
 Capitolul IV
RelaŃiile internaŃionale în perioada 1920-1940.

SecŃiunea 1-De la război la criza economică generală.

Această perioadă se caracterizează prin: sfârşitul supremaŃiei

europene în relaŃiile internaŃionale; acŃiuni pentru realizarea securităŃii
colective, care însă au eşuat; stabilirea primei organizaŃii internaŃionale cu
vocaŃie generală şi universală.
IntervenŃia americană la sfârşitul războiului demonstrase
importanŃa militară a SUA, iar cea a preşedintelui Wilson la negocierile
pentru crearea Ligii NaŃiunilor rolul lor diplomatic. Puterea economică SUA
se făcea de asemenea simŃită. Japonia a devenit partener al principalelor
puteri învingătoare şi va începe să concureze serios puterile europene în
zona asiatică. URSS va ieşi treptat din izolare, va începe un proces de
industrializare şi va folosi orice prilej pentru a reveni în jocul politic pe
continent.
ConcepŃia de securitate colectivă se baza pe sistemul Ligii
NaŃiunilor şi presupunea solidaritatea membrilor acesteia, mai ales a
principalelor puteri, pentru a se opune oricărei ameninŃări cu războiul.
Solidaritatea a fost însă de la început parŃială şi slabă, iar diferitele încercări,
mai ales ale FranŃei de a încheia alianŃe care să suplinească angajamentele
clare, nu au dat rezultate.
La sfârşitul primului război se formau noi state naŃionale:
Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven, Polonia, Austria, Ungaria, iar
România îşi întregea teritoriul cu provincii locuite în majoritate de români,
după dispariŃia celor 4 imperii; cel otoman, cel Ńarist, cel austro-ungar şi cel
german. State mici sau mijlocii, care nu au fost tratate ca egali la masa
tratativelor de pace, deşi unele din ele înduraseră greul războiului alături de
aliaŃi, dar cu dinamismul naŃiunilor renăscute şi motivate de voinŃa de a
supravieŃui, ele vor juca un rol important în istoria Europei dintre cele două
războaie mondiale.
FranŃa este puterea militară continentală, deşi a suferit pierderi
importante; ea va rămâne în mod constant preocupată de problema germană
şi va căuta soluŃii pentru a împiedica revenirea Germaniei la poziŃii de forŃă.
Imediat după conferinŃa de pace, Anglia şi SUA au refuzat să semneze un
pact de garanŃii cu FranŃa, care va fi în mod constant în căutare de alianŃe.
 Anglia va tinde mereu spre compromis, spre a evita o hegemonie
continentală în Europa, dar fără a se izola. Ea nu dorea încercuirea
Germaniei cu alianŃe, pentru a nu provoca resentimente şi revolte. A refuzat
constant să-şi asume angajamente faŃă de statele orientale, aliate cu FranŃa.
A pornit de la convingerea că Germania se va mulŃumi să-şi promoveze
interesele prin mijloace diplomatice, fără a recurge la forŃă. A acceptat
paritatea navală cu SUA, având nevoie tot mai mult de cooperarea SUA în
afara Europei; în plus, dominioanele se manifestau tot mai independent şi
trebuia să Ńină seama de voinŃa lor.
În Germania, din 1923, după ce FranŃa şi Belgia au ocupat zona
Ruhrului pentru a obliga Germania să-şi plătească datoria de război fixată de
comisia de reparaŃii la 132 miliarde mărci aur, guvernul german condus de
Gustav Stresemann adoptă politica executării obligaŃiilor asumate, cu
obiectivul net de a primi capitaluri şi a reface economia Ńării. El va cere în
mod constant reducerea reparaŃiilor şi eliminarea altor constrângeri impuse
prin tratatul de pace.
În SUA au prevalat tendinŃele izolaŃioniste; ca urmare, va lua parte
la puŃine din evenimentele importante pentru evoluŃia relaŃiilor
internaŃionale în această perioadă.
Japonia, nemulŃumită de rolul care i-a fost acordat la conferinŃa de
la Paris, se va orienta rapid spre o politică expansionistă în Asia .
Italia se va arăta de asemenea tot mai nemulŃumită de rezultatele
păcii şi se va orienta spre expansiune în Balcani şi în Africa.
URSS este confruntată în primii ani cu dificultăŃi datorită luptei cu
alb-gardiştii, apoi cu intervenŃia FranŃei şi Marii Britanii, apoi cu războiul cu
Polonia. Va recurge la noua politică economică, la capitaluri şi specialişti
străini, la reorganizarea forŃelor productive şi va relua treptat relaŃiile
economice şi financiare cu alte state. Noua politică economică este
abandonată în 1927 de Stalin, care pune pe prim plan industria grea şi
colectivizarea agriculturii.
În primii ani de după război au înregistrat succese regimurile
fasciste: în Ungaria în 1920 regimul hortist, în Italia cel fascist în 1922, în
Bulgaria regim de dreapta în 1923,în Portugalia în 1926 şi în Polonia din
1925 regimul autoritar al generalului Pilsudski.
In problema reparaŃiilor, Anglia, care dorea ca Germania să-şi reia
un loc important în viaŃa economică a continentului, va susŃine mereu
reducerea sumei pretinse Germaniei. Aceasta va complica timp de 10 ani
relaŃiile franco-britanice. Suma stabilită de comisia de reparaŃii a fost mult
redusă faŃă de cea cerută de FranŃa; Germania a acceptat-o, dar a cerut un
moratoriu; FranŃa a răspuns prin ocuparea Ruhrului împreună cu Belgia, apoi
a acceptat să supună problema unui comitet internaŃional de experŃi.
Germania a răspuns prin rezistenŃa pasivă, greve şi încetarea producŃiei, ceea
ce a dus la uriaşe pierderi economice. Un prim plan privind plata graduală a
datoriei externe, planul Dawes, a fost acceptat şi executat şi a permis
deblocarea situaŃiei şi eliberarea Ruhrului în 1925.

Eforturi pentru construirea unor

structuri de securitate.

În 1925 se semnează Pactul renan; Germania, FranŃa şi Belgia se

angajau să nu recurgă la nici un atac sau invazie, să nu recurgă la război
între ele, decât dacă acŃiunea ar fi decisă de Liga NaŃiunilor. Acest statut se
aplica la frontiere, dar şi la zona renană demilitarizată. Era plasat sub
garanŃia individuală şi colectivă a Angliei şi Italiei, dar nu privea şi statele
orientale. Ca urmare, FranŃa semnează tratate de asistenŃă cu Cehoslovacia şi
Polonia. Acesta era sistemul Locarno. FranŃa obŃinea promisiunea de
asistenŃă armată a Angliei, dar renunŃa să impună cu forŃa respectarea
tratatului de la Versailles, cu excepŃia cazului când Liga NaŃiunilor ar fi
decis sancŃiuni.
Germania a devenit membră a Ligii NaŃiunilor; apoi a revendicat
evacuarea anticipată a zonei renane, ca şi suprimarea misiunii militare care
controla dezarmarea germană. Apoi a oferit un angajament pe termen lung
pentru plata reparaŃiilor; în 1929 s-a adoptat planul Young, privind
eşalonarea pe 59 ani a datoriei, dar cu reducere cu 17%. În 1929, Germania
revendica teritoriul Saar şi cerea, în schimbul dezarmării sale, o limitare
generală a armamentelor. Germania tindea deci să obŃină treptat eliminarea
restricŃiilor impuse.
Rusia sovietică a obŃinut, prin tratatul de la Rapallo din 1922,
reluarea relaŃiilor diplomatice şi comerciale cu Germania; în 1924 a fost
recunoscută de statele occidentale, din motive economice. La ConferinŃa de
la Genoa din 1922, în centru dezbaterilor au stat problemele financiare;
delegaŃia rusă a încercat să obŃină deschiderea de credite; pentru aceasta, a
acceptat plata eşalonată pe termen lung a datoriei anterioare anului 1914,
fără dobânzi, iar firmelor le-a oferit concesii. A obŃinut apoi reluarea
relaŃiilor comerciale prin acorduri bilaterale, încheiate în 1924 cu FranŃa,
Italia şi Anglia.
În Europa de Est au fost avute în vedere două soluŃii posibile, Ńinând
seama de fărămiŃarea statală: crearea unei federaŃii danubiene, incluzând şi
Austria, sau crearea unui sistem de alianŃă între Cehoslovacia, România şi
Yugoslavia, pentru a menŃine statu-quo-ul teritorial; ideea alianŃelor s-a copt
deja în anii 1920-21, contra restaurării monarhiei austro-ungare; în 1920,
Cehoslovacia şi Yugoslavia îşi promiteau asistenŃă armată dacă Ungaria ar
recurge la un atac armat; în 1921 se încheie tratate similare între România şi
Cehoslovacia, respectiv România şi Yugoslavia; cele trei state au anunŃat
intenŃia de a se opune cu forŃa restaurării monarhiei duale. Se crea astfel
Mica Antantă.
FranŃa a ezitat; ea vedea ca pion al unei confederaŃii Ungaria; chiar s-
a promis Ungariei revizuirea frontierelor stabilite la Trianon, dacă acordă
companiilor franceze partea dominantă în căile ferate; chiar Briand favoriza
o confederaŃie dunăreană, cu vechea dinastie austriacă în măsură să se opună
expansiunii germane.
Mica Antantă nu era însă asigurată în afară: Yugoslavia contra Italiei,
Cehoslovacia contra Germaniei şi România contra URSS; în plan economic,
ele nu au putut realiza o colaborare economică, începând cu reducerea
tarifelor.
Ungaria a intrat în conflict cu vecinii. Ea a fost însă sprijinită de Italia,
care urmărea să contracareze FranŃa. Au fost acordate Italiei facilităŃi
economice, ceea ce va menŃine acest sprijin.
Italia urmărea stabilirea controlului asupra Adriaticii şi a influenŃei în
Mediterana; prin negocieri va obŃine de la Yugoslavia Fiume; Albania va
cădea sub influenŃa Italiei, datorită problemelor interne; Italia a profitat de
divergenŃele dintre Grecia şi Turcia privind transferul de populaŃii între ele(
de la Smirna în Grecia şi din Tracia în Turcia), dintre Grecia şi Yugoslavia
privind statutul portului liber Salonic, dintre Bulgaria şi Yugoslavia privind
Macedonia.
În Mediterana, continuă supremaŃia Angliei; se dezvoltă însă
naŃionalismul musulman, mai ales după victoria lui Ataturk; ca urmare a
victoriilor militare contra Greciei, Turcia redevine stăpână pe tot teritoriul
său( pe coasta de răsărit a Mării Egee Smirna şi Anatolia, iar în Europa
Adrianopole şi Tracia Orientală), iar capitulaŃiile sunt anulate. Tratatul de la
Sevres este înlocuit prin cel de la Lausanne în 1924, care recunoştea ceea ce
Turcia obŃinuse prin forŃa armelor. Turcia încheie acoerduri cu Italia şi
URSS. Marea Britanie începe să aibă dificultăŃi în Egipt, Afganistan, Sudan,
Iran, iar FranŃa în Maroc, Tunisia şi Siria. Marea Britanie menaja interesele
Italiei, contra FranŃei.
În Orient, SUA şi Marea Britanie au iniŃiat în 1921 un acord al
tuturor celor 9 puteri interesate, pentru menŃinerea porŃilor deschise şi
respectarea suveranităŃii Chinei, pentru a contracara tendinŃele expansioniste
ale Japoniei.
 În America Latină au loc mai multe intervenŃii armate ale SUA în
statele din Caraibe şi din Sud; au loc şi conflicte locale(Chile-Ecuador-
Bolivia); constatând că Liga NaŃiunilor nu se implică să rezolve problemele
lor, statele respective se vor îndepărta de organizaŃie. Totuşi, statele latino-
americane insistă pentru respectarea dreptului la neintervenŃie şi în 1931
SUA vor anunŃa o nouă politică în regiune, cea de bună vecinătate.
Încă din primii ani ai Ligii, devenea evident că neparticiparea SUA
făcea iluzorii sancŃiunile economice. De aceea, FranŃa va încerca să
completeze Pactul Ligii cu un Protocol privind reglementarea paşnică a
conflictelor care să impună statelor membre să coopereze loial şi eficient la
aplicarea de sancŃiuni, chiar militare, dacă Consiliul Ligii adopta o asemenea
decizie; în 1924 protocolul a fost adoptat de Adunarea Ligii, dar venirea
conservatorilor la putere în Anglia a dus la respingerea lui.
În 1927, FranŃa propune SUA încheierea unui pact care să scoată
războiul în afara legii; SUA propun lărgirea lui pentru a se aplica tuturor
statelor, astfel ca toate să rezolve litigiile lor prin mijloace paşnice. Tratatul
prevedea ca excepŃie doar războiul contra unui stat care încalcă pactul Ligii
sau pactul Locarno. A fost semnat în 1928 de toate statele, inclusiv SUA,
URSS, Germania şi Japonia, cunoscut ca pactul Briand-Kellogg. Acest tratat
condamna recurgerea la război pentru reglementarea diferendelor
internaŃionale şi prevedea că reglementarea diferendelor nu va fi urmărită
decât prin mijloace paşnice.
În 1930, Briand sugerează crearea unei uniuni, apoi a unei federaŃii
europene, dar Germania vede în aceasta un mijloc de a menŃine frontierele
orientale; URSS vede un bloc anti-sovietic; Anglia vede o ameninŃare a
poziŃiei sale coloniale şi a relaŃiei cu SUA; multe alte state au rezerve.

Eforturi pentru rezolvarea unor

probleme de interes general.

Problema dezarmării se va pune după acordul de la Locarno, din

1925; Consiliul Ligii a creat o comisie pregătitoare; până în 1930, comisia
nu a stabilit decât un cadru, nişte principii, dar fără să se refere la efective
sau armamente, şi fără un control internaŃional, datorită divergenŃelor; nici
URSS şi Germania nu-l acceptă, dar nici Polonia, România şi statele baltice,
care condiŃionează de acceptarea URSS. Nici guvernele francez şi englez nu
s-au pus de acord, nici opinia publică nu le impune să depună eforturi. Ca
urmare, Liga nu asigura nici securitate colectivă, nici dezarmare.
În această perioadă, România s-a concentrat, ca membru activ al
Ligii, pe problemele dezarmării şi securităŃii colective, incriminării
războiului de agresiune cooperării politice, economice şi culturale între
naŃiuni. A acŃionat mai ales pentru menŃinerea statu-quo-ului.
În problema incriminării războiului de agresiune, a fost prima Ńară
care a propus la Geneva şi a incriminat în legea naŃională , în 1928, războiul
de agresiune şi propaganda de război. În 1932, juristul român Vespasian
V.V. Pella a prezentat un Memorandum preconizând încheierea unui acord
în acest domeniu. Memorandumul a fost adoptat la Comitetul pentru
dezarmare în 1932. Pella preconiza incriminarea atât a actelor comise de
state, cât şi a celor comise de persoane. Problema a fost reluată la ConferinŃa
pentru reducerea şi limitarea armamentelor în 1933, când au fost adoptate
două convenŃii privind definirea agresorului( denumite şi convenŃiile
Titulescu-Litvinov), care au fost semnate de URSS şi state din Europa de
Est, inclusiv România, Turcia, Afganistan, Estonia.
România s-a pronunŃat pentru înfăptuirea concomitentă a
dezarmării şi securităŃii. Nicolae Titulescu, ministru de externe, artizan al
multor tratate şi acŃiuni în favoarea menŃinerii statu-quo-ului , a integrităŃii
teritoriale şi a independenŃei statului român, de două ori preşedinte al
Adunării Ligii, a contribuit la discuŃiile aprinse privind agresiunea Italiei
contra Etiopiei, agresiunea Japoniei în China, criza economică şi altele.
Cu privire la datoria către SUA, puterile europene urmăreau să
stabilească o legătură între aceasta şi datoria de război germană; SUA au
refuzat; FranŃa susŃinea că efortul financiar era participarea SUA la război;
SUA vor reduce din datorie, dar recurg ca mijloc de constrângere la
refuzul de a acorda noi credite; disputa durează până în 1929, când
parlamentul francez ratifică acordul privind datoria, fără clauza de legătură
cu datoria germană.
ConferinŃa economică internaŃională din mai 1927, iniŃiată de
Consiliul Ligii, îşi propunea să pregătească o reducere a tarifelor vamale,
cauza stagnării în Europa fiind existenŃa barierelor vamale, a contingentelor
şi protecŃionismului. ConferinŃa va avea rezultate slabe, nişte recomandări
neesenŃiale-să reducă tarifele prea ridicate care dăunează schimburilor;
statele nu doreau reducerea tarifelor, pentru a nu afecta industriile, a nu
creşte şomajul.
Apar evident semne de precaritate, în afară de slăbiciunile sistemului
de securitate, eşecul în domeniile dezarmării şi cooperării economice:
existenŃa unor sisteme politice complet opuse-comuniste, fasciste şi
democraŃii parlamentare; şomajul atinge cifre alarmante; politica economică
a SUA, care crea iritări, deşi Europa îşi refăcuse partea sa în schimburile
economice mondiale, imperialismul economic şi financiar devenind tot mai
apăsător, căci SUA împiedicau exporturile europene. În 1929, însă, criza
economică din SUA se va extinde la toată lumea.

SecŃiunea a 2-a-De la criza economică la al II-lea război mondial.

Criza economică şi financiară gravă, izbucnită în SUA în 1929, se

propagă în anii 1930-1932 în Europa şi în Extremul Orient, în unele Ńări
durând până în 1935. A fost o criză de supraproducŃie industrială în SUA, în
paralel cu creşterea producŃiei industriale şi agricole în Europa, ceea ce a dus
la reducerea importurilor. Pentru a menŃine prosperitatea, s-a recurs la
credite supradimensionate, ceea ce a dus la speculaŃii bursiere, apoi la
scăderea şi prăbuşirea valorilor, la reducerea producŃiei în industrie şi în
agricultură, la şomaj masiv.
În Europa, criza a început mai ales acolo unde erau investite masiv
capitaluri americane-Austria, Germania, Anglia; băncile americane şi-au
retras capitalul, ceea ce a restrâns creditul; uniunea vamală a Austriei cu
Germania din 1931 a accelerat dificultăŃile, ducând la retragerea imediată a
capitalurilor; băncile germane nu au mai putut face faŃă, iar guvernul a trecut
la controlul schimburilor. Aceasta a atins şi băncile engleze care investiseră
masiv în Germania; în 1931 guvernul englez a renunŃat le etalonul aur şi a
devaluat lira sterlină. Şomajul a ajuns la 43,7% în Germania, la 22% în
Anglia şi la 15 milioane în SUA.
Criza a dus la slăbirea marilor democraŃii europene şi la creşterea
izolaŃionismului SUA şi a favorizat succesul ideologiilor totalitare, al
regimurilor politice favorabile politicii de forŃă şi revizuirii frontierelor în
Europa.
În viaŃa economică triumfă naŃionalismul; fiecare stat vrea să-şi
protejeze producŃia, economia; cresc taxele vamale, scad importurile, se
devaluează moneda, pentru a favoriza exportul. În SUA din 1933 se trece la
un program de economie dirijată-inflaŃie monetară, pentru a creşte preŃurile,
intervenŃia guvernului pentru a controla producŃia în unele sectoare,
controlul repartiŃiei materiilor prime, politica marilor lucrări, salariu minim,
program de asigurări sociale, protecŃionism vamal. În FranŃa din 1936 se iau
măsuri similare; Anglia recurge la dezvoltarea unor relaŃii comerciale cu
zonele coloniale pe baza unor preferinŃe imperiale. Germania din 1933 şi
Italia din 1934 se orientează spre autarhie economică. Japonia a fost lovită
mai puternic de criză, prin reducerea exporturilor spre SUA. ConferinŃa
economică din 1933 dovedeşte că nu există sentimentul unor interese
economice comune.
 În ianuarie 1933 Hitler vine la putere în Germania, cu un program
naŃional-socialist, publicat în Mein Kampf în 1924. Obiectivele erau
redresarea Germaniei, asigurarea purităŃii rasei pentru coeziunea naŃională,
distrugerea organizaŃiilor sociale sau catolice, prioritatea intereselor de grup,
suprimarea libertăŃilor individuale şi împiedicarea opoziŃiei, conducerea
societăŃii de o elită care să instaureze o nouă ordine, organizarea vieŃii
economice şi sociale de guvern.
Aceasta apare ca mijloc pentru a duce o politică de expansiune
teritorială în forŃă; într-o primă etapă eliminarea obligaŃiilor stabilite prin
tratatele din 1919, a limitării armamentelor, a demilitarizării renane, apoi
crearea de mijloace de existenŃă pentru rasa germană. Un prim obiectiv era
reunirea populaŃiilor de origine germană, cei din Austria, apoi cei din Est,
apoi spaŃiu vital în Europa de Est; accentul cădea pe Rusia; pentru aceasta,
era necesară alianŃa cu Italia, neutralitatea Angliei, poate alianŃa cu ea;
distrugerea puterii militare a FranŃei; desigur, aspecte ale acestui plan au fost
modificate, dar esenŃialul a rămas.
Guvernul fascist italian dorea să joace un rol în Europa danubiană şi
pentru aceasta să împiedice o confederaŃie locală sau extinderea
germanismului; dorea să domine Mediterana, dar va trebui să menajeze
interesele britanice; dorea colonii; va ocupa Libia în 1928, se va pronunŃa
pentru revizuirea tratatelor din 1919 şi în acest scop a propus un directorat al
celor 4-cu FranŃa, Marea Britanie şi Germania; FranŃa l-a respins, ca urmare
a îngrijorării Poloniei şi Micii Antante. Italia a început să se înarmeze.
Politica franceză a oscilat între menŃinerea demilitarizării zonei
renane şi refacerea armatei franceze cu armament ofensiv şi căutarea unei
apropieri de Germania, prin renunŃarea la alianŃe în Est, lăsând Germaniei
posibilitatea de a se extinde spre Est şi Sud; cauza au fost însă preocupările
economice şi financiare, căci criza economică a venit în FranŃa mai târziu şi
s-a prelungit; rolul de jandarm era costisitor; se adăuga conflictul intern între
dreapta şi stânga, pacifişti şi fermi; de aceea, guvernele succesive vor
renunŃa la iniŃiative în politica externă, luând doar poziŃii de refuz.
Marea Britanie era preocupată mai mult de probleme interne, de
criza economică şi financiară; se punea problema reorganizării relaŃiilor
economice, a unui regim preferenŃial pentru colonii, a facilităŃilor pentru
industrii, a susŃinerii producŃiei agricole, abandonând liberalismul; se obŃin
rezultate importante, ajungând în 1934 la producŃia din 1929. Până în 1936,
cercurile britanice nu credeau că Hitler ar fi gata să ducă o politică de
expansiune teritorială; se considera că pretenŃiile germane pot fi satisfăcute
în marea lor majoritate şi astfel se înlătură pericolul de război. Pentru a
pacifica spiritele, credeau în concesii acordate Germaniei în zona dunăreană
şi au amânat angajamente faŃă de FranŃa, au evitat orice părea o coaliŃie
contra Germaniei. Abia în 1936 Anglia acordă FranŃei şi Belgiei
promisiunea de asistenŃă în caz de agresiune germană. Apoi se revine la
politica de liniştire a Germaniei prin concesii şi satisfacŃii la revendicări
rezonabile. Faptul că nu a sprijinit hotărât FranŃa a dus la reînarmarea
Germaniei şi la reocuparea Renaniei, la slăbirea sistemului de securitate al
Ligii. Erau considerate învechite alianŃele FranŃei cu Mica Antantă, iar
conceptul de securitate colectivă o invenŃie menită să asigure hegemonia
franceză. Abia la finele lui 1938 Anglia va renunŃa la această politică.
În SUA problemele interne domină, cele externe rămân în plan
secund. Franklin Roosevelt va relua ideile pe care le-a susŃinut în 1920;
opinia publică se opunea oricărei intervenŃii, amintindu-şi pe cea din 1917-
1918, atribuită grupurilor de interese economice şi financiare; în 1935-1937
au fost adoptate legi de neutralitate, care loveau în interesele Angliei şi
FranŃei, deoarece Germania era oricum blocată spre Vest.

Noi eforturi pentru crearea unor

structuri de securitate.

URSS este confruntată, între anii 1930-1933, cu expansiunea

japoneză în Est şi pericolul german la Vest; de aceea, în 1934 va adera la
sistemul de securitate al Ligii NaŃiunilor; apoi se îndreaptă spre înarmări şi
caută alianŃe; în 1933 are loc ăncheierea unui pact de neagresiune cu Italia şi
reluarea relaŃiilor diplomatice cu SUA, în 1934 se încheia pactul franco-
sovietic.
România a creat Mica Antantă în 1926 şi ÎnŃelegerea Balcanică în
1934; la baza Micii Antante erau tratatele de alianŃă din 1920-21; era o
organizaŃie defensivă, instrument regional de apărare a statu-quo-ului. Cu
Polonia, de asemenea, în 1921 au fost semnate o convenŃie de alianŃă şi una
militară, şi-au încetat valabilitatea în 1926, ca urmare a încheierii tratatului
de garanŃie între cele două Ńări. Din 1930 Mica ÎnŃelegere a avut şi statut, iar
din 1933 şi un pact de organizare, care prevedea ca scop şi intensificarea
raporturilor lor economice, cu scopul de a deveni o zonă de stabilitate.
În 1934 la Atena a fost semnat pactul ÎnŃelegerii Balcanice, între
România, Grecia, Turcia şi Yugoslavia; au fost făcute demersuri şi pe lângă
Bulgaria să participe, dar Germania şi Italia au făcut presiuni să nu participe;
se prevedea garantarea reciprocă a frontierelor în Balcani; părŃile se angajau
să se sprijine dacă una din ele rea obiect al unei agresiuni din partea unui stat
balcanic. Se urmărea şi împiedicarea expansiunii puterilor fasciste în zonă.
În 1933, România a încheiat şi o convenŃie militară cu Turcia, iar
în 1935, când aveau loc lupte interne în Grecia şi cercurile militare
revanşarde din Bulgaria ameninŃau să intervină,a avertizat că , în cazul
atăcării Greciei, forŃele armate române vor intra automat în acŃiune.
Din 1930, problema optanŃilor a fost legată de cea a reparaŃiilor
orientale şi occidentale; s-a creat un fond agrar pentru plata optanŃilor,
format din renta de împroprietărire depusă de România, Cehoslovacia şi
Yugoslavia, din creanŃele pe care marile puteri le aveau ca reparaŃii datorate
de Ungaria, pe care le-au cedat fondului agrar.
România a urmărit şi încheierea unui tratat cu URSS de
neagresiune sau de asistenŃă, în 1934, în contextul restabilirii relaŃiilor
diplomatice; acesta a eşuat datorită divergenŃelor privind menŃionarea
Basarabiei. În 1936, la Montreux, se încheia un protocol cu URSS privind
obligaŃia ajutorului reciproc în vederea respingerii agresorului; se avea în
vedere încheierea unui pact; Titulescu a propus amânarea semnării lui până
în septembrie 1936; apoi au avut loc schimbări în politica externă la
Moscova şi la Bucureşti.

Eşecul securităŃii colective şi deteriorarea

situaŃiei în Europa.

În această perioadă încep eşecurile securităŃii colective; în

septembrie 1931 Japonia începe o ofensivă militară în Manciuria, ocupând-
o în întregime; China a refuzat negocieri cât timp se menŃine ocupaŃia şi s-a
adresat Ligii NaŃiunilor; Japonia a debarcat trupe în Shanghai, pe care le-a
retras după 3 luni de lupte şi după medierea engleză; apoi în 1932 Japonia a
creat statul Manciukuo, ca protectorat al său, pe care l-a recunoscut şi i-a
garantat frontierele. La Liga NaŃiunilor, a fost menajată poziŃia Japoniei,
evitându-se conceptul de agresiune şi adresând numai recomandări. Totuşi,
se refuza recunoaşterea Manciukuo şi se cerea retragerea trupelor japoneze
pe o linie unde erau din 1905. Japonia s-a retras din Ligă. Liga nu a declarat
Japonia ca stat agresor, a adoptat doar sancŃiuni care nu afectau situaŃia de
pe teren; era un eşec patent, un semn de neputinŃă. Anglia, deşi avea mari
interese în zonă, a fost indecisă; fără SUA sancŃiunile economice nu aveau
şanse; de asemenea, Anglia se temea că într-un conflict armat nu ar fi putut
apăra Hong-Kong şi concesiunile din Shanghai. SUA s-au mulŃumit să
declare că nu vor recunoaşte Manciukuo.
 Se dovedea astfel că Liga NaŃiunilor nu putea aplica o măsură de
constrângere dacă era confruntată cu un act de agresiune comis de o mare
putere.
Italia începuse din 1923 expansiunea în Africa de Est, prin
garnizoane şi colonii în Somalia şi Eritreea; urmărea materii prime, debuşeu
pentru emigrare şi poziŃii cheie pe malul oceanului; în acest scop va încheia
un tratat de prietenie cu Yemen în 1926. Etiopia s-a opus proiectelor
economice italiene, a refuzat concesionarea unei căi ferate, a favorizat
printr-un acord din 1930 importul de produse japoneze şi prefera capitalurile
americane; un incident între o trupă italiană şi una etiopiană a adus litigiul în
faŃa Ligii, Etiopia fiind membră; Italia a refuzat arbitrajul şi a respins
competenŃa Ligii.
Aceasta afecta însă interesele FranŃei(era anihilat rolul bazei
militare de la Djibouti), dar mai ales ale Angliei, căci agricultura în Egipt
depindea de apele Nilului Alb, care izvora din Etiopia. FranŃa avea însă
nevoie de cooperarea Italiei în Europa Centrală, iar Anglia nu era pregătită
să se opună. Abia în 1935 Italia întâmpina opoziŃia hotărâtă a angliei şi
FranŃei, la ocuparea totală a Etiopiei. La Liga NaŃiunilor se aplică Italiei doar
sancŃiuni minore-se interzic exporturile de arme şi împrumuturi; nu se aplică
blocada, nici embargou petrolier, care ar fi oprit ofensiva italiană, deoarece
SUA, principalul furnizor, rămâneau neutre Politica sancŃiunilor a eşuat,
deci; FranŃa nu a reuşit să menajeze Italia, ceea ce va face ca aranjamentul
de la Stresa să cadă, iar Anglia nu a dus sancŃiunile până la capăt.
În condiŃiile crizei, Germania a căutat anularea reparaŃiilor, pe
care a obŃinut-o cu ajutorul Angliei şi SUA, interesate mai mult de datoria
comercială. Tratatul de la Lausanne din 1932 a pus capăt regimului
reparaŃiilor.
În 1931, Germania şi Austria au decis să stabilească o uniune
vamală; s-au opus FranŃa şi Anglia, care nu era însă decisă; Anglia a propus
să se ceară avizul CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională; Curtea
declara că uniunea vamală era contrară angajamentelor asumate; apoi Anglia
a cerut Germaniei să renunŃe la proiect şi a avut câştig de cauză, deoarece
Germania avea nevoie urgentă de un credit din partea Băncii Angliei.
La ConferinŃa pentru dezarmare, Germania a obŃinut în 1932
egalitatea în drepturi, în condiŃii de securitate; Anglia a insistat şi FranŃa a
cedat. În 1933, Germania a cerut aplicarea imediată a egalităŃii; FranŃa a
cerut o perioadă de încercare de 4 ani; Germania a părăsit ConferinŃa de
dezarmare.
În problemele dezarmării, poziŃiile Italiei, Angliei şi FranŃei erau
divergente; FranŃa acceptase egalitatea, dar punea accentul pe controlul
internaŃional, având în vedere forŃele paramilitare germane; FranŃa nu a
acceptat nici propuneri de compromis, crezând că Germania nu le va
respecta, dar nu s-a opus prin măsuri clare reînarmării Germaniei şi nu a luat
măsuri interne de înarmare.
Germania a încercat să liniştească temerile Poloniei; în 1934
guvernul german declara că nu va recurge în nici un caz la război pentru a
reglementa litigiile cu Polonia şi nu va interveni în dificultăŃile dintre
Polonia şi minoritatea germană; Polonia a făcut o declaraŃie similară. Prin
acest aranjament, a fost dezarticulat sistemul de alianŃe al FranŃei; se pare că
Polonia nu credea prea mult în alianŃa cu FranŃa; ea urmărea să îndrepte
Germania spre Europa dunăreană.
În Saar, potrivit tratatului de la Versailles populaŃia trebuia să
decidă prin referendum dacă se alătură Germaniei, FranŃei sau se menŃine
regimul internaŃional; votul din 1935 a dat 90% în favoarea revenirii la
Germania.
În Austria, majoritatea nu era de acord cu unirea cu Germania;
viaŃa politică era însă divizată; în 1934 are loc un conflict armat între
miliŃiile socialiste şi guvernul creştin-democrat; armata guvernamentală a
folosit artileria; în acelaşi an cancelarul Dolfuss adopta o constituŃie
autoritară; partidul nazist a pregătit asasinarea lui Dolfuss în 1934, dar
majoritatea continua să refuze unirea.
Italia a susŃinut mult timp independenŃa Austriei; protocoalele de
la Roma din 1934 cu Austria şi Ungaria acordau preferinŃe la importul
produselor austriece, dar cuprindeau şi o promisiune de consultări. La
anunŃarea loviturii de stat din Austria din 1935, Italia a mobilizat câteva
divizii pe Brenner, dar guvernele francez şi englez nu s-au asociat.
Deoarece acŃiunea germană în Austria era o ameninŃare directă
pentru pace, încălca grav tratatele şi modifica profund echilibrul de forŃe,
FranŃa a încercat prin alianŃe s-o contracareze. În 1935, FranŃa, Italia ş
Anglia au încheiat o înŃelegere să se opună oricărei repudieri unilaterale a
tratatelor care ar pune în pericol pacea în Europa; Italia a primit unele
concesiuni şi rectificări de frontieră în Africa; se pare că Laval a promis şi să
nu se intereseze de soarta Etiopiei. Dar Anglia nu s-a angajat deschis privind
Austria; în ce priveşte Etiopia, Anglia declara că va accepta numai avantaje
economice pentru Italia, iar în caz de război va recurge la Liga NaŃiunilor.
Acest dezacord a făcut dificilă o acŃiune comună în problema Austriei.
În 1935, FranŃa a încheiat pactul de asistenŃă mutuală cu URSS în
caz de atac armat neprovocat. Acest Pact era văzut nu ca un o alianŃă directă,
căci pentru aceasta trupele sovietice trebuiau să treacă prin Polonia sau
România; era mai curând un avertisment, un mod de a reduce angajamentele
FranŃei la Est; nu era însoŃit de o convenŃie militară, pe care URSS o dorea,
dar FranŃa a amânat-o, căutând de fapt o negociere cu Germania.
În 1935, Italia întâmpina opoziŃia hotărâtă a FranŃei şi Marii Britanii
în legătură cu agresiunea sa în Etiopia; ca urmare, frontul de la Stresa, pentru
protecŃia Austriei, cade; s-au aplicat Italiei doar sancŃiuni minore,
interzicând exporturile de armament şi acordarea de împrumuturi; nu s-a
aplicat blocada, nici embargoul petrolier, care ar fi oprit ofensiva italiană,
deoarece SUA erau principalul furnizor şi rămâneau neutre. Politica
sancŃiunilor a eşuat; FranŃa nu a reuşit să menajeze Austria, iar Anglia nu a
mers cu sancŃiunile până la capăt.
FranŃa a refuzat o convenŃie militară cu Rusia, deoarece dreapta
franceză tindea să lase Germaniei mâinile libere la Est; în plus, Polonia şi
România făceau cunoscut că nu vor acorda trupelor sovietice drept de
trecere. Motivul principal a fost teama cercurilor de dreapta că o colaborare
cu URSS va facilita formarea frontului popular, prin colaborarea socialiştilor
cu comuniştii.
Germania va creşte relaŃiile sale comerciale cu statele dunărene, va
dubla, chiar tripla schimburile cu acestea, cumpărând materii prime şi
produse agricole; treptat, aceste state au intrat în spaŃiul economic german.
În 1935, prin acordul cu Marea Britanie, Germania obŃine ca flota
sa de război să fie de 35% di cea britanică.
Folosind ca pretext contradicŃia dintre pactul de la Locarno Ńi
tratatul franco-sovietic, Germania a pus capăt demilitarizării Renaniei; în
1936, Germania a trimis unele trupe acolo şi a propus un pact de
neagresiune; FranŃa putea răspunde cu forŃa; Germania nu ar fi putut face
faŃă; FranŃa s-a refugiat într-un răspuns diplomatic şi a trimis problema la
Liga NaŃiunilor; a acceptat astfel încălcarea tratatului de la Versailles şi a
pierdut garanŃia de securitate; ca urmare, nu va mai putea ajuta pe aliaŃii săi
din Est.
FranŃa nu a putut conta nici pe sprijinul Poloniei, nici al Marii
Britanii; se considera că nu este un act de agresiune contra FranŃei; Marea
Britanie a făcut apeluri la FranŃa să nu ia nici o iniŃiativă militară. Cauza a
fost însă indecizia, divizarea şi ezitarea în cercurile politice franceze, dorinŃa
cercurilor conservatoare de a păstra relaŃia cu Londra.
Această situaŃie a impresionat puternic Ńările din Estul Europei;
Germania dădea o nouă lovitură sistemului tratatelor existente, fără opoziŃie
a puterilor occidentale. łările din Est au fost supuse unor presiuni şi
ameninŃări puternice ale puterilor fasciste şi ale grupărilor de dreapta
interne; aceasta a dus la slăbirea alianŃelor ; de acum, cercurile conducătoare
române vor căuta să evite un conflict cu Germania cât timp FranŃa şi Anglia
nu erau dispuse să apere cu forŃa armelor statu-quo-ul.
SituaŃia economică dificilă a împins aceste state spre comerŃ cu
Germania, mare consumatoare de cereale şi produse petroliere, care plătea
chiar preŃuri mai mari; România prezenta un interes din ce în ce mai mare.
Pentru distrugerea Micii Antante, Yugoslavia a încheiat în 1937
un tratat cu Bulgaria, după cel cu Germania; Grecia, Turcia şi România au
cerut Yugoslaviei să confirme că noul tratat nu afectează obligaŃiile asumate;
Yugoslavia a refuzat şi a încheiat un pact şi cu Italia, ceea ce o îndepărta
complet de Mica Antantă.
Criza internaŃională din 1935-36 a dat o grea lovitură Ligii
NaŃiunilor şi principiului securităŃii colective; statele din grupul Oslo( Ńările
nordice şi alte state mici) vor declara în 1936 că nu mai consideră
obligatoriu sistemul de sancŃiuni al Ligii; începea dezintegrarea Micii
Antante; se anunŃă Axa Berlin-Roma.

AmeninŃări serioase la adresa păcii

începând cu anul 1936.

