Pădurea 

reprezintă o suprafață mare de teren dominată de arbori.[1] În sens mai larg, se referă la
arborii care fac parte din acest ansamblu, împreună cu numeroase specii
de plante, mușchi, ciuperci, ierburi, arbuști etc. și de animale care cresc aici.[2] Numeroase alte
definiții mai precise ale termenului sunt utilizate în întreaga lume, luând în considerare factori
precum densitatea copacilor, înălțimea acestora, gradul de acoperire a terenului, situația legală și
funcția ecologică.[3][4][5] Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură folosită pe
scară largă,[6] în 2006 pădurile au acoperit 4 miliarde de hectare, respectiv aproximativ 30% din
suprafața mondială a uscatului.

Cuprins

 1Ecosistemul unei păduri

o 1.1Solurile
 2Tipuri de păduri
 3Ecosistemul unei păduri de stejar
o 3.1Fauna și vegetația pădurilor de stejar
 4Ecosistemul unei păduri de fag
o 4.1Fauna și vegetația pădurilor de fag
 5Ecosistemul unei păduri de molid
o 5.1Fauna și vegetația pădurilor de molid
 6Imagini
 7Vezi și
 8Note
 9Legături externe

Ecosistemul unei păduri[modificare | modificare sursă]

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se numesc factori
abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori biotici.
Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în
relații interspecifice se numește biocenoză.
Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză constituie
un ecosistem.

Solurile[modificare | modificare sursă]
Soluri podzolice, tipul de soluri acide. Format prin procesul de podzolizare, transformarea de la
roca mamă sub influența de hidroliză acidă, îndepărtarea de nămol, cu două, și metal trivalent din
orizonturile superioare eluvial de profilul de sol în illuvial (ca urmare a migrației de organo-
minerale compuși și lessivage – scurgerea de particule de argilă de la superior la inferior liber
distrugerea preliminar de aluminosilicați) și acumularea relativă de siliciu în ele. Podzolice apare
în roci de orice cereale (mecanic), s-a încheiat atunci când orizontul de suprafață de sol sunt
uneori excesiv de umed, acid și apă regimul de spălare. Solurile podzolice au fost descris pentru
prima data de Dokuchaev (1879), în provincia Smolensk. Caracterizat de profil acide, sol
diferențiată, epuizarea a orizonturilor superioare ale metalelor nămol și trivalent, îmbogățirea
relativă de dioxid de siliciu, de mică putere eluvial-humus orizont, sau chiar lipsa acesteia (în
humus predomină peste fulvici humic acizi). Orizonturile de profil din soluri podzolice emite: A0
(așternut) – putere de 1–10 cm; A1 (eluvial-humus) – 1–20 cm, structura gri, sub formă de
pulbere, adăugarea de vrac, contine 1-6% din humus, A2 (podzolice ) – 2–20 cm (uneori mai
mult), gri deschis (aproape alb) de culoare, plus lamelar, friabil, argilos și solurile argiloase conțin
podzolice cereale orshteynovye B (illuvial) – 10–50 cm grosime și mai greu pe textura decât
orizonturile superioare, maro, cu krupnomnogogrannoy, structura rar prismatic, C (materialul de
bază).
În zona de pădure (Europa de Nord, Siberia, Orientul Indepartat, Europa Centrală și de Sud
Canada, nord-estul SUA), solurile podzolice sunt subtipuri: gleepodzolistye, podzolice, SOD-
podzolice și Soddy-palid-podzolice. Există incluziuni interzonal de subtipuri asociate cu
particularitățile locale de formare a solului. Vom descrie solurile podzolice subtropicale si tropicale
din bazinul Amazonului, în zonele tropicale din Asia și Africa, Uniunea Sovietică – în Colchis. În
funcție de natura rocii mamă și unele caracteristici ale subtipurilor moderne și relicte formarea
solului solurile podzolice sunt împărțite în genuri și specii.
În zonele forestiere de soluri podzolice sunt principalele domenii de teren agricol silvicultură și
folosesc. Zonele cu argilă și soluri podzolice (lut) sunt furnizate cu privire la umiditate (în ani
umede pot obturarea hidrică a culturilor de iarnă), deficitul cel mai profund de umiditate a solului
observat distribuția dimensiunea de lumină și de secetă. În solurile podzolice expedient var,
aplicarea de îngrășăminte organice și minerale. Efectiv utilizate în scopuri forestiere, pentru
cultivarea produselor agricole culturi.

Tipuri de păduri[modificare | modificare sursă]

 Pădure de foioase
 Pădure de conifere
 Pădure mixtă

Ecosistemul unei păduri de stejar[modificare | modificare sursă]

Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m. În zonele de câmpie,
aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate
din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se
întâlnește gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în
amestec cu alte specii de foioase.

Fauna și vegetația pădurilor de stejar[modificare | modificare sursă]

 Fauna: rădașcă, arici, salamandră, cuc, căprioară, vulpe, jder, iepure, urs, cerb, porci
mistreti etc.
 Vegetația: ghiocel, porumbar etc.
 Caracteristici ale biotopului:
- soluri: brune și brun-roșcate de pădure; 
- temperatura medie anuală în jur de 10 °C;
- lumina care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există
numeroase plante erbacee și arbuști.

 Componente ale biocenozei:

- arbori: carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic;
- arbuști: măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar;
- plante erbacee: golomăț, păiuș etc.
- animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc.
- animale vertebrate:brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc

Ecosistemul unei păduri de fag[modificare | modificare sursă]

Pădurile de fag (numite și făgete) sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600–1300 m. Pădurile
de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de
1500 m, pe versanții însoriți.

Fauna și vegetația pădurilor de fag[modificare | modificare sursă]

Pădure de molid

 Vegetație: alun, ciuperci etc.