Cap.

9: Aerul umed

Capitolul 9

AERUL UMED

Aerul umed reprezintă un amestec de gaze aflat în stare de echilibru

termodinamic, compus din aer uscat (în principal azot şi oxigen) şi vapori de
apă. În anumite condiţii, vaporii de apă pot condensa în picături (la temperaturi
mai mari decât cea a punctului triplu: tt = 0,01°C sau Tt = 273,16 K), formând
ploaie sau ceaţă (dispersie de picături fine) sau se pot transforma în fază solidă
(la temperaturi mai mici decât cea a punctului triplu) formând ninsoare (fulgi de
zăpadă) sau grindină (particule de gheaţă).

p,
kPa

K
22.080
Apă
Gheaţă T
0,611
Abur
o T,K
273,16 647,28
Fig. 9.1: Diagrama p-T pentru apă

Aplicaţii ale aerului umed se întâlnesc în procese caracteristice

instalaţiilor de ventilare - climatizare - condiţionare (-40°C ... +50°C), uscare
(+40°C ... +300°C), răcire (-190°C ... +10°C), protecţia atmosferei (+10°C ...
+60°C) şi în industria chimică la combinarea sau separarea fazelor (-200°C ...
+300°C).

95
Ghiauş A.-G.: Termodinamică

Valorile parametrilor critici pentru aerul uscat sunt pk a =37,67 bar şi

t k a = -140,6°C ( Tk a = 132,55 K) iar cei ai apei pk w = 220,8 bar şi

t k w =374,13°C ( Tk w = 647,28 K).

În condiţii obişnuite de presiune şi temperatură, amestecul dintre aerul

uscat şi vaporii de apă (aerul umed) se comportă ca un gaz ideal.
Parametrii de stare caracteristici ai aerului umed sunt: umiditatea
relativa ϕ , umiditatea absolută (conţinutul de umiditate) x , gradul de saturaţie
ψ , masa molară M , densitatea ρ , entalpia specifică h , temperatura punctului
de rouă t r şi temperatura de saturaţie adiabatică (temperatura termometrului
umed) t w .
Umiditatea relativă, reprezintă raportul dintre cantitatea de vapori de apă
efectivă şi cea maximă (la starea de saturaţie) pe care o poate conţine un volum
de aer umed la o temperatură dată:
m ρ V ρ
ϕ= v = v = v [-]
ms ρ s V ρ s
Aplicând ecuaţia termică de stare a gazelor perfecte, rezultă:
pv
R T p
ϕ= v = v [-]
ps ps
Rv T
Umiditatea relativă se poate exprima şi în procente şi ia valori între 0%
pentru aerul uscat şi 100% pentru aerul saturat cu vapori de apă.
În multe cazuri practice, presiunea parţială a vaporilor de apă se
calculează în funcţie de umiditatea relativă şi de presiunea de saturaţie, care
depinde numai de temperatură:
pv = ϕ p s [Pa]
Umiditatea absolută sau conţinutul de umiditate, reprezintă cantitatea de
vapori de apă conţinută într-un kilogram de aer uscat:

96
 Cap. 9: Aerul umed

mv
x= [kgv/kga]
ma
Aplicând ecuatţia termică de stare a gazelor perfecte şi legea lui Dalton,
rezultă:
pv V
R T R p R pv
x= v = a v = a [kgv/kga]
pa V Rv pa Rv p − pv
Ra T
Înlocuind valorile constantelor caracteristice Ra = 287,04 J/kg K si Rv =
461,5 J/kg K, rezultă:
pv ϕ ps
x = 0,622 = 0,622 [kgv/kga]
p − pv p − ϕ ps
Aerul umed, aflat la o anumită temperatură, are valoarea maximă a
conţinutului de umiditate la starea de saturaţie ( ϕ = 1 ):
ps
x s = 0,622 [kgv/kga]
p − ps
Gradul de saturaţie, reprezintă raportul dintre conţinutul de umiditate
efectiv şi conţinutul de umiditate maxim (la starea de saturaţie) corespunzător
aceleiaşi temperaturi:
ϕ ps
0,622
x p − ϕ ps p − ps
ψ = = =ϕ [-]
xs ps p − ϕ ps
0,622
p − ps
Observaţie: Pentru valori ale umidităţii relative mai mari de 60%, gradul
de saturaţie şi umiditatea relativă sunt practic egale:
ϕ > 0,6 ⇒ ψ = ϕ
Ca şi umiditatea relativă, gradul de saturaţie se poate exprima în procente
şi ia valori între 0% pentru aerul uscat şi 100% pentru aerul saturat.
Masa molară, a aerului umed se calculează cu relaţiile de la amestecuri
de gaze ideale:

97
Ghiauş A.-G.: Termodinamică

p p p − pv p
M = ra Ma + rv Mv = a Ma + v Mv = Ma + v Mv
p p p p
în care ra şi rv reprezintă participaţiile volumice ale aerului uscat şi respectiv
vaporilor de apa din aerul umed. Rezultă:
p
M = Ma − v (Ma − Mv ) [kg/kmol]
p
p
M = 28,96 − v (28,96 − 18,02) [kg/kmol]
p
p
M = 28,96 − 10,94 v [kg/kmol]
p
Densitatea, se calculează prin insumarea densităţilor aerului uscat şi a
vaporilor de apă:
p p p− p p
ρ = ρa + ρv = a + v = v + v [kg/m3]
Ra T Rv T Ra T Rv T

p p ⎛ 1 1 ⎞
ρ= − v ⎜⎜ − ⎟ [kg/m3]
Ra T T ⎝ Ra Rv ⎟⎠

Remarcă: În aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură, densitatea

aerului umed este mai mică decât cea a aerului uscat.
Entalpia specifică, se calculează pentru 1 kg de aer uscat care conţine x
kg de vapori de apă şi deci se raportează la (1 + x ) kg de aer umed:
ma ha + mv hv
h = h1+ x = = ha + x hv [J/kga]
ma
Entalpia specifică pentru aerul uscat are următoarea expresie:
ha = c p a t = 1,004 t [kJ/kga]

iar pentru vaporii de apă:

hv = ro + c p v t = 2.500 + 1,86 t [kJ/kgv]

unde ro reprezintă căldura latentă de vaporizare a apei la 0°C. Rezultă:

h = 1,004 t + x (2.500 + 1,86 t ) [kJ/kga]