1)Războiul civil din Spania are cauze interne; în 1931 se instaurase

republica, ameninŃată în 1933 de o opoziŃie formată din aristocraŃie, armată
şi cler; în 1936 câştigă alegerile Frontul popular;fasciştii şi monarhiştii
pregătesc o lovitură de stat; o insurecŃie armată condusă de Franco începe în
Marocul spaniol şi apoi trece în Spania; în 6 săptămâni ocupă jumătate di
Spania; în noiembrie 1936 eşuează în faŃa Madridului; va dura până în 1939,
când toată Spania este ocupată.
Acest război devine un eveniment grav, pentru că cele două părŃi sunt
sprijinite de 4 mari state europene cu armament sau voluntari, ceea ce
ameninŃă să degenereze în conflict între ele. În acelaşi timp este şi un
conflict ideologic;guvernul italian se declara deschis gata să împiedice
menŃinerea Frontului popular la putere; URSS dorea bararea fascismului
spaniol. Italia urmărea însă şi baze militare în insulele Baleare, ameninŃând
dominaŃia engleză în Gibraltar. Germania era favorabilă insurecŃiei, ca o
potenŃială ameninŃare pentru FranŃa şi imediat pentru a-şi asigura importuri
de minereuri de fier, aramă, pirită, necesare industriei sale militare. Anglia şi
FranŃa aveau interese în zonă: să menŃină securitatea căilor maritime, să
împiedice revendicarea Gibraltar.
La începutul crizei, doar Italia şi Germania sunt active, sprijinind
insurecŃia; URSS se alătură mai mult teoretic guvernului republican;FranŃa
declară neutralitatea, cu condiŃia ca şi alŃii să fie neutri. Neutralitatea s-a
dovedit însă o ficŃiune, căci Italia a acordat sprijin masiv, inclusiv 50-60 mii
militari. Germania a oferit material, dar şi aviatori, artilerişti şi o divizie de
14 mii oameni, în schimbul promisiunii de a primi materii prime şi de a
accepta participarea capitalului german în exploatările miniere. URSS a
acordat ajutor limitat la câteva avioane şi mici contingente armate. Fără a
acorda ajutor, FranŃa a lăsat să treacă voluntari şi material de război. Marea
Britanie a respectat neutralitatea, cu scopul de a preveni escaladarea
conflictului. În esenŃă, politica de neintervenŃie a favorizat victoria lui
Franco.
Franco nu a cedat baze nici Italiei, nici Germaniei; de asemenea, el
nu s-a legat de axa Berlin-Roma, deşi în 1939 va adera la Pactul Anti-
comintern şi a semnat cu Germania un tratat de prietenie; el a declarat că va
rămâne neutru în caz de război european.
Criza spaniolă nu aduce mari pericole nici pentru FranŃa, nici pentru
căile maritime internaŃionale; ea a creat însă o criză morală şi a demonstrat
că guvernele englez şi francez erau gata de orice sacrificii pentru a evita un
război general.
2. În Orient, după criza internă din Japonia, în 1937 vin la putere
naŃionaliştii intransigenŃi; în perioada 1932, criza economică gravă s-a
datorat politicii vamale britanice, boicotului produselor japoneze de către
China, măsurilor de protecŃie luate de alte state faŃă de produsele industriale
japoneze; la fel, au fost reduse exporturile de mătase în SUA. Cercurile
naŃionaliste japoneze doreau preponderenŃă şi în Sud, în Borneo, în zone
producătoare de petrol, cauciuc şi cositor.
Japonia a acŃionat pe etape, cucerind câte o poziŃie; în 1937, ca
urmare a unui incident minor, se declanşează o ofensivă generală în China;
sunt cucerite Pekin, Shanghai, Nankin; în 1938 valea Xang-Tse, Canton, tot
litoralul Chinei de Sud, dar fără a distruge voinŃa de rezistenŃă a lui Cian-
kai-şi şi a comuniştilor chinezi, care încetaseră războiul civil pentru a se
opune Japoniei.
Guvernul chinez voia să înceapă un efort de industrializare, cu
capitaluri englez şi american, ceea ce ar fi făcut din China un concurent
serios . În 1937, Anglia a decis să acorde Chinei credite pentru a construi căi
ferate. Japonia dorea să organizeze Asia de Sud sub conducerea şi în
beneficiul său; din 1934 anunŃase că se va opune obŃinerii de asistenŃă
tehnică şi financiară de către China, un fel de doctrină Monroe; apoi
denunŃase acordurile care limitaseră armamentele navale; SUA şi Anglia nu
au reacŃionat.
URSS nu avea în vedere să sprijine pe Cian-kai-şi; ea semnase un
tratat de asistenŃă mutuală cu Mongolia în 1936. După semnarea de
Germania şi Japonia a Pactului Anti-comintern în 1936, URSS se simte
vizată; ea sfătuieşte pe comunişti să colaboreze cu Cian-kai-şi contra
japonezilor.
ReacŃia altor puteri este însă anemică; la Liga NaŃiunilor este
condamnată acŃiunea Japoniei, fără a o declara agresor( pentru a nu aplica
sancŃiuni); puterile occidentale nu au oprit nici acordarea de credite şi
furnizarea de material militar. Doar URSS angajează forŃe timp de 10 zile,
contra forŃelor japoneze, la frontiera cu Manciukuo şi propune sancŃiuni pe
care Marea Britanie le respinge.
În esenŃă, toate puterile doreau să-şi păstreze forŃele pentru situaŃia
din Europa.
3. Expansiunea germană în Europa Centrală.
În martie 1938 Germania îşi alipeşte Austria, iar în septembrie
anexează zona SudeŃilor din Cehoslovacia, contând pe neintervenŃia
puterilor europene. Hitler îşi prezenta de fiecare dată pretenŃiile ca fiind
ultimele, ceea ce a dus în eroare multă lume.
În Austria, Hitler impune în 1938 prezenŃa unui naŃional-socialist
în guvernul Schuschnigg; în Cehoslovacia, încurajează pe separatişti să
ceară autonomie, până la dreptul la autodeterminare; când întâmpină
rezistenŃă, ameninŃă cu folosirea forŃei, contând pe faptul că alte puteri nu
vor interveni.
FaŃă de Austria, Marea Britanie nu-şi asumase nici o răspundere;
URSS nu sprijinea partidul creştin-social la putere; doar FranŃa declarase că
nu va tolera Anschlussul, ca şi Italia. În final, Italia îl va accepta, fără a se
opune, după ce a căutat un acord cu Anglia: Marea Britanie nu a reacŃionat,
a acceptat faptul împlinit şi a comunicat Austriei că nu o poate proteja. S-a
considerat că nu merita un război.
Anexarea Austriei a creat o situaŃie nouă; Germania devenea vecină
cu spaŃiul dunărean; România era convinsă că Germania doreşte petrolul
său; ultima conferinŃă a Micii Antantei a dat asigurări Cehoslovaciei doar
dacă Ungaria o atăca. România rezista cererilor Berlinului de a extinde
exportul în compensaŃie şi limita exportul de petrol şi cereale. Anglia şi
FranŃa slăbiseră relaŃiile cu România; Anglia mai ales dorea să evite ca
Germania să se simtă încercuită. Germania urmărea să lege România cât mai
strâns, pentru a conta pe neutralitatea României, în caz de conflict cu
Cehoslovacia. România a încercat o înŃelegere cu Polonia şi Cehoslovacia,
dar cercurile poloneze s-au opus,urmărind să câştige teritorial de pe urma
dezmembrării Cehoslovaciei. Totuşi, în vara lui 1938 România a permis
trecerea unor avioane ale URSS în Cehoslovacia, iar Marele Stat Major lua
măsuri în vederea ajutorării Cehoslovaciei.
Un trimis sovietic la Bucureşti a discutat posibilitatea trecerii
trupelor sovietice spre Cehoslovacia; guvernul român s-ar fi arătat favorabil,
fără a face public acest lucru; s-a stabilit continuarea negocierilor pentru
încheierea aranjamentului. PoziŃia României depindea însă de angajarea
FranŃei şi Angliei în apărarea Cehoslovaciei. România cunoştea faptul că
Anglia şi FranŃa se pregăteau să cedeze, iar Cehoslovacia va urma politica
lor, iar Ungaria şi Polonia se pregăteau să participe la împărŃirea
Cehoslovaciei. RelaŃiile cu Ungaria, Polonia şi Bulgaria măreau pericolul
unei agresiuni contra României.
În ceea ce priveşte Cehoslovacia, guvernul s-a resemnat să cedeze
SudeŃii sub presiunea Angliei şi FranŃei; Anglia nu se angajase să o
protejeze; FranŃa se angajase prin tratatul de alianŃă din 1925. URSS avea
tratat de alianŃă cu FranŃa din 1935, dar se angajase să dea asistenŃă dacă
FranŃa îşi Ńine angajamentul. FranŃa nu o face, iar Cehoslovacia nu a cerut
URSS asistenŃă. În FranŃa, guvernul şi parlamentul aprobă renunŃarea la
această alianŃă şi acordul de la Munich; motivul a fost că nu are mijloacele
necesare şi că alte state nu o vor sprijini. Polonia încheiase un acord cu
Germania în 1934, promiŃând neintervenŃia; URSS avea armata în
reorganizare şi nu putea trece trupe contra Germaniei, fără acordul Poloniei
şi României; ambele s-au opus; Anglia era gata să ajute FranŃa doar dacă era
în pericol, dar nu într-o acŃiune contra Germaniei şi era preocupată să evite
războiul. SUA rămâneau spectator. Între conducătorii cehi erau divergenŃe;
primul ministru Hodgea dorea să evite războiul.
A urmat Munich, opera anglo-franceză, determinată de convingerea
că un război în 1937 ar fi fost dus în condiŃii incerte şi dificile. Se spera că
cu aceasta expansiunea germană se va opri; FranŃa dorea să câştige timp. În
realitate, s-a câştigat foarte puŃin, poate doar pentru forŃele aeriene, dar s-a
pierdut enorm- un potenŃial industrial uriaş, dispariŃia unei armate de 30
divizii, supremaŃia asupra statelor agricole balcanice care depindeau de piaŃa
germană. În plus, Rusia devine neîncrezătoare în politica franceză,
considerându-se eliminată de la marile decizii.
Ca urmare, se formează marele Reich de 80 milioane locuitori, cu
zone industriale noi, şi se distruge sistemul de alianŃe francez. A crescut
prestigiul Germaniei în Ńările dunărene; Ungaria va obŃine prin arbitraje
impuse de Germania şi Italia părŃi din Cehoslovacia şi apoi din România,
Bulgaria a cerut recuperarea Dobrogei. Fapt este că celelalte puteri au lăsat
Germania să-şi crească potenŃialul de război şi să ocupe teritorii şi poziŃii
dominante în Europa Centrală.
4. Începând din 1936, marile state europene s-au angajat în cursa
înarmărilor.
În Germania Hitler a impus un ritm rapid,pentru a-şi construi
instrumentele unei politici de forŃă;armata a crescut în 1938 la 1,5 milioane
soldaŃi, plus 405 mii paramilitari; se adaugă o nouă doctrină militară bazată
pe rolul aviaŃiei şi folosirea masivă a tancurilor, ca şi pe controlul partidului
nazist asupra armatei; se dezvoltă metalurgia, dar şi producŃia de sintetice şi
cauciuc artificial, are loc o redistribuŃie geografică a centrelor metalurgice;
operează educaŃia militară şi încadrarea tineretului; Hitler fixase la 4 ani
perioada în care Germania va fi gata de război dacă cineva se va opune
expansiunii sale.
În Italia, organismele democratice rămase au fost desfiinŃate,armata
a fost refăcută, a fost lansat programul de înarmări şi modificată doctrina
militară, ca şi în Germania.
În Rusia, procesul de industrializare i-a asigurat şi un potenŃial de
război; se constatau o bună artilerie şi tancuri robuste; societatea sovietică
trecea însă prin crize: procese politice, procesul Tukhacevski, general acuzat
de un complot fascist, care a dus la epurări în armată, mai ales epurarea
ofiŃerilor superiori şi înlocuirea lor cu comandanŃi din războiul civil care nu
cunoşteau noile strategii şi tactici.
FranŃa traversa din 1934 o criză internă; într-o primă fază este
creată de ligile de extremă dreaptă, apoi în 1936 se formează un guvern al
Frontului popular; în 1936 începea un program de înarmări, dar executarea
lui este dificilă, datorită situaŃiei economice, financiare şi sociale; în esenŃă,
burghezia industrială avea mai multe temeri faŃă de pericolul bolşevic decât
de fascismul german;mare parte a opiniei publice nu era preocupată de
situaŃia externă; statul major rămânea ataşată tacticilor primului război
mondial, crezând încă în fortificaŃii; era o strategie de apărare, care nu Ńinea
seama de obligaŃiile de asistenŃă ale FranŃei faŃă de alte state.
Marea Britanie beneficia de stabilitate politică şi socială; programul
de înarmări va începe însă să fie aplicat eficient abia în 1939.
Se dezvolta deci o inegalitate în materie de armamente.

Preliminarii ale războiului.

 SituaŃia diplomatică a evoluat de asemenea; momentul cel mai
important este axa Belin-Roma, cu prelungiri spre Japonia şi apoi spre
Yugoslavia; Germania avea un interes clar; mai puŃin Italia, căci îşi sacrifica
interesele în Austria şi Balcani. A fost rezultatul politicii mediteraneene a
Italiei fasciste. În 1938 încă Italia ezita să se alieze cu Germania, deşi Axa se
crease în 1936, dar îndreptată contra URSS, ca şi aderarea Japoniei în 1937.
Acordul Germaniei cu Japonia era îndreptat contra URSS şi SUA, pentru a
îndrepta atenŃia lor spre Pacific.
Yugoslavia a lichidat în 1937 litigiul său cu Italia; ea stabilise
legături comerciale strânse cu Germania, datorită sancŃiunilor contra Italiei,
care au redus exporturile către aceasta, fără o compensaŃie.
Deja în octombrie 1938 Germania reclama reglementarea
problemelor germano-poloneze, şi anume restituirea Dantzig, concesionarea
unui coridor, a unei căi ferate, aderarea la pactul Anti-comintern; în schimb,
promitea sprijin pentru a provoca ruperea Ucrainei sovietice.
Ungaria a fost atrasă de partea Germaniei prin promisiunea de a
distruge Mica Antantă şi a elimina FranŃa din Sud-Estul Europei; Hitler s-a
angajat să sprijine Ungaria contra Cehoslovaciei. Italia, de asemenea, se
angajase ferm de partea Ungariei contra manevrelor anti-revizioniste ale
Micii Antante şi să sprijine toate revendicările sale teritoriale.
Italia a încercat să obŃină dominaŃia asupra Tunisiei, printr-un
statut al italienilor stabiliŃi acolo, sau să obŃină posesiunea asupra Djibouti;
răspunsul FranŃei a fost categoric, iar Anglia s-a asociat FranŃei.
Sistemul de securitate colectivă dispăruse, practic nu mai oferea
securitate nimănui;de vină erau guvernele, care doreau să evite riscuri
imediate şi indiferenŃa opiniei publice; aceasta obliga la alianŃe tradiŃionale;
afirmarea solidarităŃii franco-britanice era de cea mai mare importanŃă. Dar
Marea Britanie nu-şi asuma angajamente în Europa Centrală; aceasta crea
incertitudini asupra situaŃiei în care FranŃa ar fi atăcat Germania în scopul
apărării unui aliat din Est, căci garanŃia engleză se referea doar la frontiera
franceză. Anglia dorea o negociere cu Germania; era gata să dea satisfacŃii
În problemele privind pe germani şi în probleme economice coloniale, cu
condiŃia opririi politicii de expansiune cu forŃa.
FranŃa şi Anglia vor căuta sprijin; Cehoslovacia, redusă la 10
milioane locuitori, cu mari pierderi industriale, nu mai avea o armată
puternică; după ocuparea zonei renane, Belgia vrea să evite să fie antrenată
într-un război între marii săi vecini. În 1936, regele Leopold denunŃă tratatul
cu FranŃa şi Germania şi declară că rămâne în afara alianŃelor; în 1937
primeşte promisiunea Germaniei că va respecta inviolabilitatea şi
integritatea teritoriului său dacă se va opune trecerii de trupe străine.
 Marea Britanie şi FranŃa obŃin în Mediterana o situaŃie mai bună,
în Egipt şi Turcia; în schimbul independenŃei, Egiptul contractează o alianŃă
perpetuă cu Anglia şi acceptă o garnizoană la Canalul de Suez; Turcia
încheie un acord cu Turcia şi obŃine în schimb alt statut al strâmtorilor, care
anulează demilitarizarea acestora şi existenŃa unei comisii internaŃionale;
De asemenea, Turcia încheie un acord de prietenie cu FranŃa, obŃinând
autonomie pentru zona Alexandrette.
Rusia nu a obŃinut garanŃii din partea Angliei şi FranŃei, deşi era
gata să revină la principiul securităŃii colective.
SUA, care puteau juca rolul esenŃial, votează legi de
neutralitate, menite să restrângă relaŃiile comerciale cu beligeranŃii, în caz de
război. Deşi Franklin Roosevelt înŃelege şi declară că SUA nu pot accepta
agresiunea şi nu pot rămâne în afara războiului, presa şi opinia publică
rămân izolaŃioniste.
În 1939, Hitler se decide să distrugă Cehoslovacia; el împinge pe
separatiştii slovaci să proclame independenŃa şi autoriză Ungaria să ocupe
Rusia subcarpatică; la 14 martie impune preşedintelui Hacha să semneze la
Berlin o convenŃie care predă soarta poporului ceh în mâinile lui; a doua zi
ocupă Praga proclamă protectorat german asupra Boemiei şi Moraviei.
Totodată, reafirmă pretenŃiile sale asupra Poloniei, dă ordin să fie ocupat
teritoriul Memel(Lituania) şi impune României semnarea unui acord
economic care îi asigură livrările de petrol şi cereale.
Italia decide anexarea Albaniei; Anglia şi FranŃa răspund viguros;
Germania şi Italia vor replica prin semnarea unui tratat de alianŃă; Anglia şi
FranŃa declară că vor acorda asistenŃă Poloniei şi promit asistenŃă Greciei şi
României, dacă fac obiectul unei agresiuni; Anglia încheie un tratat de
asistenŃă reciprocă cu Turcia. Nerespectarea acordului de la Munich este
percepută în Anglia ca un act îndreptat spre dominaŃie continentală, deci ca o
ameninŃare a poziŃiei sale în lume.
În martie 1939, Anglia propune FranŃei, URSS şi Poloniei să-şi
promită să reziste la orice acŃiune care ar ameninŃa independenŃa politică a
oricărui stat european. Polonia continua să refuze aderarea URSS la frontul
de garanŃii de teama că trupele sovietice vor rămâne; totuşi, FranŃa şi Anglia
propun URSS un tratat de alianŃă contra unei agresiuni germane; URSS cere
ca garanŃia să se refere nu numai la Polonia şi România, ci şi la Finlanda şi
Ńările baltice. OpoziŃia Poloniei este însă principalul motiv al refuzului. Nu
este sigur că Rusia, care se simŃea protejată de garanŃia dată Poloniei şi
România, nu avea în vedere şi o apropiere de Germania sau o negociere cu
aceasta.
 Solicitări ale României la Londra de a obŃine garanŃii şi ajutor
militar nu au fost acceptate. Germania a impus României tratatul economic
din martie 1938; totuşi se spera că garanŃiile politice franco-britanice
acordate Poloniei, Greciei şi României, ca şi negocierile care aveau loc cu
URSS, vor organiza în Balcani un front de rezistenŃă. România era gata să
încheie un tratat de asistenŃă şi colaborare cu URSS; cooperarea puterilor
occidentale cu URSS era însă factorul decisiv împotriva expansiunii
germane. România a cerut precizări cu privire la natura garanŃiilor; Anglia
garanta doar independenŃa statului, nu şi integritatea teritorială, ceea ce
încuraja revizionismul ungar şi bulgar; garanŃiile vizau doar cazul agresiunii,
dar admiteau modificări de frontiere pe cale paşnică.
Pactul de oŃel-alianŃa între Germania şi Italia a fost semnat în mai
1939; se prevedea că dacă una din ele este antrenată în întreprinderi de
război cealaltă o va susŃine cu toate forŃele şi că vor acŃiona pentru a-şi
asigura spaŃiul vital.
În aprilie 1939 Germania cere din nou Poloniei restituirea Dantzig,
un coridor cu cale ferată şi şosea cu extrateritorialitate. Polonia acceptă
coridor, dar fără extrateritorialitate. Germania încurajează Senatul Dantzig
să formeze un corp de voluntari, îi înarmează şi susŃine un război de nervi
contra guvernului de la Varşovia. Polonia declară că va rezista, iar FranŃa şi
Anglia o încurajează. Anglia şi Polonia au ezitat să încheie alianŃa cu Rusia.
La negocierile de la Moscova, din august 1939, Rusia ceruse baze
de plecare în teritoriul polonez, pe care Polonia le refuză; ca urmare, Rusia
suspendă negocierile pe 21 august. Urmează lovitura de teatru: la 23 august,
URSS şi Germania încheie Pactul de neagresiune, denumit şi Ribbentrop-
Molotov, care stabilea colaborarea contra Poloniei; într-o anexă secretă se
prevedea şi împărŃirea acesteia, ca şi trecerea în zona de influenŃă rusă a
Basarabiei şi statelor baltice.
Germania realiza astfel obiectivul de a rezolva problema poloneză
fără război pe două fronturi, de a primi din Rusia materii prime şi alimentare
, făcând inutilă blocada care ştia că va urma. Se ajungea însă la un contact
direct cu URSS şi i se lăsau acesteia multe din teritoriile pe care le avusese
înainte de 1919. URSS a luat drept motiv refuzul Poloniei; obŃinea multe
teritorii, se apropia de Europa Centrală, ceea ce FranŃa şi Anglia nu-i puteau
oferi. DorinŃa sa era de a vedea războiul angajat în Vest, un război lung,
poate de a câştiga timp, poate de a evita dominaŃia Germaniei asupra întregii
Polonii, poate să nu aibă şi Germania şi Japonia ca duşmani. Evident, URSS
nu avea încredere în puterile occidentale; nivelul redus al delegaŃiilor
acestora a făcut-o să creadă că este vorba doar de o tatonare.
 Germania a profitat rapid de acordul cu URSS, crezând că nu va
urma un război, ci o blocadă; dar FranŃa şi Anglia au declarat deschis decizia
lor, iar Italia şi-a declarat neutralitatea. Anglia a negociat ea însăşi
chestiunea Dantzig şi problema unui coridor cu Germania, cerând însă să
abandoneze alte cuceriri; Germania a cerut să vină un negociator polonez cu
împuterniciri; acesta a fost trimis, dar fără împuterniciri; Germania a
anunŃat ruperea negocierilor, ia la 1 septembrie trupele germane intrau în
Polonia. La 3 septembrie Anglia şi FranŃa intrau în război. Ele nu au mai
acceptat al doilea Munich.
Eşecul negocierilor puterilor occidentale cu URSS a năruit
edificiul de securitate de care depindea existenŃa Ńărilor din Europa de Est.
¤ ¤ ¤
Este una din perioadele cele mai controversate din istoria
omenirii, marcată de încercările tot mai insistente ale puterilor învinse în
război de a-şi recâştiga poziŃiile, chiar teritoriile şi de incapacitatea celorlalte
state de a se opune tendinŃelor revizioniste, curentului militarist şi războinic
care a câştigat treptat teren şi forŃă. A fost perioada în care au fost formulate
şi puse în practică teoriile rasiste, cele mai inumane cunoscute vreodată
privind relaŃiile dintre popoare, dintre oameni în general. Europa a fost din
nou centrul războaielor şi conflictelor, chiar dacă acestea s-a întins apoi şi în
multe alte părŃi ale lumii.
Au existat desigur multe momente în care guvernele, oamenii
politici puteau opri această evoluŃie, dar nu au găsit fie sprijinul altor state,
fie al propriei opinii publice, marcată de ororile primului război, fie curajul
de a acŃiona.
 Capitolul V
Al doilea război mondial.

Al doilea război mondial a fost determinat de actele guvernului

german, expresie a unei politici definite deja în 1924, în Mein Kampf; s-a
susŃinut şi că necesităŃile economiei germane, după criza din 1929-1933, au
determinat expansiunea, având nevoie de debuşee şi piaŃa mondială fiind
relativ închisă, iar înarmarea rapidă provocase o criză financiară. În realitate,
expansiunea economică pare să fi fost instrumentul voinŃei de dominaŃie, nu
cauza acesteia.
Pregătirile Germaniei pentru declanşarea războiului, actele de
forŃă care au dus la extinderea teritoriului său în dauna unor state vecine şi
stabilirea unor raporturi de dominaŃie faŃă de Ńările mici din Europa Centrală
şi de Sud-Est, au devenit posibile ca urmare a pasivităŃii FranŃei şi Marii
Britanii; FranŃa a ezitat din 1935 între fermitate şi concesii; ea depindea de
forŃa militară şi de alianŃa cu Anglia; nu a luat poziŃii de forŃă fără a se
asigura de sprijinul britanic. Anglia nu a încurajat FranŃa în acte de opoziŃie
fermă faŃă de Germania;; dimpotrivă, a cerut tot timpul moderaŃie şi
acceptarea revendicărilor repetate ale Germaniei, în speranŃa că sunt
ultimele. SUA rămâneau în izolare. Lipsa unei alianŃe cu URSS a permis
Germaniei să ducă războaie separate cu fiecare. Au fost numeroase erori de
calcul şi de politică, datorită obiectivelor politice diferite şi curentelor
psihologiei colective din statele Europei occidentale.
Al doilea război mondial a fost rezultatul rivalităŃii şi
antagonismelor dintre marile puteri în lupta pentru hegemonie şi împărŃirea
lumii în zone de influenŃă, în cadrul căreia s-au distins tendinŃele revanşarde
şi hegemonice ale Germaniei, Italiei şi Japoniei; aceste tendinŃe au fost
încurajate de politica de toleranŃă a Angliei şi FranŃei, care a culminat cu
sacrificarea Cehoslovaciei.

SecŃiunea 1-Războiul ăn Europa.

Raportul de forŃe la începutul războiului.

La începutul războiului, forŃele poloneze sunt slab echipate; cele

franceze nu sunt echipate pentru o mare operaŃie ofensivă, neavând blindate
şi foarte puŃine avioane; cele engleze sunt nesemnificative, principalul efort
de înarmare fiind făcut pentru artileria antiaeriană şi aviaŃia de vânătoare.
La începutul războiului, România şi-a declarat oficial neutralitatea;
guvernul reuşea astfel să menŃină pacea şi integritatea teritoriului; teama
creştea însă după ce la 17 septembrie trupele sovietice au invadat Polonia,
care era împărŃită pentru a 4-a oară. Totuşi, România a deschis frontiera
pentru importante contingente militare polone(80 mii), pentru guvern şi
tezaurul polonez
În trei săptămâni armata poloneză este scoasă din luptă; intervenŃia
rusă a vizat numai să ocupe partea de răsărit, aşa cum se stabilise prin pactul
germano-sovietic din 1939.
Evenimentele s-au succedat apoi în defavoarea României; în iunie
194o guvernul sovietic a trimis un ultimatum şi la 28 iunie a ocupat
Basarabia şi Nordul Bucovinei; a urmat dictatul de la Viena din 30 august
1940, în baza căruia Ardealul de Nord trecea la Ungaria şi tratatul de la
Craiova din 7 septembrie, când Dobrogea de Sud a fost încorporată la
Bulgaria. După 26-28 iunie 1940, România a renunŃat la garanŃiile franco-
britanice. În august 1940, după negocieri bilaterale la care Ungaria cerea 60
mii km pătraŃi, din 62 mii cât avea Ardealul, românii au fost convocaŃi la
Viena, unde Hitler a hotărât ca România să cedeze 45 mii km pătraŃi.
Consiliul de coroană a acceptat acest ultimatum, cu opoziŃia lui Carol,
Maniu, Iorga şi A.C.Cuza.
În mai 1940, armata germană avea superioritate netă pe frontul de
Vest; cea franceză era încă slabă, bazându-se pe poziŃiile defensive, până
când Anglia va da un concurs mai mare. ForŃele olandeze şi belgiene ar fi
putut face diferenŃa, dar vor fi eliminate de la primul şoc; economia germană
era mai bine plasată, cu o industrie mai modernă; singura problemă era cea a
aprovizionării, în condiŃiile blocadei; primea încă cele necesare din URSS,
România şi Yugoslavia. În Anglia, moralul era ridicat, opinia publică era
decisă. În Germania, opinia publică accepta regimul, chiar tacit, dacă nu
deschis, în faŃa succeselor; exista o opoziŃie din partea comuniştilor, a
catolicilor şi protestanŃilor, tot mai puŃin din partea unor grupuri militare;cât
timp erau perspective de victorie, erau siguri că nu au nici o şansă.
În FranŃa, psihologia colectivă tindea spre lipsă de iniŃiativă şi de
dinamism, spre un sentiment pacifist, care prefera calea diplomatică; era un
sentiment de oboseală, planurile militare erau defensive, se perpetua o
situaŃie de epuizare demografică şi economică, după primul război.
Statele majore francez şi britanic nu credeau în victorie imediată,
dar credeau în eficienŃa blocadei; Germania, dimpotrivă, trebuia să
acŃioneze pentru o victorie rapidă.
 Italia dispunea de forŃe armate, dar avea o economie mediocră,
depinzând de aprovizionări externe; dacă devenea beligerantă, urma o
blocadă aproape totală. Guvernul nu putea dispune de sprijinul opiniei
publice pentru un mare efort naŃional.
URSS dispunea de mari resurse umane şi materiale; putea pune în
linie forŃe armate importante. SUA au o poziŃie excepŃională, ca primă
putere industrială; din 1939 au acceptat să vândă Angliei şi FranŃei, în ciuda
legilor neutralităŃii.
Japonia menŃine în China zonele ocupate, dar nu se poate extinde
în zonele din interior, neavând mijloace de transport; dispune de forŃe armate
excelente, inclusiv o marină de război mai puternică decât cea a SUA;
economic, depinde de importuri din SUA şi din Indiile olandeze; opinia
publică rămâne fidelă datoriei naŃionale.
În Est, Turcia încheie în 1939 un acord de alianŃă cu Anglia şi
FranŃa, promiŃându-şi asistenŃă reciprocă dacă Turcia este atăcată de o
putere europeană, respectiv dacă cele două sunt atăcate în Mediterana sau
dacă vor aplica garanŃiile acordate Greciei sau României.
Statele nordice anunŃau în 1939 că vor rămâne neutre; neutralitatea
lor a fost în pericol, când URSS a cerut Finlandei o mare rectificare de
frontieră; Suedia nu s-a angajat în război alături de Finlanda contra URSS,
dar a acordat Finlandei ajutor în armament şi credite, a permis trecerea de
voluntari; Suedia a rămas principalul furnizor de minereu de fier către
Germania. Norvegia se afla într-o situaŃie mai dificilă; a pus la dispoziŃia
Angliei o parte a marinei sale comerciale, iar pe de altă parte permitea
livrarea minereului de fier către Germania prin portul Narvik.
Anglia şi FranŃa vor pune în discuŃie această atitudine; în 1940
FranŃa a cerut Suediei drept de trecere pentru un corp expediŃionar de 50 mii
oameni pentru a sprijini Finlanda contra URSS, condamnată de Liga
NaŃiunilor ca agresor. Suedia a refuzat; la fel Norvegia. Anglia şi FranŃa au
cerut Suediei să oprească exportul de minereu către Germania , au decis
aşezarea de mine în apele norvegiene şi ocuparea porturilor norvegiene şi
suedeze; au cerut de asemenea să trimită un corp expediŃionar în Norvegia;
cele două state au refuzat; Anglia s-a opus unei acŃiuni în Nord contra
URSS. După aşezarea de mine în apele Norvegiei, a avut loc ofensiva
germană în Norvegia , ocuparea coastei şi a portului Narvik. Suedia şi-a
proclamat neutralitatea, pentru a nu fi şi ea ocupată; Germania şi-a realizat
planul, ocuparea Norvegiei, dar a respectat Suedia, deoarece URSS făcuse
cunoscut că neutralitatea Suediei prezintă pentru ea un interes vital. Umbra
URSS a dictat deci atitudinea beligeranŃilor în Ńările nordice.
 URSS rămânea în ezitare, dar cerea Germaniei în schimbul
materiilor prime produse industriale şi armament.
Belgia rămâne teritoriu de preocupare; Germania nu dorea să atace
linia Maginot, iar FranŃa să atace linia Siegfried. În august 1939, Germania
anunŃa că va respecta neutralitatea Belgiei; la fel fac şi Anglia şi FranŃa;
Belgia nu a acceptat nici aranjamente practice militare comune cu FranŃa şi
Anglia, pentru a fi ajutată dacă Germania ar atăca. În mai, Belgia a cerut
asistenŃă abia după încălcarea frontierei de către trupele germane. Trupele
franceze şi britanice nu şi-au putut organiza apărarea. Probabil regele Belgiei
spera să scape de catastrofă.
Italia comunicase la 2 septembrie că ea nu este beligerantă; ea se
uita mai curînd spre Mediterana şi spre Balcani; ea a favorizat în CroaŃia
mişcarea naŃionalistă contra Yugoslaviei; opinia publică italiană era în
majoritate contra intrării în război; această tendinŃă slăbeşte în 1940 după
victoria Germaniei în Norvegia. După ocuparea Poloniei, Italia doreşte pacea
şi încearcă să medieze; după ce în octombrie FranŃa şi Anglia refuză, apare
clar că va fi un război de durată. Musolini reafirmă nebeligeranŃa armată. El
urmărea momentul bun, fără a se gândi la teritorii franceze sau britanice.
Abia la 26 mai, după căderea FranŃei, el crede că a sosit momentul.

Primii ani de război.

La 10 mai are loc ofensiva germană prin teritoriile Belgiei şi

Olandei; la 18 mai, forŃele franco-britanice sunt rupte în două; armata
belgiană capitulează, corpul englez şi câteva divizii franceze sunt blocate la
Dunkerque; după 15 mai, după ruperea frontului stabilit rapid pe Somme,
guvernul francez trebuie să ia decizii imediate; devine evident că nu se putea
rezista. Se discută fie armistiŃiu, fie trecerea guvernului în Africa de Nord,
ceea ce ar permite FranŃei să rămână beligerantă cu forŃele care-i rămân, ori
să ceară Germaniei condiŃiile de pace. Preşedintele Consiliului doreşte
transferul guvernului în Africa de Nord, pentru a respecta angajamentul faŃă
de Anglia, rămânând aliată în afara continentului; comandantul armatei
declară însă că nu poate asigura apărarea nici în Africa de Nord şi că
populaŃia nu poate fi lăsată expusă inamicului.
Se cere şi opinia Marii Britanii; se adresează un apel şi SUA;
Marea Britanie acceptă armistiŃiul, cu condiŃia ca flota de război să treacă în
porturile britanice; apoi propune o uniune franco-britanică, pentru a garanta
apărarea intereselor franceze până la capăt; SUA au răspuns că opinia
publică nu permite angajarea în conflict; Marea Britanie a refuzat să
angajeze aviaŃia sa de vânătoare în FranŃa; deplasarea în Africa era un act de
încredere în voinŃa Angliei şi în eficacitatea mijloacelor sale de luptă.
În guvernul francez majoritatea a ezitat mult timp; când generalul
Petain, ministrul de război, a ameninŃat că se retrage dacă nu se acceptă
armistiŃiul, preşedintele Consiliului a demisionat, fără a vedea dacă este în
minoritate; el ar fi putut remania guvernul, excluzând pe Petain, a cărui
propunere a prevalat, el fiind numit prim ministru.
Germania a acceptat armistiŃiul cerut de guvernul francez la 17
mai; ar fi putut ocupa FranŃa până la Mediterana; aceasta ar fi dus la
instalarea guvernului francez în Africa de Nord, Germania ar fi trebuit să
administreze direct teritoriul continental, iar flota ar fi fost pusă la dispoziŃia
Angliei; a lăsat guvernului francez speranŃa de a recăpăta flota la încheierea
păcii. Coastele franceze ale Mediteranei rămân în afara ocupaŃiei; se
interzice prezenŃa armatei germane în Africa de Nord, căreia Germania nu i-
a acordat importanŃă; numai după eşecul ofensivei aeriene contra Angliei şi
renunŃarea la debarcare apare importanŃa Africii de Nord.
La Londra, la 18 mai generalul De Gaulle conjură pe francezi să nu
accepte armistiŃiul; la 30 iunie, el anunŃă formarea unui Consiliu pentru
apărarea coloniilor franceze şi proclamă voinŃa de a readuce FranŃa în
război. Creează mişcarea „FranŃa Liberă”, care obŃine ralierea celor mai
multe teritorii din Africa occidentală şi centrală şi a micilor colonii din
Pacific; este flacăra rezistenŃei franceze.
În România, în septembrie 1940 generalul Antonescu a format
guvernul, iar în octombrie trupe germane de instructori au venit în Ńară; după
episodul luptei cu legionarii, pe care i-a anihilat cu acordul guvernului
german, Antonescu a devenit conducătorul statului, într-un regim de tip
dictatorial. La sfârşitul anului 1940, România a semnat pactul Anti-
comintern, iar la 20 iunie 1941 a intrat în război contra URSS, reîncorporând
teritoriile pierdute şi participând la campanie până în Caucaz şi la Stalingrad.
Marea Britanie a rezistat atacului german; ofensiva aeriană
începută la 9 august nu a dat rezultate, pentru a permite o operaŃie de
debarcare; la 17 septembrie planul de debarcare este amânat; Germania va
încerca să pună capăt rezistenŃei engleze prin bătălia Atlanticului, să
paralizeze prin submarine livrările americane, iar în Mediterana să ajungă la
Suez şi să taie căile prin care primea petrol din Orientul Mijlociu. Până în
iunie 1941 Anglia rămâne singură în faŃa Germaniei.
Din septembrie 1940, Germania acordă importanŃă Mediteranei.
Anglia nu a contat pe Turcia, care nu a vrut să sprijine nici Grecia; Turcia
refuză şi Germaniei dreptul de trecere şi acceptă doar un pact de
neagresiune. Spania putea ocupa un loc strategic; putea oferi Germaniei baze
în Atlanticul de Vest, putea permite atacarea Gibraltar, ca şi a Africii de
Nord; Anglia s-a folosit de presiunea economică; SUA au comunicat Spaniei
că nu-i vor mai acorda nici un sprijin economic şi financiar dacă va sprijini
Germania. Germania a insistat pe lângă Franco, oferind atacul asupra
Gibraltar; Franco a cerut armament şi cereale; el va refuza mereu solicitările
germane; se pare că nu era convins că Anglia va pierde războiul şi se temea
că imediat arhipelagurile spaniole vor fi ocupate de englezi.
Germania va încerca să angajeze FranŃa în războiul contra Angliei
în iunie 1940, după acŃiunea în forŃă a escadrei engleze în Mediterana contra
navelor franceze; armistiŃiul prevedea că vor fi retrase în porturi şi
dezarmate; ele ar fi căzut astfel sub controlul Germaniei şi Italiei; Germania
declarase doar că nu avea intenŃia de a le folosi contra Angliei.
Ca urmare, Anglia a luat măsura distrugerii unor mari nave
franceze; guvernul francez a cerut Germaniei atenuarea unor condiŃii ale
armistiŃiului, ceea ce a dus la amânarea dezarmării navelor franceze;
guvernul francez îşi păstra deci flota de război; Germania cere în schimb
dreptul de a folosi aeroporturi în Maroc şi de a folosi nave comerciale
franceze; guvernul de la Vichy a cerut amânarea aplicării acestor solicitări.
În esenŃă, FranŃa nu a acceptat să participe la război contra Angliei; Petain
accepta o colaborare economică, dar nu concesionarea de baze aeriene sau
navale, ori agresiunea contra Angliei; se pare că ministrul Laval a promis
Germaniei o expediŃie în Africa de Nord contra lui De Gaulle, dar Petain l-a
demis. Majoritatea politicienilor refuzau colaborarea cu Germania.
Un nou ministru de externe francez promitea Germaniei dreptul de
a folosi portul francez Beyrouth, aeroportul din Siria şi Bizerta în Tunisia,
dar guvernul francez refuza să ratifice acest acord şi cerea, în schimb.
eliberarea prizonierilor de război , reducerea cheltuielilor de ocupaŃie, un
statut pentru Alsacia şi Lorena care să elimine conflicte viitoare şi
abandonarea pretenŃiilor la colonii franceze. Germania nu le-a acceptat.
Germania nu a făcut nimic pentru a-şi atrage colaborarea FranŃei;
în Lorena a decis expulzarea a 500 mii oameni şi a continuat demontarea
uzinelor; Hitler nu a forŃat nota nici pentru un guvern favorabil, pentru a nu
provoca ralierea tuturor coloniilor în Africa de Nord la De Gaulle. El
pregătea războiul contra Rusiei şi nu dorea să imobilizeze divizii în FranŃa,
acorda importanŃă redusă şi Mediteranei; nici la Berlin nu exista un acord cu
privire la colaborarea cu FranŃa; marina o dorea, chiar cu abandonarea
Alsaciei şi Lorenei; Petain s-a văzut cu Hitler, dar totodată dădea asigurări
Londrei că nu va lua parte la ostilităŃi contra ei, că nu va da Germaniei flota
de război, nici baze militare aeriene sau navale.
 Amiralul Darlan, noul şef al guvernului, a acceptat însă
protocolul de la Paris, oferind baze în Siria şi Tunisia; el conta pe o situaŃie
mai bună la încheierea păcii şi dorea să evite condiŃii de pace dezastruoase.
Politica Vichy a neglijat valorile morale şi sentimentul naŃional, dar nu a
cedat în probleme esenŃiale, a fost neutralistă, nu progermană; Petain a
practicat aşteptarea, ceea ce i s-a permis datorită existenŃei Mişcării FranŃa
Liberă şi ameninŃării de a ralia Africa de Nord.
În Atlantic, bătălia era în toi, în primăvara lui 1941; Anglia
pierde în câteva luni 412 nave; SUA abandonaseră treptat neutralitatea; în
septembrie 1940 anunŃau că vor ceda Angliei 50 distrugătoare de tip vechi,
apoi în octombrie promiteau că vor livra în lunile următoare 12 mii aparate
de aviaŃie; în martie 1941, Congresul SUA autoriza guvernul să fabrice ori
să obŃină, pe baza bugetului federal, material de război şi produse de apărare
de orice fel care să fie puse la dispoziŃia statelor a căror protecŃie prezintă
interes pentru securitatea SUA, adică a Angliei; acestea puteau fi vândute,
dar şi închiriate, împrumutate, chiar fără plată; totuşi, marina comercială
americană nu participa la navigaŃie în zone de luptă; apoi, în aprilie 1941
SUA extind zona de securitate unde patrulau navele sale de război la toată
partea occidentală a Atlanticului, apoi anunŃă că aceste patrule vor proteja
convoaiele de nave comerciale spre porturile engleze.
De asemenea, SUA au acŃionat pentru ca Germania să nu ocupe
Africa de Nord; au avut loc negocieri de stat major cu Anglia, apoi cu
Brazilia şi Uruguay pentru a se opune unei debarcări italo-germane în
America Latină; au cerut Portugaliei să apere insulele Azore contra unui atac
german.
Are loc şi înarmarea SUA; guvernul american a înŃeles, după
căderea FranŃei, că este în interesul SUA să nu lase Anglia să cadă;
Roosevelt a fost lent, Ńinând seama de psihologia colectivă, încă
izolaŃionistă; el va insista încă mulŃi ani să convingă că interesele comerciale
ale SUA sunt ameninŃate; dar şi exportatorii americani încep să simtă că se
reduc exporturile; se adaugă raidul crucişătorului german Bismarck în
Nordul Atlanticului; preşedintele SUA era convins că va trebui să recurgă la
arme, dar nu a forŃat nota, pentru a nu fi respins de Congres.

SecŃiunea a 2-a-Mondializarea războiului.

Intrarea URSS şi SUA în război.

