Ereditate versus mediu

Raportul ereditate-mediu in influentarea dezvoltarii psihice a constituit subiectul unor dispute a

caror conciliere nu este complet garantata nici in zilele noastre. Tendinte extremiste,
reductioniste (de supra sau subapreciere unuia dintre cei 2 factori) mai sunt prezente si active
atat in teoria cat si in practica educatiei si astazi. Nativismul si constructivismul in explicarea
dezvoltarii structurilor psihice (in teorie) si practicile educatorilor, demonstreaza ca exista
tendinta de a supra sau subevalua fie influenta ereditatii fie influenta mediului asupra dezvoltarii
psihice.

Disputa ereditate versus mediu este centrata pe intrebarea: capacitatile umane sunt innascute
sau dobandite prin experienta?

La inceputul secolului al XX-lea, raspunsul era foarte simplu: nativismul domina in teoriile
psihologice, decretand radical ca suntem, pe parcursul intregii noastre vieti, natura pura. Insa
inceputul anilor 1920 avea sa aduca popularitate din ce in ce mai accentuata
environmentalismului (constructivismului), ai carui sustinatori considerau ca dezvoltarea
omului este, in cea mai mare masura, un rezultat al influentei mediului.
In conformitate cu pozitia empirista, mintea copilului este, la nastere, ca o tabla alba, pe
care se va inscrie experienta, comportamentul dobandit pe masura cresterii fiind rezultatul
experientelor si in special al invatarii. Drept urmare, schimbarile din mediu produc, obligatoriu,
schimbari si la nivelul individului, iar in conditiile unui mediu corespunzator, oricine poate
deveni orice (tindu-se cont doar de limitarile sale fizice).
Nativistii, dimpotriva, se afla pe pozitia de pe care decreteaza ca indivizii mostenesc, la
nastere, un “formular”. Pe parcursul maturizarii, ca si cum ar fi declansate de un “temporizator
genetic”, vor aparea comportamente care nu sunt prezente la nastere. Mediul are prea putin
de-a face (sau deloc) cu dezvoltarea individuala si nimeni nu poate schimba (prea mult) din ceea
ce a daruit natura.
Ca ilustrare practica a controversei ereditate-mediu pot mentiona opiniile asupra caracterului
ereditar sau dobandit al inteligentei. De-a lungul acestui secol opiniile apartinand uneia sau
celeilalte dintre abordari au avut o ampla influenta. Binet sustinea ca testele sale au ca scop
simpla identificare a celor care ar avea nevoie de ajutor suplimentar, dar mai tarziu, nativistii au
avansat ipoteza ca acest lucru este inutil deoarece limitele genetice ii impiedica pe oameni sa
invete suficient pentru a se inregistra vreo diferenta reala. Mai tarziu, Cyril Burt, specializat in
testarea inteligentei si ferm convins ca inteligenta este innascuta a publicat numeroase rapoarte
de cercetare care pareau sa furnizeze o dovada irefutabila ca inteligeta este ereditara. Aceste
statistici au influentat politica educationala engleza prin introducerea testului 11+ pentru
determinarea tipului de scoala pe care trebuia sa o urmeze un copil. In 1974 Kamin a pus sub
semnul intrebarii statiticile lui Burt, constatand ca multe erau contradictorii si a concluzionat ca
nu pot constitui dovezi in sprijinul caracterului innascut al inteligentei. In psihologia traditionala
au existat trei surse principale de confirmare a caracterului ereditar al inteligentei:
(a) observatia ca inteligenta pare sa se transmita in familie
(b) studiile asupra gemenilor
(c) studiile asupra copiilor adoptati

Rezultatele obtinute din aceste surse nu indreptatesc concluzia ereditatii integrale a inteligentei.

Pe de alta parte, nu putem sustine ca oamenii sunt identici. Exista diferente individuale si este
clar ca oamenii au stiluri cognitive diferite, ceea ce inseamna ca sunt mai mult sau mai putin
predispusi la invatare. Dar este greu de afirmat ca intreaga noastra capacitate in invatare
depinde de un uni aspect, numit inteligenta.

Din analiza controverselor asupra caracterului ereditar/dobandit al inteligentei putem observa

ca aceste teorii pot influenta notabil modul in care este organizata societatea. Intr-o societate
care considera ca inteligenta este fixata prin nastere “sistemul streaming” (orientarea scoala la
varste fragede) prin forme corespunzatoare de educatie devine o cale eficienta de utilizare a
resurselor educationale ale tarii. Pe de alta parte, intr-o societate in care se considera ca
inteligenta se poate modifica si dezvolta, filtrarea eleveilor se dovedeste daunatoare pentru ca
standardizeaza copii si ii impiedica sa obtina beneficii depline din studiile lor.

Disputa ereditate-mediu a devenit mult mai nuantata in ultimele decenii. Desi unii psihologi mai
sustin inca faptul ca gandirea si comportamentul uman vin, in primul rand din baza biologica,
majoritatea psihologilor adopta o atitudine mai integrata, recunoscand faptul ca procesele
biologice (ereditatea sau procesele cerebrale) afecteaza gandurile sentimentele si
comportamentul, dar afirma ca experienta lasa si ea o amprenta.

Astfel, in opinia mea, problema nu este daca natura sau experienta da forma definitorie
psihicului uman, ci modul in care natura si mediul (mediate de educatie) se combina pentru a
face acest lucru. Iata mai jos cateva argumente in favoarea abordarii inter-relationate a relatiei
ereditate-mediu.

