Capitolul 1.

Dimensiuni teoretice ale marketingului turistic

1.1.Conceptul şi mixul de marketing în domeniul turismului

Termenul de marketing (de origine anglo-saxonă )derivă din

participiul trecut al verbului " to market" care înseamnă a desfăşura o tranzacţie
pe piaţă , a vinde.Marketingul este un proces social şi managerial prin care
grupurile şi indivizii obţin ceea ce le trebuie şi ceea ce doresc prin crearea şi
schimbarea de produse sau valori cu alte grupuri şi indivizi .
În definirea marketingului s-au abordat de a lungul timpului doua
viziuni: viziunea manageriala asupra marketingului şi viziunea relaţională.
Abordarea denumită "marketing management" are în vedere procesul de
adoptare al deciziilor şi de rezolvare a problemelor din perspectiva
marketingului axat pe un suport analitic conştient din teoria economică ,
sociologie si statistică. Abordarea manageriala este legata de conceptul de mix
-marketing şi de o tratare analitică a conducerii de marketing ce presupune
secvenţele " analiza, planificare, implementare şi control.
Marketing management este procesul de planificare şi realizare a
concepţiei, preţului, promovarea şi distribuirea ideilor , bunurilor şi serviciilor ,
proces care crează schimbările ce satisfac obiectivele indivizilor si
organizaţiilor.
Astfel aspectele esenţiale ale viziunii de marketing sunt:
• Marketingul este abordat dintr-o perspectivă managerială , fiind considerată
.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

3
o funcţie specializată a firmei ce impune planificare şi realizare de activităţi
care au în vedere satisfacerea cerinţelor consumatorilor.
• Marketingul este un ansamblu de activităţi specifice desfăşurate nu numai de
producător dar şi de către anumite categorii de intermediari şi chiar de către
cumpărători.
• Marketingul are in vedere bunuri, servicii, idei.
• Marketingul crează şi promovează relaţia de schimb reciproc avantajoasă.
• Marketingul poate fi promovat de către persoane şi organizaţii , indiferent
dacă urmăresc sau nu să obţină profit .
Având în vedere că relaţiile sunt considerate esenţa marketingului
putem vorbi de marketingul relaţional care pune accent pe raporturile sau
relaţiile dintre părţile implicate într-un proces de schimb şi în realizarea
momentană a tranzacţiei în sine. Într-o lucrare prezentată la Conferinţa Anuală a
Academiei Europene de Marketing se sublinia că marketingul constă în
stabilirea , menţinerea şi întărirea raporturilor cu consumatorii şi alţi parteneri,
având în vedere un profit, astfel încat obiectivele părţilor să se realizeze. Aceasta
se îndeplineste prin schimb mutual şi îndeplinirea promisiunilor .
Marketingul este privit ca fiind o adevarată luptă , fiind o modalitae de acţiune
pentru a ieşi castigător , câmpul de bătălie fiind considerat piaţa, obiectivele
fiind cucerirea consumatorilor (prin atragerea şi satisfacearea cerinţelor acestora
În cadrul activitătii de marketing câmpul de luptă este reprezentat de
piaţa pe care firma îşi va desfăsura activitatea iar ţinta este reprezentată de
consumatori. Consumatorul poate fi considerat elementul central al eforturilor
de marketing.Toate activităţile firmei sunt desfăşurate luând în considerare
consumatorul. Conceptul care stă la baza activităţtii de marketing este acela de