La 22 iunie 1941 URSS este atăcată şi intră în război; Hitler
semnase din decembrie 1940 planul Barbarossa, prin care îşi propunea să
învingă Rusia într-un război rapid, înainte de a încheia războiul cu Anglia,
deşi apropiaŃii săi îl sfătuiseră să amâne ori să renunŃe.
Din iunie 1940 antagonismul între Germania şi URSS se
manifesta acerb pentru zone de influenŃă; URSS obŃinuse Basarabia şi
Bukovina de la România, în iulie ocupase Estonia şi Letonia, în august
Lituania; Germania a încercat să îndrepte Rusia spre Persia, Oceanul Indian,
spre strâmtorile Mării Negre; Rusia dorea un pact de asistenŃă cu Bulgaria şi
o bază în strâmtori; în ianuarie şi februarie 1941, Germania a trimis trupe în
România şi Bulgaria. În Yugoslavia, în martie 1941 un guvern militar
decidea să reziste Germaniei şi semna un tratat de prietenie cu URSS; dar
trupele germane au ocupat Yugoslavia în 10 zile. URSS abandona de fapt
Balcanii, nefiind în măsură să se opună Germaniei.
Hitler considera necesar să elimine Rusia, pentru a putea apoi
învinge Anglia, ori să o lase fără un sprijin continental; aceasta ar fi permis
Japoniei să se extindă în Pacific şi să angajeze mai adânc SUA; se conta pe
resursele materiale din URSS; se conta pe un război de 4 săptămâni şi pe
ridicarea unor populaŃii din Ńările baltice şi Ucraina, care îşi vor proclama
independenŃa.
URSS nu era pregătită să reziste atacului, nu crezuse în
informaŃiile privind pregătirile germane ; ofensiva germană a progresat
repede în Ucraina , bazinul DoneŃk, în Nord până la Leningrad, iar în centru
în noiembrie până în apropierea Moscovei; dar o ofensivă rusă în decembrie
degaja Moscova şi obliga la o retragere de 100 km; iarna va paraliza apoi
operaŃiile.
Politica germană nu a avut succes nici în Ńările baltice, nici în
Ucraina, mai ales datorită rigorilor impuse( rechiziŃii de bunuri şi forŃă de
muncă); furniturile engleze şi americane sunt slabe la început; abia în august
1941 guvernul iranian permitea tranzitul, iar în septembrie SUA au promis
să furnizeze în fiecare lună 400 avioane şi 500 tancuri.
SUA şi Anglia au semnat la 11 august 1941 Carta Atlanticului,
exprimând voinŃa de a distruge tirania nazistă şi de a organiza un sistem de
securitate colectivă; totuşi, poporul american nu era convins să intre în luptă.
Japonia a pus capăt acestei ezitări; la 8 decembrie 1941 a angajat
războiul cu SUA, prin atacul de la Pearl Harbour; Germania şi Italia au
declarat război SUA la 11 decembrie; Japonia profitase de căderea Olandei
şi FranŃei pentru a se extinde în Indochina şi în Indiile olandeze; SUA au
încercat să se opună prin mijloace economice, interzicând exportul de
produse metalurgice şi maşini, apoi de petrol, apoi îngheŃând bunurile
japoneze în SUA; într-o negociere directă, SUA au ceru Japonie să renunŃe
la politica de expansiune în China; Japonia nu a acceptat şi a continuat
ocuparea de teritorii în Sudul Chinei. Se avea în vedere şi ocuparea Siberiei
Orientale; Japonia era însă supusă embargoului american şi trăia pe stocuri,
nu mai avea petrol; de aceea, s-a hotărât să înceapă războiul.
SUA doreau să menŃină deschise căile maritime în Est şi pentru
Anglia şi în interes propriu; priveau cu îngrijorare stabilirea de baze
japoneze în Indochina; de asemenea, refuzau să abandoneze China din
motive economice; totuşi, în anii 1940-1941 SUA au ezitat şi au continuat să
vândă Japoniei ŃiŃei, dorind să evite al doilea front în Est, fiind angajate în
Atlantic. În iulie 1941, sancŃiunile americane se înăspresc, după intrarea
URSS în război, căci scăzuse presiunea asupra Marii Britanii; obiectivul era
de a obliga Japonia să negocieze, dar condiŃiile erau foarte riguroase, iar
Japonia mersese deja destul de departe. Războiul era aşteptat, dar nu se
credea că va începe cu atacul de la Pearl Harbour; se pare că Roosevelt a
decis o politică mai dură, pentru a determina Japonia să facă primul pas şi a
elimina rezistenŃa opiniei publice americane. Japonia va continua politica de
cuceriri: în decembrie debarcarea la Hong-Kong, Guam şi Malacca, în 1942
la Manilla, în Singapore, apoi în Indiile olandeze şi în arhipelaguri apropiate
Australiei.
La sfârşitul anului 1941, Anglia, SUA şi URSS formează o alianŃă
cu resurse uriaşe; Germania şi Japonia continuau să aibă succese; din toamna
lui 1942 se produce răsturnarea strategică; în noiembrie are loc debarcarea
anglo-americană în Africa de Nord, ceea ce pregătea victoria în Mediterana
şi ofensiva în Europa; tot în noiembrie, are loc contraofensiva rusă la
Stalingrad cu pierderea unei mari armate germane; începea declinul
ofensivei germane; în februarie 1943 bătălia navală din insulele Salomon
deschidea seria contraofensivei americane în Pacific.
Cele 3 puteri încep să se gândească la bazele păcii viitoare; nici o
clipă nu s-a pus problema de a asocia Comitetul francez de eliberare şi
Guvernul polonez de la Londra; Comitetul francez conducea toate zonele
franceze de peste mări; ambele participau la efortul militar. Între cele trei
puteri care luptau contra Germaniei şi Japoniei exista însă multă
neîncredere: concepŃii sociale şi politice diferite, cererea catolicilor
americani de a se restabili libertatea cultelor în Rusia, amintirea pactului
sovieto-german, deschiderea celui de al doilea front; în plus; fiecare se
temea de o pace separată a celuilalt cu Germania.
În prima fază SUA şi Anglia acordă asistenŃă în material; Stalin a
ridicat problema unui al doilea front şi a cerut asigurări privind scopul
războiului; prevederi din Carta Atlanticului, referitoare la dreptul popoarelor
la autodeterminare şi renunŃarea la avantaje teritoriale, nelinişteau URSS. De
aceea, Stalin a cerut o întrevedere; în decembrie 1941 deja făcea cunoscute
revendicările URSS-restabilirea influenŃei în Ńările baltice, frontiera în
Polonia pe linia Curzon; dar guvernul polonez de la Londra susŃinea, din
iunie 1941, că doreşte frontiera din 1921, cu 200 km la Est.
În decembrie 1941 guvernul sovietic semnează Pactul NaŃiunilor
Unite, care reia Carta Atlanticului, căci pe front situaŃia redevenea gravă şi
cere insistent deschiderea celui de al doilea front. În mai 1942 Anglia
promite Rusiei o colaborare completă pe termen de 20 ani, iar SUA îi acordă
beneficiile legii privind împrumuturile; se promite un al doilea front, dar are
loc debarcarea în Africa. Stalin avea temerea că se dorea epuizarea forŃelor
URSS. Succesul de la Stalingrad deschide o nouă etapă; URSS devine mai
insistentă cu privire la scopurile războiului şi la al doilea front.
Teama de a vedea URSS acceptând o pace separată cu Germania
explică deciziile Angliei şi SUA din 1943; în ianuarie, la Casablanca, ele
anunŃă intenŃia de a impune Germaniei o capitulare necondiŃionată,
declaraŃie menită să-l asigure pe Stalin. URSS a încercat un contact cu
Germania la Stocholm, dar pretenŃiile Moscovei au făcut imposibilă
negocierea.
Anglia şi SUA se înŃeleg în mai 1943 să discute cu URSS despre
scopurile războiului; înfrângerea Italiei era iminentă; urma cea a Germaniei,
ceea ce deschidea pentru URSS mari opŃiuni; se punea problema de a limita
scopurile sovietice. Ele au încercat să convingă guvernul polonez de la
Londra să accepte linia Curzon, promiŃându-i teritorii în Germania;
polonezii au refuzat.
În noiembrie-octombrie 1943 a avut loc la Moscova prima
conferinŃă a celor trei puteri, la nivelul miniştrilor afacerilor externe, care
convin în principiu să creeze după război o organizaŃie a naŃiunilor unite. S-a
decis de asemenea crearea unei comisii consultative europene cu privire la
Germania, care să reglementeze problemele militare şi politice(capitulare,
ocupaŃie). Din ianuarie 1944, FranŃa va face parte din comisie.
La conferinŃa la nivel înalt a celor trei mari puteri de la Teheran,
în noiembrie 1943, revendicările sovietice sunt prezentate şi au succes;
promisiunea unei debarcări în Normandia în mai 1944, eliminarea unui al
doilea front în Balcani, refuzul unei federaŃii dunărene, anexarea Ńărilor
baltice şi divizarea Germaniei, mutarea Poloniei la Vest până la Oder, Lvov
revenind URSS. La conferinŃa celor trei de la Moscova din 1944, Churchill a
propus influenŃă sovietică în România de 90%, 75% în Bulgaria, 50% în
Ungaria şi Yugoslavia, iar în Grecia 90% influenŃă engleză. SUA nu au
aderat la acest târg, dar nu au făcut nimic pentru a-l modifica; la Yalta în
1945 l-au acceptat. Această înŃelegere pe seama popoarelor din zona Europei
Centrale şi de Sud a rezistat 50 de ani, cu excepŃia încercării URSS de a
instala un guvern comunist în Grecia în 1946. Viitorul Poloniei a rămas
incert, dar a fost ocupată de forŃele sovietice în 1944, care au format un
Consiliu NaŃional. În 1944 are loc debarcarea din Normandia, acompaniată
de pătrunderea armatelor ruse în Balcani.

Eforturi ale României pentru ieşirea din război.

După Stalingrad, în România opoziŃia şi chiar guvernul Antonescu

au început să caute sustematic căi de ieşire din război şi de alianŃă cu
NaŃiunile Unite. În 1942-1944, încercările pe cale diplomatică la Lisabona,
Madrid, Berna, Cairo şi Stockholm s-au dovedit infructuoase, deoarece
sferele de influenŃă fuseseră stabilite la Moscova şi Teheran. Astfel, la
sfârşitul lui 1943, Antonescu cerea ministrului român la Stockholm să
discute cu ambasadorul sovietic pentru a vedea condiŃiile de armistiŃiu ale
URSS; i s-a răspuns că se va respecta suveranitatea şi independenŃa statului
şi va fi sprijinit să recapete Ardealul de Nord; guvernul Antonescu nu a
răspuns. În februarie 1944 era trimis la Cairo Barbu Ştirbei, fost prim-
ministru, pentru a se informa asupra principiilor de bază pentru ieşirea din
război; guvernul sovietic a interpretat că se renunŃă la negocierile directe.
România credea încă într-un front occidental în Balcani şi în sosirea trupelor
occidentale la Dunăre.
În aprilie 1944, la Cairo şi la Stockholm, guvernul sovietic a
stabilit condiŃiile armistiŃiului; se cerea capitularea trupelor române din
Crimeea şi Chişinău, apoi lupta contra Germaniei, restabilirea frontierei din
iunie 1940, repararea pagubelor şi înapoierea prizonierilor, ca şi libertatea de
mişcare pentru trupele sovietice. Guvernul Antonescu a respins condiŃiile,
dar a menŃinut contactele şi a transmis noi propuneri, alte propuneri au fost
trimise de Maniu, în numele opoziŃiei.
În iunie, guvernul sovietic a acceptat propunerea ca pentru a deveni
neutră România să elibereze prin mijloace proprii teritoriul naŃional şi să
trimită la Moscova o delegaŃie pentru semnare. Guvernul sovietic a propus
ca fostul premier Tătărescu să vină la Moscova pentru a discuta condiŃiile
armistiŃiului. Se pare că Mihai Antonescu şi Gr. Niculescu Buzeşti nu i-au
comunicat lui Tătărescu şi nu au dat curs propunerii.
Actul de la 23 August a însemnat demiterea lui Antonescu şi a
guvernului, încetarea operaŃiunilor contra URSS şi a puterilor aliate,
întoarcerea armelor contra puterilor Axei şi a schimbat total raportul de forŃe
în Balcani şi Europa. România devenea a 4-a putere militară a alianŃei şi a
contribuit la scurtarea războiului cu 6 luni.
 În decurs de 8 zile, armata română a curăŃat teritoriul, a luat
prizonieri 6 divizii, a eliberat la Est un front de peste 1000 km, a păstrat
intacte căile de comunicaŃie, întreprinderile industriale şi câmpurile
petroliere, porturi şi depouri şi navigaŃia pe Dunăre. Armata Roşie a înaintat
la 31 august într-o zonă eliberată, intrând în luptă doar în centrul şi Vestul
Transilvaniei. Deşi războiul încetase de 20 zile, abia la 12 septembrie s-a
semnat armistiŃiul.
Actul de la 23 August a fost un act intern, cu mari consecinŃe; a pus
toate statele în faŃa faptului împlinit; s-a avut în vedere evitarea capitulării
necondiŃionate; proclamaŃia regelui afirma că este opŃiunea liberă a
poporului român de a ieşi din război şi a se alătura coaliŃiei. Cu aceasta,
întreaga rezistenŃă germană în Balcani s-a prăbuşit.
România a cerut la Moscova statut de aliat sau cel puŃin de co-
beligerant; convenŃia de armistiŃiu, semnată abia la 12 septembrie, deşi
armata sovietică fusese primită la Bucureşti cu flori , armata română trecuse
total de partea aliaŃilor şi curăŃise teritoriul Ńării de trupele germane, a fost
însă un dictat; se stabileau despăgubiri de 300 milioane dolari, plătibili în 6
ani; erau supuse controlului comunicaŃiile, corespondenŃa diplomatică,
publicaŃiile; nu s-a acceptat eliminarea formulei „înfrângerea României în
război”, nici obligaŃia de a retrage trupele sovietice după încetarea
ostilităŃilor, nici propunerea de a cere despăgubiri Germaniei, nici de a lăsa
generalilor români comanda armatei; armata sovietică a continuat să
dezarmeze unităŃi ale armatei şi să le ia prizonieri până în octombrie 1944.
Deşi se evita formula „capitulare necondiŃionată, era un statut de
Ńară învinsă; convenŃia definea statutul internaŃional al României până la
tratatul de pace, depăşind cadrul unei convenŃii de armistiŃiu; se prevedea
arestarea şi judecarea criminalilor de război, se instituia o comisie aliată de
control cu sediul la Bucureşti; erau considerate nule şi neavenite hotărârile
arbitrajului de la Viena referitoare la Nordul Transilvaniei, urmând a fi
restituite României sub condiŃia confirmării prin tratatul de pace.

Ultimele zvârcoliri; stabilirea de către aliaŃi a

organizării lumii după război.
 Războiul se terminase practic între noiembrie 1942 şi ianuarie
1943, când Rommel a abandonat Egiptul şi Libia, Eisenhower a debarcat în
Africa de Nord şi Von Paulus a capitulat la Stalingrad. Marile puteri aliate
au insistat însă pentru capitularea necondiŃionată a Germaniei, pentru a
realiza un pact între ele cu privire la urmările războiului, a nu încheia pace
separată şi a elimina puterea militară a Germaniei. Totodată, aceasta făcea
inutilă căutarea originilor şi responsabilităŃilor războiului, le absolvea în faŃa
istoriei de propriile greşeli.
În februarie 1945 are loc conferinŃa la nivel înalt a celor trei piteri
de la Yalta; se decide împărŃirea Germaniei în 3 zone, plus una franceză,
prelevată din cele anglo-americane; se decide modificarea statutului de la
Montreux al strâmtorilor, pentru a Ńine seama de interesele URSS; se decide
intrarea URSS în război contra Japoniei, după capitularea Germaniei, cu
restabilirea drepturilor şi intereselor pierdute în 1904( teritoriul Port-Arthur,
căi ferate şi partea meridională a Sahalin, insulele Kurile şi o parte de
influenŃă în Coreea).
De asemenea se adoptau decizii privind convocarea unei
conferinŃe pentru constituirea ONU şi principiul unanimităŃii marilor puteri
în Consiliul de Securitate al acesteia şi se adopta o declaraŃie asupra Europei,
conform căreia soarta oricărui treritoriu fost satelit al Axei intra în
răspunderea comună a celor trei guverne; FranŃa era invitată să se asocieze.
Problema poloneză nu este rezolvată; occidentali cer ca în
guvernul polonez să fie reprezentat şi Comitetul de la Londra, pentru a
organiza alegeri; se acceptă, dar fără a le acorda aceeaşi pondere ca şi
comuniştilor; practic, Polonia era abandonată. Prăbuşirea Germaniei va duce
la modificarea radicală a raporturilor între cele trei state. Preşedintele SUA a
fost criticat pentru politica privind Polonia, pentru beneficiile acordate
URSS în Est; harta războiului modificase însă situaŃia în Europa, iar în
Orient războiul continua, arma atomică nu fusese încă testată în februarie
1945. SUA şi Anglia au dorit să evite riscuri şi de aceea au fost puse în
situaŃii defavorabile.
Stalin a urmărit să transforme puterea militară în putere politică, în
timp ce Roosevelt se concentra în ultimii săi ani creării ONU, ca armă
puternică împotriva revenirii la izolaŃionismul SUA.
La 25 iulie 1943 Musolini este înlocuit; noul guvern caută să
obŃină imediat armistiŃiul; îl va obŃine la 3 septembrie. Italia nu se înŃelesese
cu Germania; în loc să atace Malta, începuse ofensiva balcanică în Grecia,
apoi a avut nevoie de ajutorul german; italienii în majoritate nu doreau
războiul; opoziŃia s-a dezvoltat mai ales după debarcarea aliaŃilor în Africa
de Nord; mareşalul Badoglio a convins pe rege să-l debarce pe Musolini; la
10 iulie aliaŃii au debarcat în Sicilia; Marele consiliu a restabilit puterile
regelui şi parlamentului; Musolini a demisionat şi a fost arestat, eliminarea
lui era necesară pentru a face pace; regimul fascist nu mai era sprijinit.
Badoglio a trebuit însă să aştepte debarcarea anglo-americanilor în
peninsulă, pentru a cere armistiŃiul, deoarece putea fi răsturnat de germani.
În august 1943 se cere Italiei să capituleze fără condiŃii; la 3 septembrie
guvernul semnează armistiŃiul şi se angajează să execute toate condiŃiile
aliate; armistiŃiul este Ńinut secret, urmând să intre în vigoare în ziua
debarcării; este însă făcut public, trupele anglo-americane debarcă la Napoli
şi Roma este ocupată de trupele germane; guvernul se refugiază la
Brindisi; la 16 septembrie Musolini este eliberat de trupele germane şi
formează un nou guvern în Nordul Italiei; Italia devine câmp de luptă. Prin
amânarea deciziei, guvernul italian pierdea pe toate planurile.
În Yugoslavia s-au format din 1941 forŃe de rezistenŃă, conduse de
Tito în CroaŃia, ca şi forŃe sârbe; în Grecia s-a constituit Frontul NaŃional de
Eliberare, iar în Albania din 1942 un Comitet de Eliberare. Mişcările de
eliberare din Yugoslavia şi Grecia devin mai active după căderea Italiei.
În Ungaria şi România nu exista o opoziŃie deschisă. În Ungaria,
Horthy a încercat să ia contact cu Anglia în 1942; în 1943 la Istanbul un
trimis ungar anunŃa că se poate întoarce contra Germaniei, când trupele
anglo-americane vor interveni în Europa dunăreană. Antonescu căuta de
asemenea înŃelegeri cu SUA şi Anglia şi le cerea să facă pace separată cu
Germania, contra pericolului rus. Guvernul român propune Angliei un
armistiŃiu în septembrie 1943, dar i se spune că trebuie să-l propună URSS.
Ungaria cere şi ea să negocieze cu Anglia şi SUA. Harta războiului
precipitase lucrurile. Germania a replicat prin ocuparea Ungariei la 19 martie
1944; România şi Bulgaria nu se grăbeau, deoarece li se cerea să –l ceară
Rusiei şi ştiau că nu pot conta pe Anglia şi SUA.
Abia în august 1944, după ce aliaŃii ajung la Paris şi armata rusă
rupsese frontul în Moldova, Antonescu este arestat şi se semnează armistiŃiul
la 12 septembrie; la 26 august Bulgaria declară neutralitatea, iar la 12
septembrie semnează şi ea armistiŃiul. La 15 octombrie Horthy declara
presei că este gata să semneze armistiŃiul; este înlăturat de forŃele germane;
abia la 25 ianuarie Ungaria se va putea detaşa de Germania.
Hitler conta pe arme noi: rachete şi avioane fără pilot; dar ele au
venit prea târziu; aliaŃii au bombardat uzinele; oricum, se dovedise că ele nu
erau decisive. Hitler a refuzat negocieri cu URSS în 1943 şi a respins
condiŃiile sovietice de pace; el a refuzat negocieri şi cu anglo-americanii,
până la debarcare; a dorit negocieri numai la începutul lui 1945, când contra-
ofensiva în Ardeni a fost respinsă. Răspunsul a fost că nu se negociază cât
timp Hitler rămâne în fruntea guvernului. În martie el a încercat să
capituleze fără condiŃii doar pe frontul de Vest, ceea ce a produs nelinişte
ruşilor; acŃiunea a eşuat.
Singura tentativă în Germania a fost atentatul din iulie 1944 contra
lui Hitler; poporul german nu era gata să accepte sau să susŃină o acŃiune
contra lui Hitler; era obişnuinŃa de a se supune.
Japonia, după bătălia navală de la insulele Salomon, în februarie
1943, îşi vede căile maritime în pericol; din vara lui 1944 apar semnele
înfrângerii: criza transporturilor maritime, ruinarea flotei maritime după
bătălia Filipinelor, bombardamentele aeriene americane; în aprilie, succesul
american în insula Okinawa a agravat situaŃia sa strategică; preşedintele
Truman a cerut capitularea necondiŃionată; ultimatumul din 26 iulie a rămas
fără răspuns; a urmat la 6 şi 9 august lansarea bombelor atomice la
Hiroşima şi Nagasaki; la 10 august Japonia a cerut pace şi la 2 septembrie a
semnat capitularea. Şefii armatei au refuzat constant încetarea războiului şi
negocierea păcii; împăratul nu a intervenit mult timp, fiind în pericol de a fi
răsturnat; în august, însă, a tranşat, cerând doar ca monarhia să nu fie pusă în
pericol.
În capitalele acestor state, voinŃa câtorva oameni politici a decis;
opinia publică nu a dat impulsuri decisive.
ConferinŃa de la Potsdama din iulie-august 1945 a ratificat poziŃiile
cucerite pe teren; aliaŃii s-au aflat în divergenŃă cu privire la multe probleme;
cu privire la Germania s-a hotărât dezarmarea, demilitarizarea, distrugerea
partidului nazist,abolirea legilor naziste, judecarea criminalilor de război,
împărŃirea între cele trei puteri a marinei de război şi comerciale germane.
Este acceptată provizoriu linia Oder-Neisse ca frontieră între Germania şi
Polonia. S-a prevăzut crearea unui consiliu al miniştrilor de externe pentru
negocierea tratatelor de pace, care vor fi semnate la 10 februarie 1947 cu
Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda; se poate spune că această
conferinŃă a marcat sfârşitul alianŃei şi începutul războiului rece.
La sfârşitul acestui război, Europa suferise pierderi materiale şi
umane uriaşe; Germania era ocupată şi nu mai exista ca stat; Italia rămânea
ca stat cu pierderi economice mari, dar cu industriile esenŃiale în funcŃiune.
Deşi capitulase fără condiŃii, puterile occidentale i-au permis să devină
cobeligerantă, iar în plan intern au acceptat alianŃa cu orice lideri anti-
germani, chiar foşti aliaŃi ai lui Musolini şi comunişti. FranŃa a suferit
diviziuni şi ameninŃări grave; Mişcarea FranŃa liberă a reuşit să refacă
unitatea Ńării şi să plaseze statul între puterile victorioase; deşi a suferit
pierderi umane şi materiale mai mici, situaŃia era dificilă; guvernul a reuşit
însă în câteva săptămâni să preia conducerea administrativă.
 Prin tenacitatea sa, Marea Britanie a avut un rol important în
formarea coaliŃiei ; opinia publică a susŃinut decis efortul de război; a suferit
pierderi umane mai mici ca în primul război mondial, dar bazele puterii sale
sunt atinse; a pierdut mult tonaj comercial, a pierdut stăpânirea mărilor, are o
datorie de 4 miliarde dolari.
URSS a pierdut 10% din populaŃie; industria a suferit pierderi
uriaşe, ca şi agricultura; a dobândit însă o creştere considerabilă a puterii, şi-
a extins dominaŃia dincolo de ce avea în 1939, prin noi teritorii, dar şi prin
controlul asupra democraŃiilor populare, prin ocuparea a 1/2 din Germania şi
a unei părŃi din Austria.
SituaŃia cea mai gravă este în Yugoslavia şi Polonia; Yugoslavia a
pierdut 10,8% din populaŃie şi a suferit pierderi materiale uriaşe. Polonia a
pierdut 22% din populaŃie, economia este ruinată şi are de construit un stat
pe un teritoriu nou. Grecia a suferit de asemenea foarte mult; a pierdut flota
comercială şi face faŃă unei penurii alimentare grave.
SUA sunt marele beneficiar; au suferit pierderi umane de 300 mii
oameni, dar marina comercială şi aviaŃia au crescut mult, ca şi producŃia; în
1945 reprezentau 50% din potenŃialul energetic al lumii; la fel, statele din
America Latină şi Canada au realizat mari beneficii din vânzarea de materii
prime. InfluenŃa SUA în America Latină şi Canada sunt dominante, ca şi
investiŃiile, ceea ce va duce în 1947 la hegemonia financiară americană. În
SUA se considera că trebuie să-şi asume răspunderea directă în relaŃiile
politice internaŃionale şi în organizarea păcii.
În China, în 1949 trupele comuniste obŃin victoria definitivă asupra
celor ale Kuomintangului; este proclamată Republica Populară Chineză,
ceea ce însemna o schimbare importantă a raporturilor de forŃe, cel puŃin
pentru început în zona asiatică. URSS a recunoscut în 1949 guvernul
RPChineze; relaŃiile dintre cele două mari state vor fi destul de strânse până
în 1958; în 1950 s-a încheiat un tratat de prietenie, alianŃă şi ajutor reciproc,
URSS va trimite mii de specialişti pentru a sprijini dezvoltarea Chinei şi va
promite chiar sprijin pentru a produce propriile arme nucleare.
În colonii începea lupta pentru a elimina dominaŃia europeană şi a
dobândi independenŃa; Marea Britanie recunoaŃte independenŃa completă a
dominioanelor, care participaseră la război: Canada, Australia, Noua
Zeelandă; în alte zone elanul luptei de eliberare este susŃinut de un
sentiment religios( India, China, statele arabe). În Vietnam se proclamă
Republica Vietnam; în Indonezia, Sukarno declară independenŃa; în
1947 India devine stat independent; în Irak se dorea eliminarea mandatului
britanic, în Siria a celui francez.
 În 1944 s-a creat Liga Arabă; tratatul va fi semnat în 1945, după
alăturarea Arabiei Saudite; membrii Ligii şi-au promis măsuri pentru a
respinge agresiunea contra unuia din ei. Egiptul a cerut recunoaşterea
independenŃei.
Constatăm declinul Europei; se profilează două superputeri, o
polarizare a lumii; apare ideea organizării unei uniuni europene; între cele
două superputeri există o opoziŃie fundamentală: URSS urmărea să-şi
consolideze dominaŃia în zonele ocupate da armata roşie şi să o extindă
sprijinind partidele comuniste din alte Ńări; SUA au decis să sprijine reluarea
vieŃii economice în Europa , pentru a nu cădea în mâna comuniştilor. În
acest scop a fost prezentat în 1947 planul Marshall.
URSS a respins planul Marshall şi a obligat statele dependente de ea
să-l refuze şi să formeze o economie după modelul sovietic, consacrând
astfel divizarea Europei. Statele Europei occidentale au eliminat partidele
comuniste din guvernele lor, care se opuneau planului. Aceasta va grăbi
formarea celor două blocuri antagoniste.
¤ ¤ ¤
Din nou se modifică harta Europei, dar şi a altor zone ale
lumii, mai ales a Asiei. Nu este vorba numai de modificări teritoriale, ci
şi ideologice, determinate de evoluŃia războiului, care a unit în lupta
împotriva puterilor Axei state cu puŃine elemente în comun şi cu multe
diferenŃe social-economice şi politice profunde. Aceste diferenŃe îşi vor
pune amprenta asupra relaŃiilor internaŃionale în perioada următoare,
vor determina diviziunea cea mai adâncă pe care omenirea a cunoscut-o
vreodată.
Deciziile luate de puterile alianŃei în timpul războiului vor
domina mulŃi ani raporturile dintre state. Crearea ONU va da speranŃe,
unele din ele neîmplinite, dar va oferi cadrul pentru dialog, cooperare şi
mai ales manifestare pentru multe state, pe care anii de război şi
slăbirea principalelor state coloniale le-au trezit la viaŃă.
 Capitolul VI
Perioada războiului rece.

Avem în vedere perioada 1947-1962, care prezintă unele trăsături

distincte; ea va fi marcată de eforturile pentru organizarea internaŃională, dar
mai ales de o serie de crize care au afectat relaŃiile între state, mai ales între
cele două blocuri, iar unele direct relaŃiile sovieto-americane. Este perioada
care se caracterizează printr-o tensiune şi confruntare permanentă între cele
două blocuri, care însă nu se transformă în conflict armat; este diferenŃa
dintre războiul rece şi cel „cald”; această perioadă este caracterizată prin
teamă şi neîncredere, ceea ce face ca nimeni să nu se simtă în securitate.
Cele două superputeri s-au confruntat uneori direct, dar cel mai adesea
încercând fiecare să-şi extindă zona de influenŃă şi să se opună încercărilor
de acest fel ale celeilalte.

SecŃiunea 1-Raporturile dintre state în perioada

războiului rece.

EvoluŃia raporturilor între puterile învingătoare.

Victoria puterilor aliate a fost repede urmată de contradicŃii,

datorită intereselor divergente; s-a ajuns la perioada războiului rece, care
caracterizează perioada de la 1946 după unii analişti până la începutul
destinderii, la începutul anilor 1970, după alŃii până în 1990.
Perioada de după 1945 nu seamănă cu raporturile tradiŃionale în
Europa-istorie a rivalităŃilor între mari puteri, urmate de războaie, apoi
pregătiri şi revanşe. Se apreciază că SUA şi URSS şi-au creat sisteme de tip
imperial, prin care urmăreau să-şi promoveze interesele.
Această perioadă este caracterizată ca o lume bipolară, în care s-
au confruntat două superputeri, SUA şi URSS, cu interese globale şi cu
capacităŃi, inclusiv nucleare, de a proiecta şi proteja aceste interese la nivel
planetar. În jurul lor s-au polarizat grupuri de state, care au format alianŃe
politico-militare.
 La sfârşitul războiului, URSS îşi calculase cu grijă riscurile,
păstrând numai ceea ce putea controla; astfel, în Finlanda nu a impus un
regim politic, ci o politică externă de neutralitate; în Austria, acceptarea
independenŃei în 1955 şi încetarea ocupaŃiei au fost condiŃionate de
asemenea de o politică de neutralitate; în ce priveşte Grecia, a respectat
înŃelegerea cu Churchill, sprijinind pe comunişti doar prin interpuşi; în
Yugoslavia, după schisma cu Tito a lansat numai anatema ideologică, fără a
lua alte măsuri.
Tito dorea constituirea unei federaŃii balcanice, formată din
Yugoslavia, Bulgaria şi Albania, condusă de la Belgrad; Stalin a reacŃionat şi
în 1948 a decis în Komintern expulzarea Uniunii Comuniştilor Yugoslavi;
aceasta a consolidat unitatea comuniştilor yugoslavi, dar a creat pentru peste
5 ani relaŃii de încordare între Yugoslavia şi statele aliate URSS din zonă:
Bulgaria, România, Ungaria, Albania.
În 1947, SUA au lansat doctrina Truman, de sprijinire a
popoarelor libere împotriva unor minorităŃi şi a presiunilor externe; aceasta
viza situaŃia din Grecia şi Turcia faŃă de ameninŃarea comunistă şi faŃă de
cererile sovietice de a obŃine baze militare în strâmtorile Mării Negre. A fost
începutul politicii SUA de îndiguire(containment) a promovării intereselor
URSS în state din afara zonei stabilite în timpul războiului.
La 5 aprilie 1949 se constituia NATO, format iniŃial din 12 state,
apoi altele. În 1949, în zonele ocupate de cele trei puteri occidentale s-a
format Republica Federală a Germaniei, urmată de proclamarea
R.D.Germane, în zona ocupată de URSS. La 5 mai 1955, ca răspuns la
admiterea Germaniei în NATO, se constituia OrganizaŃia Tratatului de la
Varşovia (formată iniŃial din 8 state , apoi 7, după retragerea Albaniei), cu
un comandament unificat, un comitet militar consultativ şi organe
subsidiare.
Între cele două grupări au fost raporturi de confruntare în toate
domeniile; în domeniul politic, confruntarea Est-Vest viza dominaŃia pe
continent şi în lume în general, un sistem fiind bazat pe democraŃie şi
pluralism politic, celălalt pe conducerea partidului unic; în plan economic,
era o competiŃie între două sisteme social-economice- în Vest economia de
piaŃă, în Est economie centralizată. În plan ideologic, era o competiŃie între
două tipuri de societate: capitalism şi socialism; de aceea, confruntarea avea
un pronunŃat caracter ideologic, între două ideologii opuse, cea marxistă şi
cea liberală.
Pe plan militar era o confruntare între două mecanisme militare,
formate din armate naŃionale integrate în forŃe armate ale blocurilor. Fiecare
alianŃă acorda garanŃii de securitate membrilor săi contra unui atac din afară,
considerat atac împotriva tuturor. Aceasta a dus la o cursă fără precedent a
înarmărilor; marile puteri au introdus în arsenalele lor armele nucleare şi pe
cele cu hidrogen; în 1945 bombele nucleare fuseseră folosite de SUA la
Hiroşima şi Nagasaki; URSS avea să experimenteze propriile arme nucleare
în 1949; SUA s-au dotat cu bomba cu hidrogen în 1952, iar URSS în 1953;
Marea Britanie, cu ajutorul SUA va avea cele două arme din 1952, respectiv
1957; FranŃa va construi propriul arsenal nuclear din 1960)bomba atomică)
şi 1968(bomba cu hidrogen), iar China în 1964, respectiv în 1967; au fost
dezvoltate şi armele chimice şi bacteriologice, precum şi mijloace de
transportare a lor la Ńintă, rachetele cu rază scurtă, medie şi intercontinentale,
aviaŃia reactoare, radarul, laserul, mijloace ultra moderne de comunicaŃie,
ceea ce face vulnerabil orice punct de pe glob. Această dezvoltare a armelor
de distrugere în masă a dus la strategia clasică a disuaziunii, în sensul că
fiecare mare putere nucleară dispune de forŃe care sunt în măsură să producă
distrugeri inacceptabile altei puteri, chiar după o primă serie de lovituri
nucleare.
Între cele două grupări a existat un conflict permanent, adesea
violent, dar foarte rar direct şi mai curând pentru menŃinerea imperiilor în
limitele stabilite sau în zone externe, pentru extinderea dominaŃiei. Autorii
explică această situaŃie prin teama bazată pe ignoranŃa reciprocă sau prin
„fatalite des positions”, printr-o proiecŃie de intenŃii agresive şi suspiciuni
reciproce. În aceste condiŃii nu se putea crede într-o pace durabilă.
În 1947 preşedintele SUA Harry Truman a lansat doctrina
„îndiguirii”, a opoziŃiei faŃă de orice acŃiune de extindere a influenŃei şi
dominaŃiei URSS, care apoi va viza şi China comunistă. La iniŃiativa SUA,
în perioada războiului rece au fost create şi alte grupări militare, îndreptate
tot împotriva tendinŃelor expansioniste ale URSS, dar şi împotriva Chinei,
după ce în 1947 comuniştii au luat puterea în această mare Ńară din Asia, în
urma unui îndelungat război cu naŃionaliştii sprijiniŃi de puterile occidentale.
Astfel, în 1954 a fost creată OrganizaŃia Tratatului Asiei de Sud-
Est(OTASE), cuprinzând SUA, Australia, Noua Zeelandă, Filipine, Pakistan,
Thailanda, FranŃa şi Marea Britanie. FranŃa s-a retras din OTASE în 1967,
Pakistanul în 1972, dizolvarea acestei alianŃe fiind proclamată oficial în
1977. În 1955 s-a format Pactul de la Bagdad, compus din Turcia, Irak,
Pakistan, Iran şi Marea Britanie, înlocuit în 1959 de CENTO (OrganizaŃia
Centrală a Tratatului), după defecŃiunea Irakului. După retragerea Iranului
în 1979, urmată de cea a Pakistanului şi a Turciei, CENTO şi-a încetat
existenŃa şi cu aceasta orice sistem de alianŃă occidental în zonă. În zona
Pacificului de Sud, în 1955 a fost creat ANZUS, format din Australia, Noua
Zeelandă şi SUA; şi acesta a întâmpinat dificultăŃi ca urmare a opoziŃiei Noii
Zeelande faŃă de armele nucleare, refuzând prezenŃa în porturile sale a
navelor purtătoare de asemenea arme. În 1985 manevrele în Pacificul de Sud
au fost anulate din acest motiv, iar SUA au suspendat garanŃia de securitate
faŃă de Noua Zeelandă, ceea ce făcea pactul inutil. În 1996, au fost stabilite
relaŃii militare de cooperare între SUA şi Australia.
Unele din aceste alianŃe nu erau întemeiate pe valori comune şi au
devenit inacceptabile pentru unele state din regiunile respective ca urmare a
creşterii influenŃei mişcării de nealiniere şi a principiilor stabilite de aceasta.
A avut loc totodată în mod evident o erodare a alianŃelor (cu excepŃia
NATO, care a avut în continuare un inamic, iar după aceea a ştiut să se
adapteze la schimbări); participarea unor state la asemenea alianŃe a devenit
dificilă, în condiŃiile creşterii rolului şi ponderii unor state ca RPChineză şi
India în zonele respective, ale dezvoltării unor mişcări de masă împotriva
armelor nucleare şi ale ostilităŃii marcate a unor state din Orientul Mijlociu
şi Asia Centrală faŃă de SUA şi alte state occidentale.

Atitudinea superputerilor faŃă de aliaŃii lor.

În atitudinea faŃă de aliaŃi, ambele superputeri au desconsiderat

statele mici şi au cerut aliaŃilor subordonare, exercitându-şi fără
menajamente poziŃia conducătoare. SUA au trebuit să facă faŃă unor
manifestări de nesupunere din partea unor aliaŃi.
FranŃa a excelat adoptând măsuri şi poziŃii care nu conveneau
SUA, şi anume: încheierea în 1963 a unui pact de reconciliere cu Adenauer,
crearea propriei arme nucleare în 1964, recunoaşterea Chinei comuniste,
retragerea ofiŃerilor din comandamentul flotei aliate din Mediterana şi Marea
Mânecii, retragerea trupelor franceze din toate comandamentele NATO şi
desfiinŃarea bazelor militare de pe teritoriul său în 1966, care a dus şi la
retragerea FranŃei din organizaŃia militară a NATO, fără a ieşi din alianŃă şi
la deplasarea sediului NATO de la Paris la Bruxelles, respingerea aderării la
ComunităŃile europene a Angliei, pe care o considera cal troian al SUA;
FranŃa a criticat raporturile existente în raporturile monetare internaŃionale,
care se bazau pe dolar ca principală monedă de rezervă şi a condamnat
intervenŃia americană în Republica Dominicană din 1965. SUA au răspuns
prin interzicerea exportului de computere puternice menite să sprijine FranŃa
să pună la punct propria bombă cu hidrogen, ceea ce a întârziat eforturile
acesteia. Din 1964, FranŃa a recunoscut RPChineză şi a început să dezvolte
raporturile cu URSS şi alte Ńări est-europene.
 Alte dificultăŃi au apărut ca urmare a ocupării de către Turcia a
Ciprului de Nord, atât Grecia cât şi Tturcia fiind nemulŃumite de
comportamentul SUA. Pentru câteva luni, Grecia se va retrage din alianŃă,
iar Turcia a preluat controlul bazelor americane de pe teritoriul său, ca
urmare a embargoului american asuprqa vânzării de arme către cele două
Ńări; în 1978 Congresul american a revocat embargoul, dar Turcia şi-a
rezervat dreptul de a exercita un anumit control asupra bazelor americane.
Mai târziu, Spania a decis, în urma unui referendum din 1986, să părăsească
structura militară integrată a NATO, revenind însă în 1997.
SUA au mizat însă pe poziŃia lor de lider, pe forŃa economiei lor,
pe poziŃia dolarului; au fost presiuni uneori foarte puternice, dar nu au apelat
la forŃa armată împotriva unui aliat.
Europa comunitară a devenit însă tot mai unită şi un rival
economic tot mai puternic pentru SUA. Treptat, statele europene au cerut să
aibă răspunderi mai mari în definirea politicilor care interesează ansamblul
lor, inclusiv în cadrul NATO.
SUA se simŃeau destul de puternice să rezolve disputele cu aliaŃii
prin mijloace politice şi economice; de asemenea, au fost capabile să
tolereze o anumită diversitate de poziŃii în cadrul alianŃei, care izvora din
comunitatea de valori, inclusiv cele democratice.
După venirea la putere a lui Hruşciov, URSS a şters unele dispute
inutile pe care le avea din timpul războiului; în 1955 a retras trupele din
Finlanda, a restituit baza navală de la Perkala şi a eliberat prizonierii de
război; în schimb, Finlanda a ales neutralitatea; tot în 1995 a fost acceptată
independenŃa Austriei şi trupele străine, inclusiv cele sovietice, s-au retras
din această Ńară, în schimbul proclamării neutralităŃii; URSS a restabilit
relaŃii normale cu Yugoslavia, iar în 1957 a retras trupele din România.
Cu toate acestea, deşi a folosit şi presiuni politice şi economice,
URSS a recurs şi la forŃa armelor. În iunie 1953, trupele sovietice au înăbuşit
o grevă a muncitorilor la Berlin; apoi a încetat regimul de ocupaŃie în
Germania de Est, menŃinând însă trupele sovietice; în 1956 armata sovietică
a înăbuşit în sânge revoluŃia din Ungaria, când Imre Nagy a denunŃat
tratatul de la Varşovia şi a cerut ca Ungaria să fie neutră.
La începutul anilor 60 fiecare „democraŃie populară” aplica , pe cât
posibil, căi naŃionale: în Ungaria o dictatură luminată, în România una
românizată. Brejnev le-a tolerat. În Cehoslovacia, însă, o parte a clasei
politice cerea reforme mai profunde; Dubcek a lansat teza „socialismului cu
faŃă umană”, fără a exprima dorinŃa să părăsească alianŃa cu celelate state
din Europa de Est, şi a cerut sprijinul liderilor comunişti români şi
yugoslavi, care i l-au acordat în vizite şi manifestări de solidaritate. La 21
august 1968 însă 200 mii soldaŃi sovietici şi un mic contingent al trupelor
tratatului de la Varşovia(fără participarea României) au invadat
Cehoslovacia. Această lovitură nu a avut repercusiuni grave în raporturile
Est-Vest. URSS a formulat ceea ce s-a numit doctrina Brejnev, concepŃia
suveranităŃii limitate a Ńărilor socialiste, în sensul dreptului oricărui stat
socialist de a interveni într-o altă Ńară frăŃească, dacă socialismul este în
pericol. AcŃiunea militară de la Praga a pus capăt politicii de reforme
adoptată de guvernul cehoslovac; România s-a opus, cu riscul ocupării Ńării
de către trupele tratatului de la Varşovia.
În 1980, în timpul unor mari greve la Gdansk, trupele sovietice se
pregăteau să intervină; numai proclamarea legii marŃiale în Polonia a
împiedicat intervenŃia. România s-a opus din nou intervenŃiei.
URSS avea conştiinŃa propriilor slăbiciuni şi nu avea încredere în
aliaŃi. În plus, din anii 60 URSS intrase în conflict cu China cu privire la
relaŃiile din sistem şi nu dorea să accepte abateri.
În plan politic, partidele comuniste din URSS, din unele Ńări est-
europene şi unele partide comuniste din Ńări occidentale (Italia, FranŃa) au
format în 1947 Biroul Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti
(Cominform), prin care se urmărea subordonarea mişcării comuniste şi
muncitoreşti internaŃionale. Hruşciov a renunŃat la Cominform la sfârşitul
anilor 60; au fost convocate în continuare conferinŃe ale partidelor
comuniste, la care PCUS a urmărit fără succes să obŃină condamnarea
comuniştilor chinezi pentru abateri de la ideologia comunistă, aceste
conferinŃe marcând mai ales independenŃa unor partide comuniste(cele
francez, spaniol şi italian, dar şi cele român şi yugoslav).
În toată această perioadă, deci, blocul construit de URSS a
demonstrat o anumită fragilitate, a arătat slăbiciuni care se vor intensifica în
timp.