Ereditatea definita ca “transmitere a caracterelor fizice si psihice la descendenti” (Silamy, 2000,

apud Negovan, 2006) si genotipul definit ca “ansamblu de caractere transmise de catre genele
aduse de celulele germinale (determinante ale caracterelor ereditate0 in afar de orice influenta
a mediului (Pieron 2001, apud Negovan 2006) influenteaza partial evolutia umana.
Majoritatea autorilor sunt de parere ca zestrea ereditara se manifesta la om pe doua planuri,
unul in determinarea unor trasaturi generale ale speciei, cum ar fi structura anatomofiziologica
organismului, pozitia bipeda, tipuri de metabolism, iar celalalt in determinarea unor
particularitati individuale cum ar fi caracteristicile anatomomorfologice, amprentele digitale.
Toate acestea incadrate de fapt in ereditatea fizica sunt rezultatul unor mecanisme genetice
asemanatoare cu cele din lumea animalelor si, in consecinta, mult mai refractare la influentele
mediului sau total independente de acesta.
Toate fenomenele psihice, incepand cu cele simple si incheind cu cele complexe sau superioare,
sunt rezultatul interferentei factorilor ereditari cu influentele de mediu, ponderea celor doua
categorii de factori cunoscand o dinamica variabila de la un fenomen la altul si de la un moment
la altul. Acesti factori, considerati ca premise ale dezvoltarii psihice, sunt inclusi in categoria
“predispozitiilor naturale”

Mediul si paratipul definit ca “ansamblu de caractere ale unui organism care nu depind de
trasnmiterea ereditara ci sunt datorate actiunii proprii a acelui organism (Pieron, 2001, apud
Negovan 2006) influenteaza dezvoltarea psihica diferentiat in functie de substructurile sale, de
stadiul dezvoltarii psihice ale individului, de genotipul si fenotipul acestuia la momentul la care
se exercita influenta.

Mediul declanseaza si actualizeaza predispozitiile naturale, astfel incat dezvoltarea diferitelor

procese si insusiri psihice este o rezultanta a conclucrarii lor. Ponderea in cadrul acestei
conlucrari a unui sau a altuia dintre cei doi factori este greu de stabilit, ea difera in functie de
componenta psihica pe care o avem in vedere, ca si nivelul atins in dezvoltarea ei. Rolul mediului
este mai pregnant in ceea ce este individual si personal decat in ceea ce este tipic, care depinde
mai mult de substratul ereditar transmisibil pe cale genetica. Pe de alta parte, mediul ofera
posibilitati nelimitate in vederea valorificarii acestor predispozitii cu care se naste copilul.

Mediul are un caracter neomogen, ceea ce poate duce la diferente individuale evidente. In
interiorul sau pot actiona forte cu valente deosebite, mai puternice sau mai slabe, primele
putand uneori actiona in directia formarii unor individualitati asemanatoare, desi substratul
ereditar este diferit, celelalte oferind o gama mai supla de posibilitati pentru predispozitiile
ereditare. Neomogenitatea mediului rezulta si din mediul in care se intrepatrund in interiorul
sau diferite componente: sociale, culturale, psihosociale. In acest sens este importanta
distinctia intre mediu social apropiat si un mediu social mai larg. Primul se manifesta in cadrul
familiei, scolii, colectivitatii de copii si are ca specific un climat cu o puternica incarcatura
afectiva, rezultat din relatiile interpersonale stabilite intre membrii acestor comunitati. Mediul
social mai larg este o rezultanta a nivelului de dezvoltare sociala. Cea mai importanta influenta
mediului social o constituie educatia definita ca totalitatea “proceselor de influentare, modelare
si formare a personalitatii umane”. (Negovan, 2006). Educatia poate stimula si accelera raportul
celorlalti factori in procesul dezvoltarii.

Am ales sa ilustrez cele de mai sus cu un caz concret din experienta profesionala ca Manager de
Resurse Umane. Subiectii cazului sunt doua tinere, gemene monozigote, care au aplicat pentru
posturi similare in aceeasi institutie. Gemenele proveneau dintr-o familie obisnuita, locuiau cu
ambii parinti. In cadrul testarii profilului de personalitate s-au obtinut profile complet diferite,
demonstrate ulterior prin rezultatele si comportamentele afisate la locul de munca. Ca influenta
a mediului diferentele dintre cele doua gemene erau constituite de anturaj si preocupari, care in
primul dintre cazuri se indreptau catre cultura si muzica clasica iar in cel de-al doilea catre fotbal
(ca practicant si suporter), muzica rock si motociclism. In primul caz integrarea in organizatie a
fost rapida, rezultatele foarte bune soldate cu o prima promovare dupa sase luni de activitate. In
cel de-al doilea, dupa incercari repetate de integrare si mediere a atitudinii agresive, raporturile
de munca au incetat.

Abordarea inter-relationata a relatiei ereditate-mediu pune accent pe potentialul de invatare al

persoanei si, implicit canalizeaza eforturile mediului pe dezvoltare persoanala continua. Acest
mod de abordare permite o abordare constructiva a aspectelor personale care au nevoie de
suport pentru o evolutie pozitiva si implicit, integrare in mediul social fie profesional sau
organizational.