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

4
nevoie umană.O nevoie umană este conştientizarea unui sentiment de lipsă,
oamenii având nevoi fizice de bază , nevoi sociale, de apartenenţă, nevoi
personale , de cunoaştere şi autoexprimare.Abraham Maslow a încercat să
explice de ce oamenii sunt conduşi în actiunile lor de anumite nevoi specifice, el
considera ca nevoile umane sunt plasate pe o scara ierarhica pornind de la cele
mai presante şi terminând cu cele mai puţin presante.O persoană va încerca să îşi
satisfacă cele mai importante nevoi plecând de la baza piramidei şi pe masură ce
acestea sunt satisfăcute va urmări şi realizarea celorlalte nevoi .
Potrivit concepţiei de marketing, atingerea obiectivelor firmei
depinde de identificarea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor vizaţi de
satisfacerea acestora într-o masură mai mare şi un mod mai eficient decat
concurenţa.
Obiectivele sistemului de marketing sunt:
• Maximixarea consumului : -se urmăreste astfel stimularea consumatorilor
astfel va creste cererea care determină creşterea producţiei care la rândul ei
va determina creştere a gradului de ocupare al forţei de muncă .Odată cu
cresterea gradului de ocupare vor creşte si veniturile.
• Maximizarea satisfacţiei consumatorului : - prin bunurile şi serviciile pe care le
oferă consumatorilor orice firmă va încerca să satisfacă cât mai bine nevoile
acestora, pentru ca în momentul consumului aceştia să obţină satisfacţia pe care
o doresc în momentul achiziţionării bunului.
• Maximizarea posibilităţilor de alegere : - consumatorii au astfel o gamă largă
de produse şi servicii din care pot sa aleagă.
• Maximizarea consumului :- se urmăreşte stimularea consumului la maxim.
• Maximizarea calităţii vieţii: - aceasta nu se referă numai la calitatea,

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

5
cantitatea, disponibilitatea şi costul bunurilor, ci şi la calitatea mediului natural
şi cultural.
Dealungul timpului s-a realizat o specializare a marketingului de la
domeniul bunurilor tangibile, către domeniul serviciilor . În acest fel a apărut
marketingul social, marketingul serviciilor şi valorilor culturale. Marketingul în
sectorul terţiar s-a dezvoltat foarte mult aceasta pe de o parte datorită
dinamismului de pe piaţa serviciilor dar şi caracteristicilor serviciilor:
intangibilitate, eterogenitate, perisabilitate, inseparabilitatea de persoana
prestatorului .
Dacă abordăm serviciile din punctul de vedere al conţinutului lor
concret din perspectiva marketingului , putem identifica diverse specializări ale
acestuia: marketing turistic, marketing bancar, marketingul transporturilor
aeriene, marketingul asigurărilor, marketingul educaţional, marketingul
sănătăţii,marketingul securităţii rutiere .
Marketingul turistic reprezintă politica promovată de întreprinderea
de turism , care studiaza în permanenţa cerinţele de consum turistic, şi urmăreste
prin metode şi tehnici adaptarea permanentă a ofertei proprii la aceste cerinţe, în
vederea satisfacerii lor şi a realizării unei activităţi economice rentabile, în
codiţiile date ale pieţei .Marketingul turistic presupune o bună cunoastere a
exigenţelor şi tendinţelor evolutive ale pieţei , orientarea ofertei de produse
turistice în concordanţă cu dimensiunile şi structrura cererii , stabilirea unei
stategii de preţuri şi tarife, a unei strategii de distribuţie, utilizarea unor
instrumente eficace de promovare a produsului turistic , estimarea posibilitatilor
de vanzare în funcţie de sezonalitate.