Confruntarea economică.

Fără a fi o criză gravă, pe plan economic confruntarea a fost la fel de

profundă; se părea că se vor forma pieŃe paralele şi opuse. În Vest, s-a
acŃionat pentru refacerea economică, consolidarea şi extinderea principiilor
economiei de piaŃă; URSS a impus un tip de economie de comandă,
centralizată; în 1947 lua fiinŃă GATT, ca organizaŃie economică occidentală;
tot în direcŃia economiei de piaŃă acŃionau FMI şi BIRD.
În 1947, SUA au lansat planul Marshall, ca program de ajutorare a
refacerii economice a Ńărilor continentului; deşi viza acordarea unui ajutor
economic pe termen lung pentru reconstrucŃia şi dezvoltarea Europei şi nu
era însoŃit de condiŃii, planul presupunea cooperarea între statele beneficiare
şi eliminarea conflictelor. Repartizarea ajutorului, care era destinat şi
Germaniei, deşi învinsă, presupunea înŃelegerea între statele europene şi
deschidea calea spre interdependenŃa economică a acestora şi strînse relaŃii
cu SUA. Această sarcină a fost încredinŃată OECE, care şi-a continuat
activitatea până în 1962, când s-a transformat în OrganizaŃia de Cooperare şi
Dezvoltare Economică, cu alte obiective. Planul Marshall a asigurat unui
număr de 19 state din Europa occidentală în perioada 1947-1952 o sumă de
13 miliarde dolari.
Moscova a respins propunerea de participare la acest plan,
respingând şi ideea unei organizaŃii care să coordoneze la nivel continental
aplicarea acestui plan. Nu vor participa nici statele din Est, inclusiv
Yugoslavia şi Finlanda. În 1948, 16 state occidentale au creat OECE, pentru
administrarea planului Marshall; pe baza creditelor americane, Ńările
occidentale atingeau în 1952 nivelul producŃiei antebelice.
Planul Marshall a divizat Europa; URSS a replicat prin impunerea
unor sisteme economice similare cu al său. În 1949 s-a format Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc, asociaŃie de state care avea ca obiectiv principal
coordonarea planurilor naŃionale, ca răspuns la crearea în Vest a OrganizaŃiei
Europene de Cooperare. Tentativele ulterioare de a transforma CAER într-o
organizaŃie supranaŃională, prin impunerea unui plan unic, s-au lovit de
opoziŃia României.
Ca urmare, cele două părŃi ale Europei au evoluat diferit; sistemul
economic bazat pe proprietatea privată, profit şi regulile pieŃei, cu spiritul de
competiŃie şi eficienŃă necesar, a asigurat o dezvoltare remarcabilă a lumii
occidentale, un mediu favorabil progresului ştiinŃei şi tehnicii şi treptat şi o
componentă socială, în unele state foarte avansată.
Sistemul economiei centralizate era eficient în mobilizarea
resurselor umane şi materiale, asigura o distribuŃie mai echitabilă a
produsului social evitând discrepanŃele şi polarizarea excesivă, dar
planificarea birocratică şi centralizarea îngrădeau libertatea de iniŃiativă a
agenŃilor economici, a forŃelor pieŃei, iar statul ca manager era slab, favoriza
risipa, birocraŃia şi corupŃia.
URSS îşi refăcuse economia distrusă, avea o creştere economică
susŃinută, dar ponderea sa scădea, iar calitativ eficienŃa era mult redusă. Cu
eforturi mari, URSS se menŃinea la nivel în cursa înarmărilor, dar aceasta era
epuizantă. Se apreciază că URSS a cedat în „supra angajarea strategică”,
într-o angajare politică, militară şi economică pe plan extern care depăşea
capacităŃile sale. A avut loc în această perioadă şi o adevărată revoluŃie
tehnico-ştiinŃifică, fiecare alocând resurse uriaşe; occidentul a reuşit mai
bine să îmbine cercetarea ştiinŃifică cu cea aplicativă, să aplice rezultatele
cercetării în domeniul militar în sectorul civil; URSS a avut realizări de
răsunet-primul satelit, primul zbor în cosmos, dar avansul occidentului se va
manifesta imediat şi pe scară largă.
URSS avea nevoie de cooperarea cu SUA şi Europa occidentală în
plan economic şi tehnologic, de schimburi comerciale şi transfer de
tehnologii, pentru a rămâne competitivă, inclusiv în domeniul militar.
Programul lui Gorbaciov viza reformarea sistemului politic(glasnosti)
şi a celui economic(perestroica). A fost un fiasco, deoarece a blocat
funcŃionarea sistemului care exista, fără să-l modifice. Unii analişti susŃin că
modul defectuos de concepŃie şi de conducere a reformei să eşueze. Se face
referire la evoluŃia Chinei, care a trecut la reforme profunde, mai ales în
domeniul economic, de la un sistem comunist rigid, fără colapsul sistemului.
În perioada războiului rece au existat, în fapt trei grupe de state:
Ńările dezvoltate cu economie de piaŃă, care au beneficiat de o periadă de
înflorire fără precedent şi de extinderea schimburilor internaŃionale, cele
dezvoltate cu economie centralizată care s-au refăcut după război dar au
stagnat şi au fost marginalizate în schimburile internaŃionale şi cele în curs
de dezvoltare, a căror participare la schimburile internaŃionale s-a redus
constant, cu excepŃia producătorilor de ŃiŃei, şi din care multe s-au afundat
în sărăcie.

Principalele crize ale perioadei războiului rece.

Omenirea a stat sub semnul primejdiei unui război nuclear care

putea să pună capăt civilizaŃiei şi vieŃii pe pământ. S-a reuşit evitarea unui
război mondial nuclear, dar au avut loc circa 150 conflicte locale, care au
produs victime şi daune materiale. Cel mai adesea, în spatele acestor
conflicte, în zonele subdezvoltate ale globului a stat confruntarea Est-Vest,
în ultimă instanŃă cea dintre URSS şi SUA. Chiar când asemenea conflicte
aveau surse locale, ele deveneau componente ale confruntării globale,
fiecare superputere sprijinind una din părŃi.
Au existat însă câteva crize grave care au creat pericolul unui al
treilea război mondial :
a)Războiul din Coreea; în peninsula coreeană se formaseră două
state- RPDCoreeană şi Republica Coreea, ca urmare a ocupării zonei de Sud
până la paralela 38 de către SUA şi a celei din Nord de URSS; se instalaseră
două regimuri: în Nord un regim totalitar, iar în Sud un regim autoritar şi
corupt, dar opus comuniştilor. După retragerea trupelor sovietice din partea
nordică şi a celor americane din Sud, ambele părŃi urmăreau unificarea
Coreei prin forŃă şi se pregăteau de război. La 25 iunie 1950 trupele
Nordului au trecut paralela 38 şi au ocupat Seoul; Coreea de Sud a cerut
ajutorul SUA, care au obŃinut autorizarea Consiliului de Securitate pentru o
intervenŃie militară sub steagul ONU, ca urmare a absenŃei URSS la o
şedinŃă a Consiliului (în semn de protest faŃă de ocuparea locului Chinei de
Taiwan).
Trupele americane şi sud-coreene, împreună cu contingente din alte
Ńări sub steagul ONU, au respins pe cele ale Nordului; când devenise
iminentă victoria lor şi au ajuns la frontiera chineză, au intrat în luptă trupe
de voluntari chinezi; s-a ajuns la un război de proporŃii şi la o criză profundă
în raporturile Est-Vest. În SUA s-a discutat şi posibilitatea folosirii armei
nucleare împotriva Nordului, ca şi a trecerii frontierei chineze, dar factorul
politic s-a opus.
După 3 ani de ostilităŃi s-a ajuns la încheierea unui armistiŃiu în
1953, paralela 38 devenind linia de separaŃie. SUA au înregistrat pierderi de
jumătate din pierderile suferite în al doilea război mondial.
Cele două state coreene vor evolua diferit; Coreea de Sud va
deveni în scurt timp o putere industrială şi treptat un stat democratic; RPD
Coreeană a fost şi rămâne încă o dictatură comunistă, care a dezvoltat mai
ales o industrie de armament din ce în ce mai perfecŃionat, din când în când
punându-se problema dacă intenŃionează să producă arme nucleare, ceea ce
a dus la negocieri repetate, întrerupte şi iar reluate, în care SUA au făcut apel
la China pentru a stopa ambiŃiile nucleare ale RPD Coreene.
În 1953, la încheierea războiului coreean, era clar că China
devenise o mare putere, hotărâtă să joace un rol, mai ales în zona învecinată;
era clar că arma atomică avea o valoare mai mult plitică decât militară; era
evident de asemenea că URSS era prudentă şi nu risca o încercare de forŃă în
urma căreia ar fi putut pierde ceea ce cucerise; de atunci nu a mai abandonat
Consiliul de Securitate.
b) Războiul din Vietnam.
În 1941 Vietnamul era ocupat de japonezi; administraŃia franceză a
revenit după război, dar mişcarea naŃională de eliberare declanşată contra
japonezilor a continuat. În 1954, după ani de luptă şi victoria vietnamezilor
la Dien-Bien-Phu, s-a încheiat pacea de la Paris; se formau două state- RD
Vietnam în Nord şi Republica Vietnamul de Sud, separate de paralela 17.
Acordurile de la Paris prevedeau că cele două state se vor reuniprin alegeri
comune în doi ani; guvernul din Sud era deja confruntat cu opoziŃia
Vietcong, sprijinit de Nord. În condiŃiile opoziŃiei fundamentale faŃă de
comunism, SUA au preluat rolul de garant al Republicii din Sud. China şi
URSS sprijineau Vietnamul de Nord.
A urmat războiul între cele două state vietnameze; un incident în
Golful Tonkin, când o navă de patrulare americană a fost atăcată de nave
nord-vietnameze(nava transmitea date aviaŃiei de la Saigon), a dus la
intervenŃia masivă a SUA, care au trimis până în 1965 184 mii militari, cu
promisiunea de a trimite 200 mii. În SUA a crescut însă opoziŃia faŃă de
acest război; au început dezertări, migrarea a mii de studenŃi în alte Ńări,
pentru a nu fi încorporaŃi.
În 1968 începeau negocieri pentru a pune capăt războiului, deşi
acesta continua. În 1969, guvernul american a început să practice apropierea
faŃă de Cnina; a fost suspendat embargoul comercial faŃă de China; în 1972 a
avut loc vizita lui Nixon la Beijing.
A început un joc al rivalităŃilor între SUA, China şi URSS, care a
slăbit ajutorul acordat Vietnam. Cu toate acestea, încercarea SUA de a ieşi
din război fără a pierde poziŃii a eşuat, a urmat încheierea acordurilor de la
Paris din 1973, dar războiul s-a încheiat abia în 1975, prin retragerea
trupelor americane şi unificarea Vietnam sub autoritatea Hanoiului; SUA au
pierdut 30 mii militari, Vietnamul peste 3 milioane oameni.
Războiul a lăsat urme adânci, de ordin social-psihologic în
SUA, a creat un sindrom de care toŃi preşedinŃii americani au trebuit să Ńină
seama. Pentru depăşirea acestuia, SUA au procedat practic la o reconstrucŃie
a forŃelor armate, pe baza unor arme care reduc riscul pentru personalul
american, în ideea că un război poate fi dus de la distanŃă, numai contra
obiectivelor militare.
c)Crizele Berlinului.
Berlinul fusese împărŃit în 4 zone de ocupaŃie, ca şi Germania; deşi la
Potsdam se hotărâse păstrarea unei anumite unităŃi, cele trei zone occidentale
s-au unificat în mai 1948 din punct de vedere economic şi s-a reintrodus
marca germană. În iunie 1948, URSS instituia blocada Berlinului de Vest,
urmărind unificarea întregului Berlin sub autoritatea trupelor de ocupaŃie
sovietice. SUA şi Anglia au realizat un pod aerian prin care Berlinul de Vest
era aprovizionat; blocada Berlinului a fost ridicată la 9 mai 1949 şi statu-
quo-ul a fost menŃinut. În mai 1949 în zonele occidentale de ocupaŃie s-a
format RFGermania, iar în octombrie 1949, în zona de ocupaŃie sovietică,
RDGermană.
A doua criză a Berlinului a avut loc în 1958, când URSS a anunŃat
că intenŃionează să înceteze acordul celor 4 referitor la statutul Berlinului şi
a adresat un ultimatum ca în 6 luni Berlinu să fie demilitarizat şi neutralizat
şi să devină oraş liber ; dacă nu, a anunŃat că va încheia un tratat de pace
separat cu RDGermană, cu care puterile occidentale vor trebui apoi să
negocieze; puterile occidentale au respins încercarea. URSS a propus
reunuficarea celor două germanii într-o confederaŃie şi încheierea unui tratat
de pace, cu o Germanie neutră. Negocierile între cele 4 puteri învingătoare
în al doilea război mondial, în 1958 la Geneva şi la Camp David, în 1960 la
la Paris şi în 1961 la Viena, s-au încheiat fără rezultat. Criza s-a încheiat
după trei ani, prin ridicarea în 1961 de către Germania de Est a zidului
Berlinului, simbol al divizării continentului. Obiectivul era de a opri exodul
propriilor cetăŃeni spre Vest. A devenit o frontieră respectată.
d) Criza rachetelor din Cuba.
În Cuba, în 1959 în urma unei insurecŃii se instala regimul condus
de Fidel Castro, sprijinit de SUA, contra dictatorului Batista; Cuba se va
apropia însă de URSS, deoarece SUA nu acceptau independenŃa unui stat
mic în regiune; SUA vor deveni ostile, vor suspenda importurile de zahăr
cubanez, apoi vor institui embargoul comercial, vor rupe relaŃiile
diplomatice şi vor sprijini diferite tentative de răsturnare a lui Castro,
principala fiind invazia de la goful Porcilor din aprilie 1961.
Între iulie şi octombrie 1961, URSS a instalat în Cuba baterii de
rachete defensive, apoi ofensive cu rază medie de acŃiune, care în caz de
conflict puteau lovi o parte importantă a teritoriului SUA; pentru SUA era o
destabilizare enormă în echilibrul nuclear; a urmat o criză gravă. SUA au
instituit blocada navală contra Cubei şi au adresta un ultimatum cerând
URSS să-şi retragă instalaŃiile; era cea mai gravă confruntare; forŃele armate
au fost puse în alertă, nave sovietice cu alte rachete navigau spre Cuba; în
final, criza a fost dezamorsată, URSS acceptând să-şi retragă rachetele, în
schimbul angajamentului SUA de a nu invada Cuba. S-a adăugat un acord
separat privind demontarea rachetelor Jupiter ale SUA din Turcia şi Sudul
Italiei. SUA şi-au păstrat baza militară de la Guantanamo, dar au acceptat
independenŃa Cubei. S-a instalat firul roşu Washington-Moscova. Cuba a
rămas sub regim comunist, până de curând a lui Fidel Castro, în ciuda
embargoului economic stabilit de SUA, care au încercat fără succes să
atragă în această operaŃiune şi statele vest-europene. A fost criza cea mai
dramatică a acestei perioade, narcând de fapt sfârŃitul perioadei războiului
rece. Ea a arătat şi pericolele actelor voluntare determinate de ambiŃii, dar şi
condiŃionarea acŃiunii diplomatice de rivalitatea nucleară.

Alte conflicte.
 Alte conflicte militare au avut caracter local, fără implicarea celor
două superputeri şi fără să pună in pericol în mod real pacea şi securitatea
lumii: războaiele din Orientul Mijlociu(la care ne vom referi mai departe),
cel dintre China şi India, războaiele indo-pakistaneze, războiul dintre China
şi Vietnam, cel dintre Argentina şi Marea Britanie pentru insulele
Falkland(Malvinas). În 1961, după ce China anulase autonomia Tibetului, au
avut loc lupte între trupele chineze şi cele indiene în zona de frontieră; India
a cerut ajutorul SUA; după ce americanii au livrat Indiei o flotă de avioane
de transport, China a proclamat armistiŃiu şi şi-a retras trupele în propriul
teritoriu.
Au fost însă şi conflicte interne în zona fiecăreia din cele două
superputeri; astfel, deşi în 1947 se încheiase tratatul de la Rio, care afirma
principiul solidarităŃii contra oricărui atac împotriva unui stat american şi se
stabilise ca politică sprijinirea dezvoltării economice a tuturor Ńărilor, SUA
au intervenit în Guatemala în 1951, determinate de compania United Fuit
Company care deŃinea 40% din terenul arabil al Ńării şi se opunea unei
reforme de distribuire a pământului necultivat Ńăranilor, în 1965 în Republica
Dominicană pentru a împiedica venirea la putere a unui preşedinte
considerat prea progresist, în 1973 au sprijinit opoziŃia pentru răsturnarea
regimului Allende în Chile, în 1883 au trimis trupe în Grenada, apoi au
sprijinit opoziŃia armată contra guvernului sandinist în Nicaragua şi au trimis
trupe în Panama pentru a aresta pe preşedintele Ńării, deoarece din această
Ńară proveneau droguri în tranzit din Columbia. URSS s-a mulŃumit să facă
protestele de rigoare faŃă de aceste acte. La fel, în cazul războiului dintre
SUA şi Vietnam URSS a condamnat implicarea SUA, dar nu a intervenit.
La rândul său, URSS a intervenit în 1953 la Berlin pentru a înăbuşi
o revoltă populară, în 1956 la Budapesta pentru a înăbuşi revoluŃia ungară,
în 1968 la Praga pentru a bloca reformele democratice, iar în 1980 a
ameninŃat cu intervenŃia în Polonia, în condiŃiile grevei prelungite din portul
Gdansk.
În acest context, în 1979 URSS trimitea trupe în Afganistan, pentru a
sprijini guvernul Babrak Karmal împotriva mişcării islamiste; opoziŃia va fi
puternic sprijinită de SUA, Pakistan, Iran şi China; războiul a durat 10 ani şi
s-a încheiat după venirea la putere a lui Gorbaciov cu retragerea trupelor
sovietice, care au suferit mari pierderi, şi cu victoria talibanilor. Aceştia vor
instala imediat un regim totalitar, bazat pe preceptele fundamentalismului
islamic şi vor intra repede în conflict cu alte state, inclusiv cu SUA. ReacŃia
părŃii americane a fost mai vie în legătură cu acŃiunea militară în Afganistan
şi cu situaŃia din Polonia, dar nu a luat decât forma embargoului cerealier
timp de un an şi a embargoului privind materialul necesar construirii
gazoducului siberian, care a durat mai puŃin de un an.
Un alt conflict în această perioadă a fost declanşat în 1980 de Irak,
împotriva Iranului pentru a controla regiunea Shatt al Arab, la confluenŃa
fluviilor Tigru şi Eufrat; Saddam Husein a fost puternic sprijinit de SUA şi
alte puteri occidentale, dar şi de URSS, împotriva unui regim iranian condus
de islamişti şi care intrase în conflict cu SUA. Era începutul unui plan de
stabilire a hegemoniei în zona Golfului, pe care Saddam Husein îl va
continua după încetarea războiului rece. Războiul dintre Irak şi Iran a durat 8
ani şi s-a încheiat în 1988, când Iranul a acceptat un armistiŃiu la cererea
ONU
Un alt conflict care trebuie menŃionat este cel privind insulele
Falkland(Malvine), deŃinute de Anglia din 1843, dar revendicate de
Argentina. În 1982, guvernul Galtieri a ocupat insulele; o rezoluŃie a
Consiliului de Securitate a cerut Argentinei să-şi retragă forŃele. Londra a
refuzat să negocieze şi a hotărât recucerirea insulelor, trimiŃând o flotă în
acest scop; în iunie forŃele argentiniene s-au predat. A fost un conflict inutil,
pentru un teritoriu fără importanŃă pentru Argentina, iar Anglia a trimis flota
pentru a recuceri insule locuite de păstori şi pescari. S-a dovedit însă că
Anglia rămâne o orgolioasă putere militară. În Argentina puterea a fost
preluată de civili şi democraŃi.
Astfel, în perioada războiului rece ambele superputeri au înregistrat
pierderi, cele mai grave fiind cea a SUA în Vietnam şi cea a URSS în
Afganistan; se consideră că a avut loc un declin al imperiilor, ca urmare a
oboselii economice, datorită cheltuielilor militare excesive, dar fără îndoială
datorită ridicării altor centre de putere, mai ales economice şi datorită luptei
hotărâte a popoarelor pentru exercitarea drepturilor lor suverane. Se
consideră că în prezent FederaŃia Rusă, ca stat mediu, îşi caută identitatea; ar
exista apeluri la reluarea controlului imperial, dar aceasta ar însemna costuri
uriaşe, ca şi tensiuni şi pericole.
Între URSS şi China au apărut la sfârşitul anilor 50 divergenŃe, la
început mascate sub haina ideologică, apoi din ce în ce mai deschise; erau
probleme teritoriale, de frontieră, moştenite din perioada Ńarismului; URSS
începuse să se înŃeleagă cu puterile occidentale şi lansase teza coexistenŃei
paşnice a statelor cu sisteme sociale diferite, ceea ce China considera o
trădare. În 1959, URSS a refuzat să dea Chinei planurile pentru construirea
armei atomice, apoi a acordat credite Indiei, cu care China era în conflict şi
şi-a retras specialiştii din China.
Începea dezvoltarea masivă a Chinei, în cadrul „marelui salt
înainte”, care era o sfidare pentru Moscova în plan economic şi ideologic.
Hruşciov a încercat în 1961 să condamne ideologic linia politică chineză în
cadrul mşcării comuniste internaŃionale, dar nu a reuşit. În mai multe rânduri
au avut loc incidente de frontieră; URSS a sprijinit Vietnam, în ciocnirile
acestuia cu China, atît direct cât şi în legătură cu Cambodgia. Erau desigur şi
conflicte vechi, era şi o opoziŃie între două modele diferite de dezvoltare,
deşi ambele sub conducerea partidelor comuniste, dar era mai ales începutul
exercitării de către China a unui rol independent în relaŃiile internaŃionale, ca
mare putere în devenire. Era totodată contestarea hegemoniei şi a iceologiei
URSS în plan internaŃional, care se va dovedi un alt factor contributor la
dizolvarea blocului creat de URSS.
În ce priveşte SUA, se apreciază că ar avea loc un declin lent, o
fragmentare a dominaŃiei imperiale, marcată prin reducerea controlului în
diferite zone, prin reducerea dominaŃiei economice şi dezvoltarea unor noi
poli de putere, care nu mai ascultă de SUA; SUA nu ar fi abandonat vocaŃia
imperială, prin faptul că preşedinŃii succesivi au acceptat misiunea SUA de
democratizare, liberalizare şi globalizare în lume, astfel ca lumea să semene
tot mai mult cu SUA.

AcŃiuni comune ale SUA şi URSS.

După primele conflicte în care erau să fie implicate direct, ambele

părŃi au învăŃat însă lecŃia; s-a luat cursul unei destinderi, al unor măsuri de
control al înarmărilor nucleare. Ele au început să se pună de acord asupra
unor reguli ale jocului; au început redactarea unui cod nuclear, a unui cod
spaŃial, negocierile de dezarmare. Secretarul de stat american John Foster
Dulles a formulat concepŃia politicii”pe marginea prăpastiei”, în sensul de a
duce confruntarea până la un punct critic, după care să se revină la negocieri;
criza rachetelor a fost cea mai riscantă partidă „pe marginea prăpastiei”.
Cele două mari puteri au acŃionat împreună pentru încheierea unor
tratate internaŃionale în domenii în care aveau interese comune, fie pentru a
reduce confruntarea în plan internaŃional, inclusiv între aliaŃii lor sau alte
state, fie pentru a preveni sau limita accesul altor state la anumite tipuri de
armamente, care ar fi făcut mai dificil controlul evenimentelor şi le-ar fi
putut implica fără voia lor în conflicte. Aceasta a produs adesea
nemulŃumirea unor aliaŃi, ca de exemplu în grupul occidental a FranŃei iar în
Est a Chinei(faŃă de tratatele de interzicere a experienŃelor nucleare şi de
neproliferare).
In acest sens, în 1959 cele două mari puteri au determinat încheierea
Tratatului Antarcticii, care era recunoscută ca zonă demilitarizată, destinată
cercetărilor ştiinŃifice; în 1963 au stabilit un sistem de comunicare
directă(telefonul roşu), pentru a preveni erori în aprecierea activităŃilor
militare; în 1963 au încheiat împreună cu Marea Britanie tratatul de
interzicere a experienŃelor cu arme nucleare în atmosferă, în spaŃiu şi sub
apele mării; în 1967 au determinat încheierea tratatului privind principiile
referitoare la activităŃile statelor în materie de explorare şi folosire a
spaŃiului cosmic, inclusiv Luna şi corpurile cereşti; în 1968 au insistat
pentru încheierea tratatului de neproliferare a armelor nucleare, la care
FranŃa şi China au devenit părŃi din 1992; în 1971 a fost încheiat tratatul
prin care se interzice plasarea armelor nucleare şi a altor arme de distrugere
în masă pe fundul mărilor şi oceanelor, ca şi în subsol, în afara apelor
teritoriale; în 1972 a fost semnată convenŃia privind interzicerea fabricării şi
stocării de arme biologice şi a celor cu toxine; în 1977 s-a încheiat convenŃia
care interzice tehnici de modificare a mediului în scopuri ostile, iar în 1980 o
convenŃie privind interzicerea sau limitarea folosirii unor arme care produc
efecte traumatice sau lovesc fără discriminare.
Cele două superputeri au încheiat şi o serie de tratate bilaterale,
pentru reducerea riscurilor şi a confruntării. În 1972 au fost încheiate un
acord care limita pentru 5 ani dezvoltarea de armamente nucleare
ofensive(rachete şi submarine) şi acordul privind rachetele anti-
rachetă(acordul ABM), prin care erau autorizate numai două sisteme de
apărare anti-rachetă, reduse la unul din 1974; acest tratat a fost denunŃat de
SUA în 2001. Un alt tratat semnat în 1979 a stabilit limite cantitative şi
calitative ale armamentelor nucleare de care dispuneau URSS şi SUA.
Se apreciază că în istoria relaŃiilor Est-Vest conduita actorilor a fost
întotdeauna determinată de percepŃia pe care fiecare bloc o avea despre
securitatea sa, în raport cu acŃiunile prezumate ale celuilalt, pornind de la
emoŃii bazate pe experienŃe anterioare.

SecŃiunea a 2-a-Europa în perioada războiului rece.

Organizarea statelor în Europa de Vest.

În Vest, în 1948 a fost semnat pactul de la Bruxelles(Anglia, FranŃa,

Belgia şi Olanda) de cooperare economică, socială şi culturală, dar şi
militară, apoi s-a format NATO. În 1954 URSS cerea să se alăture NATO,
dar a fost respinsă de SUA şi Anglia.
 Planul Marshall şi NATO consacrau prezenŃa permanentă şi poziŃia
dominantă a SUA în Europa.
Statele europene au căutat să-şi creeze şi propriile lor structuri; în
1949 se constituia Consiliul Europei, organism politic care va juca un rol
important în promovarea valorilor democratice şi a respectării drepturilor
omului pe ciontinent. În cadrul Consiliului a fost adoptată în 1950 ConvenŃia
europeană privind drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi a fost
creată Curtea Europeană a drepturilor Omului, instanŃă competentă să judece
plîngeri ale persoanelor contra statelor şi să adopte decizii obligatorii; au fost
adoptate şi alte documente importante, prin care Consiliul a contribuit la
promovarea democraŃiei şi statului de drept în Europa. Mai ales după 1990,
Consiliul a contribuit la restabilirea democraŃiei în statele est-europene; în
prezent, Consiliul Europei numără 41 state din Europa şi din zona fostei
URSS şi continuă activitatea sa în domeniile protecŃiei drepturilor omului,
promovării democraŃiei, inclusiv a democraŃiei locale şi altele înrudite.
La sfârşitul războiului exista o gândire federalistă europeană; exista
totodată convingerea că războaiele europene avuseseră în principal cauze
economice; războiul rece a adăugat necesitatea şi urgenŃa unui asemenea
demers; ca urmare, europenismul şi preocuparea pentru pace şi pentru
dezvoltarea economică au fost unite într-o strategie unică de Jean Monet,
autor al planului privind piaŃa europeană a cărbunelui şi oŃelului, răspuns la
conflictul franco-german permanent pentru materii prime şi produse
industriale cu puternic impact militar.
Ca urmare, în 1951 un număr de 7 state din Europa occidentală
formau CECO, prin tratatul de la Paris, prima organizaŃie de integrare, cu
elemente de supranaŃionalitate, cu obiectivul de a coordona şi controla
producŃia de cărbune şi oŃel în cele 7 state, dar mai ales în Germania, deci de
a asigura pacea; în 1957 s-au format Comunitatea Economică Europeană şi
EURATOM, prin tratatele de la Roma, cu elemente de supranaŃionalitate în
mai multe domenii; cele trei organisme şi-au unit instituŃiile printr-un tratat
din 1967; apoi procesul de integrare va evolua în două direcŃii: extindere,
prin aderarea altor noi state europene, în prezent fiind 27 state membre;
aprofundarea integrării, prin adăugarea de noi domenii, după uniunea vamală
piaŃa unică, apoi uniunea economică şi monetară, crearea Uniunii Europene,
începuturile politicii externe şi de securitate comună, apoi şi de apărare
comună, cooperarea în domeniile poliŃiei şi justiŃiei.
Ca răspuns la crearea ComunităŃii Europene, în 1959, la Stockholm
s-a creat A.E.L.S, cuprinzând Austria, Suedia, ElveŃia şi Finlanda, la care s-
au alăturat Danemarca, Anglia, Norvegia şi Portugalia, care apoi s-au retras,
în perspectiva aderării la CEE, ca şi Austria, Suedia şi Finlanda. Ulterior s-a
format SpaŃiul Economic European, ca zonă a liberului schimb, cuprinzând
statele membre ale Uninii Europene, ElveŃia, Liechtenstein, Norvegia şi
Islanda.
Fiecare etapă a integrării europene a fost atinsă cu eforturi, după lungi
tratative, pentru a depăşi adesea puternice rezerve , iniŃial ale FranŃei, apoi
ale Marii Britanii. Politica acesteia în ComunităŃile europene în primii ani a
dovedit că nu aderase pentru a promova integrarea, ci pentru a o frâna şi a-i
controla dezvoltarea. Germania şi FranŃa au înŃeles că se pot controla
reciproc numai dacă vor coopera pentru a crea instituŃii în care niciuna să nu
prevaleze asupra celeilalte. Marea Britanie a încercat să împiiedice unele
faze ale integrării, dar fără să rişte izolarea; ea a acceptat în final marile
etape ale Uniunii Europene, deşi unele numai parŃial(de exemplu uniunea
economică şi monetară).
Tratatele succesive de la Maastricht 1992, Amsterdam 1997, Nisa
2001 şi Lisabona 2007 au perfecŃionat acest sistem unic de relaŃii,
transformând Uniunea Europeană într-un actor global al scenei
internaŃionale şi prima putere comercială a lumii.
Ca urmare, Europa occidentală a devenit unul din polii de putere
economică în lume, alături de America de Nord, Japonia şi în creştere China
şi India.
La nivelul planetei, sfera economiei de piaŃă s-a extins; ordinea
economică a evoluat spre afirmarea principiilor economiei de piaŃă, care se
vor impune treptat şi în economiile centralizate.; acestea au fost atrase
irezistibil în circuitul mondial de valori, într-o diviziune internaŃională a
muncii care va face tot mai necesare reforme economice şi politice în Est şi
va duce la răsturnările revoluŃionare din anii 90, care au pus capăt războiului
rece.

Destinderea în Europa.

La începutul anilor 70, începea în Europa o nouă fază a

procesului de destindere, de data aceasta cu participarea unui număr mai
mare de state. După ce în anii 50 RFGermania refuzase orice relaŃii cu
RDGermană şi chiar cu alte state care stabileau relaŃii cu aceasta(doctrina
Hallstein), ca urmare a venirii social-democraŃilor vest-germani la guvern
aceştia au promovat o nouă politică(Ostpolitik); urmând o politică a paşilor
mici, R.F.Germania a încheiat tratate politice cu URSS şi Polonia, a
recunoscut RDGermană şi frontiera Oder-Neisse; politicienii germani au
contat pe pătrunderea economică şi comercială pe pieŃele din Est, pe
contacte umane, pe menŃinerea şi cultivarea unităŃii culturale şi afective a
poporului german. În 1971 este încheiat şi un acord cvadripartit(URSS,
SUA, FranŃa şi Marea Britanie) cu privire la Berlin, prin care se asigura
libera circulaŃie a persoanelor şi bunurilor către Berlinul de Vest pe teritoriul
RDGermane, se admitea existenŃa legăturilor juridice, econimice şi
financiare ale Berlinului de Vest, dar nu şi integrarea lui în RFGermania. În
1972 a fost încheiat tratatul fundamental între cele două state germane, care
nu făcea nici o referire la naŃiunea germană; în 1973 ambele state germane
au fost primite în ONU.
Începea perioada care a fost denumită şi cea a coexistenŃei paşnice,
care a reprezentat nu numai o concepŃie, ci şi o realitate, o inovaŃie în
relaŃiile internaŃionale marcate de confruntare şi tensiune, pornind de la
voinŃa protagoniştilor relaŃiilor Est-Vest de a întemeia raporturile între
statele respective pe alte baze decât confruntarea sistematică, neîncrederea şi
suspiciunea reciprocă. Acest concept se regăseşte atît în programul mişcării
de nealiniere, descris pe scurt la ConferinŃa de la Bandung din 1955, cât şi în
propunerile liderilor sovietici, iar în Ńările occidentale este cunoscut mai mult
sub denumirea de destindere. Obiectivele urmărite erau însă parŃial diferite:
pentru URSS, să se renunŃe la folosirea forŃei şi să se dezvolte cooperarea
între state cu sisteme sociale diferite; pentru statele nealiniate, să existe un
climat de pace generalizată în care să înceapă procesul lor de dezvoltare
econimică şi socială; pentru statele occidentale, o cooperare economică de
natură să dezvolte comerŃul cu Ńările est-europene şi să favorizeze circulaŃia
de idei şi persoane, în esenŃă liberalizarea Ńărilor Europei de Est.
O etapă importantă în viaŃa continentului european a fost marcată
de ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Ńinută în perioada
1972-1975. Ideea unei conferinŃe privind securitatea şi cooperarea în Europa
fusese lansată de URSS în anii 50, cu obiectivul de a opri unele evoluŃii în
Vestul Europei, mai ales acceptarea RFGermaniei în organisme politico-
militare. Începutul coexistenŃei poaşnice, dezvoltările care au avut loc, mai
ales cu implicarea celor două state germane, au făcut posibilă la începutul
anilor 70 reluarea eforturilor în această direcŃie.
Principalele state participante aveau însă din start interese diferite;
URSS urmărea confirmarea frontierelor stabilite după al doilea război
mondial, deci a sferei sale de influenŃă. SUA şi alte state occidentale
urmăreau adoptarea unor măsuri pentru slăbirea regimurilor totalitare,
deschiderea frontierelor, extinderea contactelor umane şi promovarea
respectării drepturilor omului. Interesele unor state mici şi mijlocii, a
statelor neutre şi nealiniate de pe continent, dar şi ale unor state ca România,
Erau ca pe continent să se dezvolte relaŃii de tip nou, bazate pe respectarea
principiilor dreptului internaŃional, mai ales pe nerecurgerea la forŃă şi la
ameninŃarea cu forŃa şi neamestecul în treburile interne, pe respectarea
egalităŃii suverane a statelor.
În acest scop, trebuiau stabilite de la început reguli ale jocului
care să permită o negociere reală şi să evite soluŃii impuse de un grup
restrâns. De la început, la propunerea României au fost adoptate reguli de
procedură privind: participarea independentă, în condiŃii de egalitate a
tuturor delegaŃiilor la dezbaterea oricăror probleme; desfăşurarea conferinŃei
în afara alianŃelor militare; consensul în adoptarea tuturor deciziilor, în
sensul absenŃei unei obiecŃii din partea oricărui stat participant; conducerea
lucrărilor conferinŃei de reprezentanŃii tuturor statelor, prin rotaŃie şi
desfăşurarea reuniunilor acesteia în diferite state participante, prin rotaŃie.
Cu respectarea acestor reguli, care stau şi astăzi la baza activităŃii
OSCE, negocierile au dus la adoptarea unui document substanŃial, Actul
final al ConferinŃei, semnat de şefii de stat şi de guvern ai celor 35 state
participante la Helsinki, la 1 august 1975. Actul final cuprinde: principii ale
relaŃiilor dintre statele participante, adăugând la cele adoptate deja în cadrul
ONU respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului; măsuri
menite să ducă la întărirea respectării unora din aceste principii, mai ales a
nerecurgerii la forŃă şi la ameninŃarea cu forŃa; măsuri în domeniul creşterii
încrederii şi securităŃii în domeniul militar; măsuri pentru dezvoltarea
cooperării în domeniile comerŃului, cooperării industriale, ştiinŃei şi
tehnologiei, mediului, transporturilor şi în alte domenii, măsuri pentru
extinderea contactelor umane, a schimburilor de informaŃii şi a cooperării
culturale şi în domeniul educaŃiei; prevederi pentru a asigura continuarea
eforturilor în toate aceste domenii.
Documentele adoptate cuprind o serie de elemente noi în toate
aceste domenii, mai ales în ceea ce priveşte principiile relaŃiilor dintre statele
participante, cooperarea economică şi extinderea contactelor umane;
aspectele militare ale securităŃii sunt însă tratate superficial; ele au fost
încredinŃate din 1973 altui forum, cel de la Viena, ConferinŃa privind
reducerea reciprocă şi echilibrată a forŃelor în Europa(MBFR), care nu va
accepta norme democratice de lucru, se va desfăşura de la bloc la bloc şi se
va închide fără nici un rezultat în 1989.
Au urmat reuniuni general-europene la Belgrad, 1978, Madrid,
1980, şi Viena, 1986-1989, precum şi ConferinŃa de la Stockholm din 1986
pentru măsuri de încredere şi securitate şi pentru dezarmare în Europa şi o
serie de reuniuni de experŃi pentru examinarea unor teme speciale stabilite
de ConferinŃă sau de reuniunile general-europene.
Deşi în aceste reuniuni a continuat confruntarea mai ales ideologică
Est-Vest şi rezultatele au fost minore, s-a instaurat astfel un for de dezbateri
care, fără a rezolva marile probleme ale securităŃii şi cooperării pe continent,
a menŃinut dialogul, a antrenat opinia publică în sprijinul unor idei şi mai
ales a favorizat evoluŃii spre democratizare şi respectarea drepturilor omului
în statele participante, care alături de alte cauze îşi vor produce efectele prin
căderea regimurilor totalitare.
O serie de state din Europa, mai ales cele din Est, au început să
dezvolte raporturi cât mai strânse atât cu state occidentale, chiar din alianŃa
atlantică, dar şi cu Mişcarea de nealiniere şi Grupul 77, înŃelegând că o Ńară
este cu atât mai liberă în viaŃa internaŃională, cu cât politica sa are mai multe
faŃete şi are interlocutori mai numeroşi(a fost cazul României în anii 1968-
1980).
În această perioadă şi relaŃiile dintre biserici au evoluat; dacă în anii
1947-48 biserica catolică i-a excomunicat pe comunişti, în anii 1960-63 a
acceptat că religia putea coexista cu organizări sociale diferite şi a început
dialogul cu statele din Europa de Est şi cu bisericile din acestea.
În ciuda perioadei de destindere, un episod interesant îl prezintă
criza rachetelor cu rază medie de acŃiune. Militarii sovietici considerau
acordurile de limitare a armamentelor strategice ca o îngheŃare periculoasă a
a unei situaŃii favorabile SUA; ca urmare, URSS a început să fabrice rachete
cu rază medie de acŃiune SS 20, capabile să lovească Europa occidentală.
Cancelarul german a denunŃat această situaŃie şi a cerut instalarea de
arme de acelaşi tip în Europa occidentală, care să ameninŃe URSS;
dezbaterea în Europa occidentală a durat trei ani şi s-a lovit de o puternică
rezistenŃă a mişcărilor pacifiste, care îşi avea sursa în respingerea armelor
nucleare şi respingerea războiului din Vietnam; mişcările studenŃeşti de la
sfârşitul anilor 60 şi cele pacifiste înlocuiau marile ideologii prin pace, care
devenea o valoare în sine, iar statele care o puneau în pericol deveneau
duşmani; însuşi clerul s-a alăturat noii „religii”.
În 1979, NATO a luat decizia de amplasare a rachetelor cu rază
medie de acŃiune în Marea Britanie, Germania, Olanda, Belgia şi Italia. Abia
în 1987, după ce Gorbaciov prezentase la întâlnirile cu Reagan un plan de
denuclearizare a lumii, SUA şi URSS au ajuns la acordul pentru eliminarea
din Europa a tuturor rachetelor cu rază medie de acŃiune; a fos posibilă după
aceea limitarea armamentelor strategice, reducerea forŃelor convenŃionale în
relaŃiile în interiorul blocurilor militare.
Climatul Est-Vest s-a deteriorat însă serios în perioada 198o-1985,
datorită dificultăŃilor interne tot mai mari ale URSS şi imobilităŃii conducerii
sale, ca şi datorită noilor concepŃii în politica externă a SUA: preşedintele
Carter a promovat principii morale şi respectarea drepturilor omului, iar
preşedintele Carter a lansat ideea privind „imperiul răului” şi strategia
scutului anti-rachetă; ambele puneau URSS în dificultate, prima din punct de
vedere ideologic, cea de a doua implicând o nouă cursă a înarmărilor, căreia
nu-i putea face faŃă.
Toată perioada de destindere se caracterizează prin accentul pus de
cele două superputeri pe relaŃia directă între ele, fără implicarea aliaŃilor:
această atitudine va lăsa însă o mai mare libertate de acŃiune celorlalte state
din alianŃe. Cele două superputeri se vor confrunta numai prin interpuşi, în
lumea a treia, ca de exemplu în Angola, unde un contingent cubanez va
sprijini MPLA, susŃinută de URSS, împootriva UNITA, susŃinută de Ńările
NATO. În acelaşi timp, între statele membre ale celor două alianŃe s-au
dezvoltat intense raporturi de colaborare, ceea ce va pregăti momentul
reluării raporturilor normale după eliminarea piedicilor ideologice şi de bloc.