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

6
1.1.1.Mixul de marketing în domeniul turismului

Succesul unei firme depinde foarte mult de cât de bine este realizat
mixul de marketing. Mixul de marketing presupune îmbinarea a patru politici,
fiecare dintre acestea având o importanţă deosebită pentru firma, si aflate în
strânsă interdependentă una cu cealaltă. Acestea sunt:
• politica de produs,
• politica de preţ,
• politica de distribuţie,
• politica de promovare .
Fiecare politică este un element esenţial în cadrul mixului de
marketing , iar absenţa unei politici sau existenţa unor deficienţe în realizarea şi
aplicarea acesteia va genera deficienţe în intreg sistemul de marketing.
Politica de produs - produsul turistic reprezintă ansamblul de servicii şi
facilităţi , se materializează în ambianţa specifica a factorilor naturali, de
atracţie, a amenajărilor turistice create, care reprezintă elemente componente
ale ofertei turistice, şi pot reprezenta puncte de atracţie pentru turisti.
Politica de preţuri şi tarife - presupune să se stabilească preţurile pentru
produsele turistice oferite, asa încât acesta să acopere toate cheltuielile
agentiei de turism, să permită obtinerea de profit, şi să fie accesibil unei
palete cât mai largi de potenţiali turişti. Oricât de mare ar fi nevoia de turism a
oamenilor dacă aceasta nu este solvabila atunci produsele turistice oricât de
atractive ar fi, nu pot fi cumpărate.
Politica de promovare - practicând aceste politici o firmă de turism mai intâi îşi
inoformează turiştii despre existenţa firmei şi a produselor sale şi apoi îi

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

7
determina să cumpere produsul în cauză. Un bun sau serviciu oricât de bun ar fi
şi oricât de multe performanţe se ating prin cosumarea lui dacă nu este
cunoscut pe piaţă , clienţii nu stiu de existenţa lui, nu se va bucura de succes.
Din acest motiv o bună concepere a politicii de promovare este necesară
pentru sucesul unei firme.
Politica de distribuţie - aceasta presupune alegerea canalelelor de distribuţie a
produselor turistice oferite de firmă. Produsele pot fi distribuite direct sau se
folosesc canale de distribuţie. Pentru ca bunurile şi serviciile să ajungă la
clienţi în timp util şi în cele mai bune codiţii este necesar ca fiecare firmă să-şi
aleagă şi să îşi conceapă cu atentie sistemul de distribuţie

1.2. Mediul întreprinderii de turism.

Marketingul presupune o concordanţă între desfăsurarea activităţii si

evoluţia mediului economico-social. Mediul unei firme este format din acei
agenţi şi forţe, altele decât cele de marketing, care influenţează capacitatea
conducerii compartimentului de marketing. Mediul de marketing se
caracterizează atât prin ocazii favorabile cât şi prin amenintări, în funcţie de care
firmă îşi orientează activitatea urmărind fructificarea oportunităţilor şi evitarea
ameninţărilor. Cunoasterea mediului în care acţioneaza firma presupune luarea
în considerare atât a mediului intern cât şi a mediului extern al acesteia.
Mediul extern include un ansamblu de factori cu structura complexă ,
eterogenă, fiind factori de natură economică , socială , culturală , juridică,
politică , demografică, ecologică.
Mediul extern de marketing este format din două componente:

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

8
micromediul şi macromediul ,la acestea se adaugă organismele publice. Faţă de
acţiunea factorilor de mediu o firmă poate avea două comportamente:
• atitudine pasivă - când factorii de mediu sunt cosideraţi ca fiind
necontrolabili, iar firma nu face decât să se adapteze.
• atitudine activă - firma consideră ca factorii de mediu pot fi controlati,
incercând prin activitătile sale să influenteze direct sau indirect , pozitiv sau
negativ mediul.
Luând în considerare raporturile pe care întreprinderea le are cu o
serie de factori care acţionează în afara ei , dar şi în interiorul ei , acesta
reprezintă
micromediul de marketing . Având în vedere factorii care acţionează la scara
societăţii aceasta reprezintă macromediul de marketing.
MICROMEDIUL
• Hotelieri furnizorii
• Transportatori
• Agenţii de voiaj
• Oficii de turism concurenţa, intermediarii
• Alţi prestatori clienţii
MACROMEDIUL
• Mediul economic
• Mediul tehnologic
• Mediul socio-cultural
• Mediul politico-legislativ
• Mediul natural ORGANISMELE PUBLICE
• Lumea afacerilor

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

9
• Organele de stat
• Mediile de informare în masă
• Marele public
• Asociaţii profesionale

1.3. Piaţa turistica si prospectarea pieţei turistice

Asa cum am precizat în capitolul anterior pentru întreprinzătorul de

turism câmpul de bătălie este reprezentat de piaţa pe care acesta actioneaza, iar
ţinta este reprezentată de consumatori. Piaţa reprezintă o componentă a mediului
de marketing cu rol vital în existenţa şi funcţionarea economiilor naţionale si a
economiei mondiale.
Ca o componentă a micromediului de marketing, piaţa se află în
raporturi de interdependenţă cu toate celelalte componente ale micromediului,
macromediului si mediului spranaţional de marketing. Din perspectiva
marketingului piaţa reprezintă cererea efectivă si potenţială pentru un bun sau
serviciu, pentru mai multe bunuri sau servicii , la un moment dat , sau într-un
interval dat de timp . Piaţa turistica , componentă a pieţei serviciilor este
împărţită la fel ca şi piaţa bunurilor astfel: piaţa serviciilor destinate producţiei şi
piaţa serviciilor de consum , dat fiind faptul că serviciile turistice sunt destinate
satisfacerii nevoilor individuale ale clienţilor. Datorită realizării distincţiei între
turistii potenţiali si turistii efectivi, se realizează si împărţirea pieţei in piaţa
potenţială şi piaţa efectiva (piaţa efectiva- dimensiunile atinse la un moment
dat , piaţa potenţiala -dimensiunile posibile ale pieţei , limitele cele mai largi
care

10
 .
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
pot fi atinse) .
Pentru a determina dimensiunile pieţei indiferent că este potenţială
sau efectivă se va determina aria pieţei , structura, capacitatea , spaţiul
economico-geografic.
• Aria pieţei - perimetrul în cadrul căruia se desfăsoară confruntarea dintre
cerere si oferta . Acest spaţiu se află undeva între producător şi consumator ,
fiind mai aproape de unul sau de celălalt.
• Structura pieţei - se referă la segmentele care alcătuiesc piaţa , piaţa in
servicii nu este omogenă ea are structura sa internă.astfel specialistul de
marketing trebuie să identifice dimensiunea segmentelor, să descrie
segmentele cărora li se va adresa în viitor dar în acelasi timp trebuie să
gaseasca soluţii pentru satisfacerea nevoilor acestora.
• Capacitatea pieţei - este exprimată prin intermediul mai multor indicatori :
volumul ofertei (când cererea este mai mare decât oferta pe bază de resurse
statistice), volumul cererii (exprimă capacitatea efectiva a pieţei), volumul
tranzactiilor pe piaţă (arată rezultatul confruntarii cererii cu oferta pe piaţă),
Dinamica pieţei - piaţa evolueaza in timp , se modifică structura sa interioară ,
fizionomia pietei, cota de piată.
Cota absolută de piaţă exprimă partea procentuală pe care o deţine
întreprinderea în totalul pieţei serviciului de referinţă. Se calculează ca raport
între volumul vânzărilor întreprinderii pentru produsul respectiv si volumul
vânzărilor totale pe piaţa de referintă.
Cota relativă de piată indică poziţia pe care o are o firmă în raport cu
concurenţii săi .Se determină raportând cota de piaţă a firmei de referinţă la
cota de piaţă a principalului său competitor, respectiv a liderului de produs.