SecŃiunea a 3-a-Lumea a treia.

FaŃă de existenŃa statelor care au format cele două alianŃe militare şi

faŃă de orientarea puternic ideologică a politicii lor în diferite domenii,
celelalte state, mai ales cele de pe continentele african, asiatic şi latino-
american au fost denumite ca formând „lumea a treia ”, cu toate că între ele
au existat şi există mari deosebiri care cu greu fac posibilă tratarea lor
unitară. Chiar formele de organizare la care unele din ele au recurs nu au
fost în măsură să creeze, după cum vom vedea, ansambluri coerente.
Folosim acest concept pentru simplificarea prezentării în linii mari a
evoluŃieiacestor state în perioada războiului rece.

Decolonizarea.

Este şi perioada procesului de decolonizare.

Numeroase popoare din Africa şi Asia au urmat exemplul Egiptului
şi Cubei, au fost influenŃate de retorica anti-imperialistă a URSS şi anti-
colonialistă a mişcării de nealiniere, lansată prin DeclaraŃia de la Bandung
din 1955.
Procesul decolonizării a fost declanşat mai ales după adoptarea
DeclaraŃiei 1514 de către Adunarea generală a ONU la 14 decembrie 1960;
în anii 60-70 şi-au proclamat independenŃa peste 80 state noi, începând cu
Ghana în 1960, urmată de nigeria, Niger, Senegal, Volta Superioară, Coasta
de Fildeş, camerun, Mali, Ciad, Togo, Dahomez, Gabon, Republica Centr-
africană, cele două state Congo, Ruanda, Burundi, Tanganika, Uganda,
Madagascar, Somalia şi altele, ceea ce va schimba raportul de forŃe în cadrul
ONU.
Decolonizarea se dsfăşoară într-un context politic şi ideologic nou;
pentru motive diferite, SUA şi URSS vor sprijini acest proces.
Decolonizarea era văzută de puterile occidentale ca punct final al
unei opere de civilizare a lor; de aceea, doreau ca noile state să se organizeze
după modelul lor; pentru URSS, decolonizarea era rezultatul unei lupte de
eliberare antiimperialiste şi noile state trebuiau să se organizeze după
modelul democraŃiilor populare. Fiecare mare putere a încercat să obŃină
prietenia şi fidelitatea noilor state.
La sfârşitul războiului, SUA ceruseră puterilor coloniale europene să
favorizeze independenŃa coloniilor; era un demers cu accente moralizatoare,
dar era mai ales calea pentru ca SUA, cu puterea lor economică, să aibă un
rol proeminent în noile state.
Pentru URSS decolonizarea înseamnă slăbirea grupului puterilor
occidentale şi posibilitatea de a căuta să-şi extindă influenŃa, pe baze
ideologice, dar şi cu mijloace economice şi militare.
Ca urmare, noile state s-au înscris în evoluŃii şi procese de dezvoltare
politică şi economică diverse, majoritatea în direcŃia unei economii de piaŃă,
dar cu puternice elemente ale implicării statului, unele spre o economie de
tip centralizat, unele sub influenŃa marilor puteri, căutând cele mai bune căi
pentru consolidarea independenŃei lor, pentru începerea unui proces de
dezvoltare. Cu resurse şi posibilităŃi diferite, ele nu au evoluat la fel; deşi au
depus eforturi pentru a depăşi starea de dezvoltare, ponderea lor în economia
mondială a scăzut continuu; multe au fost implicate în conflicte şi au alocat
fonduri tot mai mari pentru înarmări.
Procesul decolonizării a fost marcat de numeroase conflicte, în
multe cazuri cu participarea indirectă a marilor puteri şi uneori cu implicarea
unor state vecine. Cea mai gravă dintre ele a avut loc în Algeria, unde FranŃa
a înfruntat din 1954 un război de guerilă sângeros şi îndelungat, condus de
Frontul de Eliberare NaŃională, complicat şi de criza internă din FranŃa,
datorată în principal existenŃei a peste 1 milion de francezi în Algeria;
revenirea la putere a generalului De Gaulle a adus pacea, prin încheierea
acordurilor de la Evian din 1962.
În alte zone, au avut loc mişcări separatiste: în Zair( Katanga) şi în
Nigeria(Biafra), Bangladesh s-a desprins de Pakistan cu sprijinul Indiei,
Eritreea s-a desprins de Etiopia, mult mai târziu, în 2002 Timorul de Est s-a
desprins de Indonezia; în state recent formate, unele conflicte au fost
determinate de dictaturi militare(Liberia, Sierra Leone, Uganda); în alte state
au avut loc conflicte etnice sângeroase şi repetate, care au ameninŃat să
creeze adevărate crize internaŃionale( în Ruanda, Burundi, Sudan).
În Rhodezia, populaŃia albă minoritară a proclamat în 1965
independenŃa statului, sub conducerea sa şi a rezistat până în 1979, în ciuda
sancŃiunilor aplicate de comunitatea mondială. În aceeaşi perioadă, omenirea
a fost confruntată cu regimul colonialist şi rasist cel mai dur, cel de
apartheid, instaurat în Africa de Sud din 1948; sancŃiunile limitate şi
aplicate fără convingere de Ńări occidentale au făcut ca acest regim să dureze
până la începutul anilor 90.
În Angola, după proclamarea independenŃei în 1975 a început
războiul civil între cele două facŃiuni-MPLA şi UNITA, fiecare sprijinită de
alŃii, care s-a transformat într-un război între voluntari străini-forŃe cubaneze
şi trupe înarmate de Africa de Sud. În anii 1977-1978 Somalia a invadat
zona Ogaden, teritoriu al Etiopiei, care din 1977 avea un regim marxiste
fiind sprijinită de URSS. Începând din 1975 Cambodgia, condusă de
khmerii roşii, lansează atacuri contra Vietnamului, care se transformă în
război deschis şi duc la ocuparea Cambodgiei de către Vietnam în 1979 şi la
instalarea unui regim pro-vietnamez.

Forme de organizare ale statelor din lumea a treia.

În afara confruntării Est-Vest, în această perioadă s-au manifestat

în viaŃa internaŃională şi confruntarea Nord-Sud, prin mişcarea de nealiniere
şi grupul celor 77 al Ńărilor în curs de dezvoltare, în afara blocurilor, mai ales
în opoziŃie cu ele şi cu politicile de bloc.
O puternică manifestare a solidarităŃii afro-asiatice a avut loc în
1955, la conferinŃa de la Bandung, iniŃiată de Ńările grupului de la Colombo
(Birmania, India, Indonezia, Pakistan şi Ceylon), cu participarea a 29 state,
aproape toate fostele colonii şi protectorate, dar şi China, Japonia,
Zugoslavia şi Egipt, care a adoptat cele 5 principii ale coexistenŃei paşnice,
dar mai ales un ton anti-colonialist; treptat, mişcarea avea să dobândească
dimensiuni mondiale; au adoptat statut de neutralitate şi nealiniere şi un
număr de state europene care se vor comporta ca atare la ConferinŃa pentru
Securitate şi Cooperare în Europa.
Mişcarea de nealiniere va fi fondată la reuniunea de la Belgrad, în
1961. Noile state independente înŃeleg tot mai mult pericolele pe care le
crează pentru ele sistemul bipolar: pericolul de război la care sunt expuse
datorită confruntării celor două blocuri şi riscul de înfeudare politică faŃă de
unul sau altul din acestea. Statele membre îşi propun să practice o politică
independentă bazată pe coexistenŃă paşnică, să nu aparŃină niciunei alianŃe
militare cu o mare putere, să nu facă parte din pacte militare colective şi să
nu accepte baze militare străine pe teritoriul lor.
Mişcarea de nealiniere s-a manifestat de asemenea ca forŃă a
decolonizării, pentru creşterea rolului statelor mici şi democratizarea
relaŃiilor internaŃionale, a promovat dezarmarea şi creşterea rolului ONU.
Mişcarea nu s-a exprimat niciodată unitar şi coerent; statele membre aveau
în numeroase probleme poziŃii diferite sau divergente; erau moderaŃi şi
radicali, erau state cu poziŃii mai apropiate de ale unui a sau altuia din
blocuri. Mişcarea de nealiniere nu s-a instituŃionalizat, nu a creat organe sau
structuri. ConferinŃele mişcării au avut loc la Belgrad-1961, Cairo-1964,
Lusaka-1970, Alger-1973, Colombo-1976, Havana-1979, New-Delhi, 1983,
Harare- 1986, Belgrad-1989, Djakarta-1992, Cartagena(Columbia)-1995,
Durban-1998, Kuala-Lumpur-2003. Ea a adoptat adesea o tendinŃă
antiimperialistă, vizând SUA, mai rar URSS, de care s-a simŃit mai
apropiată, îndeosebi prin politica de copexistenŃă paşnică. Începând din 1970
ea a acordat prioritate problemelor economice, ale subdezvoltării. Mişcarea
de nealiniere a impus mult timp agenda sesiunilor ONU, prin numărul
statelor membre şi cu sprijinul statelor Est-europene. Ea nu a putut
împiedica războaie din cele mai sângeroase între unii din membrii săi: India
şi Pakistan, Iran şi Irak. Deşi a încercat, nu a reuşit să împiedice implicarea
statelor din cele două blocuri, a URSS şi SUA în litigiile dintre membrii săi.
Grupul celor 77 s-a constituit în 1964, la prima ConferinŃă a ONU
pentru ComerŃ şi Dezvoltare din Ńări în curs de dezvoltare; a acŃionat pentru
promovarea unor politici de sprijinire a dezvoltării şi pentru depăşirea
subdezvoltării; în 1974 a iniŃiat o sesiune specială a Adunării generale a
ONU pentru crearea unei noi ordini economice internaŃionale; deşi multe din
ele erau favorabile economiei de piaŃă, noua ordine economică internaŃională
afirma dreptul suveran de a dispune de resursele lor naturale şi a le folosi
pentru dezvoltarea naŃională, susŃinea reforma sistemului internaŃional injust
de preŃuri, cerea preŃuri juste la materiile prime, sprijinirea dezvoltării
industriilor manufacturiere şi sprijin financiar internaŃional pentru
dezvoltare. După primul şoc petrolier din 1973, Grupul celor 77 va pune tot
mai insistent, începând cu sesiuhnea Adunării generale din 1974 problema
preŃurilor la materiile prime, a foarfecii preŃurilor dintre acestea şi produsele
industriale, a dezvoltării propriilor lor industrii manufacturiere, a ajutorului
public pentru dezvoltare. De asemena, s-a pus din ce în ce mai mult
problema reducerii sau a anulării datoriei Ńărilor în curs de dezvoltare, care a
căpătat proporŃii astronomice.
 Eforturile Mişcării de nealiniere şi ale Grupului celor 77 au fost în
multe privinŃe opuse liniei promovate de statele occidentale; ele au fost
sprijinite de Ńările socialiste, mai ales în tendinŃele lor anticolonialiste şi
antiimperialiste.
Grupul celor 77, care în ansamblu se confunda cu mişcarea de
nealiniere, a determinat adoptarea unor documente repetate privind
edificarea unei noi ordini economice internaŃionale, a unei Carte a
drepturilor şi îndatoririlor economice, precum şi proclamarea în cadrul
ONU a unor decenii ale dezvoltării. De exemplu, deceniul 61-70 îşi
propunea creşterea PIB ului acestor Ńări cu 5% anual; deceniul 71-80 se
pronunŃa pentru schimburi echitabile, schimbări în structura economiei
mondiale prin negocieri globale şi angajamente ale Ńărilor dezvoltate de a
aloca 0,7% din PIB pentru asistenŃă Ńărilor slab dezvoltate; deceniul 1991-
2000 propunea o strategie a dezvoltării economiei mondiale, de natură să
elimine sărăcia şi foametea, să dezvolte resursele umane, să crească
capacitatea instituŃională a Ńărilor în curs de dezvoltare, să rezolve
problemele populaŃiei şi ale protecŃiei mediului.
În anii 1991-2000 au avut loc marile conferinŃe organizate de
ONU, în care grupul a încercat să promoveze aceste obiective: conferinŃa
privind mediul şi dezvoltarea, Rio de Janeiro, 1992; conferinŃa mondială
privind drepturile omului, Viena, 1993; conferinŃa privind populaŃia şi
dezvoltarea, Cairo, 1994; conferinŃa privind situaŃia femeii,
Beijing,1995;conferinŃa privind dezvoltarea socială, Copenhaga, 1995;
conferinŃa privind aşezările umane, Istanbul, 1996; conferinŃa împotriva
rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranŃei legate de acestea,
Durban, 2001. Rezultatele au fost însă departe de aşteptări: preferinŃe
comerciale pentru exportul unor produse, ajutoare economice acordate
individual, conform deciziei fiecărei Ńări dezvoltate(Ńările nordice fiind cele
care acordă ajutoarele cele mai substanŃiale), acorduri de cooperare şi
asistenŃă ale Uniunii Europene cu state din Africa, Pacific şi
Caraibe(acordurile succesive de la Lome, primul în 1975, apoi de la
Cotonou, din 2000), pentru unele Ńări în curs de dezvoltare ştergerea sau
reducerea unei părŃi din datoria externă.
Dimensiunea economică a fost principalul criteriu în opoziŃia Nord-
Sud, fără a fi devenit un conflict de natură să pună în pericol pacea şi
securitatea lumii. Această opoziŃie s-a bazat pe o situaŃie obiectivă, a
inegalităŃii economice, moştenită din perioada colonialistă, a fragilităŃii
economice şi politice a acestor Ńări, care au insistat pentru restructurarea
ordinii economice şi stabilirea unor norme şi mecanisme economice care să
permită un proces de dezvoltare economică şi eliminarea decalajului care le
separă de lumea dezvoltată. Aceasta presupunea tocmai cooperarea şi
extinderea schimburilor cu Ńările dezvoltate. Măsurile asupra cărora s-a
convenit pînă în prezent nu au dat rezultate; decalajele economice au
crescut, iar sărăcia în unele Ńări în curs de dezvoltare, mai ales în Africa, s-a
extins. Raportul PNUD pentru anul 1999 arată că 20% din populaŃia lumii
deŃine 86% din produsul brut, 76% din liniile telefonice şi aproape 70% din
comerŃul mondial; în 2005, cele 30 state membre ale OCDE reprezentau
18% din populaŃia lumii , 86% din produsul intern brut 75% din schimburile
comerciale şi 90% din fluxurile de investiŃii. Rundele de negocieri
succesive care au avut loc-runda Tokio, runda Uruguay-au dus numai la
adoptarea unor noi angajamente, mai ales privind reducerea tarifelor vamale,
puŃin relevante pentru Ńările slab dezvoltate.ConferinŃa de la Doha din 2001
a suscitat unele speranŃe, dar conferinŃa de la Cancun din 2003 a eşuat cu
privire la politicile agricole, Ńările dezvoltate neacceptând reducerea
subvenŃiilor acordate agricultorilor lor.
Desigur, unele din ele s-au desprins în ultimii 40-50 ani, au realizat
un proces de dezvoltare susŃinut şi se pot compara cu Ńările
dezvoltate(China, Coreea de Sud, Indonezia, Malaezia, Thailanda,
Singapore, Argentina, Brazilia, Mexic, Turcia), dar 49 din ele rămâneau încă
la nivelul anului 2000 la 100 dolari venit anual pe locuitor.
În contextul mişcării de nealiniere, la iniŃiativa statelor mici şi
mijlocii din unele zone geografice s-au constituit, în perioada războiului
rece, zone de pace şi zone libere de arme nucleare, urmărind tocmai
prevenirea acŃiunii sau a stabilirii unor baze militare ale blocurilor sau ale
marilor puteri. Astfel, în 1971 a fost adoptată o DeclaraŃie a Adunării
generale a ONU privind Oceanul Indian ca zonă de pace; asemenea
propuneri au fost avansate şi cu privire la Mediterana, Asia de Sud-Est,
America de Sud, dar nu au fost adoptate.
În ceea ce priveşte zonele denuclearizate, în 1967 a fost încheiat
tratatul privind interzicerea armelor nucleare în America Latină şi în zona
Caraibelor; în 1985 a fost încheiat tratatul cu privire la zona liberă de arme
nucleare din Pacificul de Sud, în 1995 tratatul privind zona liberă de arme
nucleare din Asia de Sud, iar în 1996 tratatul privind continentul african ca
zona liberă de arme nucleare. Dacă primele două tratate au vizat prevenirea
instalării de arme nucleare sau a efectuării de experienŃe cu acestea de către
marile puteri în cele două zone, ultimele două au vizat mai ales preocupările
unor state din zonă de a-şi produce sau a obŃine propriile arme nucleare.
Ambele blocuri au tins să influenŃeze poziŃiile Mişcării de
nealiniere şi ale Grupului 77, să le determine să acŃioneze alături de ele, dar
nu au reuşit. În perspectivă istorică, cele două grupări de state au avut un
impact limitat asupra politicii mondiale, deoarece dinamicile pe care ele le-
au introdus în dezbatere au fost în final surclasate de confruntarea Est-Vest
şi apoi de impunerea valorilor Vestului, ca urmare a prevalării acestuia în
raportul de forŃe.
Reformarea relaŃiilor economice mondiale nu a reuşit, ca de altfel
nici dezarmarea; măsurile care s-au luat în plan economic au fost limitate,
atât cât au dorit Ńările dezvoltate, Ńinând seama de interesele lor; dezarmarea
s-a limitat la ce au dorit marile puteri; reformarea ONU a rămas un exerciŃiu
diplomatic util pentru afirmarea Ńărilor mici şi mijlocii.
Totuşi, Mişcarea de nealiniere şi Grupul 77 au fost factori de
putere şi de echilibru în viaŃa internaŃională; au grupat numeroase state în
jurul unor valori şi idei comune; uneori au fost grupuri de presiune puternice
şi credibile, care au fost luate în considerare. Prin căutarea de soluŃii la
probleme acute, prin abordările teoretice şi dezbaterea de idei legate de
aceste căutări,au depăşit cadrul îngust al dialogului între cele două blocuri.
Au adus contribuŃii semnificative la adâncirea cunoaşterii umane, la
dezvoltarea ştiinŃelor economice şi politice, la teoria şi practica dezvoltării.
A fost evitată într-o măsură însemnată uniformizarea în spatele blocurilor
militare, au oferit o altă opŃiune unui mare număr de state şi popoare, au
refuzat dominaŃia, uneori au reuşit să protejeze unii membri. Se apreciază că
a permis multor state mici şi mijlocii să se exprime în plan internaŃional şi
să-şi promoveze mai bine interesele, săşi articuleze împreună poziŃiile faŃă
de statele dezvoltate.
Mişcarea de nealiniere a supravieŃuit încetării confruntării
blocurilor militare şi continuă, deşi nu mai are aceeaşi influenŃă ca anterior;
ea încearcă să se adapteze, să deblocheze unele situaŃii ori să adopte o
atitudine de compromis, ca de exemplu la conferinŃa de la Kuala Lumpur în
problema terorismului, dar mai ales să se ocupe în continuare de problemele
sub-dezvoltării, rămânând port-parolul lumii slab dezvoltate în acest
domeniu.
Lumea a treia a avut influenŃa sa în raporturile internaŃionale;
marile puteri au trebuit adesea să-i suporte şantajele, să ajute unul sau altul
din state pentru a nu cădea în braŃele celeilalte puteri; uneori, marile puteri s-
au văzut constrânse în acelaşi scop să sprijine regimuri contrare propriei lor
ideologii; au avut loc schimbări de alianŃe şi politici, adsesa la iniŃiativa
Ńărilor lumii a treia.
Dacă perioada confruntării Nord-Sud a fost depăşită prin dispariŃia
Tratatului de la Varşovia, opoziŃia Nord-Sud, respectiv starea de
subdezvoltare a unei mari părŃi a omenirii, rămâne pe agenda relaŃiilor
internaŃionale, ca factor generator de riscuri şi pericole pentru toate statele
lumii pe care le generează în mod curent sărăcia, şi anume migraŃia ilegală,
criminalitatea, dar şi dezorganizarea, căderea structurilor sociale şi
terorismul. Dezvoltarea economică a acestor Ńări este în interesul economiei
mondiale, căci ele sunt deŃinătoare ale multor resurse naturale, sunt pieŃe de
desfacere virtuale, iar datoria externă uriaşă pe care o acumulează, dacă nu
este plătită, poate afecta stabilitatea financiară a creditorilor.

Crizele din Orientul Mijlociu.

Întreaga perioadă post-belică a fost marcată de crizele şi conflictele

din Orientul Mijlociu, în principal de conflictul israelo-arab:
La sfârşitul primului război mondial, lumea arabă a fost divizată
în mai multe state, iar aşezarea unui mare număr de evrei europeni în
Palestina a dus la resentimente naŃionaliste; adăugăm preocuparea pentru
controlul resurselor de ŃiŃei, sprijinirea regimurilor conservatoare şi
menŃinerea unor trupe străine în zonă.
În 1947 Anglia s-a retras din Palestina, datorită mişcării de
gherila care începuse, fără a încheia un aranjament de succesiune. Ca urmare
a discuŃiilor de la ONU, în 1947 s-a ajuns la soluŃia împărŃirii Palestinei şi a
formării a două state: Israel şi Palestina. Statul Israel şi-a proclamat
independenŃa, sprijinit de URSS. Statele arabe nu au acceptat însă această
soluŃie şi în mai 1948 armatele arabe au atăcat zona israeliană; ele au fost
înfrântede armata israeliană, dotată în principal cu armament cehoslovac şi
teritoriul Palestinei a fost împărŃit astfel: Israel a primit o parte, Iordania a
primit Cisjordania(Malul de Vest) şi o parte din Jerusalem, iar Egiptul fâşia
Gaza. Peste 1 milion de arabi palestinieni au devenit refugiaŃi.
În continuare, evoluŃia situaŃiei în regiune a fost dominată de
războiul rece; SUA au stabilit o cooperare strânsă cu Iran şi Turcia, au
început să sprijine substanŃial Israel, pentru a împiedica pătrunderea URSS
în zonă; URSS a sprijinit naŃionalismul arab, a sprijinit Egiptul în criza
Suezului din 1956.
În 1967, Egiptul a decis să ceară retragerea forŃelor ONU de la
frontiera cu Israel şi să închidă strâmtoarea Tiran şi portul israelian Eilat;
SUA au refuzat să acorde Egiptului un credit pentru construirea unui baraj
pe Nil; Nasser s-a orientat spre URSS şi aliaŃii săi, a răspuns prin
naŃionalizarea compniei anglo-franceze a canalului de Suez şi a stabilit un
comandament militar unic cu Siria şi Iordania; a urmat atacul surpriză al
Israelului, pentru a ocupa Canalul; trupele statelor arabe care au intervenit au
fost înfrânte; Israelul a ocupat peninsula Sinai, în Siria o parte din înălŃimile
Golan, din Iordania Jerusalimul de Est şi Cisjordania. FranŃa şi Anglia au
intervenit, cerând oprirea luptelor şi retragerea trupelor din zona Canalului,
debarcând forŃe ale lor ped teritoriul Egiptului..
Au intervenit SUA şi URSS, care doreau să înlocuiască vechile
puteri coloniale, cerând încetarea luptelor. URSS a adresat un ultimatum
Angliei, FranŃei şi Israel ameninŃat chiar cu trimiterea forŃelor sale în Egipt.
Anglia a înŃeles că nu mai putea continua; FranŃa a fost frustrată, dar nu a
mai continuat; începea lupta de gherilla în Algeria, care a dus la revenirea la
putere a generalului De Gaulle şi la începutul independenŃei FranŃei faŃă de
SUA. ONU va trimite la frontiera dintre Egipt şi Israel ForŃa de urgenŃă care
va rămâne încă mult timp în zonă. Această criză a demonstrat că FranŃa şi
Marea Britanie nu mai puteau acŃiona fără sprijinul SUA şi că relaŃia celor
două superputeri nu putea fi ignorată.
Treptat, SUA au devenit aliatul Israelului; prima acŃiune majoră a
fost invazia militară americană în Liban din 1958, împotriva mişcării pan-
arabe.
În Egipt, preşedintele Sadat a înŃeles că prin negocieri nu poate
obŃine modificarea situaŃiei şi a pregătit ofensiva contra Israel; în octombrie
1973, trupe israeliene au pătruns în Sinai şi au distrus 3oo tancuri , iar cele
siriene au pătruns în Golan; apoi israelienii au trecut la contra-atac; cele
două maru puteri au început să livreze armament; israelienii au trecut canalul
şi au încercuit o armată egipteană în sinai. Atunci SUA şi URSS au cerut
încetarea ostilităŃilor; câteva zile au fost din nou „pe marginea prăpastiei”.
Al 4-lea război israelo-arab, declanşat de Egipt în 1973, a dus la
reocuparea unei părŃi din Sinai. Războiul îi slăbise pe ambii combatanŃi şi
Kissinger a putut negocia acordul de pace de la Camp David; Egiptul a
recunoscut Israelul şi a obŃinut retrocedarea Sinai şi ulterior, în urma unui
arbitraj, portul Akaba. Începea şi revolta integrismului islamic contra
regimurilor reformatoare arabe.
Pentru prima dată, în cursul acestui război a fost folosită arma
petrolului. Dacă în anii 50 a fost vorba doar de naŃionalizări şi s-au găsit
soluŃii prin împărŃirea beneficiilor între companiile petroliere şi guvernele
din Orient, în 1973, odată cu începerea războiului a crescut de circa 4 ori
preŃul barilului de petrol şi s-a vorbit de „şocul petrolier” 1973-1974; ca
urmare, a crescut loby-ul arab în Ńările occidentale.
După ce în 1978 Israelul ocupase o parte a teritoriului libanez, în
1982 a invadat Libanul, pentru a pune capăt atacurilor mişcărilor integriste şi
ale grupărilor palestiniene; în 1984 au fost comise atrocităŃile de la Sabra şi
Shatila şi Israelul a apărut ca responsabil al măcelului; FranŃa, Anglia, Italia
şi SUA au trimis contingente pentru a evacua 4000 palestinieni din taberele
asediate, dar au devenit ostateci pentru atentate; după un asemenea atentat,
SUA şi-au retras contingentul lor.
În 1985 Siria a obŃinut controlul asupra Libanului, iar Israleul şi-a
retras trupele de la Beirut; a continuat însă să ocupe o zonă a Libanului de
Sud, fără a elimina OEP şi a trebuit să lupte în continuare contra
palestinienilor şi mişcărilor integriste. în 1984; în 2000, Israelul a fost
obligat să părăsească Libanul.
Siria a rămas dependentă de ajutorul militar şi sprijinul diplomatic
al URSS; la fel Libia; Irak a început un război contra Iranului în anii 80,
fiind sprijinit de SUA şi alte state occidentale.
Au avut loc două „intifade” (războiul pietrelor), rezistenŃă
palestiniană faŃă de ocupaŃia israeliană, în 1987 şi în 2000, care a pus
Israelul în situaŃia de a avea ca opoziŃie o populaŃie de origine arabă în
interiorul teritoriului său, deoarece devenise un stat binaŃional. Guvernele
conservatoare au încercat să reprime intifada şi au favorizat instalarea
colonilor în teritoriile ocupate, dând impresia că vor să le păstreze. Atunci
SUA au ameninŃat cu retragerea ajutorului, comunicând că acesta nu poate fi
folosit pentru iniŃiative care îndepărtau orice perspective de pace.
După 1967, OEP începuse însă să crească ca forŃă independentă
de statele arabe, au avut loc chiar conflicte cu Iordania, Libanul; treptat, a
fost recunoscut ca forŃă independentă şi legitimă; aceasta a dus la negocierile
de pace de la Madrid din 1991, începute din iniŃiativa SUA, apoi în urma
unor negocieri secrete la acordul de la Oslo şi cel de la Washington din
1993, prin care se accepta autonomia palestiniană şi un lung şir de negocieri
care puteau duce în fapt lacrearea unui stat palestinian, într-o reglementare
finală a conflictului.
Principalele probleme a căror rezolvare a împiedicat ajungerea la
un acord şi care nici astăzi nu sunt rezolvate sunt statutul Jerusalimului şi
revenirea refugiaŃilor palestinieni la locurile de origine. Preşedintele SUA,
Clinton a mediat un nou acord la finele secolului, între Arafat şi Itzak Rabin,
rămas fără rezultat. Conflictul va cunoaşte multe dezvoltări, între care
construirea de către Israel a unui zid pentru a se proteja contra atacurilor
palestiniene, condamnată apoi de Curtea InternaŃională de JustiŃie,
egvacuarea zonei Gaza în 2005 evacuarea coloniilor evreieşti din zonele
palestiniene. A fost stabilită o foaie de parcurs pentru negocieri, care implică
participarea unui cvartet(SUA, Rusia, UE şi ONU), dar negocierile nu au
progresat prea mult. După moartea lui Arafat, în mişcarea pentru eliberarea
Palestinei cunoaşte dificultăŃi ca urmare a rivalităŃii dintre grupările Hamas,
predominantă în zona Gaza şi Al Fatah, predominantă în Cisiordania.
 Problema palestiniană s-a împletit astfel cu alte conflicte şi litigii
între statele arabe şi Israel, uneori potenŃându-le, alteori devenind mai dificil
de soluŃionat, datorită intercondiŃionărilor care se fac de oponenŃi şi
blocajelor care rezultă din acestea. Pentru marile puteri, a devenit obiect al
războiului rece, al rivalităŃilor, fiecare urmărind să-şi sprijine protejaŃii şi în
orice caz să împiedice pătrunderea celuilalt.
În strânsă legătură cu războaiele din Orientul Mijlociu şi cu
evoluŃia situaŃiei din această zonă, au avut loc şi crizele petrolului. În 1973,
apoi în 1979, Ńările membre ale OrganizaŃiei łărilor Exportatoare de Petrol
au decis în mod colectiv să crească în mod considerabil preŃul petrolului
brut, punînd în dificultate Ńările occidentale, mai ales cele europene şi
Japonia, lipsite de această resursă.
Prin căderea Şahului, în Iran s-a instaurat un regim teocratic, în
care statul este condus de islamişti şi după preceptele islamice. Modelul
iranian a tins să fie urmat şi de forŃe politice din alte state unde populaŃia
este de religie islamică; în Liban a avut loc un război civil, în Egipt şi
Algeria s-au manifestat mişcări fundamentaliste, care au recurs şi recurg încă
la acte teroriste; atât în Orientul Mijlociu, cât şi în alte zone, s-a înregistrat o
creştere a curentului islamist, cu tendinŃe fundamentaliste, care respinge
statul modern. Fundamentalismul este tendinŃa de a întoarce timpul şi a
reveni la o ordine socială anterioară; a fost legat uneori de religie. Exemple
de abordări de acest fel: procesul maimuŃelor în SUA, integrismul islamic în
Iran.
Unele din mişcările integriste, ca şi alte grupări, au recurs la
începutul secolului XXI la acte teroriste din cele mai grave. Este un fapt
bine cunoscut că SUA au înarmat gherilele islamiste să lupte contra URSS în
Afganistan, iar după aceea ele au acŃionat şi acŃionează contra SUA.
Atacurile de la 11 septembrie 2001 contra SUA au fost cele mai
grave de acest gen; ele au marcat un moment de răscruce în raporturile
internaŃionale, cu consecinŃe importante în relaŃiile dintre state. Urmate de
cele din Marea Britanie şi Spania, ele au determinat schimbări radicale în
abordarea problemelor securităŃii, atât de către NATO, cât şi de state luate
individual.
Pentru prima dată de la înfiinŃarea sa NATO a aplicat articolul 5
referitor la apărarea comună împotriva unui atac armat contra unui stat
membru. În octombrie, SUA au declarat operaŃiunea Enduring Freedom,
respectiv au atăcat şi au ocupat Afganistanul, cu sprijinul trupelor altor state
membre ale NATO. Ocuparea Ńării de către NATO nu a rezolvat însă
problema terorismului Al-Qaida, iar în Afganistan continuă încă rezistenŃa
talibanilor.
 În legătură cu aceste acŃiuni, NATO a început şi operaŃiunea
Active Endeavour în zona Mediteranei, constând în prezenŃa navelor NATO
(împreună cu cele ale unor state partenere, între care Rusia şi Ucraina) şi
acŃiunea acestora pentru a preveni acŃiuni teroriste.

SecŃiunea a 4-a-
Eforturi spre organizarea internaŃională.

ONU şi alte organizaŃii în relaŃiile internaŃionale.

Marile puteri din coaliŃie erau preocupate să prevină repetarea

condiŃiilor care duseseră la război; s-a cristalizat ideea că era necesară o
organizaŃie care să aibă răspunderea pentru menŃinerea păcii şi securităŃii.
Se estima că eşecul Ligii NaŃiunilor avea două cauze:
a)se baza pe principiul securităŃii colective , asigurarea securităŃii
urmând să se realizeze prin contribuŃia tuturor; s-a dovedit că interese
diferite duceau la atitudini diferite; ca urmare, a apărut ideea ca un număr de
state să aibă acest rol;
b) SUA s-au retras din liga NaŃiunilor; acum, în noua organizaŃie,
aveau să rămână şi se credea că vor avea un rol preponderent, ieşind din
război cel mai puternic stat.
Fuseseră create BIRD şi FMI(1944), FAO(1945), UNESCO(1946),
OrganizaŃia InternaŃională a ComerŃului(1947) al cărei statut nu a fost
ratificat, urmată de GATT.
ConferinŃa de la Dumbarton Oaks(august-septembrie 1944) a
miniştrilor de externe ai celor 4 state a elaborat un proiect, apoi ConferinŃa
de la San Francisco din aprilie-iunie 1945, cu participarea a 51 state, a
adoptat textul Cartei ONU, semnată la 26 iunie.
Carta ONU postulează principiile după care trebuie să se conducă
statele membre şi organizaŃia, şi anume: nerecurgerea la forŃă şi la
ameninŃarea cu forŃa împotriva integrităŃii teritoriale şi independenŃei
politice a statelor; egalitatea suverană; neintervenŃia în treburile interne ale
altor state; dreptul popoarelor la autodeterminare; reglementarea paşnică a
diferendelor; cooperarea între state; respectarea cu bună credinŃă a
obligaŃiilor asumate. Aceste principii au fost reafirmate şi dezvoltate prin
numeroase documente adoptate de ONU, între care în primul rând DeclaraŃia
privind principiile referitoare la principiile dreptului internaŃional care
guvernează relaŃiile prieteneşti şi cooperarea între state conform Cartei
ONU, adoptată de Adunarea generală în 1970.
Carta întemeiază menŃinerea păcii şi securităŃii pe competenŃa
acordată Consiliului de Securitate, format iniŃial din 11 state membre şi
ulterior din 15 state, de a examina orice diferende sau situaŃii care pot pune
în pericol pacea şi securitatea internaŃională, orice act de rupere a păcii sau
de agresiune şi de a adopta măsuri, inclusiv de constrângere-mergând până
la folosirea de măsuri de forŃă, cu mijloace puse la dispoziŃie de statele
membre- împotriva statelor în cauză. Deciziile Consiliului se iau cu
majoritate de 9 voturi, inclusiv voturile afirmative ale celor 5 membri
permanenŃi ai Consiliului(SUA, URSS, Anglia, FranŃa şi China). În
consecinŃă, un vot negativ al unuia din membrii permanenŃi împiedică
adoptarea unei decizii şi deci acŃiunea Consiliului; aceasta va fi una din
slăbiciunile majore sistemului imaginat.
După peste 60 ani de la semnare, Carta ONU rămâne principalul
document al dreptului internaŃional, la temelia ordinii juridice internaŃionale.
Carta nu a suferit modificări majore(doar mărirea numărului membrilor
Consiliului de Securitate şi ai Consiliului Economic şi Social); activitatea
ONU a cunoscut desigur dezvoltări, s-a extins la noi domenii, OrganizaŃia
adaptându-se la cerinŃele cooperării internaŃionale, în măsura în care statele
membre au fost de acord. Alte documente juridice au completat baza juridică
a relaŃiilor dintre state, majoritatea adoptate în cadrul ONU, unele ca tratate
internaŃionale, ratificate de state, altele ca recomandări şi procesul continuă.
În cadrul ONU a avut loc mai ales o operă de codificare a
dreptului internaŃional, de importanŃă capitală, având la bază lucrările
Comisiei de Drept InternaŃional, dar şi ale altor organisme din cadrul ONU,
inclusiv conferinŃe ad-hoc convocate de OrganizaŃie. Astfel, au fost adoptate
între altele convenŃiile asupra dreptului mării din 1958(marea liberă, marea
teritorială şi zona contiguă, platoul continental şi protecŃia resurselor mării),
activitate completată în 1982 prin ConvenŃia asupra dreptului mării, care
tratează ansamblul problemelor din acest domeniu. În 1961 a fost adoptată
ConvenŃia privind relaŃiile diplomatice, în 1963 ConvenŃia privind relaŃiile
consulare, în 1969 ConvenŃia privind dreptul tratatelor, tot în 1969
ConvenŃia privind misiunile speciale, în 1978 ConvenŃia privind succesiunea
statelor în domeniul tratatelor, în 1983 ConvenŃia privind succesiunea
statelor în domeniile bunurilor, arhivelor şi datoriilor, iar în 1997 ConvenŃia
privind folosirea căilor de apă internaŃionale în alte scopuri decât navigaŃia.
Alte tratate adoptate în domeniul drepturilor omului tot în cadrul ONU vor fi
menŃionate mai departe.
 ONU a fost forul în care au fost discutate cele mai multe din
crizele şi situaŃiile care au marcat evoluŃia lumii în această perioadă; nu toate
au fost rezolvate în cadrul sau prin acŃiunea ONU; unele sunt încă
nerezolvate; a oferit însă cadrul de manifestare şi exprimare pentru toate
statele lumii, pentru aproape jumătate din ele forul care a promovat şi a
sprijinit accesul lor la independenŃă. ONU a trebuit să trimită forŃe de
menŃinere a păcii sau de separare a forŃelor în numeroase state, ori misiuni
de restabilire a situaŃiei după conflict: în Ńări africane, în legătură cu conflicte
post-coloniale, etnice sau de alt ordin-Congo, Ruanda, Burundi, Sierra
Leone, Liberia, Angola şi altele, în zona fostei Yugoslavii, în Orientul
Mijlociu, în unele Ńări din Asia de Sud-Est.
În cooperare cu ONU funcŃionează un număr de 13 instituŃii
specializate şi alte organizaŃii care au de asemenea vocaŃie de universalitate
(AgenŃia InternaŃionale de Energie Atomică, OrganizaŃia Mondială a
ComerŃului şi OrganizaŃia Mondială a Turismului). OrganizaŃia a creat
numeroase agenŃii şi organe subsidiare, pentru negocieri sau examinarea
diferitelor probleme. Între acestea menŃionăm ConferinŃa NaŃiunilor Unite
pentru ComerŃ şi Dezvoltare, Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu,
UNICEF, PNUD, Programul Alimentar Mondial, Înaltul Comisar al ONU
pentru RefugiaŃi, Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului, Comisia
de Drept InternaŃional, Comisia NaŃiunilor Unite pentru dreptul comercial
internaŃional şi altele.
Au fost create şi organizaŃii regionale, răspunzând unor interese
şi preocupări comune. În 1945 a fost creată Liga Arabă, în 1948 OrganizaŃia
Statelor Americane şi mai târziu, în 1963 OrganizaŃia UnităŃii Africane,
devenită Uniunea Africană din 2002, în 1967 ASEAN, cuprinzând în
prezent 10 state sud-asiatice, în 1985 AsociaŃia sud-asiatică de cooperare
regională(SAARC), formată din 7 state din zonă, inclusiv India şi Pakistan .
În Europa s-au creat ca organiuaŃii regionale, cu atribuŃii diferite,
Consiliul Europei în 1949,care cuprinde în prezent 47 state din Europa, dar
şi din zona asiatică din fosta URSS, NATO în 1949, Pactul de la Varşovia în
1955, ca organisme de integrare europeană Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi OŃelului şi mai tîrziu Comunitatea Economică Europeană şi
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, iar în Est din 1949 Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc.
Au fost create şi organizaŃii care cuprind state de pe mai multe
continente, fără a avea vocaŃie de universalitate. În această categorie
includem desigur NATO, dar şi OCDE, creată în 1961, pentru a înlocui
OECE, care cuprinde 30 state dezvoltate economic, OrganizaŃia ConferinŃei
Islamice creată în 1979 formată din 57 state în care religia islamică este
dominantă, Comunitatea Statelor Independente, creată în 1991 în procesul
dizolvării URSS şi OrganizaŃia internaŃională a Francofoniei creată în 1996.
O serie de organizaŃii regionale sau sub-regionale de integrare
economică s-au dezvoltat, mai ales în Africa şi America(Comunitatea
Economicăa statelor din Africa de Vest, creată în 1975, cuprinzând 15 state,
acordul nord-american de liber schimb-NAFTA, cuprinzând SUA, Canada
şi Mexic, MERCOSUR, creat în 1961 de Argentina, Brazilia, Paraguai şi
Uruguai şi altele.
Aceste organizaŃii au jucat şi joacă, cu diferenŃe notabile, un rol
important în raporturile internaŃionale. Ele au drept funcŃiuni coordonarea şi
dezvoltarea cooperării între statele membre pentru rezolvarea problemelor
de interes comun, rezolvarea prin mijloace paşnice a diferendelor dintre
statele membre şi elaborarea şi promovarea unor norme de conduită în
raporturile reciproce. Ele pot acŃiona, în funcŃie de voinŃa statelor membre,
pentru transformări în relaŃiile internaŃionale. Desigur, contribuŃia fiecăreia
din ele la îndeplinirea acestor funcŃiuni este diferită de la o organizaŃie la
alta, în funcŃie şi de mandatul acestora şi de mulŃi alŃi factori. OrganizaŃiile
care au fost create pentru a realiza integrarea statelor membre au atribuŃii şi
activităŃi diferite, având în vedere competenŃele încredinŃate de statele
membre de a exercita în locul lor şi cu forŃă obligatorie pentru ele anumite
atribuŃii, rămânând însă sub controlul statelor membre.
Perioada ONU este şi cea a proliferării fără precedent a organizaŃiilor
neguvernamentale în cele mai diverse domenii. Cea mai veche organizaŃie
de acest gen este Crucea Roşie InternaŃională, creată în 1863. Perioada ONU
este însă cea a multiplicării fără precedent a acestora, în cele mai diverse
domenii. Atât ONU, cât şi organizaŃiile regionale au dezvoltat proceduri de
recunoaştere şi acreditare a organizaŃiilor care doresc să coopereze cu ele şi
au asociat treptat aceste organizaŃii la activitatea lor. Cele mai cunoscute
sunt cele din domeniile umanitar, al promovării drepturilor omului şi al
protecŃiei mediului. Există câteva mii de astfel de organizaŃii, printre cele
mai cunoscute fiind ConfederaŃia InternaŃională a Sindicatelor Libere
(CFSL), Greenpeace, Medici fără frontiere, Amnesty InternaŃional, Human
Rights Watch, Comitetul catolic contra foamei în lume. Alte organizaŃii au
ca domeniu de activitate sportul(de exemplu Comitetul Olimpic
InternaŃional), religia(Consiliul ecumenic al bisericilor), ştiinŃele(Comitetul
Pugwash), sindicatele(CFSL), politica(InternaŃionala socialistă),
armata(FederaŃia mondială a foştilor combatanŃi), economia(Clubul de la
Roma creat în 1968, cuprinzând oameni de afaceri şi cercetători în domeniu,
Clubul de la Madrid al foştilor şefi de stat şi de guvern, creat în 2001) şi
altele.
 Unele din aceste organizaŃii au înregistrat succese prin campanii
publice organizate în domeniile lor, cerând acŃiuni din partea statelor şi
organizaŃiilor interguvernamentale: campania pentru reducerea datoriei
externe a Ńărilor în curs de dezvoltare, campania pentru interzicerea minelor
anti-personal, cea pentru crearea CurŃii Penale InternaŃionale. Unele din
aceste organizaŃii sau grupări ale lor, cum este Forumul social mondial, au
ales ca Ńintă globalizarea şi reuniuni ale statelor dezvoltate sau ale unor
organisme internaŃionale, încercând chiar să împiedice organizarea şi
desfăşurarea lor(Seattle 1999, împotriva unei reuniuni a OMC).
Unele din acestea devin grupuri de presiune faŃă de state(Amnesty
International în domeniul drepturilor omului), altele practică cu mult succes
o diplomaŃie discretă(Comitetul InternaŃional al Crucii Roşii); majoritatea
acŃionează pe lângă ONU şi alte organizaŃii guvernamentale pentru a pune
pe agendă şi a examina problemele din sfera lor de activitate, devenind un
interlocutor şi un colaborator permanent pentru acestea.
De asemenea, organizaŃiile neguvernamentale permit persoanelor
individuale să aibă acces la scena internaŃională, prin difuzarea informaŃiei
provenind de la acestea, prin preluarea şi promovarea preocupărilor lor,
formarea unei opinii publice internaŃionale, a ceea ce numim societatea
civilă mondială.
PrezenŃa şi acŃiunea lor au devenit utile, chiar necesare în unele
domenii, o prezenŃă care nu poate fi ignorată şi care obligă statele şi
organizaŃiile interguvernamentale să trateze anumite probleme de interes
global, ca de exemplu protecŃia mediului.