11
 .
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
După ce a stabilit tipul de cerere şi volumul acestei o firmă va stabili modul de
abordare al pieţei.
Abordarea nediferenţiata - care are în vedere faptul că pentru produsul
respectiv majoritatea cumpărătorilor au aceleaşi dorinţe şi preferinţe. În acest
caz firma concepe un singur mix de marketing .
Abordarea diferenţiată se poate manifesta în trei modalităţi:
 Abordarea concentrată - orientarea întreprinderii către un singur tip de
consumatori în cadrul pieţei serviciului respectiv, consumatori care au un set de
dorinţe şi preferinţe distincte.
 Segmentarea multiplă - orientarea firmei către mai multe grupe de
cosumatori, către mai multe segmente de consumatori.
 Abordarea individualizată - presupune satisfacerea pe baza unei largi
oferte sau a unor comenzi individule speciale a dorinţelor şi preferinţelor
personale, puternic individualizate .
În cadrul pietei serviciilor , piaţa turistică ocupă un loc aparte.
Turismul şi-a constituit în timp o piaţa proprie definită prin factori cu
manifestare specifică şi determinanţi de natura economică , socială , politică şi
motivatională.
Piaţa turistică poate fi definită ca ansamblul actelor de vânzare
cumpărare al căror obiect de activitate îl constituie produsele turistice , privite în
unitate organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în
care se desfasoară. Piaţa turistică implică luarea în considerare a celor două
componente : cerere si ofertă.
Având în vedere că oferta turistică are multe trăsături specifice , piaţa
turistică are multe particularităţi.Particularităţile pieţei turistice :
.

12
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
1) Prima particularitate derivă din rolul determinant al ofertei turistice. Oferta
este percepută sub forma unei imagini , iar decizia de consum turistic se adoptă
în functie de imaginea creată.
2) Locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a
cererii. Oferta turistică, datorită caracteristicilor ei nu poate fii consumată
decât la locul de amplasare a acesteia. În schimb cererea turistică se
formează ca urmare a informaţiilor primite despre servicii , dar consumul
acestora presupune mobilitatea cererii , altfel piaţa nu ar exista şi nu ar mai
avea loc confruntarea între cerere si ofertă .
Elementele constitutive ale pieţei turistice sunt : ofertantul de produse turistice ,
canalele de distribuţie, mjloacele de comunicare, mijloacele de transport,
concurenţa, mediul, reglementările.
Ofertantul de produse turistice reprezintă societăţile de turism care
alcătuiesc oferta turistică.Cererea de produse turistice este reprezentată de acele
categorii de consumatori care îşi exprimă nevoia socială pentru turism.
Canalele de distribuţie constituie mijloacele de realizare a transferului
produselor turistice de la producător la consumator.
Mijloacele de promovare :sunt ansamblul de instrumente care sunt
folosite de organizatorii de produse turistice pentru a le prezenta produsele
turistice.Concurenţa este reprezentată de oferta altor organizatori de produse
turistice care acţionează pe piaţa turistică.Mijloacele de transport: reprezintă un
element important în cadrul oferte turistice , alaturi de cazare şi masă , fiind un
serviciu de bază.Mediul este totalitatea factorilor de ordin economic, social,
politic în care urmează sa acţioneze societatea de turism.
Reglementările reprezintă fundamentul juridic pe care se întemeiaza

13
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
circulaţia turistică internă şi internaţională. Ele includ ansamblul condiţiilor
legale privind durata concediilor si a vacantelor, alocaţiile de concediu, regimul
de alocare al vizelor şi regimul vamal .
În vederea realizării de voiaje forfetare tour-operatorii trebuie să aibă
în vedere caracteristicile cererii şi consumului turistic .Acestea sunt:
• Dinamism accentuat -evolueaza sub influenţa unei multitudini de factori de
natura economica, socială, demografică, psihologică, politică.
• Labilitatea în motivaţii
• Complexitate si eterogenitate -cunosc o varietate de forme de manifestare.
• Concentrarea in timp , in spatiu, in motivatie .
Oferta de servicii turitice are şi aceasta câteva trăsături particulare:
• Complexitatea şi eterogenitatea -fiind alcătuită dintr-un amalgam de
elemente
• Creşterea diversificată -conretizată în noi forme de vacanţă, noi tipuri de
echipamente,
• Rigiditatea - imposibilitatea stocării, imposibilitatea deplasării bazei
tehnico-materiale.

• Inadaptabilitatea relativă-oferta turistică este destul de dificil de aliniat la

cererea turistică,
• Existenţa posibilitaţii de a substitui anumite componente ale pachetului de
servicii.
Pentru a putea realiza analiza produsului turistic produsului turistic
trebuie determinate următoarele elemente : poziţia actuala a produsului turistic ,
situaţia concurenţială , imaginea produsului , poziţia în cadrul ciclului de

14
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
viaţă , calitatea produsului , analiza cash-flow-ului. Pentru poziţionarea
produsului turistic se au în vedere trei forţe : aşteptările consumatorului,
imaginea concurenţilor, personalitatea destinaţiei. Pentru reprezentarea imaginii
putem folosi o scală pe care sunt puse faţă în faţă o serie de adjective calitative
opuse : scump , ieftin , bun , rău , frumos , urât.
În domeniul turismului foarte importante sunt strategiile de
comercializare a produselor turistice , acestea fiind împărtite în două mari
categorii:
• Strategia de specializare -care presupune gândirea şi comercializarea de
produse turistice tematice. Specializarea se poate realiza în funcţie de
destinaţie , de clientelă sau de temă .
• Strategia de nediferentiere - aceasta implică formarea unui sector
nediferentiat.

1.4. Politica de produs - definiţie, componente, particularităţi, strategii de

produs în domeniul turismului.

Produsul reprezintă bunuri sau servicii oferite de producători sau

intermediari pe piaţa diferitelor segmente de consumatori în scopul satisfacerii
nevoilor acestora .
Produsul turistic este definit ca fiind ansamblul de bunuri şi servicii
destinate satisfacerii nevoilor generale şi specifice ale turiştilor, o sumă de
elemente naturale şi antropice .Un bun sau serviciu este cumpărat de
consumatori pentru funcţiile pe care acesta le îndeplineşte. Acestea sunt funcţii
de bază şi funcţii secundare sau coplementare. Fiecare funcţie pe care produsul

15
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
sau serviciul o îndeplineşte generează pentru consumatori un grad mai mare sau
mic de satisfacţie , şi astfel comsumatorii aleg produsele care le aduc cel mai
ridicat grad de satisfacţie .
În momentul conceperii unui produs turistic touroperatorul urmăreşte
ca prin consumul de către client al acestuia el să obtină un plus de informatii ,
cunostinţe şi eventual deprinderi noi. Turismul trebuie să asigure turistului o
odihnă activă ţinânâd cont de faptul că timpul liber zilnic, săptămânal, anual
a crescut la scara largă , mai ales datorită progresului tehnologic.Astfel
serviciile turistice sunt foarte implicate în crearea condiţiilor pentru perceperea
într-un mod cât mai plăcut a timpului liber. Diversificarea şi modernizarea
ofertei de servicii turistice destinate ocuparii timpului liber are efecte benefice
asupra randamentului utilizării timpului liber şi pentru creşterea calitaţii vieţii
omeneşti .
Serviciile turistice pot fi împărţite astfel:
Servicii turistice izolate -sunt cele care includ servicii de primire
(pun la dispoziţia clientului atât un mijloc de transport cât şi o persoană
vorbitoare de limba clientului care să îl ajute pe acesta să se instaleze), servicii
de acces (care presupun punerea la dispoziţia clientului a mijloacelor de
transport şi a unei persoane vorbitoare de limba turistului şi bine pregatită care
să il însoţeasca in excursii).
Servicii complexe -voiajele forfetare .Acestea includ atât servicii de
bază care sunt transport, cazare, alimentaţie, agrement, ingrijirea sanatatii , cât şi
servicii suplimentare care la rândul lor pot fi servicii cu plată şi servicii fără
plată .
Având în vedere faptul că produsul turistic este un adevarat amalgam,