ProtecŃia drepturilor omului.

Promovarea şi respectarea drepturilor omului ca preocupare

universală reprezintă o altă dezvoltare importantă a perioadei analizate, sub
auspiciile ONU, prin schimbările fundamentale aduse în viaŃa persoanelor şi
a comunităŃilor. Carta ONU a inclus în 1945 respectarea drepturilor şi
libertăŃilor fundamentale ale omului ca obiectiv al OrganizaŃiei şi ca obiect
al cooperării internaŃionale dintre state.
DeclaraŃia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea
generală a ONU în 1948 a avut un impact uriaş asupra evoluŃiei raporturilor
internaŃionale. Urmată şi dezvoltată de un mare număr de tratate
internaŃionale , care acoperă întreaga gamă a persoanelor şi a domeniilor
vieŃii omului- cele două pacte din 1966 privind drepturile politice şi civile,
respectiv economice, sociale şi culturale, convenŃia pentru prevenirea şi
pedepsirea genocidului din 1948, convenŃiile privind eliminarea
discriminării rasiale, a discriminărilor faŃă de femei, a discriminării în
învăŃământ, convenŃia privind drepturile copilului, convenŃia împotriva
torturii – DeclaraŃia universală a dus la crearea unui adevărat sistem de
protecŃie a drepturilor omului. Un rol important a revenit organismelor
propriu-zise ale ONU-Comisia pentru drepturile omului, înlocuită din 2006
de Consiliul drepturilor omului, Sub-comisia pentru promovarea şi
dezvoltarea drepturilor omului şi desigur Consiliul Economic şi Social şi
Adunarea generală, dar şi comitetelor de experŃi create prin tratate, care au
misiunea de a examina rapoartele statelor părŃi şi de a le adresa recomandări
pentru ca situaŃia din Ńările lor să fie conformă cu obligaŃiile asumate.
O evoluŃie semnificativă a avut loc şi în plan regional, prin
adoptarea de tratate cum sunt ConvenŃia europeană din 1950 privind
drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, ConvenŃia inter-americană
din 1961 privind drepturile omului şi ConvenŃia africană din 1981 privind
drepturile omului şi popoarelor. Prin aceste tratate au fost create şi curŃi
pentru drepturile omului, care au competenŃa de a examina plângeri ale
persoanelor referitoare la pretinse încălcări ale drepturilor omului de către
state şi de a pronunŃa decizii obligatorii pentru state, inclusiv sancŃiuni. Un
mecanism pentru protecŃia drepturilor omului se dezvoltă şi în cadrul
Uniunii Europene, desigur în limitele competenŃelor acesteia, prin recent
adoptata Cartă a drepturilor fundamentale, a cărei valoare juridică a fost
recunoscută prin tratatul semnat la Lisabona în noiembrie 2007.
Respectarea drepturilor omului a devenit astfel obiect de preocupare
a tuturor statelor, criteriu de referinŃă pentru multe evoluŃii în relaŃiile dintre
state, domeniu al cooperării internaŃionale, înŃelegând prin aceasta şi
preocuparea ca toate statele să respecte angajamentele asumate. Respectarea
drepturilor omului a devenit şi o cerinŃă a oricăror reglementări
internaŃionale, în orice alt domeniu; acest lucru a apărut evident în domenii
cum sunt dezarmarea şi controlul armamentelor, explorarea şi folosirea
spaŃiului cosmic, protecŃia mediului, folosirea apelor mărilor şi a apelor
interioare.
ProtecŃia drepturilor omului a devenit un proces de extindere treptată
a zonelor în care drepturile omului sunt recunoscute şi înfăptuite şi de
consolidare şi dezvoltare a sistemelor de protecŃie.
În acest context s-a ridicat din nou problema minorităŃilor, desigur
fără intensitatea cu care s-a pus după primul război mondial. Totuşi, şi acum
au apărut pretenŃii la statute de autonomie, la separatism, chiar la
autodeterminare; problema s-a ridicat şi se ridică mai ales în foste state
multinaŃionale din Europa-URSS şi RSF Yugoslavia, unde populaŃii care
erau majoritare s-au regăsit, după dezmembrarea acestor state, în
minoritate în noile state; aceste populaŃii au acceptat cu greutate sau deloc
statutul de minoritate, au tins să se separe şi chiar au format mici unităŃi
teritoriale separate, cu sprijinul altor state(Transnistria, Abhazia, Nagorno-
Karabah). Aceasta a provocat crize şi conflicte locale, unele încă
nerezolvate, punând în pericol securitatea regională şi globală.
În plan juridic, au fost elaborate standarde internaŃionale în cadrul
ONU şi mai ales în Europa privind drepturile specifice ale persoanelor care
fac parte din minorităŃi de a folosi limba proprie, de a beneficia de cultura
proprie şi de a practica şi profesa religia lor, de a-şi păstra tradiŃiile. Cel mai
important document în această privinŃă este ConvenŃia cadru pentru protecŃia
minorităŃilor naŃionale, adoptată de Consiliul Europei în 1995, ratificată în
prezent de 36 state. Aceasta înseamnă că se recunoaşte minorităŃilor statutul
specific, de minorităŃi, şi persoanelor care fac parte din minorităŃi drepturi
specifice alături de drepturile de care se bucură toŃi cetăŃenii unui stat, dar nu
un drept la separare sau autodeterminare, care aparŃine numai popoarelor.
Desigur, documentele adoptate şi activitatea desfăşurată au purtat
mult timp pecetea confruntării Est-Vest; uneori s-au folosit standarde
diferite, unele probleme au fost abordate fragmentar, au fost contrapuse
unele categorii ale drepturilor omului altora-cele politice şi civile celor
economice, sociale şi culturale. AcŃiunea pentru promovarea şi respectarea
lor a dus însă la extinderea democraŃiei în lume, a determinat eforturi ale
statelor, ale forŃelor democratice contra regimurilor totalitare. În Europa,
ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare a determinat o dinamică a
drepturilor omului, care a contribuit substanŃial la prăbuşirea comunismului,
a regimurilor totalitare.
¤ ¤ ¤
În această perioadă omenirea s-a aflat de mai multe ori pe
marginea prăpastiei. Confruntarea s-a dat în principal între cele două
superputeri şi blocurile politico-militare create de ele şi a cuprins toate
domeniile relaŃiilor internaŃionale. Confruntarea nu a încetat, deŃi au apărut
perioade în care adversarii, tot mai conştienŃi de ameninŃarea armelor
nucleare de care fiecare dispunea, au căutat să promoveze o anumită
înŃelegere şi destindere, fără să renunŃe la poziŃiile lor de bază. Au apărut
însă şi s-au manifestat alte forŃe politice-mişcare de nealiniere, Ńările în curs
de dezvoltare, China, Uniunea Europeană, iar disciplina din interiorul
blocurilor a fost treptat tot mai slabă. Nevoia de cooperare economică şi
interdependenŃa crescândă şi-au spus tot mai mult cuvântul, depăşind
diviziunea dintre cele două blocuri.
Fără a-şi asigura o dezvoltare paşnică şi ordonată, societatea
internaŃională a cunoscut o organizare accentuată în multe domenii, prin
crearea sistemului de organizaŃii cu vocaŃie de universalitate legate de
ONU, a reuşit să adopte principiile şi normele de conduită care domină şi
astăzi relaŃiile dintre state, a creat un sistem complex de protecŃie a
drepturilor omului, impunând această tematică în relaŃiile internaŃionale.
 Capitolul VII
Către o nouă ordine mondială.

Războiul rece a divizat Europa timp de peste 40 ani în două tabere

ostile ceea ce a structurat ansamblul relaŃiilor internaŃionale. Acest
antagonism nu s-a redus la conflicte de interese politice şi economice
tradiŃionale El a vizat şi fundamentele şi finalităŃile politicii şi s-a exprimat
în concepŃii antagonice privind libertatea, drepturile şi viaŃa în societate,
inclusiv politica internă a statelor. Conflicte ideologice au mai existat-
războaie religioase războaiele care au urmat revoluŃia franceză din 1789,
conflictele privind naŃionalităŃile-dar antagonismul Est-Vest a avut
dimensiuni planetare, marcând toate aspectele politicii internaŃional.
Chiar şi după războiul rece, politica internaŃională reflectă o
puternică eterogeneitate ideologică, politică şi culturală. Statele au regimuri
diferite, guvernele lor nu au aceeaşi concepŃie asupra dreptului, moralei şi
sensului istoriei. Renaşterea conflicteloretnice şi a naŃionalismelor ostile,
creşterea fundamentalismelor religioase constituie noi manifestări ale acestei
eterogeneităŃi.
Scena internaŃională prezintă, de asemenea, mari disparităŃi
economice şi sociale, de la opulenŃă la sărăcia extremă, care exacerbează
conflictele între guverne şi între comunităŃi, în disputa pentru repartizarea
resurselor şi determină concepŃii divergente în politica internaŃională.

SecŃiunea 1-Raporturile de forŃe după

încetarea războiului rece.

EvoluŃii după dispariŃia blocului Est-european.

Încetarea războiului rece s-a produs prin dispariŃia unuia din centrele
de putere, URSS şi blocul Est european; după lansarea de către Gorbaciov în
anii 1985-1987 a planului de reforme economice, politice şi sociale în
URSS, în vara anului 1989 în Europa Centrală şi de Est au avut loc
schimbări cu semnificaŃia unor revoluŃii, care au dus la înlăturarea
regimurilor totalitare prin forŃe democratice şi reformiste. În Polonia, prin
alegeri, guvernul comunist a fost înlocuit de un guvern condus de
reprezentanŃii sindicatului „Solidaritatea”; au urmat prin schimbări la nivelul
guvernelor, Cehoslovacia, Ungaria şi Bulgaria, chiar dacă noile guverne erau
formate din comunişti, reformişti şi alte forŃe politice; în urma unor evoluŃii
dramatice, după ce grupuri mari de germani au trecut în partea federală prin
Ungaria şi apoi prin Cehoslovacia spre Austria, guvernul R.D. Germane a
cedat şi în noaptea de 9-10 noiembrie 1989 zidul Berlinului a fost deschis şi
demolat de populaŃie; în România, a avut loc revoluŃia mai puŃin paşnică din
decembrie 1989, care a înlăturat dictatura ceauşistă şi a deschis calea
democratizării Ńării.
Ca urmare, şi structurile care legau aceste Ńări de URSS s-au
desfiinŃat; la 28 iunie 1990 era dizolvat CAER, iar la 1 iulie şi-a încetat
valabilitatea tratatul de la Varşovia.
DispariŃia acestui centru de putere însemna şi prăbuşirea sistemului
politic, economic şi ideologic pe care îl reprezenta. În acelaŃi timp, în Vest a
avut loc reunificarea Germaniei, în fapt absorbŃia părŃii de Est în cadrul
constituŃional vest-german pe baza tratatului de uniune din 31 august 1990
(precedat de un tratat de uniune monetară, economică şi socială), care
devenea cea mai populată şi cea mai puternică Ńară din Europa centrală şi de
Vest. Treptat, URSS acceptă şi participarea noii Germanii la NATO. Un
tratat încheiat de cele 4 puteri de ocupaŃie cele două state germane a
înregistrat reunificarea şi restaurarea suveranităŃii Germaniei, desigur cu
unele condiŃii: renunŃarea la arma nucleară, recunoaşterea frontierei Oder-
Neisse şi angajamentul de a nu staŃiona forŃe ale NATO sau armament
nuclear pe teritoriul fostei RDA. Un tratat separat între RFGermania şi
Polonia a recunoscut încă odată frontiera pe Oder- Neisse şi a garantat
inviolabilitatea acesteia. Germania ieşea astfel din al doilea război mondial
fără un tratat de pace, reconstruită progresiv şi paşnic, apoi emancipată.
SituaŃia geopolitică a lumii este astfel profund schimbată, ceea ce va
determina abordarea în alŃi termeni a problemelor stabilităŃii şi securităŃii.
Această schimbare este total diferită de cele cunoscute anterior în
Europa, ca urmare a unor războaie distrugătoare. Ea a creat dintr-odată a
situaŃie de instabilitate şi incertitudine, deşi situaŃia evolua demult în această
direcŃie. Se apreciază că factori ideologici, politici, dar mai ales economici şi
tehnologici au determinat căderea regimurilor comuniste, dislocarea blocului
răsăritean şi apoi dizolvarea URSS.
1.După terminarea războiului rece, lumea devine unipolară, în
sensul că există o singură superputere şi o singură alianŃă politico-militară,
ale cărei forŃe şi dimensiuni fac din ea o putere fără rival; dar această
situaŃie nu poate rămâne fără reacŃii şi fără răspuns; ca urmare, lumea tinde
să devină multipolară.
De altfel, o asemenea analiză schematică, pornind de la o lume
unipolară, bipolară sau multipolară, este simplificatoare: Ea nu acoperă în
întregime complexitatea şi cauzalitatea relaŃiilor internaŃionale; ea cuprinde
desigur o parte de adevăr, căci sfârşitul războiului rece a avut consecinŃe; dar
fiecare criză sau eveniment produse după aceea a corespuns unor situaŃii
particulare, cu semnificaŃii proprii şi nu trebuie privite şi analizate neapărat
prin prisma raporturilor dintre marile puteri.
În afară de cele trei centre de putere(America de Nord, Uniunea
Europeană şi Japonia), FederaŃia Rusă şi China sfidează direct sau indirect
poziŃia de superputere a SUA şi aspiră la rangul de puteri globale.
Rusia străbate o perioadă de dificultăŃi, dar are imense resurse
naturale; prin înfăptuirea reformelor începute poate ajunge una din
economiile cele mai puternice din lume. Rămâne o mare putere militară, mai
ales nucleară, şi dispune de importante capacităŃi de creaŃie tehnico-militară;
este membru permanent al Consiliului de Securitate şi a fost admisă în
Grupul celor 7.
China traversează o perioadă de mari creşteri economice, cu o
populaŃie de peste 1,3 miliarde şi devine una din marile economii ale lumii;
armata chineză poate deveni o forŃă redutabilă; este şi ea membru permanent
al Consiliului de Securitate; nu acceptă poziŃia de hegemonie a SUA şi se
pronunŃă pentru o lume multipolară;promovează cooperarea cu Rusia,
inclusiv în domeniul militar; deşi nu este o alianŃă, poate deveni o provocare
strategică la adresa SUA şi una credibilă a NATO.
Un număr de state au capacităŃi de mari puteri regionale, care le
permit să se exprime în plan mondial; India, cu 1 miliard locuitori, o
economie dinamică şi capacităŃi importante în ramuri de vârf ale ştiinŃei şi
tehnicii, dispune de arma nucleară şi de forŃe armate convenŃionale, de o
industrie de apărare proprie; Pakistanul dispune şi el de arma nucleară; alte
state cu veleităŃi sunt Indonezia în Pacificul de Sud, Egipt şi Nigeria în
Africa, Brazilia şi Argentina în America Latină. În Europa, Germania,
FranŃa, Anglia şi Italia au individualitatea şi interesele lor în politica
europeană şi mondială. Ele nu reprezintă sfidări la adresa SUA, cu excepŃia
Chinei, Rusiei şi parŃial a Indiei, dar prezenŃa şi manifestările lor în relaŃiile
internaŃionale sunt semne ale multipolarităŃii.
Putem vorbi de o stratificare la nivelul sistemului mondial al
statelor; există 8 state mari şi puternic industrializate; urmează o serie de
state europemne şi Canada, puternic dezvoltate; apoi circa 75 state cu o
dezvoltare medie, din Asia şi America Latină; apoi circa 50 state, cele mai
sărace.
Mişcarea de nealiniere a fost marginalizată, şi-a pierdut mult
poziŃia şi rolul de factor de echilibru de forŃe; dispariŃia blocului din Est a
lăsat-o fără câmp de acŃiune. În ce priveşte grupul 77, intensificarea
procesului globalizării, creşterea ponderii companiilor transnaŃionale şi
dominaŃia puterilor occidentale prin sistemul economic şi financiar au redus
mult influenŃa sa în stabilirea ordinii economice mondiale.
Ca urmare a transformărilor survenite în Europa, au loc realinieri
de poziŃii ale statelor, noi căutări de structuri de securitate; unele state trec în
alte sfere de influenŃă, are loc căutarea unor noi echilibre de forŃe. Are loc şi
o fragmentare crescândă a Ńărilor în dezvoltare; unele din ele cunosc o
creştere economică rapidă(cele din Asia de Sud-Est), altele renunŃă la
modelul de economie centralizată şi optează pentru economia de piaŃă.
Unele din ele sunt lovite de puternice crize economice şi financiare: Filipine-
1987, Mexic-1994-1995, Ńările sud-asiatice-1997-1999, Turcia-1999-
Argentina-2000, pe care le vor depăşi cu mari eforturi.
Sfârşitul războiului rece înseamnă şi triumful economiei de piaŃă;
se generalizează rapid procesul globalizării, prin deschiderea pieŃelor,
transferul de capitaluri şi tehnologii, internaŃionalizarea comunicaŃiilor şi
circulaŃia extinsă a persoanelor.
În Europa NATO s-a extins, primind noi state membre, practic
toată Europa centrală şi de Est, având acum 26 membri şi tendinŃa de a primi
alte state, din Balcanii de Vest. Aceasta garantează securitatea statelor
respective şi reduce posibilitatea de presiune şi de influenŃă a altora asupra
lor; de asemenea, NATO îşi construieşte structuri de securitate mai la răsărit,
ceea ce nu poate să nu suscite preocupări ale Rusiei.
În Africa, sfârşitul războiului rece a dus la dezagregarea unor
structuri care depindeau de URSS. În Etiopia, reducerea ajutorului sovietic,
o mişcare secesionistă şi succese militare ale adversarilor au dus la căderea
guvernului pro-sovietic; un acord semnat în 1988 între Angola, Cuba şi
Republica Sud-Africană a dus la retragerea trupelor cubaneze din Angola,
dar şi la independenŃa Namibiei, cu prezenŃa unei importante misiuni civile
şi militare a ONU; MPLA şi UNITA au semnat apoi în 1991 un acord de
pace, care nu a fost respectat deoarece MPLA a câştigat alegerile din 1992.
În 1990, Somalia a rămas fără guvern, după un război de 11 ani cu Etiopia
pentru Ogaden; în 1992 o serie de state occidentale au trimis un corp
expediŃionar pentru a asigura distribuirea ajutoarelor umanitare; după o
ambuscadă dezastruoasă pentru armata americană, SUA şi-au retras
contingentul lor; celelalte state au urmat şi operaŃiunea ONU în Somalia, s-a
încheiat fără a pune capăt luptelor între facŃiunile rivale. În Africa de Sud,
după un acord între guvernul alb şi partidul lui Nelson Mandela, legalizat din
1990, începe un proces de tranziŃie, care va duce la înlăturarea regimului de
apartheid.
În 1991 s-a cerut Secretarului general al ONU să facă propuneri
privind rolul ONU în crize regionale; în 1992, Boutros Boutros Ghali a
prezentat „Agenda pentru pace”, prin care a propus crearea unui corp de
contingente ale Ńărilor membre gata să desfăşoare operaŃiuni în momentul
deciziei Consiliului de Securitate, sau compus din forŃe rezervate, care să se
reunească la nevoie. Propunerea a fost primită cu răceală de multe state,
inclusiv de marile puteri.
Au continuat eforturi în domeniul dezarmării. În 1993 a fost
semnat tratatul privind interzicerea producerii, stocării şi folosirii armelor
chimice, prin care statele părŃi se obligă să distrugă stocurile existente; a fost
creată o organizaŃie internaŃională care să verifice aplicarea acestui tratat. În
1997 a fost semnată la Ottawa convenŃia privind interzicerea producerii,
stocării şi transferului minelor anti-personal. În 1995 a fost prelungită pe
termen nelimitat validitatea tratatului de neproliferare a armelor nucleare, iar
în 1996 a fost adoptat tratatul privind interzicerea totală a experienŃelor
nucleare.
Conflictele din Africa (Ruanda, Zair-devenit RDCongo, Liberia,
Sierra Leone, mai recent în Sudan şi Ciad), precum şi reacŃia faŃă de
propunerea Secretarului general, au dovedit că nici o putere nu risca viaŃa
soldaŃilor săi pentru a impune pacea într-o regiune în care nu avea interese şi
nu se punea problema unor zone de influenŃă. De asemenea, a devenit clar că
SUA nu se angajau în soluŃionarea oricăror crize regionale, dacă nu aveau
interese directe. În plus, SUA nu tolerau ca forŃele lor armate să se afle sub
comanda ONU.
A crescut numărul conflictelor interne şi internaŃionale;
interdependenŃa dintre state s-a intensificat, luând forma globalizării, cu
efectele sale pozitive şi negative, inclusiv în planul securităŃii. Au apărut noi
pericole la adresa securităŃii.

Globalizarea.

Globalizarea tinde să devină un fenomen universal; ea accentuează

interdependenŃele, dar face lumea mai vulnerabilă, creează mai multe
incertitudini.
Globalizarea înseamnă extinderea peste frontiere a efectelor unor
procese şi fenomene economice, sociale şi în multe alte domenii, răspândirea
la scară mondială a unor moduri comune sau similare de producŃie,
tehnologice, de management, a unor structuri sociale, politice, economice,
culturale, a sistemelor de valori.
Procesul globalizării ridică problema raportului dintre civilizaŃii,
ca temă centrală a relaŃiilor internaŃionale. În lucrarea sa „Ciocnirea
civilizaŃiilor”, Samuel Huntington defineşte civilizaŃia în principal prin
religie, cultură şi limbă, alăturând etnicitatea;el distinge civilizaŃiile chineză,
japoneză, islamică, ortodoxă, catolică, occidentală, latino-americană,
africană. El formulează opinia că raportul între civilizaŃii are impact asupra
relaŃiilor internaŃionale, determinând inclusiv starea de război şi pace.
SusŃine că marile diviziuni vor fi de ordin cultural şi ciocnirea de civilizaŃii
va domina politica mondială. El ignoră faptul că aceste conflicte, chiar
motivate cultural, au loc pe fundalul decalajelor de dezvoltare economică,
tehnologică,social-umană, pe fundalul schimbărilor provocate în raportul de
forŃe, în redistribuirea centrelor de putere.
Principalul promotor al globalizării este sectorul economic-
financiar, dominat de companiile transnaŃionale, băncile şi bursele de valori,
care acŃionează pentru a-şi subordona politica statelor în sfera relaŃiilor
internaŃionale; la începutul secolului XXI există peste 4 mii companii
transnaŃionale, cu peste 250 mii firme afiliate. Ele domină producŃia de
bunuri şi servicii, comerŃul internaŃional, fluxurile de capital.
Economia reală a devenit dependentă de simboluri şi supra-
simboluri; informaŃia economică circulă în timp real, capitalul la fel, în
jocuri speculative; doar 10% sunt tranzacŃii economice propriu-zise. Au loc
acŃiuni speculative, care folosesc orice dezechilibru macro-economic, de
exemplu o supraevaluare a monedei naŃionale, destabilizând economii
naŃionale pe zone întregi ale planetei. În 1995, banca Barings era falimentată
de un funcŃionar obscur din Singapore, a urmat criza din Mexic, din avuŃia
căruia acŃiunile speculative au scos 500 miliarde dolari, în câteva ore. A
venit apoi rândul Asiei de Sud-Est. CirculaŃia rapidă a valorilor supra-
simbolice duce în final la transfer nelegitim de valori reale, la sărăcirea unor
Ńări, a unor zone întregi.
EvoluŃia procesului globalizării este legată şi de creşterea şi înflorirea
societăŃilor transnaŃionale. În 2003 erau recenzate 70 mii asemenea societăŃi,
cu 690 mii filiale în străinătate. Cele mai mari erau General Motors(SUA),
Vodafone(Anglia) şi Ford(SUA), urmate de 4 companii petroliere(British
Petroleum, Exxon, Royal Dutch Shell şi Total). Ca urmare a forŃei lor
economice, societăŃile transnaŃionale ele au ajuns să joace un rol de prim
plan în raporturile internaŃionale.
SocietăŃile transnaŃionale tind să-şi subordoneze politicul, acŃiunile
guvernelor, ca urmare a puterii lor de negociere; uneori intervin şi statele de
origine ale acestor societăŃi şi diplomaŃia se adaugă presiunilor economice
directe; sunt cunoscute presiuni în favoarea unor mari companii- de exemplu
din partea SUA pentru ca unirea Boeing cu McDonell Douglas să fie
acceptată în Uniunea Europeană. Ele tind să domine pieŃele mondiale, să
controleze preŃurile şi mişcările de capitaluri
Modalitatea cea mai amplă de realizare a dominaŃiei lor este
orientarea spre o liberalizare rapidă şi totală a comerŃului, prin OrganizaŃia
Mondială a ComerŃului; egalitatea pe piaŃă a unor parteneri inegali duce la
adâncirea decalajelor. Dereglementarea, eliminarea mijloacelor de protecŃie
face ca globalizarea să aibă ca efect creşterea discrepanŃelor. De aceea,
companiile sunt contra rolului regulator al statului, dar reclamă reglementări
care să le servească interesele.
S-a constatat totodată că societăŃile transnaŃionale pot contribui,
prin investiŃiile pe care le fac în Ńări în curs de dezvoltare, la creşterea
angajării în muncă în aceste Ńări, la transferul unor unităŃi economice şi a
unor activităŃi de cercetare-dezvoltare şi de marketing, la transferul de
tehnologie şi la deschiderea accesului la unele pieŃe internaŃionale. Ele sunt
din ce în ce mai atente la protecŃia mediului, ca şi la unele probleme sociale
şi culturale în aceste Ńări.
Globalizarea poate deveni unul din principalii factori ai adâncirii
discrepanŃelor între Ńările dezvoltate şi cele subdezvoltate; datele din
rapoartele BIRD confirmă aceasta; în 20 ani PIB al Ńărilor dezvoltate s-a
triplat(doar 16% din populaŃie), iar al Ńărilor slab dezvoltate(60% din
populaŃie) s-a dublat; fără China şi India, PIB-ul lor a stagnat.
Are loc o polarizare crescândă a lumii, în ce priveşte dezvoltarea
economică; adăugând şi elemente calitative-nivelul capitalului financiar,
capacitatea ştiinŃifică şi tehnică, gradul de angajare în revoluŃia din
informatică şi comunicare, aceste tendinŃe se amplifică.
DiscrepanŃele ating şi dimensiuni ale însăşi existenŃei popoarelor-
spirituale, culturale, confesionale, etnice, valorice, afectând direct relaŃiile
internaŃionale; uriaşa concentrare de putere şi bogăŃie este în emisfera
nordică, la omul alb, în zona creştinismului, cu mici excepŃii-Japonia,
Coreea de Sud, Singapore. În această zonă sunt şi cele mai avansate forme
de integrare-Uniunea Europeană, NAFTA, aranjamentele bilaterale SUA-
Japonia, Coreea de Sud, Israel.
Gravitatea conflictului provine nu numai din deosebiri obiective şi
ritmuri diferite de dezvoltare, ci şi din tendinŃa unor reprezentanŃi ai
civilizaŃiei unde se concentrează puterea de a considera civilizaŃia lor
superioară, a o promova şi extinde; Huntington atribuie civilizaŃiei
occidentale vocaŃii universale şi acceptă orientarea spre promovarea
valorilor ei pe seama altor civilizaŃii. Această orientare capătă uneori accente
radicale, fundamentaliste.
 Aceasta nu rămâne la nivelul concepŃiilor , ci se traduce în
confruntare, cu toate consecinŃele pentru securitate şi pacea lumii. În plan
intern, în diferite state globalizarea este însoŃită de o serie de fenomene
negative, chiar dacă este uneori dificil a stabili o legătură de la cauză la efect
cu acestea: creşterea tendinŃelor separatiste şi naŃionaliste, ca reacŃie la
globalizare; încălcări ale drepturilor omului la nivel statal; disparităŃi
economice şi sociale, atât între state, cât şi în interiorul acestora;
uniformizarea şi standardizarea extremă, care tind să afecteze pluralismul şi
diversitatea culturală; recurgerea la proceduri nedemocratice pentru
soluŃionarea problemelor.
A apărut şi opoziŃia la globalizare, îmbrăcând forme diverse;
sunt cunoscute marile manifestaŃii antiglobalizare de la Madrid 1994, cu
oaczia celei de a 50-a aniversări a FMI şi BIRD, de la Seattle în 1999, cu
ocazia reuniunii OMC, de la Genova din 2002, ocazionată de Summitul G8;
au apărut forme de organizare a acestei opoziŃii, ca World Social Forum;
sunt criticate politicile FMI.
Globalizarea şi societăŃile multinaŃionale au devenit realităŃi
obiective, dacă nu indispensabile; ele trebuie canalizate astfel încât
globalizarea economică şi activitatea acestor societăŃi să fie un factor
pozitiv, favorabil dezvoltării în toate Ńările lumii. Aceasta presupune
reglementări şi acŃiuni coordonate, atât la nivelul statelor, cât şi al
organizaŃiilor interguvernamentale. În cadrul ONU s-a încercat elaborarea
unor coduri de conduită pentru societăŃile transnaŃionale dar fără succes
datorită poziŃiilor diferite ale statelor. În plan internaŃional au fost însă
elaborate unele coduri care cuprind mai ales norme tehnice adresate tuturor
actorilor implicaŃi; menŃionăm în această categorie: declaraŃia tripartită a
OIM din 1977 privind practicile întreprinderilor multinaŃionale şi politica
socială; codul de conduită al întreprinderilor europene care au filiale în
Africa de Sud, adoptat de Comunitatea Economică Europeană în 1977,
pentru combaterea apartheidului; codul de conduită asupra practicilor
comerciale restrictive, adoptat de ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru
Dezvoltare în 1980; codul de conduită privind practicile comerciale
referitoare la producŃia de lapte matern, adoptat de OMS în 1981; codul
privind comercializarea şi folosirea pesticidelor, adoptat de FAO în 1985;
codul pentru protecŃia consumatorilor, adoptat de ONU în 1986. Cel mai
semnificativ este codul de conduită pentru societăŃile multinaŃionale, adoptat
în 1976 de Consiliul de Miniştri al OCDE, revizuit după aceea, ultima dată
în 2000, cuprinzând recomandări privind respectarea drepturilor omului,
protecŃia mediului şi a consumatorului şi lupta împotriva corupŃiei, având în
vedere că majoritatea societăŃilor de acest gen provin din Ńările dezvoltate
membre ale OCDE.
Mai recent, sub influenŃa organizaŃiilor neguvernamentale şi a
campaniilor de boicot iniŃiate de acestea, unele societăŃi transnaŃionale au
stabilit ele însele coduri de conduită, ca de exemplu interzicând recurgerea la
furnizori care folosesc mână de lucru forŃată, a copiilor, sau care încalcă
libertăŃile sindicale. Asemenea coduri au fost adoptate de companii ca Levi,
Disnez, Mattel, Nike, Adidas, Reebock.
De asemenea, s-a impus ideea unui parteneriat cu societăŃile
transnaŃionale, pentru rezolvarea problemelor. În 2000, sub egida ONU a
fost stabilit un Pact mondial pentru promovarea preluării de către marile
întreprinderi a soluŃionării problemelor ridicate de globalizare; prin acest
Pact 1200 de întreprinderi s-au angajat să respecte o serie de norme privind
drepturile omului, drepturi sociale şi protecŃia mediului.
Se încearcă astfel să se adopte recomandări privind activitatea
societăŃilor multinaŃionale, să moralizeze această activitate; nu există încă
norme obligatorii, cu excepŃia celor naŃionale, din care puŃine s-au dovedit
suficiente. La ConferinŃa de la Cancun din 2003 nu a putut fi încheiat un
acord multilateral asupra investiŃiilor, datorită opoziŃiei Ńărilor în curs de
dezvoltare, de teama de a-şi vedea limitată capacitatea de negociere.
CompetiŃia pentru investiŃii străine şi în ansamblu problematica dezvoltării,
dar şi puterea şi atitudinea societăŃilor transnaŃionale şi a statelor lor de
origine au împiedicat până în prezent adoptarea de norme obligatorii în plan
internaŃional, deşi fenomenul globalizării ar face necesare asemenea norme.
Globalizarea se manifestă şi sub forma unor forumuri , structuri
informale de coordonare şi examinare a cerinŃelor de cooperare economică
între statele participante. În 1989 are loc primul Forum de cooperare
economică Asia-Pacific(APEC), la nivel înalt, cu participarea unui număr de
12 state; Forumul se va extinde apoi la 21 state participante, inclusiv China
şi Rusia; obiectivul propus este de a crea o zonă de liber schimb pentru Ńările
cele mai dezvoltate în 2010 şi în 2020 pentru celelalte. Ca răspuns în 1996 a
fost creat Forumul Europa-Asia, cu participarea unei reprezentanŃe a
Comisiei Uniunii Europene, a membrilor ASEAN, a Chinei, Japoniei şi
Coreei de Sud. În 1995 a început la Barcelona un proces de cooperare euro-
mediteraneană,cu participarea statelor membre ale UE şi a 10 state din Sudul
Mediteranei. Probleme mondiale sunt de asemenea examinate în grupuri de
state: G7, apoi G8, apoi G20, prin invitarea unor Ńări dezvoltate din grupul
celor 77.

EvoluŃii în zona asiatică.

 La sfârşitul secolului XX şi începutul noului mileniu, dezvoltări
importante au avut loc în zona Asiei de Sud-Est.
Teoria „dominoului”, invocată de SUA pentru a interveni în
Vietnam se dovedise falsă. După victoria Vietnamului de Nord a urmat un
război cu China, care s-a prelungit 10 ani. În 1978 trupe chineze şi
cambodgiene au invadat Vietnamul; de Nord; în 1979 vietnamezii au ocupat
Pnom Penh, cu sprijinul tacit al SUA. În septembrie 1989 Vietnamul a
părăsit Cambodgia, în 1990 facŃiunile cambodgiene au făcut pace, dar
khmerii roşii au continuat să ocupe o parte din Ńară. Ei vor accepta să se
unească cu armata regulată sau dezarmeze câŃiva ani mai târziu.
Mult mai important este însă saltul economic pe care l-au înregistrat
statele din această regiune. Datorită resurselor naturale (Indonezia),
ajutoarelor japoneze(Coreea de Sud), poziŃiei geografice şi tradiŃiei
comerciale(Singapore), unele din aceste Ńări au început să crească economic
în ritmuri foarte înalte. Deşi izolat în plan internaŃional, Taiwanul a crescut
de asemenea impetuos.
Ca şi în Japonia, persistenŃa unor valori tradiŃionale şi a ierarhiilor
sociale a devenit factor de progres şi dinamism economic; sistemele politice
rămâneau autoritare, dar economia a devenit foarte dinamică.
China reprezintă un caz aparte, cu implicaŃii mult mai mari în
planul relaŃiilor internaŃionale. După falimentul politicii industriale de tip
sovietic şi eşecul reformelor lui Mao şi ale revoluŃiei culturale, Deng Siao
Pin a lansat proiectul celor 4 modernizări, înŃelegând prin aceasta o eliberare
treptată a energiilor economice, invitarea capitalurilor străine, promovarea
formării de noi cadre tehnice şi profesionale, stimularea participării
individuale la dezvoltarea Ńării, slăbirea controlului statului asupra aparatului
productiv, liberalizarea unor sectoare ale econonmiei, acordarea autonomiei
regiunilor mai întreprinzătoare.
Prin acordurile dijn 1991 şi 1999, a fost delimitată frontiera cu
Rusia, iar în 1996 a fost creat Grupul de la Shanghai, cuprinzând China,
Rusia, Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan având ca obiectiv cooperarea în
probleme de frontieră, în materie de securitate şi luptă contra terorismului,
transformat apoi în organizaŃie, la care se alătură Uzbekistan.
În 1984 a încheiat acordul cu Anglia pentru retrocedarea Hong-
Kong; apoi a obŃinut retrocedarea Macao de la Portugalia; au apărut şi
opoziŃii, contestaŃii, mai ales din partea studenŃilor dornici de libertate, a
unor categorii sociale defavorizate de dezvoltarea inegală; demonstraŃiile au
fost zdrobite de forŃele armate în iunie 1989, în puiaŃa Tian-An-Men; aceasta
nu a oprit însă reformele , care au dus la răsturnarea tuturor echilibrelor
dintr-o societate comunistă.
Au apăru noi categorii sociale dinamice, dar şi fenomene negative:
inflaŃie, corupŃie, exod al populaŃiei spre oraşe,inegalităŃi sociale şi
regionale; au fost însă conciliate centralismul şi rolul partidului comunist cu
economia de piaŃă.
Astăzi China dispune de o economie înfloritoare, cu un ritm de
dezvoltare fără precedent şi prelungit; China înregistrează an de an uriaşe
excedente comerciale, mai ales în relaŃia cu SUA, ceea ce i-a permis să
modernizeze sectoare importante ale economiei şi să fie competitivă. A
devenit şi o putere militară, exportatoare de armament în multe zone ale
lumii. Mare consumatoare de energie şi având nevoie de tot mai multŃiŃei şi
gaz natural, China a devenit un important actor pe piaŃa mondială a energiei,
a încheiat acorduri cu Rusia privind livrarea de gaze naturale şi ŃiŃei în zona
Siberiei şi investeşte masiv în noile perimetre potenŃial bogate în petrol, ca
de exemplu în Golful Guineei, pe coasta de Vest a Africii.
Fără a intra în confruntare cu SUA, China tinde să-şi extindă zona
de influenŃă în Asia de Sud-Est, să pătrundă pe cât mai multe pieŃe şi să-şi
asigure accesul la resursele de materii prime tot mai necesare ritmului ei
înalt de dezvoltare.
Treptat, China s-a integrat în jocul internaŃional, păstrându-şi
specificitaŃile şi devenind o mare putere economică.
India s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 20-30 ani; a devenit putere
nucleară, este a doua Ńară cea mai populată din lume, a dezvoltat o puternică
industrie în domeniul informaticii şi în alte domenii şi tinde să joace un rol
de lider în zona Asiei de Sud-Est şi un rol tot mai important în problemele
mondiale. În ciuda disparităŃilor economice şi sociale, poate să devină de
asemenea o mare putere mondială.
Japonia, după 1945, s-a orientat spre dezvoltare economică şi
cucerirea de pieŃe; a fost a doua modernizare, după epoca Meiji;practic,
japonezii şi-au propus cucerirea economică a lumii. SUA au început să ceară
Japoniei să-şi asume răspunderi internaŃionale mai mari, dar Japonia a
rezistat, rămânând pe teren economic, cu o strategie extensivă şi
protecŃionistă. SUA au creat Japonia modernă şi au trebuit să suporte
consecinŃele concurenŃei economice a aqcesteia: energia japoneză,
extraordinara combinaŃie de metodă, precizie, perseverenŃă, etică a muncii şi
disciplină socială.
Şi aici a început însă o criză politică şi constituŃională, dublată de o
recesiune economică; structurile politico-sociale arhaice şi rigide au intrat în
contradicŃie cu o economie dinamică, a urmat criza economică, depăşită în u,
prin eforturi consimŃite atît de clasa politică, cât şi de marile industrii
japoneze.
Economia japoneză rămâne a doua mare economie a lumii, dar tinde
să fie depăşită de cea chineză, cu care este într-o concurenŃă acerbă pe toate
pieŃele lumii ultimii ani.
Continent care adăposteşte peste jumătate din populaŃia lumii şi a
înregistrat un uriaş salt economic în ultima jumătate de secol, care ocupă un
loc tot mai important în producŃia şi comerŃul mondiale, Asia concentrează
din ce în ce mai mult atenŃia şi preocupările cercurilor politice din marile
state din zonă şi ale celor din afară. Satele din zonă vor fi tot mai mult
implicate în relaŃiile internaŃionale.