16
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
elementele sale componenete sunt următoarele:
 Elemente costitutive de bază
 Infrastructura specifică turismului
 Infrastructura generală a ţarii
 Cadrul general privind pregătirea personalului în turism
 Cadrul institutional legat direct sau indirect de turism
Elementele constitutive de bază includ două categorii de factori:
factorii naturali (clima, relief, peisaj)-considerati adesea inima produsului
turistic , şi factorul uman (obiceiuri, tradiţie, folclor, religie, istorie, ospitaliate).
Infrastructura specific turistică include:
1. Transporturile turistice - pentru că spre deosebire de sectorul bunurilor unde
acestea sunt cumpărate şi consumate la domiciliu în cazul serviciilor locul de
formare al ofertei coincide cu locul de consum .Din aceste motive este foarte
importantă infrastructura de transport, pentru că turiştii sunt obligaţi să se
deplaseze la destinaţia aleasă. Degeaba există mijloace de transport performante
dacă drumurile sunt rele.
2. Mijloacele de cazare aceasta este reprezenatat de toate spaţiile de cazare
care asigură serviciul de cazare în domeniul turismului (hoteluri ,moteluri,
cabane, tabere, cazarea la ferme turistice)
3. Mijloacele de alimentaţie sunt cele care asigură serviciile de alimentaţie în
domeniul turismului - restaurante cu circuit deschis, restaurante turistice ,
restaurante cu autoservire, bufete , baruri si altele.
4. Reţeaua de agrement reprezintă animaţia si ambianţa unui sejur turistic.
Baza de agrement poate fi reprezentată de echipament sportiv, săli

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

17
special amenajate destinate petrecerii timpului liber, orgnizarea de mese festive,
de concursuri cu premii...
5. Reţeaua unitǎţilor de tratament -;baze de tratament special amenajate
destinate practicării turismului de tratament. Cei care aleg astfel de destinaţii
vin fie pentru ca au probleme de sănătate sau pentru prevenirea îmbolnăvirii.
Infrastructura generala a ţarii se refera la gradul de dezvoltare al unei ţari pe
diverse domenii de activitate-agricultura, industrie, transporturi, servicii
publice.
Cadrul general de pregătrire al personalului din turism se referă la
instituţiile de învăţământ specializate în pregătirea de personal cum sunt licee de
specialitate (cu profil economic), universităţi de stat şi particulare, la măsurile
organizatorice şi cadrul politic care definesc politica de recrutare,
perfecţionare, pregătire, stimulare a personalului din turism.
Cadrul institutional legat direct sau indirect de turism : sistemul de
acorduri internaţionale care poate stimula negativ sau pozitiv circulaţia turistică,
cadrul juridic, reglementările şi facilităţile privind dezvoltarea turismului intern .
Caracteristicile produsului sunt date de ceea ce diferenţiază produsele
si serviciile între ele. În cazul serviciilor există câteva caracteristici particulare
de care trebuie să se ţină cont în realizarea unui produs turistic.
 Tangibilitate /intangibilitate- produsul turistic este un amalgam de
elemente tangibile şi intangibile, iar daca elementele tangibile pot fi
văzute , analizate cele intangibile sunt greu de controlat depinzând de o
mulţime de factori, iar decizia de cumpărare a turistului se formează pe
imaginea pe care acesta şi-o formează vizavi de seviciul în cauză. Altfel
spus produsul turistic se formeza în momentul în care consumatorul are