SecŃiunea a 2-a-Europa după încetarea războiului rece.

Noi perspective pentru securitatea europeană.

Încetarea războiului rece a pus omenirea într-o nouă situaŃie privind

menŃinerea păcii şi securităŃii. Prăbuşirea regimurilor comuniste, divizarea
URSS, dispariŃia tratatului de la Varşovia şi reunificarea Germaniei însemna
sfârŃitul ordinii teritoriale stabilite după al doilea război mondial; Europa
revenea la situaŃia în care fiecare frontieră putea fi contestată şi fiecare
minoritate putea deveni iredentistă.
Reformele din URSS şi revoluŃiile din statele Est europene au deschis
calea spre o nouă abordare în relaŃiile Est-Vest. La începutul anului 1990,
miniştrii de externe ai Ńărilor NATO exprimau hotărârea de a folosi
condiŃiile istorice care decurgeau din schimbările petrecute în Europa şi
adresau un mesaj de prietenie şi cooperare.. În acelaşi an, la Londra, Ńările
NATO au adoptat o declaraŃie asupra unei alianŃe transformate, gata să
stabilească legături de cooperare cu Ńările din Europa de Est.
În noiembrie 1990, după întâlnirile dintre Gorbaciov şi Bush din
Malta şi de la Washington, statele participante la CSCE s-au reunit şi au
adoptat „Carta de la Paris pentru o nouă Europă”, care proclama sfârşitul
erei de confruntare şi divizare a Europei şi reafirma principiile adoptate în
Actul final de la Helsinki. Tot atunci, statele membre ale NATO şi Tratatului
de la Varşovia semnau o declaraŃie potrivit căreia nu mai erau adversare şi
vor dezvolta noi relaŃii de parteneriat; ele au semnat şi tratatul privind forŃele
convenŃionale în Europa, punând sub control şi limitând mişcările de arme
convenŃionale în Europa.
În martie 1990, Ungaria îşi anunŃa intenŃia de a se retrage din
Tratatul de la Varşovia; Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria au creat Grupul de
la Vişegrad, structură care să le permită să promoveze poziŃii comune în
politica externă; în martie era dizolvată structura militară a tratatului de la
Varşovia, iar la 1 iulie înceta valabilitatea tratatului.
În URSS începea procesul de descompunere. Alegerile pentru
sovietele republicane au confirmat tendinŃele autonomiste, mai ales în zona
baltică şi în Caucaz. Fenomenul cel ma grav a fost însă autonomismul rus;
Boris ElŃân, ca preşedinte al Sovietului Suprem al Republicii Ruse, a început
să revendice prioritatea legilor republicane asupra celor federale; a început o
luptă pe care celelalte republici au exploatat-o pentru a-şi revendica
independenŃa. Până la sfârşitul anului 1990, sprijinit de forŃe conservatoare,
Gorbaciov s-a opus, apărând unitatea URSS. A iniŃiat mai multe proiecte de
„uniune” a statelor suverane, care însă nu au fost adoptate.
În iulie 1991, FederaŃia Rusă a recunoscut independenŃa Lituaniei;
la 19 august a avut loc o lovitură de stat nereuşită contra lui Gorbaciov; la
Moscova, ElŃân a condus acŃiunea împotriva puciştilor şi a preluat puterea;
la 26 august Ńările membre ale ComunităŃilor Europene recunoşteau
independenŃa celor trei state baltice, iar la 17 septembrie acestea erau primite
în ONU. În câteva săptămâni toate republicile şi-au proclamat independenŃa.
Printr-un referendum organizat la 17 martie 1991 se constatase că 76% din
participanŃi erau pentru menŃinerea URSS; dar la 1 decembrie, un
referendum organizat în Ucraina arăta că 90% erau pentru independenŃa
Ucrainei.
La 8 decembrie conducătorii Rusiei, Ucrainei şi Belarus hotărau
crearea unei ComunităŃi a Statelor Independente care să înlocuiască URSS.
La 21 decembrie 11 din republicile care formaseră URSS decideau, la
Alma-Ata, formarea CSI, iar la 25 decembrie ultimul preşedinte al URSS
demisiona. URSS înceta să existe, iar FederaŃia Rusă se prezenta la ONU şi
în alte organizaŃii ca succesoarea sa.
Au apărut astfel Ucraina, ca nouă putere nucleară şi maritimă, două
puteri petroliere-Kazahstan şi Azerbaidjan, au apărut state preponderent
musulmane, vecine cu Turcia, Iran, Pakistan. În afara FederaŃiei Ruse, ruşii
erau peste 25 milioane, între care 10 milioane în Ucraina, iar în Crimeea
două treimi din populaŃie. S-au creat toŃi factorii de tensiune care se vor
manifeta în anii următori: criza privind împărŃirea flotei din Marea Neagră,
Crimeea, posesia armelor nucleare, cererea statelor baltice ca trupele ruse să
fie retrase, războaie de secesiune în mai multe părŃi ale fostei URSS. Astfel,
în 1992 Nagorno-Karabah, enclavă autonomă în teritoriul Azerbaidjanului,
şi-a proclamat independenŃa, ceea ce a provocat războiul între Armenia,
sprijinită de diaspora sa din străinătate şi indirect de Rusia, şi Azerbaidjan,
care va dura până în 1994, când a intervenit un armistiŃiu; Armenia a ocupat
o parte din teritoriul locuit de azeri, ceea ce a provocat exodul populaŃiei
azere; cele două state sunt şi astăzi în stare de război. În Georgia, Abhazia
şi Osetia de Sud, două regiuni locuite de minorităŃi au cerut separarea de
statul georgian şi au început conflicte militare cu acesta; sprijinite de Rusia,
ele au obŃinut o separare de fapt care continuă şi în prezent, fără a-şi
proclama independenŃa şi fiind practic menŃinute cu sprijinul unităŃilor ruse
staŃionate pe teritoriul respectiv. OstilităŃile s-au încheiat prin armistiŃii în
1994 în Abhazia şi în 1992 în Osetia de Sud. Şi aici populaŃia georgiană a
trebuit să-şi părăsească locuinŃele şi să se refugieze. În Republica Moldova,
proaspăt declarată stat independent, provincia situată la Est de Nistru a ales
de asemenea calea separatismului, refuzând să accepte limba noului stat şi
conducerea de la Chişinău. Războiul a fost mult mai sângeros, cu
participarea armatei a 14-a ruse rămasă în această zonă de partea
separatiştilor, care conduc acest teritoriu după reguli proprii, în afara oricărui
cadru acceptat în relaŃiile internaŃionale şi continuă să reclame
independenŃa, dar aceasta nu este recunoscută nici de Rusia. Teritoriul
fostei URSS devenise astfel una din regiunile cele mai instabile. RRRusia a
sprijinit însă tendinŃele separatiste respective, pentru a-şi menŃine puncte de
influenŃă şi control în afara frontierelor sale.
Mult mai complicate şi cu consecinŃe mai grave au fost însă
războaiele cecene. În 1991, un general al armatei sovietice, de origine
cecenă, a proclamat independenŃa acestei republici, care reprezintă poarta
Rusiei spre Caucaz, dar şi o zonă bogată în gaz natural şi de tranzit pentru
resursele de ŃiŃei dinspre Marea Caspică. Rusia a trimis armata în 1994,
pentru a readuce la ordine regiunea cecenă. După 2 ani de lupte, preşedintele
Boris ElŃin a înŃeles că era un război fără sfârşit. În 1996, armata rusă s-a
retras, negociatorii ruşi ai armistiŃiului lăsînd cecenilor perspectiva
independenŃei. Conducătorii militari ceceni au început să acŃioneze pentru
un mare stat islamic în Nordul Caucazului, iniŃiind infiltrarea de grupuri
armate şi incursiuni militare în zonele vecine. Una din aceste incursiuni în
Daghestan, în 1999, a oferit Rusiei ocazia de a începe al doilea război cecen;
la conducerea Rusiei se afla de acum Vladimir Putin. OperaŃiunile militare
sŃau desfăşurat cu multă brutalitate, au dus practic la distrugerea oraşului
Groznîi, capitala Ceceniei şi la un mare număr de refugiaŃi. Au continuat
încă mulŃi ani luptele împotriva gherilei cecene, care a recurs la acte teroriste
sângeroase nu numai în zonă, ci şi în alte părŃi ale Rusiei, inclusiv la
Moscova.
Comunitatea Statelor Independente, cuprinzând toate statele
formate după dizolvarea URSS (mai puŃin cele trei state baltice), creată în
1991 la iniŃiativa noilor lideri ai republicilor rusă, ucraineană şi belorusă, de
fapt ca un succedaneu al acesteia, a evoluat ca o asociere de state cu legături
slabe, în ciuda unui mare număr de convenŃii încheiate şi a stabilirii unei
serii de structuri şi organisme, inclusiv a reuniunilor la nivelul şefilor de stat
; încercările de stabilire a unei uniuni au eşuat; principala divergenŃă a fost
între Rusia, care dorea o coordonare politică mai strânsă sub conducerea sa,
şi Ucraina, sprijinită de alte state, care insistau pentru o zonă a liberului
schimb comercial, contând pe livrarea produselor lor în FederaŃia Rusă.
La sfârşitul lui 1991, Yugoslavia s-a dizolvat în urma unor războaie
dintre Belgrad şi unele republici, la care ne vom referi ulterior.
La sfârşitul lui 1992, Cehoslovacia s-a dizolvat pe cale paşnică,
datorită divergenŃelor economice, căci în Slovacia predomina industria de
armament, care nu mai avea perspective şi nu putea fi privatizată, ceea ce
guvernul de la Praga începuse cu alte ramuri ale industriei.

Eforturi spre organizare în Europa.

1.În aceste noi condiŃii, NATO s-a aflat în căutarea unei noi
identităŃi; dispariŃia tratatului de la Varşovia nu a atras şi dizolvarea sa; a
continuat ca alianŃă fără inamicul tradiŃional.
Apar noi provocări şi ameninŃări pentru securitatea statelor, între
care tensiuni generate de mişcări separatiste sau de grupuri extremiste pe
baze etnice sau religioase, tensiuni etnice între populaŃia majoritară şi cea de
altă origine etnică, chiar în Ńări dezvoltate, cazuri de încălcare gravă a
drepturilor omului.Se consideră că principalele ameninŃări la adresa
securităŃii internaŃionale sunt: terorismul, proliferarea armelor de distrugere
în masă, conflictele care există încă în unele zone ale lumii, instabilitatea
statală în unele Ńări, crima organizată în toate dimensiunile sale
transfrontaliere: traficul de droguri, de fiinŃe umane, de arme, de bani;
fluxurile masive de migraŃie ilegală.
A continuat cursa înarmărilor; marile puteri şi-au modernizat
arsenalele. SUA au început să acŃioneze pentru a se înzestra cu un sistem de
arme anti-rachetă, care să le protejeze faŃă de atacuri provenind de state
considerate adversare, ca Iran şi Coreea de Nord; aceasta a produs neliniştea
europenilor şi opoziŃia URSS, care a susŃinut că se încalcă tratatul privind
sistemele anti-rachetă limitate din 1972 şi se declanşează o nouă cursă a
înarmărilor.
În Europa însă a dispărut posibilitatea unui război major între două
blocuri, cu arme de distrugere în masă. NATO trebuia să-şi redefinească
rolul în noile condiŃii; va face acest lucru urmând două linii de acŃiune:
raporturi noi cu fostele state membre ale tratatului de la Varşovia; elaborarea
unui nou concept de securitate care să-i permită să îndeplinească noi
misiuni.
În acest sens, în decembrie 1991 se constituia Consiliul de
Cooperare Nord-Atlantic, la care erau reprezentate 16 state membre ale
NATO şi 9 state foste membre ale tratatului de la Varşovia, inclusiv Rusia;
Finlanda era invitată ca observator. Şi-a fixat ca obiectiv întărirea securităŃii
pe continent, prin promovarea stabilităŃii în Europa de Est; a Ńinut reuniuni
periodice, examinând probleme concrete ale securităŃii pe continent.
În 1994, NATO crea Programul pentru pace (PfP), deschis statelor
membre ale NATO şi fostelor state membre ale tratatului de la Varşovia ,
dar şi altor state; s-au alăturat Suedia, Finlanda, Austria şi ElveŃia. PfP a
realizat cooperarea între statele participante în întreprinderea de acŃiuni
comune în scopuri umanitare, pentru asistenŃă în caz de dezastre etc. În acest
scop a realizat acŃiuni de pregătire, inclusiv între organismele militare,
beneficiind de logistica NATO, de structuri adiacente NATO şi sub
conducerea sa. Se extindeau astfel funcŃiile NATO dincolo de cele privind
apărarea statelor membre către acŃiuni de interes comun legate de securitatea
continentului; se prevedeau consultări, dacă unul din state ar percepe situaŃii
care ar crea pericole potenŃiale pentru securitatea sa.
Prin aceasta a crescut influenŃa politică a NATO; totodată, PfP a
reprezentat şi un cadru de pregătire pentru ca unele state să devină membre.
În centrul şi Sud-Estul Europei au fost create mai multe organizaŃii
internaŃionale, expresie a nevoii de cooperare după o perioadă în care acest
lucru nu era posibil decât în anumite limite. Au luat fiinŃă astfel IniŃiativa
Central Europeană(ICE), grupând Italia, Austria şi state central şi Sud-Est
europene, Acordul privind comerŃul liber în zona Europei Centrale(CEFTA),
grupând Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România şi Bulgaria,
OrganizaŃia pentru Cooperare Economică în zona Mării Negre
(OCEMN),Procesul de Cooperare Sud-Est Europeană(SEECP), Procesul de
stabilitate şi bună vecinătate în Sud-Estul Europei(Procesul Royaumont),
IniŃiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei(SECI), Reuniunile Miniştrilor
Apărării din Sud-Estul Europei(SEDM), Procesul de Cooperare
Dunăreană(DCP).
Între acestea, menŃionăm procesul de Cooperare Sud-Est
Europeană, structură regională, care şi-a propus în principal să sprijine şi să
favorizeze integrării europene a statelor din zonă. A început prin organizarea
unor reuniuni ale miniştrilor afacerilor externe, prima în 1966 la Sofia. Are
ca document de bază Carta relaŃiilor de bună vecinătate, stabilitate şi
cooperare în Europa de Sud-Est, semnmată la Bucureşti la 12 februarie
2000. Statele participante la SEECP sunt Albania, Bulgaria, Grecia,
Macedonia, Serbia şi România, iar din 2001 şi Bosnia-HerŃegovina.
Principalul for politic al SEECP este reuniunea la nivel înalt a şefilor de stat
şi de guvern; au loc de asemenea reuniuni anuale ale miniştrilor de externe şi
ale funcŃionarilor superiori din aceste ministere. CroaŃia participă ca
observator, Republica Moldova ca invitat special şi ca invitaŃi organizaŃii
internaŃionale ca UE, OSCE, ICE, OCEMN, Consiliul Europei, ONU, CEE-
ONU, OMC, BERD, Banca Mondială, Banca Europeană de InvestiŃii.
Rămâne de văzut cum va evolua cooperarea balcanică după
proclamarea independenŃei Kosovo, în condiŃiile în care acesta nu este
recunoscut ca stat de unele state din zonă, iar altele vor insista pentru
acceptarea acestuia în organismele balcanice.
2.Extinderea NATO în această perioadă, prin aderarea unor state din
Europa Centrală şi de Est, marchează în mod substanŃial evoluŃia alianŃei;
hotărârea de a primi aceste state s-a luat în anii 92-93, pe baza concepŃiei că
este o alianŃă deschisă(art.10 din tratatul de la Washington).
Au fost formulate următoarele criterii pentru admiterea în NATO:
-înfăptuirea de reforme care să asigure dezvoltarea democratică, statul de
drept, respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale;
-înfăptuirea de reforme care să ducă la existenŃa unei economii de piaŃă;
-existenŃa unor relaŃii bune cu statele vecine;
-realizarea controlului civil asupra forŃelor armate;
-asigurarea interoperabilităŃii forŃelor armate naŃionale cu armatele Ńărilor
NATO, ca şi pe planul organizării şi înzestrării cu armament.
Rusia a fost împotriva extinderii NATO văzând în aceasta un
pericol pentru securitatea sa; dar Rusia nu s-a putut opune voinŃei statelor
din Europa Centrală şi de Est şi nu putea înfrunta NATO. AlianŃa a Ńinut
seama de sensibilităŃile Rusie; PfP a fost o perioadă de temporizare,
extinderea s-a făcut pe etape, iar raporturile Rusiei cu NATO au fost
consacrate într-un Act fondator din 1997, pe baza căruia s-a creat un
Consiliu NATO-Rusia, asigurând Rusiei un dialog constant şi consultări cu
alianŃa, precum şi o prezenŃă la comandamentul NATO. La 26 mai 2006 s-a
încheiat un nou acord privind unele relaŃii de cooperare între NATO şi
FederaŃia Rusă.
A fost prevăzută admiterea statelor interesate în valuri; pentru
primul val au fost preferate Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria, care au şi fost
invitate la Summit-ul de la Madrid din 1997. documentul de la Madrid
nominaliza România şi alte state pentru al doilea val de extindere, acesta a
fost stabilit la Praga în 2002, România devenind membră a NATO în 2004.
România şi alte state din Europa de Est erau, după dispariŃia
tratatului de la Varşovia, pe care ele au dorit-o, într-un vid de securitate;
Ńinând seama de zona în care erau situate şi de experienŃa lor istorică, ele nu
au optat pentru un statut de neutralitate, deşi existau precedente de state
neutre care deveniseră membrii ai UE fără a fi membri ai NATO.
Argumentul de bază era evoluŃia imprevizibilă din spaŃiul fost
sovietic şi faptul că structurile euro-atlantice erau singurele considerate în
măsură să asigure pacea şi securitatea pe continent şi să le apere securitatea.
Extinderea NATO are consecinŃe profunde şi de durată asupra
situaŃiei politice şi securităŃii europene, inclusiv posibila apariŃie a unei noi
diviziuni a continentului. A rămâne în afara alianŃei poate provoca însă nu
numai frustrări, dar şi rămânerea într-o zonă gri, caracterizată adesea ca zonă
de instabilitate. ExperienŃa a arătat că existenŃa unor frontiere garantate şi a
altora negarantate a dus la instabilitate şi conflicte.
România a participat de la început la activităŃile COCONA, a
semnat PfP şi s-a manifestat activ în programele respective; opŃiunea pentru
NATO a fost sprijinită de toate forŃele politice. Pregătirea s-a desfăşurat în
paralel cu eforturile de integrare în UE; erau direcŃii fundamentale în în
politica externă,menite să promoveze interese fundamentale ale poporului
român, inclusiv cele de securitate. În 1999 s-a adoptat Strategia de securitate
naŃională a României, pe baza opŃiunii clare de aderare la NATO şi UE. În
2001 partidele politice au semnat DeclaraŃia pentru aderarea NATO,
subliniind că România este pregătită să promoveze şi să apere valorile
democratice care stau la temelia comunităŃii nord-atlantice.
Integrarea presupune, desigur, angajamente şi obligaŃii, dar rămâne
câmp de manifestare şi de exprimare a voinŃei; nu este vorba de o sumă
mecanică, care acŃionează orbeşte; România va putea să nu să se lase
antrenată în acŃiuni politico-militare contrare intereselor sale, aşa cum fac şi
alte state membre ale alianŃei sau ale UE.
În paralel cu extinderea, s-a pus şi problema evoluŃiei conceptului
strategic al ONU, în special pentru a integra prevenirea conflictelor şi
gestiunea crizelor, menŃinerea legăturii transatlantice şi dezvoltarea
identităŃii europene de securitate şi de apărare în cadrul NATO, apoi pentru
a face faŃă noilor ameninŃări la adresa securităŃii, mai ales terorismului şi
diseminării armelor de distrugere în masă.
În acelaşi context s-a pus şi problema raporturilor NATO cu Uniunea
Europei Occidentale, din ce în ce mai mult cu Uniunea Europeană, şi cu
OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
UEO s-a constituit în 1954, cu participarea FranŃei, Germaniei,
Italiei, Angliei şi Ńărilor din Benelux, după ce FranŃa refuzase crearea unei
ComunităŃi Europene de Apărare, cu refacerea armatei germane; participarea
Germaniei la UEO a fost acceptată cu condiŃia de a nu avea o armată de
peste 12 divizii, a nu avea un stat major general propriu, a nu produce şi a nu
achiziŃiona armament nuclear, chimic sau bacteriologic şi de a nu produce
anumite armamente ofensive. Aceste restricŃii vor fi ridicate în 1986, cu
excepŃia celei privind armele nucleare, chimice şi bacteriologice. UEO îşi
propunea să contribuie la integrarea politică, economică şi militară a Europei
occidentale; avea şi clauze de asistenŃă militară contra agresiunii. O bună
perioadă a avut ca rol numai dezvoltarea mecanismului de consultări,
competenŃele sale în domeniul militar fiind preluate de NATO. Din 1984 a
fost reactivată, la iniŃiativa FranŃei, ca urmare a reuniunii de la Roma a
miniştrilor apărării. În 1990 au fost primite ca membri Spania şi Portugalia,
iar în 1992 Grecia. În 1992, miniştrii de externe şi cei ai apărării ai statelor
membre au adoptat DeclaraŃia de la Petersberg, care stabilea misiunile pe
care UEO le va întreprinde: misiuni umanitare şi de salvare,misiuni de
menŃinere a păcii, misiuni de menŃinere a păcii, misiuni de prevenire şi de
gestiune a crizelor. Va evolua ulterior în strânsă legătură cu dezvoltarea
comunităŃilor europene; va fi considerată, după 1992, ca braŃul înarmat al
Uniunii Europene şi pilon european al NATO; a adoptat o atitudine deschisă
faŃă de statele Europei de Est; în 1994 acestea deveneau „parteneri asociaŃi”
ai UEO. La începutul secolului XXI practic UEO s-a integrat în structurile
comunitare, în componenta de securitate şi apărare a UE.
La reuniunea Consiliului de miniştri al UEO de la Marsilia din 2ooo
s-a decis ca organizaŃia să-şi înceteze activitatea de gestionare a crizelor,
rămânând doar depozitara garanŃiei din tratatul de la Bruxelles contra unei
agresiuni în Europa şi ca din 2001 Uniunea Europeană să preia funcŃiile
active ale UEO. Dezvoltarea politicii externe şi de apărare a Uniunii
Europene şi crearea forŃelor sale proprii a făcut necesare noi eforturi pentru
coordonarea politicilor de securitate ale NATO şi Unuinii Europene.

EvoluŃii ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeană de asemenea a întreprins un vast proces de

extindere (în 1973 Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca; în 1981 Grecia; în
1986 Spania şi Portugalia; în 1995 Austria, Finlanda şi Suedia; în 2004
Malta, Cipru, Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia
şi Lituania, iar în 2007 România şi Bulgaria), numărând în prezent 27 state
membre, continuă negocieri de aderare cu CroaŃia şi Turcia şi pregăteşte,
prin acorduri de asociere şi programe de asistenŃă, aderarea altor state.
Depăşirea războiului rece a dat impulsuri procesului de integrare regională şi
sub-regională, ca modalitate de adâncire a cooperării economice şi de
asigurare a stabilităŃii politice, a unor relaŃii de încredere şi bună vecinătate.
Au luat fiinŃă organisme sub-regionale ,ca OCEMN, CEFTA, Consiliul
statelor riverane la Marea Baltică, ICE, Pactul de stabilitate Sud-Est
european şi altele. Pe alte continente s-au format Uniunea Africană, care îşi
propune să realizeze integrarea pe etape, în termen de 34 ani, Comunitatea
Andină şi Mercosur în America Latină, NAFTA în America de Nord şi altele
mai puŃin ambiŃioase.
Uniunea Europeană a dezvoltat şi perfecŃionat sistemul unic de
instituŃii-Parlamentul European, organism ales prin vot universal de cetăŃenii
UE, cu competenŃe largi mai ales în domeniile legislativ şi bugetar, Consiliul
de miniştri, care reprezintă guvernele statelor membre, Comisia Europeană,
formată din comisari desemnaŃi de guverne şi aprobaŃi de Parlament, care
reprezintă interesul general comunitar, şi Curtea Europeană de JustiŃie,
organism judiciar cu largi competenŃe de a judeca orice cauze privind
aplicarea tratatelor şi a dreptului comunitar în general.
S-a format şi se dezvoltă dreptul comunitar, ca ordine juridică
integrată în sistemele juridice naŃionale ale statelor membre, dar care
primează faŃă de legile naŃionale şi este de aplicare directă pe teritoriul
statelor membre. Curtea are un rol deosebit în asigurarea interpretării şi
aplicării uniforme a dreptului comunitar.
În ultimii ani s-a pus problema reformării interne a UE, ca urmare
a extinderii la 27 state membre şi a noilor probleme pe care le ridică
procesul integrării. Uniunea se dezvoltă ca uniune de state, cu elemente de
confederaŃie; unele state membre se pronunŃă pentru o uniune de state
suverane care cooperează în cadrul comunitar într-o dinamică sta-uniune,
care să le permită să-şi păstreze individualitatea şi specificul; altele se
pronunŃă pentru o structură federativă, numită adesea Statele Unite ale
Europei, ceea ce ar presupune şi un guvern, un preşedinte cu poziŃie de şef
de stat ales prin vot direct.
Politica externă şi de securitate comună este un domeniu pe care
Uniunea l-a abordat mai târziu;este încă un proces interguvernamental, în
care se adoptă acŃiuni şi poziŃii comune; Uniunea tinde să dobândească şi o
anumită independenŃă şi libertate de mişcare în problemele europene de
securitate şi apărare, fără de care este incompletă şi nu ar fi un factor de luat
în seamă; în acest scop s-au făcut paşi spre constituirea unor forŃe armate
europene, iniŃial sub denumirea IdentităŃii Europene de Apărare în cadrul
NATO, apoi ca unităŃi şi forŃe care pot fi folosite şi ca forŃe participante la
acŃiuni ale NATO, dar şi în acŃiuni ale Uniunii Europene, cum s-a spus
separabile, dar nu separate. O politică comună de apărare presupune şi
programe ample de dezvoltare a industriei de apărare, un alt factor de
independenŃă; Uniunea Europeană a făcut unii paşi , este drept numai în
unele domenii, şi în această direcŃie.
Necesitatea unei reforme apare şi în domeniile pieŃei agricole
comune, care cuprinde masive subvenŃii acordate fermierilor, fondurilor
structurale, al bugetului şi contribuŃiilor diferitelor state. Moneda unică,
Euro, nu a dus la o mai strânsă coordonare a politicilor economice, bugetare
şi fiscale; pactul de stabilitate convenit în acest domeniu în 1995 a fost pus
în dificultate ca urmare a deficitelor Germaniei şi FranŃei. Marea Britanie,
Danemarca şi Suedia rămân încă în afara sistemului şi se apreciază că Euro
nu a ajuns încă să concureze dolarul ca monedă de rezervă.
O problemă importantă a apărut cu privire la ponderea şi locul
Germaniei în instituŃiile şi în funcŃionarea Uniunii în general; există
preocuparea celorlalte state să nu i se acorde un rol preponderent. După
primirea celor 12 state mici şi mijlocii, a apărut posibilitatea constituirii unor
majorităŃi formate din aceste state şi a punerii statelor mari în minoritate;
pentru a răspunde acestei eventualităŃi, s-a adoptat principiul dublei
majorităŃi, în sensul că nu este necesară numai majoritatea voturilor
prevăzută de tratat, ci şi o majoritate a populaŃiei Uniunii, pentru luarea unor
decizii în probleme importante.
Tratatul de la Nisa a soluŃionat unele din aceste probleme, de
exemplu pe cea a compoziŃiei Comisiei europene; aceasta va fi formată până
în 2014 din câte un comisar din fiecare stat membru, apoi va fi formată
dintr-un număr de comisari reprezentând 2/3 din statele membre, numiŃi prin
rotaŃie. Alte probleme au fost rezolvate prin Tratatul de reformă, semnat de
şefii de stat şi de guvern ai celor 27 state membre la 13 decembrie, la
Lisabona, inclusiv cea a votului cu dublă majoritate. Tratatul de la Lisabona,
ultimul din seria tratatelor care au jalonat integrarea europeană, urmează a fi
ratificat şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009.
România a devenit membru al UE începând cu 1 ianuarie 2007,
după negocieri laborioase, începute în 1999. Mai întâi s-a pus problema
respectării criteriilor stabilite de Uniune, la Copenhaga în 1993 şi la Madrid
în 1995, privind respectarea principiilor democraŃiei reprezentative,
respectarea drepturilor omului şi protecŃia minorităŃilor, iar în domeniul
economic existenŃa unei economii de piaŃă funcŃionale, a capacităŃii de a
face faŃă presiunii concurenŃei şi de a-şi asuma obligaŃiile care decurg din
aderare. Negocierile s-au încheiat în decembrie 2004, iar tratatul de aderare a
fost semnat la 25 aprilie 2005; tratatul prevede obligaŃiile României de a
respecta acquis-ul comunitar-tratatele şi normele comunitare adoptate până
la data când va deveni parte, precum şi clauze tranzitorii, acordând României
unele termene până la care va adopta măsuri pentru aplicarea unora din
obligaŃiile care decurg din calitatea de membru.
De la 1 ianuarie 2007 România face deci parte din marea familie a
statelor europene membre ale Uniunii. Aceasta pune Ńara noastră într-o altă
situaŃie politică şi economică, având noi obligaŃii în plan internaŃional, dar o
poziŃie nouă, mult întărită, ca urmare a apartenenŃei la o grupare economică
şi politică de această anvergură.

OSCE în perioada post-război rece.

OSCE, până în 1994 CSCE, creată pe baza Actului final semnat la

Helsinki la 1 august 1975, este o structură de promovare a securităŃii prin
cooperare, grupează în prezent 57 state, la statele semnatare ale Actului final
din 1975 adăugându-se statele formate ca urmare a dizolvării URSS,
Yugoslaviei şi Cehoslovaciei şi acoperind o zonă geografică întinsă pe
continentele Europa şi America de Nord, iar cu Rusia, până la Vladivostok.
Activitatea sa, până în 1990, a contribuit la erodarea politicilor de
bloc, iar componenta umană a contribuit la subminarea şi prăbuşirea
sistemelor totalitare. La summitul CSCE de la Paris, din 1990, au fost
adoptate, în acelaşi timp cu Carta pentru o nouă Europă, unele tratate
importante în domeniul militar, cum sunt Tratatul privind forŃele armate
convenŃionale în Europa (care a stabilit o reducere a armamentelor clasice
terestre şi aeriene în centrul Europei şi un sistem de verificare), pe care
Rusia a anunŃat recent că îl denunŃă, ca urmare a plasării unor forŃe ale
NATO mai aproape de graniŃele sale. Au fost semnate, de asemenea
Tratatul privind regimul de cer deschis şi Documentul privind armele mici şi
armamentele uşoare. Un acord din 1992 s-a referit la reducerea în zona
Europei centrale a efectivelor militare, iar un alt acord din 1999 a prevăzut o
reducere suplimentară de 10% a armamentelor. Au fost puse şi bazele
instituŃionalizării procesului, convenindu-se asupra reuniunilor periodice la
nivelul şefilor de stat şi de guvern, ale miniştrilor afacerilor externe şi ale
unui comitet al înalŃilor funcŃionari, asupra unui secretariat permanent, a
unui centru pentru prevenirea conflictelor şi aq unui birou pentru alegeri
libere.
Din 1992 se reuneşte Adunarea parlamentară a CSCE, iar în 1992
a fost semnatun acord prin care au fost create un tribunal de arbitraj şi o
comisie de conciliere pentru reglementarea diferendelor între statele
participante.
În 1994, la summitul de la Budapesta aceste structuri au fost
oficial stabilite, ca şi denumirea de OrganizaŃie pentru Securitatea şi
Cooperarea în Europa; totodată, a fost adoptat Codul de conduită privind
aspectele militare ale securităŃii.
În 1999, summit-ul OSCE de la Istanbul a adoptat Carta asupra
syecurităŃii europene, care prevede creşterea rolului organizaŃiei în
operaŃiunile de menŃinere a păcii, cooperarea cu alte organizaŃii, crearea
unor Echipe pentru Cooperare şi AsistenŃă de Specialitate Rapidă(REACT)
pentru a acorda asistenŃă civilă în teren şi alte măsuri practice de natură să
dezvolte capacităŃile sale de acŃiune în operaŃiunile pe care le întreprinde.
În prezent, rolul OSCE în materie de securitate vizează mai ales
prevenirea conflictelor, gestiunea crizelor şi reconstrucŃia post-conflict;
acordă o atenŃie deosebită promovării instituŃiilor democratice şi protecŃiei
drepturilor omului. În acest scop, se distinge prin trimiterea de misiuni în
statele membre, pentru a le sprijini; asemenea misiuni au fost trimise în
Kosovo, Bosnia Hertzegovina, Macedonia, Sandjak, Georgia, Republica
Moldova, Estonia,Tadjikistan, Nagorno-Karabah şi Cecenia.
Este evident că preocupările sale coincid cu unele din cele de pe
agenda NATO; între ele s-au stabilit raporturi de colaborare, nu de
subordonare; OSCE rămâne însă o structură care promovează securitatea
prin mijloace politico-diplomatice, în timp ce NATO dispune şi de mijloace
militare. Atât NATO, cât şi UE, având mijloace militare şi economice
importante, tind însă să marginalizeze OSCE, să-i atribuie un rol subaltern,
limitat.
FederaŃia Rusă susŃine însă că OSCE trebuie să fie cea mai
importantă organizaŃie de menŃinere a securităŃii în Europa şi a propus chiar
un Consiliu de Securitate la nivel european. O serie de dificultăŃi au apărut
în ultimii ani în funcŃionarea OSCE, deoarece FederaŃia Rusă, folosind
regula consensului şi sprijinită de unele state din Asia Centrală, consideră că
organizaŃia se ocupă exclusiv de situaŃii din fosta URSS şi din Europa de
Est, ignorând situaŃii similare din Europa occidentală; este o reacŃie la faptul
că SUA şi UE tind să dirijeze activitatea OSCE în direcŃii conforme cu
politica lor externă şi dispun de o majoritate de sprijin.

SecŃiunea a 3-a- Conflicte ale perioadei post-război rece.

În această perioadă au apărut conflicte în care au fost implicate

mari puteri; în 1990 Irakul a invadat Kuweitul, urmărind să obŃină resurse
petroliere mai mari şi o ieşire la mare mai largă: Se pare că Saddam Husein a
crezut că sfârşitul războiului rece îi dădea, ca putere regională, mai mare
libertate de acŃiune. SUA au reacŃionat cu duritate, deoarece nu puteau
accepta ca o mare regiune petrolieră să cadă în mâinile unei puteri cu care
era în conflict şi pentru că era prima ocazie de a modela noua ordine
internaŃională.
Consiliul de Securitate a condamnat ocupaŃia şi a cerut retragerea
forŃelor irakiene; a urmat riposta unei coaliŃii de state, inclusiv state arabe,
în ianuarie 1991, autorizată de Consiliul de Securitate al ONU, care a
eliberat Kuweitul, dar nu a afectat regimul Saddam Husein; Irakul a
bombardat Israelul, pentru a transforma războiul în conflict arabo-israelian,
dar Israelul nu a reacŃionat; forŃele americane au rămas în zonă, iar Irak şi
Kuweit nu s-au reconciliat. SUA nu au dorit să ducă războiul până la
răsturnarea lui Saddam Husein, pentru a nu provoca dislocarea statului prin
separarea Kurzilor şi ŞiiŃilor, creind dificultăŃi pentru Turcia şi oferind
Iranului posibilităŃi de a-şi extinde influenŃa în zonă. Prin rezoluŃia
Consiliului de Securitate 687 din 1991, au fost impuse Irakului numeroase
obligaŃii, în materie de frontieră, de dezarmare, de despăgubiri, ca şi un
embargou economic şi financiar.
Pe de altă parte, destrămarea URSS a deschis conflicte între
foste republici (Armenia şi Azerbaidjan) sau în interiorul lor (Georgia,
Republica Moldova, FederaŃia Rusă). În 1991 începeau războaiele din
Yugoslavia, care se vor întinde pe un deceniu.
1. În acest context, cazul Kosovo merită o atenŃie deosebită, ca
moment distinct în procesul reaşezării raporturilor de forŃe în Europa.
ConstituŃia yugoslavă din 1974 acorda autonomie Kosovo şi
Voivodinei; erau tratate chiar la egalitate cu cele 5 republici, având prin
rotaŃie preşedinŃia federaŃiei; după moartea lui Tito şi eşecul autogestiunii,
au apărut tendinŃe separatiste, centrifuge; încercarea Belgradului de a le opri
cu forŃa a eşuat. Alegerile organizate în 199o au adus la putere în republici
formaŃii politice care doreau independenŃa; referendumuri organizate în
acelaşi an confirmă această tendinŃă. CroaŃii şi slovenii au cerut autonomie
totală, în timp ce Belgradul a anulat autonomia Kosovo şi a Voivodinei.
Slovenia şi-a proclamat independenŃa la 25 iunie 1991, urmată de CroaŃia,
Bosnia şi Macedonia. Guvernul federal a reacŃionat violent; în Slovenia
războiul a durat 3 săptămâni, în CroaŃia mai mult, până ce sârbii au ocupat
Kraina şi Slavonia, la care au renunŃat însă după lupte crâncene cu o armată
croată dotată de unele din statele vest-europene. TendinŃele centrifuge ale
Sloveniei şi CroaŃiei au fost în mod evident sprijinite din afară de unele state
europene; a fost decisivă recunoaşterea lor de Germania şi alte state
europene la sfârşitul anului 1991. O conferinŃă europeană pentru pace,
transformată apoi în conferinŃă internaŃională pentru pace în fosta
Yugoslavie, nu a dus la rezultate.
În Bosnia a urmat războiul între cele trei grupuri naŃionale: sârbi,
musulmani şi croaŃi, care a devenit tot mai dur şi a dus la împărŃirea Ńării, în
ciuda prezenŃei unor forŃe ale ONU şi a medierii UE. Separarea Bosniei-
Hertzegovina a fost sprijinită de state islamice. După semnarea Acordului de
la Dayton în 1995, trupele NATO au preluat misiunea de a stabiliza situaŃia
în această Ńară. Consiliul de Securitate a autorizat, prin rezoluŃia 1088 din
1996, forŃa de stabilizare condusă de NATO(SFOR) să aplice prevederile
militare ale acordului de la Dayton(separarea şi cantonarea forŃelor şi
asigurarea unui climat stabil pentru alegerile care urmau să aibă loc).
Misiunea NATO a încetat în 2004, fiind înlocuită de misiunea ALTHEA, a
Uniunii Europene. ForŃe ale NATO au fost trimise şi în Macedonia, de
asemenea înlocuite cu forŃe ale Uniunii Europene în 2003.
Radicalizarea albanezilor din Kosovo s-a petrecut, de asemenea,
în condiŃiile unor semnale de sprijin primite din afară.
În 1989 Guvernul federal de la Belgrad a abrogat autonomia
albaneză, a declarat limba albaneză neoficială, a modificat programele
şcolare. Albanezii au încercat prin rezistenŃă paşnică să-şi câştige
independenŃa;În 1996 însă s-a format Armata de eliberare a Kosovo, care a
început să atace poliŃia sârbă şi treptat a ajuns să controleze circa 40% din
teritoriu; a urmat reacŃia forŃelor sârbe şi moartea a câteva mii de albanezi;
acŃiunile poliŃiei sârbe de a prelua zonele controlate de AEK au dus, între
1998-1999, la epurare etnică. Negocierile de la Rambouillet nu au dus la
rezultate; Belgradul nu a acceptat propunerea occidentalilor de a-şi retrage
forŃele, în schimbul încetării operaŃiunilor A.E.K., urmând să aibă loc un
referendum după trei ani.
Au avut loc, desigur, încălcări grave ale drepturilor omului de
ambele părŃi, purificare etnică, acte teroriste; asemenea situaŃii trebuie însă
rezolvate de comunitatea internaŃională conform principiilor dreptului
internaŃional şi cu implicarea mecanismelor ONU; ele nu trebuie să
reprezinte prilejuri sau pretexte pentru a impune unor state prin forŃă idei şi
poziŃii ale unor mari puteri.
IntervenŃia militară a NATO a culminat cu bombardamentele asupra
Yugoslaviei, timp de aproape trei luni; NATO a acŃionat cu de la sine putere,
deoarece rezoluŃia Consiliului de Securitate nu a autorizat folosirea forŃei
contra Yugoslaviei. Pentru statele din Europa Occidentală motivarea acŃiunii
a fost oprirea represiunilor la care era supusă populaŃia albaneză în Kosovo,
a epurării etnice şi evitarea acuzaŃiilor de incapacitate care le –au fost
adresate cu ocazia crizei bosniace; pe această bază s-a susŃinut că acŃiunea ar
fi justificată politic şi moral, dar ea nu a fost întemeiată pe Carta ONU.
Pentru SUA a fost totodată ocazia de a arăta că fără intervenŃia lor nu
puteau fi rezolvate problemele în Europa. Rusia, China şi opinia publică din
multe Ńări s-au opus bombardării Yugoslaviei, iar pe teren situaŃia a
continuat să fie încordată.
RezoluŃia 1244 a Consiliului de Securitate a stabilit ca măsuri
retragerea forŃelor yugoslave, preluarea controlului de forŃe sub controlul
ONU, o administraŃie a ONU pentru probleme militare şi civile; scopul
prevăzut era o autonomie substanŃială, cu respectarea integrităŃii
RFYugoslavia; se prevedea că linia politică de urmat în viitor era „standarde
înainte de statut”.
Belgradul şi-a retras trupele; s-au instalat trupe ale ONU de
menŃinere a păcii şi o administraŃie civilă a ONU. Deşi rezoluŃia Consiliului
de Securitate a sprijinit integritatea teritorială a Yugoslaviei, la 17 februarie
2008 a avut loc declararea unilaterală a independenŃei Kosovo, situaŃie care
echivalează cu ruperea unui teritoriu locuit de o minoritate dintr-un stat
suveran, situaŃie neacceptată de Serbia şi de alte state, inclusiv unele state
din Balcani. În Consiliul de Securitate nu a fost luată nici o decizie în
această privinŃă, rezoluŃia 1244 rămânând formal în vigoare.Aceasta arată
precaritatea situaŃiei, care poate fi sursă de noi conflicte, deşi multe state,
inclusiv SUA şi majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au
recunoscut noul stat. Nu a fost elaborată o constituŃie a noii formaŃii statale,
nu există „standarde” la care aceasta să se angajeze privind protecŃia
drepturilor omului, a minorităŃilor care trăiesc în zonă.
Cazul Kosovo ar trebui să nu se mai repete şi să nu fie în nici un caz
un precedent. Nu este exclusă însă posibilitatea ca grupări separatiste din
alte zone ale globului să invoce acest caz ca precedent pentru ca şi ele să-şi
declare unilateral independenŃa şi să pretindă să fie recunoscute ca state, cu
riscu de a provoca noi conflicte.
2.AcŃiunea militară a SUA şi Marii Britanii contra Irakului,
începută în 2003 şi aflată încă în curs, impune de asemenea o analiză atentă.
SUA au pus în discuŃie în Consiliul de Securitate al ONU situaŃia
din Irak, încercând să obŃină autorizarea unei acŃiuni de forŃă împotriva lui
Saddam Hussein; au invocat drept motive găzduirea şi sprijinirea de către
guvernul irakian a unor grupări teroriste Al- Qaida, care pregăteau atacuri
teroriste contra statelor occidentale şi existenŃa unor facilităŃi şi eforturi de a
produce arme de distrugere în masă( deşi inspectori ai ONU pe teren nu au
dovedit că ar exista asemenea instalaŃii). Consiliul de Securitate nu a fost în
măsură să adopte o decizie; au urmat bombardamentele asupra Irakului şi
apoi ocuparea acestuia.
Nici unul din argumentele utilizate de SUA pentru a declanşa
acŃiunea militară nu s-a dovedit întemeiat; preocupările care au prevalat în
2001 nu au mai fost luate în considerare; au urmat ani de confruntări cu forŃe
interne de rezistenŃă irakiene şi între suniŃi şi şiiŃi, care nu s-au încheiat nici
după 5 ani de la ocuparea Irakului; armata americană a pierdut peste 3 mii
oameni şi perspectiva de a se desprinde din acest focar nu se întrevede.
Conflictele inter-etnice(arabi şi kurzi) şi inter-confesionale( şiiŃi şi suniŃi)
rămân încă deschise şi soluŃiile promovate de coaliŃie, ca şi de noul guvern
irakian nu par să le fi atenuat. Se adaugă intervenŃii şi influenŃe din
afară(Iran, Turcia, Siria, Arabia Saudită). A apărut fenomenul de oboseală,
insatisfacŃie şi lipsă de convingere a altor state participante la forŃele din Irak
şi a început retragerea şi reducerea forŃelor pe bază de decizii
unilaterale(Spania, Italia, Bulgaria şi chiar Marea Britanie).
A fost o acŃiune care nu se întemeiază pe Carta ONU; spre
deosebire de 1991, nici un stat arab nu participă direct la acŃiunea militară
din Irak; state membre ale NATO ca FranŃa, Germania şi Belgia s-au opus
şi ca urmare nici în NATO nu s-a putut lua o decizie: s-au opus şi membri ai
Consiliului de Securitate, între care Rusia şi China.
Aceasta a produs o anumită criză la nivelul ONU şi al NATO şi în
general în sistemul relaŃiilor internaŃionale, care a lăsat urme adânci, deşi
SUA s-au străduit să liniştească statele vest-europene şi opinia publică
mondială. De asemenea, a cristalizat opoziŃia între statele membre ale UE
care vor să acŃioneze mai ales în cadrul NATO-Marea Britanie, Italia, state
din Europa centrală şi de Est-şi cele ca FranŃa şi Germania, care urmăresc să
dezvolte capacităŃi de acŃiune proprii ale UE.

SecŃiunea a 4-a-Preocupări în domeniul securităŃii;

concepŃii şi strategii

ONU în noile condiŃii.

ONU funcŃionează intr-un context diferit de cel în care a fost creată,

dar funcŃionează la fel, deşi parcurge un proces de adaptare la noile realităŃi;
este singura instituŃie de menŃinere a păcii cu vocaŃie de universalitate,
formată din 192 state membre. Numărul mare de conflicte locale inter-
etnice, inter-religioase şi altele a făcut să se dezvolte funcŃia de menŃinere a
păcii. Totodată, ONU încearcă să mobilizeze comunitatea internaŃională
pentru protecŃia mediului şi a drepturilor omului; rămâne o speranŃă pentru
multe popoare.
SUA şi alte puteri occidentale au faŃă de ONU o poziŃie ambivalentă;
pe de o parte doresc să o angajeze în direcŃia stabilirii unei noi ordini care să
consacre supremaŃia Vestului în treburile internaŃionale, pe de altă parte are
loc o marginalizare a ONU tocmai în domeniul menŃinerii păcii şi securităŃii,
SUA manifestând preferinŃa pentru acŃiuni ale NATO sau chiar individuale.
De asemenea, manifestă tendinŃa de a crea centre de decizie în afara ONU:
G7, G8, acum G20, sau în fosta Yugoslavie, pentru coordonarea poziŃiilor
marilor puteri, Grupul de legătură-SUA, Anglia, FranŃa, Germania, Italia şi
Rusia, ocolind Consiliul de Securitate.
Structura Consiliului nu este adecvată realităŃilor internaŃionale;
Germania şi Japonia sunt printre statele puternice, care nu sunt membri
permanenŃi; aspiră şi India, al doilea stat ca populaŃie şi mare putere în
ascensiune; aceste aspiraŃii se pot împlini doar prin reforma ONU.
Sesiunea mileniului din noiembrie-decembrie 2000, cu participarea
multor şefi de state şi guverne, a reafirmat valabilitatea principiilor Cartei , a
normelor pe baza cărora funcŃionează toate organele din sistemul ONU.
DeclaraŃia Mileniului, adoptată prin rezoluŃia 55/2 din 19 septembrie 2000
afirmă următoarele: „Noi ne angajăm să sprijinim toate eforturile pentru a
susŃine egalitatea suverană a statelor, respectul pentru integritatea lor
teritorială şi independenŃa lor politică, rezolvarea diferendelor prin mijloace
paşnice şi în conformitate cu principiile justiŃiei şi legii internaŃionale,
dreptul la autodeterminare a popoarelor care sunt încă sub dominaŃie
colonială şi ocupaŃie străină, neintervenŃia în treburile interne, respectul faŃă
de drepturile omului şi drepturi egale pentru toŃi, cooperarea în soluŃionarea
problemelor internaŃionale cu caracter economic, social, cultural sau
umanitar”.
Numeroase documente europene, inclusiv recente-cel adoptat de
Summit-ul OSCE de la Istanbul, Carta pentru securitate europeană, reafirmă
ataşamentul faŃă de principiile Cartei ONU, ale Actului final, ale Cartei de la
Paris din 1990.
Cu toate acestea, se încearcă diminuarea importanŃei respectării
principiului neintervenŃiei; se susŃine că s-ar impune, în anumite condiŃii, un
drept la ingerinŃă pentru protecŃia drepturilor omului, problemă care ar ieşi
de sub jurisdicŃia statelor şi ar trece sub răspunderea comunităŃii
internaŃionale. În acelaşi scop se încearcă ierarhizarea principiilor, susŃinând
că respectarea drepturilor omului ar fi un principiu supraordonat faŃă de
celelalte, ceea ce este contrar documentelor ONU şi ale OSCE. Aceste
tentative sunt direct legate de manifestările politicii de forŃă.
 Noi abordări privind protecŃia securităŃii.

În noile condiŃii, fiind pus să acŃioneze într-o lume diferită, NATO

şi-a propus redefinirea rolului său, ceea ce a necesitat adoptarea unui nou
concept strategic.
În anii 50-60 exista conceptul de „ripostă masivă”, ulterior denumit
şi „distrugere reciprocă”(MAD), bazat pe riposta masivă la un atac din
partea URSS; după criza rachetelor din Cuba, în 1967 NATO a adoptat
conceptul strategic al „ripostei flexibile”, care presupunea angajarea
folosirea mijloacelor militare, inclusiv a armelor nucleare, în funcŃie de
amploarea şi natura atacului din partea Estului; acest concept va rămâne în
vigoare până la încetarea războiului rece. La Summit-ul de la Roma, din
1991, se elabora un nou concept strategic; acesta includea menŃinerea
capacităŃii de apărare împotriva unui atac armat, dar şi acŃiunea de
promovare a securităŃii în întreaga Europă prin cooperare cu partenerii din
Est; ulterior, acest concept a inclus şi acŃiuni militare în afara teritoriului
statelor membre, care urmăreau menŃinarae securităŃii pe continent, dar care
nu erau răspuns la un atac armat contra unuia din ele; motivaŃia noii
concepŃii era că securitatea europeană este indivizibilă şi orice conflict
apărut pe continent poate pune în pericol şi securitatea statelor membre. În
lumina acestui conflict, NATO a intervenit militar în unele conflicte din
spaŃiul yugoslav, mai întâi în Bosnia Hertzegovina, apoi în Kosovo.
IniŃial se presupunea că angajarea în operaŃiuni dincolo de aria sa de
acŃiune va avea loc la solicitarea ONU, deoarece nu era un act de
autoapărare; aşa a avut loc angajarea NATO în Bosnia-Hertzegovina; apoi
NATO a început să acŃioneze singur, fără conducerea acŃiunii de către
Consiliul de Securitate. După câŃiva ani, pentru a evita situaŃia în care ONU
nu ar putea lua o decizie, au apărut cazurile în care NATO a hotărât să
acŃioneze fără un mandat al ONU.
Se consideră că Summit-ul NATO de la Washington, din 1999, a
hotărât în acest sens, deşi formularea folosită pentru a redefini conceptul
strategic, în fapt a redefini raporturile dintre NATO şi ONU, este ambiguă,
referindu-se la cooperarea cu ONU în acŃiunile de menŃinere a păcii. Dar
potrivit Cartei nu este vorba de cooperare, ci de răspundere pentru luarea
deciziei, care revine Consiliului de Securitate, după care desigur se pune
problema cooperării cu toŃi cei care pot concura la îndeplinirea ei..
DificultăŃile vor apare cu ocazia declanşării celui de al doilea război
contra Irakului în 2003, când nu s-a putut obŃine o autorizare a Consiliului
de Securitate şi nici în cadrul NATO nu s-a realizat consensul pentru o
acŃiune militară contra regimului de la Bagdad, ca urmare a vetou-lui opus
de FranŃa şi Belgia, sprijinite de Germania; SUA, împreună cu unii aliaŃi au
recurs la o acŃiune militară unilaterală.
Începutul secolului XXI a fost marcat de evenimentele teroriste
din 11 septembrie 2001 din SUA, 11 martie 2004 la Madrid, 1 septembrie
2004 la şcoala din Beslan, FederaŃia Rusă, din 7 iulie 2005 la Londra şi
altele în Egipt, Turcia şi Pakistan. Acestea au plasat terorismul în primul
plan al ameninŃărilor contra securităŃii şi au determinat adoptarea unor
politici şi acŃiuni, atît de către state individual cît şi de alianŃe şi organisme
internaŃionale, care aveau să influenŃeze profund relaŃiile internaŃionale.
În primul rînd NATO a invocat pentru prima dată articolul 5 din
Tratatul de la Washington, considerînd actul terorist ca un atac armat care
conferă dreptul la autoapărare individuală şi colectivă; Consiliul de
Securitate a adoptat de asemenea o rezoluŃie în acest sens; pe această bază
s-a declanşat operaŃiunea militară contra regimului talibanilor în Afganistan,
cu participarea forŃelor NATO şi ale altor state, care a dus la înlăturarea
guvernului condus de aceştia, dar nu şi la stabilizarea acestei Ńări;
operaŃiunea în Afganistan continuă, fără a se întrevedea un rezultat care să
permită desprinderea forŃelor NATO din zonă.
Consiliul NATO a reŃinut ca principale riscuri şi ameninŃări ale
securităŃii, cu ocazia summit-ului de la Washington din 1999, următoarele:
-posibilitatea apariŃiei unor crize regionale la periferia alianŃei,
susceptibile de a evolua rapid;
-confruntarea unor Ńări din regiunea euro-atlantică şi din zonele
învecinătate cu grave dificultăŃi economice, sociale şi politice;
-instabilităŃi locale sau regionale, ca urmare a unor rivalităŃi
etnice şi religioase, litigii teritoriale, violări ale drepturilor omului sau
dezmembrări ale statelor, care pot evolua spre crize punând în pericol
stabilitatea regională şi pot genera conflicte armate care se pot extinde în
statele vecine, inclusiv în Ńări membre ale NATO;
-extinderea unor puternice forŃe nucleare în exteriorul alianŃei;
-proliferarea armelor nucleare, bacteriologice şi chimice şi a
vectorilor de utilizare a acestora;
-răspândirea la scară mondială a tehnologiei de vârf care poate
servi la producerea unor noi sisteme de armamente ofensive şi defensive
foarte performante;
-posibilitatea unor state, dar şi a unor adversari alŃii decât statele,
de a executa operaŃiuni de perturbare a sistemelor informaŃionale ale
alianŃei;
 -acte teroriste, de sabotaj, proliferarea crimei organizate, blocarea
aprovizionării cu resurse vitale, mari mişcări necontrolate ale populaŃiei,
rezultate din conflicte armate.
Consiliul NATO a adoptat în aprilie 2004 DeclaraŃia cu privire la
terorism, semnată de miniştrii de externe. De asemenea, reuniunile NATO
la nivel înalt de la Praga din 2002 şi Istanbul din 2004 au adoptat strategia de
securitate a alianŃei în afara spaŃiului euro-atlantic, respectiv a apărării
statelor membre contra terorismului oriunde în lume unde o cer interesele
statelor membre. Aceasta extinde fără limite aria de acŃiune a alianŃei. Pe
această bază se desfăşoară operaŃiunea Active Endeavour, în Marea
Mediterană, constând în prezenŃa navelor militare ale unor state membre ale
alianŃei şi partenere (inclusiv Rusia şi Ucraina) care pot controla orice nave
pentru a verifica dacă transportă armament, explozivi sau alte substanŃe care
pot fi folosite în scopuri teroriste. SUA au invocat lupta împotriva
terorismului şi în cazul acŃiunii militare din Irak în 2003. Este evident că
după 11 septembrie 2001 SUA sunt tentate să recurgă tot mai mult la
acŃiunea militară unilaterală şi să repună în discuŃie multilateralismul, atunci
când nu pot obŃine o decizie în cadrul Consiliului de Securitate al ONU şi
chiar când nu obŃin acordul în cadul Consiliului NATO. În ciuda acŃiunilor
militare din Kosovo şi Afganistan, unitatea din cadrul NATO pare să fie mai
slabă.
Modul cum au decurs şi decurg operaŃiunile în Afganistan şi Irak
şi daunele pe care acestea le-au adus prestigiului puterii americane ar trebui
să determine revenirea la o abordare multilaterală a crizelor şi acŃiunilor de
răspuns, cel puŃin în cadrul NATO.
Uniunea Europeană a adoptat de asemenea în 2003 o Strategie de
securitate, care prevede posibilitatea acŃiunii cu orice mijloace în sprijinul
unui stat membru contra atacurilor teroriste, dar pe teritoriul acestuia. În
martie 2004, Consiliul European a adoptat DeclaraŃia privind combaterea
terorismului, cuprinzând asigurarea că statele membre vor acŃiona împreună
în situaŃia în care unul din ele va fi victima unui atac terorist, cu mobilizarea
tuturor mijloacelor disponibile, inclusiv cele militare. Strategia Uniunii
prevede posibilitatea unei acŃiuni militare în afara teritoriului statelor
membre, dar pe baza principiilor Cartei ONU, în cadrul unei abordări
multilateraliste.
Uniunea Europeană consideră, potrivit documentului denumit „”A
Secure Europe in a Better World”, adoptat în 2003, ca principale ameninŃări
la adresa securităŃii statelor membre următoarele categorii de acte:
-terorismul, Europa fiind Ńintă şi bază pentru astfel de
ameninŃări;
 -proliferarea armelor de distrugere în masă, riscul potenŃial cel
mai serios;
-conflictele regionale, atât cele din imediata vecinătate, cât şi
cele din zone mai îndepărtate;
-instabilitatea statală, constând în proasta guvernare, corupŃie,
abuzul de putere, instituŃii slabe, conflicte civile care slăbesc autoritatea din
interior, ceea ce poate duce la state eşuate;
-crima organizată, Europa fiind un obiectiv principal pentru
aceasta, cu manifestări transnaŃionale: trafic de droguri, de fiinŃe umane, de
arme, bani, migraŃia ilegală.
Obiectivele urmărite de Uniunea Europeană sunt: contribuŃia la
stabilitatea şi buna guvernare în vecinătatea apropiată; edificarea unei ordini
internaŃionale bazată pe un multilateralism eficient; un răspuns adecvat
vechilor şi noilor ameninŃări.
Tratatul Uniunii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie
2007 cuprinde prevederi importante, care pot avea efecte pe termen lung
privind participarea Uniunii Europene la raporturile internaŃionale, inclusiv
în probleme de securitate şi apărare, în Europa şi în întreaga lume. Tratatul
extinde competenŃa Uniunii la toate chestiunile privind securitatea Uniunii,
inclusiv definirea treptată a unei politici comune de apărare care poate
conduce la o apărare comună şi prevede în acest scop asigurarea unei
capacităŃi operaŃionale bazată pe mijloace civile şi militare, la care Uniunea
poate reucrge în cadrul misiunilor în afara sa pentru a asigura menŃinerea
păcii, prevenirea conflictelor şi întărirea securităŃii internaŃionale, în
conformitate cu principiile Cartei ONU. Misiunile la care Uniunea poate
recurge includ acŃiunile comune în materie de dezarmare, misiunile
umanitare şi de evacuare, misiunile de consiliere şi de asistenŃă în probleme
militare, misiunile de prevenire a conflictelor şi de menŃinere a păcii,
misiunile forŃelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de
restabilire a păcii şi operaŃiunile de stabilizare după încetarea conflictelor.
Se prevede de asemenea că, în cazul în care un stat membru ar
face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state
membresun obligate să îi acorde ajutor şi asistenŃă prin toate mijloacele de
care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU. Este o clauză de
asistenŃă mutuală a statelor membre împotriva unui atac armat din afară.
Între SUA şi statele membre ale Uniunii Europene există o
puternică relaŃie transatlantică, bazată pe aceleaşi valori democratice, pe
interese comune şi pe experienŃa comună a cooperării de peste 50 ani în
cadrul NATO; acestea sunt mai puternice decât divergenŃe sau abordări
diferite care pot apareîn legătură cu o situaŃie sau alta. Securitatea Europei
depinde încă din multe puncte de vedere de relaŃia transatlantică, iar SUA au
nevoie, pentru promovarea intereselor lor globale, de cooperarea
principalelor state europene. Este, prin urmare, interesul comun ca NATO şi
Uniunea Europeană să coopereze în problemele menŃinerii securităŃii în
Europa şi în plan global
Unele organizaŃii internaŃionale care se ocupă şi de menŃinerea
securităŃii în zonele geografice respective(OSCE, ASEAN) au acceptat o
abordare cuprinzătoare a securităŃii, cu privire la mai multe domenii ale
vieŃii internaŃionale în care pot apare ameninŃări la adresa securităŃii, şi
anume:
-securitatea politică, care poate fi ameninŃată de instabilitate
politică internă, de eşecul statului de a îndeplini funcŃii esenŃiale, de acte de
terorism, de încălcări grave ale drepturilor omului şi alte situaŃii de acest
gen;
-securitatea economică, faŃă de care ameninŃări pot fi
discrepanŃele de dezvoltare regională, limitarea accesului la resurse naturale,
crizele economice şi financiare internaŃionale, dezastrele naturale etc;
-securitatea ecologică, pentru care ameninŃări pot proveni din
accidente industriale sau dezastre naturale, activităŃi umane de încălcare
gravă a normelor de protecŃie a mediului, schimbările climatice globale,
distrugerea condiŃiilor vieŃii în diferite regiuni ale pământului;
-securitatea socială, care poate fi ameninŃată prin conflicte
între minorităŃi şi majoritate, disparităŃi sociale marcate, suprapopulare,
crima organizată sub toate formele sale, corupŃia pe scară largă, epidemiile şi
alte acŃiuni care produc tulburări sociale.
OSCE a adoptat, de asemenea, la cea de a 9-a reuniune a consiliului
ministerial de la Bucureşti din decembrie 2001 o decizie şi un plan de
acŃiune privind combaterea terorismului.
În cadrul ONU a fost recent formulat conceptul de „securitate
umană”; în acest scop a fost creată în 2000, încadrul Reuniunii la nivel înalt
a Mileniului Comisia privind securitatea umană; pornind de la drepturile
omului, de la strategii umane şi securitate umană, Comisia a reafirmat
importanŃa multilateralismului şi a respins categoricacŃiunea unilaterală
pentru soluŃionarea diferendelor. Comisia a cerut de asemenea controlul
armamentelor, pentru a garanta securitatea persoanelor.
De asemenea, o serie de documente internaŃionale se referă la
„securitatea democratică”, în sensul că regimurile democratice sunt în
măsură să asigure o bună guvernare şi condiŃii interne de stabilitate şi pace
socială, deci de securitate, iar în plan internaŃional să dezvolte raporturi de
cooperare, înŃelegere şi respect reciproc cu alte state.
 Schimbările climatice.

În această perioadă capătă o acuitate tot mai mare tratamentul

schimbărilor climatice care încep să afecteze sănătatea planetei, a oamenilor,
ca şi în general procesul dezvoltării.
ConferinŃa de la Rio din 1992 a adoptat ConvenŃia cadru privind
schimbările climatice; aceasta va fi completată în decembrie 1977 prin
Protocolul de la Kyoto. Acest Protocol prevedea obligaŃia Ńărilor industriale
de a reduce emisiunile de gaze poluante cu cel puŃin 5,2% în perioada 2008-
2012 faŃă de nivelul din 1990, prin măsuri interne, dar şi prin recurgerea la
piaŃa „drepturilor de a polua” de la Ńările care se situează sub nivelul anului
1990 şi prin transfer de tehnologie către Ńările în curs de dezvoltare.
Prin ratificarea Protocolului de către Rusia, acesta va intra în vigoare
în 2004, dar fără participarea SUA, principalul poluator al planetei (după
unele date peste 20% din gazele poluante), care l- au semnat dar nu l- au
ratificat.
O nouă conferinŃă privind schimbările climatice, Ńinută la Montreal în
2005, a stabilit organizarea de negocieri pentru prelungirea Protocolului de
la Kyoto dincolo de 2012 când urma să expire, participarea Ńărilor care se
află în proces intens de dezvoltare la angajamentele respective, într-o măsură
mai mică decât Ńările dezvoltate, extinderea transferului de tehnologii
nepoluante către Ńările în curs de dezvoltare, reinserarea SUA în dialogul pe
termen lung pe baza ConvenŃiei privind schimbările climatice, care prevede
constrângeri mai restrânse ca Protocolul de la Kyoto.
Cu ocazia cele de a doua reuniune la nivel înalt asupra Pământului de la
Johannesburg din 2002, care a adoptat un plan de acŃiune, societăŃile
multinaŃionale au convenit de asemenea să contribuie la o dezvoltare
durabilă în lume.
Schimbările climatice sunt de natură să producă şi indirect multiple
ameninŃări la adresa stabilităŃii şi securităŃii în lume. Un studiu al Uniunii
Europene, prezentat de Înaltul reprezentant pentru Politica Externă şi de
Securitate Comună al UE, arată că în perspectiva anului 2020 schimbările
climatice vor reduce dramatic cantitatea de hrană şi apă în diferite zone, vor
produce dezastre naturale şi vor submina stabilitatea politică în Ńări vecine
sărace. Astfel, în Nordul Africii şi în zona sub-sahariană seceta şi cultura
intensivă vor duce la pierderea a 75% din pământul arabil; delta Nilului
poate fi ameninŃată de creşterea nivelului apei mării şi de salinizare, ducînd
la pierderea a 12-15% din suprafaŃa arabilă şi afectând 5 milioane oameni.
Aceasta va duce la mari mişcări migratorii spre Europa, iar în zonele
respective la litigii cu privire la teritorii şi la sursele de apă, va putea
exacerba tensiunile sociale, economice şi religioase şi la radicalizarea unor
grupuri sociale. Inclusiv în zona Arcticii,topirea gheŃarilor va putea duce la o
competiŃie acerbă pentru exploatarea resurselor. Se apreciază că ridicarea
temperaturii cu 2 grade Celsius este de natură să ameninŃe două miliarde de
oameni în Asia de Sud, care trăiesc în tr-o zonă de 60 km de coastă. Alte
zone vor suferi de asemenea de lipsă de apă şi reducerea producŃiei agricole.
Şi în cadrul ONU se apreciază că scimbările climatice vor produce
milioane de „migranŃi ai mediului” în jurul anului 2020 şi vor deveni unul
din factorii determinanŃi ai acestui fenomen.
Uniunea Europeană îşi propune să adopte măsuri pentru reducerea
emisiunilor de carbon cu 20% până în anul 2000. Chiar şi cu aceste măsuri,
studiul UE apreciază că va fi dificil de evitat creşterea temperaturii cu 2
grade Celsius.
Schimbările climatice sunt considerate în cel mai bun caz ca un factor
de multiplicare a tensiunilor şi ameninŃărilor existente.
Statele , organizaŃiile internaŃionale guvernamentale şi
neguvernamentale, alŃi actori, publicul larg sunt tot mai mult convinse de
pericolele pe care le prezintă poluarea mediului planetei şi schimbările
climatice, inclusiv pentru securitatea statelor. Trebuie să constatăm că nu au
fost încă adoptate măsurile şi angajamentele ferme în acest scop. Prevalează
încă inerŃia şi preocuparea pentru realitatea economică imediată,
preocuparea egoistă pentru ca industriile naŃionale să rămână competitive,
în dauna generaŃiilor viitoare, care ar putea moşteni o planetă mult mai
săracă şi mai puŃin ospitalieră.

Crearea unor tribunale penale internaŃionale.

În cadrul ONU , având în vedere comiterea unor crime grave

împotriva populaŃiei civile şi a altor persoane, în cursul unor conflicte locale,
în această perioadă s-a pus şi problema pedepsirii persoanelor vinovate de
asemenea crime, reamintind de sancŃionarea criminalilor de război după al
doilea război mondial.
Prin rezoluŃia Consiliului de Securitate 827 din 1993, a fost creat
Tribunalul penal internaŃional pentru urmărirea persoanelor responsabile de
încălcări grave ale dreptului internaŃional umanitar comise pe teritoriul fostei
Yugoslavii după 1 ianuarie 1991; acesta este competent să judece încălcări
grave ale ConvenŃiilor din 1949 privind protecŃia victimelor de război, alte
acte de încălcare a regulilor şi obiceiurilor războiului, acte de genocid şi
crime contra umanităŃii(vizând populaŃia civilă). Tribunalul a judecat unele
persoane, între care şi pe Miloşevici, fostul preşedinte al Yugoslaviei, şi îşi
continuă activitatea.
Prin rezoluŃia 955 din 1994, a fost creat Tribunalul penal pentru
Ruanda, pentru urmărirea persoanelor responsabile de genocid şi alte
încălcări grave ale dreptului internaŃional umanitar comise pe teritoriul
Ruandei şi a cetăŃenilor ruandezi responsabili de genocid şi alte asemenea
încălcări comise pe teritoriul statelor vecine, în perioada 1 ianuarie- 31
decembrie 1994. Acest tribunal a judecat şi condamnat unele persoane
urmărite pentru asemenea fapte şi îşi continuă activitatea.
În urma unor eforturi de peste 10 ani, după primirea unui proiect al
Comisiei de drept InternaŃional, o conferinŃă convocată de ONU la Roma în
1998 a adoptat Statutul CurŃii Penale internaŃionale, care a intrat în vigoare
în 2002, după ratificarea de 60 state. CPI este un tribunal permanent,
competent să judece orice persoane vinovate de genocid, crime contra
umanităŃii şi crime de război; nu se bucură de imunitate nici şefii de stat sau
alŃi demnitari, nici agenŃii diplomatici. Curtea va fi competentă să judece şi
crime de agresiune, după ce se va adopta o definiŃie a agresiunii comisă de
persoane de către o conferinŃă a statelor părŃi. Curtea a început urmărirea
penală împotriva unor persoane din Zair( acum Republica Democrată
Congo) şi alte state africane, dar nu a pronunŃat până în prezent nici o
condamnare.
Statutul CPI a fost ratificat până în prezent de peste 100 state; nu a
fost ratificat de SUA, China, Rusia şi de statele arabe( cu excepŃia
Iordaniei); SUA se opun jurisdicŃiei CPI şi încearcă să evite aplicarea
acesteia faŃă de cetăŃenii americani; în acest scop SUA au încercat adoptarea
unor rezoluŃii ale Consiliului de Securitate, dar în ultimii ani fără succes; de
asemenea, au semnat numeroase acorduri bilaterale, pentru ca cetăŃenii
americani să nu fie predaŃi CPI; puŃine astfel de acorduri au fost ratificate şi
au intrat în vigoare. Curtea Penală InternaŃională este sprijinită cu putere de
statele membre ale Uniunii Europene, mai ales de Germania şi FranŃa. Este o
expresie a poziŃiei Uniunii Europene în favoarea multilateralismului in
relaŃiile internaŃionale, faŃă de unilateralismul susŃinut şi practicat de SUA.
Această divergenŃă de poziŃii a apărut recent şi în cadru Consiliului de
Securitate, la discuŃiile privind încălcări ale drepturilor omului comise în
Sudan(Darfour), dar a fost depăşită, dând în competenŃa CPI, prin decizie a
Consiliului, cazurile de încălcări grave ale drepturilor omului în această Ńară.
Este un pas pozitiv, de natură să ducă la creşterea rolului şi importanŃei
CurŃii ca instanŃă mondială de judecare a celor mai grave încălcări ale
dreptului penal internaŃional.
Curtea Penală InternaŃională poate fi privită tot ca un instrument
menit să acŃioneze, inclusiv prin existenŃa sa, pentru a preveni acte de
agresiune şi alte încălcări grave ale drepturilor omului, dintre care multe au
pus în pericol securitatea internaŃională şi a pedepsi persoanele care se fac
vinovate de iniŃierea şi producerea lor.

¤ ¤ ¤
Omenirea se află în prezent în situaŃia existenŃei unei singure mari
superputeri şi a unei singure mari alianŃe militare; există însă o evoluŃie certă
spre o lume multipolară; state ca India, China, Rusia, dar şi Brazilia, Nigeria
şi altele tind să determine evoluŃiile în zonele lor geografice. Totodată,
Uniunea Europeană, care reuneşte în prezent 27 state, fiind prima putere
economică mondială, începe să devină şi o putere politică şi militară.
Alte probleme şi alte ameninŃări ale securităŃii-terorismul, conflictele
etnice şi religioase, schimbările climatice, poluarea accentuată a planetei,
subdezvoltarea unei mari părŃi a omenirii şi sărăcia extremă, fac însă
necesară cooperarea tuturor, căci nici o Ńară nu le poate rezolva
şi nu se poate proteja singură.
Există multe incertitudini privind dezvoltarea omenirii în anii care vin.
Deşi există mai multă uniformitate în jurul economiei de piaŃă şi al
circulaŃiei fără precedent a bunurilor, persoanelor şi ideilor, rămân încă
multe elemente de conflict şi confruntare care pot provoca răsturnări de
situaŃii şi suferinŃe umane, care pot pune în pericol pacea şi securitatea
tuturor statelor.
 CONCLUZII

Prima întrebare pe care şi-o pune cititorul sau autorul, după ce a

trecut în revistă fapte şi evenimente , unele din cele mai grave, care au
schimbat faŃa omenirii, timp de peste 4 secole, este dacă există o ştiinŃă a
relaŃiilor internaŃionale sau în realitate o istorie aplicată la o latură a
existenŃei umane, pe care încercăm să o înŃelegem cât mai bine. O a doua
întrebare, cui prodest, este dacă evenimentele pot fi prevăzute şi controlate
în dinamica lor sau oamenii sunt prinşi în hăŃişul lor implacabil, dacă statele
se conduc după concepŃii şi doctrine politice, sau concepŃiile sunt construite
de teoreticieni, după producerea evenimentelor.
Se pare că ceea ce putem face este să limităm efectul surprizelor prin
analize complexe şi atente, să oferim decidenŃilor modele de conduită, poate
cu predilecŃie pe cele negative, în speranŃa că nu vor repeta erorile trecutului.
Lumea de astăzi este una în continuă schimbare; au dispărut imperii,
ceea ce nu este o noutate; s-au format noi state, pentru că formarea statelor
naŃionale nu se încheiase nici după primul, nici după al doilea război
mondial; probabil că se vor mai forma în continuare noi state.
La sfârşitul războiului rece a avut loc o explozie a sentimentului
naŃional, a identităŃilor; comunităŃi etnice, religioase, dar mai ales mixte, şi-
au cerut dreptul la mai multă autonomie, dacă nu independenŃă, mai ales
acolo unde legăturile politice, ideologice sau altele care uneau populaŃiile
respective au slăbit şi unde s-a dezvoltat conştiinŃa că interesele de grup pot
fi mai bine apărate separat.
Este greu de prevăzut ce se va întâmpla cu noile state; potrivit
experienŃei istorice, unele se vor consolida, altele se vor uni cu state mai
puternice, altele se vor integra în conglomerate economice şi politice, aşa
cum arată o tendinŃă mai recentă.
Se apreciază că a început o etapă de recompunere şi restructurare a
zonelor atinse de colapsul comunismului şi de procesul decolonizării,
desigur cu influenŃe asupra celorlalte state şi asupra relaŃiilor internaŃionale
în general. Dacă pericolul unui nou război mondial pare să fie îndepărtat,
există şi vor exista în continuare conflicte; din păcate, comunitatea
internaŃională nu are mijloace să le prevină, iar gestionarea lor lasă de dorit,
făcând adesea obiectul conflictelor de interese străine de părŃile în conflict.
A doua temă de preocupare o reprezintă migraŃia de populaŃii de
la Sud către Nord, din America de Sud către SUA şi Canada, din Africa şi
Asia către Europa, datorată atât creşterii demografice inegale, cât şi creşterii
discrepanŃelor economice între Ńările bogate şi cele sărace. S-a format o
conştiinŃă umanitară în Ńările bogate, care face ca guvernele acestora să nu
poată ignora mizeria din lumea a treia. Pe de altă parte, ele nu pot nici să
acŃioneze decisiv pentru dezvoltarea Ńărilor sărace, care ar deveni concurenŃi
eficienŃi în schimburile comerciale, nici nu pot deschide porŃile fără a
produce convulsii sociale. Ca urmare, Ńările dezvoltate sunt silite să adopte
jumătăŃi de măsură, atât în ce priveşte finanŃarea unor activităŃi economice în
Ńările sărace, cât şi în ce priveşte admiterea unei anumite migraŃii a forŃei de
muncă.
DeŃinerea resurselor de energie şi controlul asupra acestora va
constitui în continuare o preocupare majoră a principalelor puteri industriale
şi a statelor cu ritmuri înalte de dezvoltare industrială. Aceasta are ca efect,
pentru statele din zonele în care se găsesc aceste resurse, că vor putea face
obiectul presiunilor, chiar al conflictelor şi că trebuie să ducă o politică
extrem de înŃeleaptă pentru a nu deveni câmp de confruntare, cu toate
consecinŃele care decurg din aceasta. Ele nu trebuie însă nici să exagereze
avantajele pe care le au ca deŃinători ai purtătorilor de resurse, de exemplu
majorând fără temei preŃurile, deoarece noi surse de energie pot fi
dezvoltate, reducând importanŃa celor pe care le deŃin.
Poluarea mediului şi schimbările climatice constituie, de asemenea,
pericole de care statele nu par să fie destul de conştiente , sau nu pot să
acŃioneze pentru a le reduce datorită constrângerilor economice; cerinŃa de a
acŃiona în acest domeniu se va impune tot mai mult pe măsură ce pierderile
umane, economice, ecologice şi altele vor fi mai importante decât avantajul
economic al industriilor şi activităŃilor poluante; aceasta poate deveni obiect
de confruntare în plan internaŃional, cât timp percepŃiile şi interesele statelor
vor fi diferite.
În perspectivă, deci , multe semne şi elemente de incertitudine;
fiecare stat va încerca să se pună la adăpost, fie prin forŃe proprii, fie prin
alianŃe sau participare la organisme de integrare economică şi politică.
Problema se pune de a avea mecanismele prin care pot fi
gestionate paşnic şi fără prea multe convulsii toate aceste elemente de
dezordine în viaŃa internaŃională. Este evident că marile puteri nu pot
accepta un organism supranaŃional şi că nu se vor angaja să gestioneze, cu
riscuri umane şi financiare majore, situaŃii din zone fără interes pentru ele.
ONU rămâne singura entitate universal acceptată, căreia îi pot fi
încredinŃate misiunile neplăcute, când nu se doreşte ori nu se poate acŃiona
direct.
ONU nu poate însă asigura ordinea mondială; ea poate reduce
starea de încordare, poate preveni şi aplana conflicte dacă statele îi vor
acorda capacitatea şi mijloacele necesare pentru a controla apariŃia şi
evoluŃia conflictelor; evoluŃia raporturilor de forŃă şi a dezvoltării economice
a statelor poate determina mai multă ordine, dar poate provoca şi mai multă
dezordine în viaŃa internaŃională.
 BIBLIOGRAFIE

-Constantin-Gheorghe Balaban, Securitatea şi dreptul internaŃional;

Provocări la început de secol XXI, 2006, Editura C.H.Beck;
-A. Băloi, Analiza securităŃii internaŃionale: delimitare conceptuală,în Studii
de securitate , nr.1(2), 2004;
-Vasile Buga, Apusul unui imperiu; URSS în perioada Gorbaciov; 1985-
1991, Academia Română, Institutul pentru studiul totalitarismului, 2007;
-Fred Halliday, The Middle East in International Relations,2005,
Cambridge;
-Histoire des relations internaŃionales, publiee sous la direction de Pierre
Renouvin, Les crises du XXe siecle, tome VIIe, I. De 1914 a 1929; tome
VIIIe, II.De 1929 a 1945, Ed. Hachette, 1957, 1958;
-Adrian Năstase, România şi noua arhitectură mondială, 1996, AsociaŃia
Română pentru EducaŃie Democratică;
-Gheorghe Onişoru, RelaŃii internaŃionale, 2007, Editura FundaŃiei România
de Mâine;
-Mioara şi Ion Porojan, Convulsiile sfârşitului; DiplomaŃi români la
Moscova, 2007, Editura Semne;
-Aurel Preda, Tratat de relaŃii internaŃionale şi contemporane(1648-1947),
Lumina Lex, 2001;
-Donald J. Puchala, Theory and History in International Relations, 2003,
New-York;
-Sergio Romano, 5o de ani de istorie mondială, 1995, Editura FundaŃiei
Culturale Române(traducere 1999);
-Sergio Romano, Le grand desordre mondial, 1989-2001, Editions des
Syrtes, 2002;
-Pierre de Senarclens, Johan Ariffin, La politique internationale, 2006, 5-e
edition, Edition Armand Colin;
-Serge Sur, Relations internationales, 4-eme edition, Librairie generale de
droit et de jurisprudence, 2006;
-Josiane Tercinet, Relations internationales, Presses universitaires de
Grenoble, 2006;
-Constantin Vlad, RelaŃii internaŃionale moderne, 2000, Editura FundaŃiei
România de Mâine;
-Constantin Vlad, RelaŃii internaŃionale contemporane, 2001, Editura
FundaŃiei România de Mâine;
-Constantin Vlad, DiplomaŃia secolului XX, 2006, FundaŃia Europeană
Titulescu.