18
 .
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
o reprezentare mentală legată de acesta.
 Multitudinea de elemente componente face foarte dificilă realizarea unei
integrităţi a serviciului turistic.
 Multitudinea participanţilor la realizarea produsului turistic -;pentru a
crea un produs turistic având în vedere numărul mare de elemente
componente este necesar şi un număr destul de mare de prestatori.
 Caracteristici ale produsului turistic care decurg din apartenenţa sa la
sectorul terţiar:
1. Natura diferită a cerinţelor de consum - pachetele de servicii turistice trebuie
să satisfacă o gamă foarte largă de nevoi, gusturi, preferinţe, depinzând foarte
mult de o serie de factori subiectivi.
2. Individiualizarea la nivelul consumatorului turistic
3. Complexitatea produsului turistic dată de diferitele combinaţii ce se pot
realiza între componentele sale
4. Posibilitatea substituirii unor activităţi turistice
5. Coincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului-serviciile turistice
necesită deplasarea consumatorului la ofertă şi nu situaţia inversă.
6. Serviciile turistice sunt inseparabile de persoana prestatorului - această
caracteristică implică contactul permanent prestator-client .
Un element foarte important în domeniul turismului este cererea
turistică care după momentul în care se realizează comercializarea sau
consumarea serviciilor turistice se disting:
a) cererea fermă de servicii -se manifestă anterior călătoriei turistice
b) cererea spontană de servicii -în momentul când turistul ajunge la destinaţia
călătoriei sale.Este specifică pentru serviciile turistice care sunt solicitate de
.

19
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005
clienţi direct de la prestatori.
Ciclul de viaţă al produsului turistic are în vedere faptul că produsul
turistic , ca orice bun sau serviciu , trece prin mai multe faze de-alungul
existenţei sale. Un produs turistic suportă influenţa a numerosi factori printre
care experienţa organizaţiei turistice , poziţia principalilor concurenţi , apariţia
unor produse de substituţie , politica statului , evoluţia gusturilor , nevoilor şi
dorinţelor. Există patru faze ale ciclului de viaţă ale produsului turistic: lansarea,
creştere , maturitate şi declin.
Etapa de introducere începe când produsul este lansat prima oară pe
piaţa. Introducerea cere timp , iar ritmul creşterii vânzărilor este lent. În această
fază profiturile sunt negative sau scăzute datorită vânzărilor reduse şi
cheltuielilor mari de distribuţie şi promovare. În această fază prestatorul de
servicii turistice trebuie să facă faţă următoarelor situaţii :
 Înfrângerea conservatorismului consumatorilor şi convingerea acestora
că produsul lansat pe piaţă este la fel de bun ca şi altele sau poate chiar
mai bun
 Realizarea unei bune politici de promovare şi distribuţie
 Obţinerea mijloacelor financiare destinate susţinerii pe piaţă a
produsului
 Asigurarea protecţiei legale a produsului .În domeniul serviciilor există
riscul copierii serviciilor prestate de o firmă mult mai mare decât în
domeniul bunurilor.
Etapa de creştere - dacă noul produs satisface necesităţile
consumatorilor el va intra într-o etapă de creştere în care vânzările încep să
crească rapid , dar atraşi de posibilitatea de a-şi spori profiturile vor intra pe
.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

20
piaţă noi concurenţi. Profiturile se măresc în perioada de creştere deoarece
costurile de promovare se distribuie asupra unui volum mare de mărfuri. Firma
utilizează strategii mai multe pentru a susţine cresterea rapidă o perioadă cât mai
lungă de timp.În această etapă convinşi că produsul are succes vor introduce
produse similare şi în această etapă toate firmele obţin profit.
Etapa de maturitate - în această fază ritmul de creştere a vânzărilor
scade. Cele mai multe produse se găsesc în etapa de maturitate a ciclurilor de
viată şi de acea majoritatea managerilor de marketing lucrează cu produse
mature. Această fază durează de obicei mai mult decat celelalte. În această etapă
creşte foarte mult concurenţa şi competitorii mai puţin eficienţi sunt scoşi de
pe piaţă.
Etapa de declin - vânzările celor mai multe firme de servicii scad.
Declinul poate fi lent sau rapid. Vânzările pot ajunge la zero sau pot scădea până
la un nivel la care să rămână mult timp. Există şi cazuri în care ajungând la faza
de maturitate multe produse pot începe un nou ciclu de viaţă .

.
Danciu V. ,Marketing de la traditional la global,Ed.Economica,Bucuresti 2005

21