98
 Cap. 9: Aerul umed

În cazul în care aerul umed este suprasaturat cu picături de apă ( t > tt =

0,01°C), conţinutul total de umiditate reprezintă suma dintre masa vaporilor de
apă aflaţi la starea de saturaţie şi masa apei în stare lichidă conţinută într-un
kilogram de aer uscat:
ms + mw
x= = xs + xw [kgv/kga]
ma
În acest caz, entalpia specifică va avea următoarea expresie:
h = ha + x s hv + x w hw [J/kga]
( )
h = c p a t + x s ro + c p v t + x w c p w t [J/kga]

h = 1,004 t + xs (2.500 + 1,86 t ) + 4,186 ( x − xs )t [kJ/kga]

În cazul în care aerul umed este suprasaturat cu fulgi de zăpadă sau
particule de gheaţă ( t < tt = 0,01°C), conţinutul total de umiditate reprezintă
suma dintre masa vaporilor de apă aflaţi la starea de saturaţie şi masa apei în
stare solidă (zapadă sau gheaţă) conţinută într-un kilogram de aer uscat:
ms + m g
x= = xs + x g [kgv/kga]
ma
În acest caz, entalpia specifică va avea următoarea expresie:
h = ha + x s hv + x g hg [J/kga]

hg = c p g t − λo [J/kga]

( ) (
h = c p a t + xs ro + c p v t + xg c p g t − λo ) [J/kga]

unde λo reprezintă căldura latentă de solidificare a apei la 0°C. Rezultă:

h = 1,004 t + xs (2.500 + 1,86 t ) − ( x − xs )(333 − 2,05 t ) [kJ/kga]
Temperatura punctului de rouă, reprezintă temperatura la care vaporii de
apă din aerul umed condensează în urma unui proces de răcire izobar în care
conţinutul de umiditate rămâne constant.

99
Ghiauş A.-G.: Termodinamică

Temperatura de saturaţie adiabatică, reprezintă temperatura de

condensare a vaporilor de apă din aerul umed într-un proces de răcire izobar şi
adiabatic.

Diagrama h-x (Mollier) este construită pentru o anumită valoare a

presiunii totale, în axe oblice, având unghiul astfel ales încât izoterma de 0°C să
fie orizontală. Valorile umidităţii absolute de pe axa înclinată sunt proiectate pe
orizontală. Izentalpele sunt drepte paralele oblice iar izotermele formează un
fascicul divergent de drepte în sensul de creştere al umiditătii absolute. Liniile
de umiditate relativă constantă sunt curbe care, pentru valori ale temperaturii
mai mari decât cea de saturaţie corespunzatoare presiunii aerului umed, t s ,
devin drepte verticale şi sunt construite în baza următoarei relaţii:
xp
ϕ= [-]
0,622 ps + x ps
Presiunea parţială a vaporilor de apă variază în funcţie de conţinutul de
umiditate după următoarea relaţie:
xp
pv = [Pa]
0,622 + x

h
ϕA
ts ϕ =1
tA A
tw
tr hA

o xA x

Fig. 9.2: Diagrama h-x (Mollier) pentru aer umed

100
 Cap. 9: Aerul umed

Procesele fundamentale cu aer umed sunt: încălzirea, răcirea, amestecul

şi umidificarea.

Încălzirea aerului umed se realizează în schimbătoare de căldură numite

baterii de încălzire. În timpul procesului, conţinutul de umiditate al aerului umed
rămâne constant ( x = const.). Agentul termic de încălzire (agentul primar) poate
fi apa caldă, aburul de joasă presiune, gazele de ardere, etc.

m& w , t w1

Baterie de
m& a , t1, h1,ϕ1 m& a , t 2 , h2 ,ϕ 2
încălzire

m& w , t w2
Fig. 9.3: Schema bateriei de încălzire

Bilanţul termic al bateriei de încălzire este:

Q&bi = ηbi m& w c pw (tw1 − t w2 ) = m& a (h2 − h1 ) [W]

unde ηbi reprezintă randamentul bateriei de încălzire.

h ϕ2
2
t2
ϕ =1
ϕ1
1
t1
h2
h1
o x
x1 = x2
Fig. 9.4: Reprezentarea încălzirii în diagrama h-x

101
Ghiauş A.-G.: Termodinamică

Debitul de agent termic necesar se calculează cu următoarea relaţie:

m& a (h2 − h1 )
m& w = [kg/s]
ηbi c pw (tw1 − tw2 )

Răcirea aerului umed se realizează în baterii de răcire în care agentul de

răcire (agentul secundar) poate fi apa răcită, saramurile, amoniacul, freonii,
hidrocarburile, etc. Schema este asemănătoare cu cea a bateriei de încălzire.
Procesul se desfăşoară la conţinut de umiditate constant.

m& w , t w1

Baterie de
m& a , t1, h1,ϕ1, x1 m& a , t 2 , h2 ,ϕ 2 , x2
răcire

m& w , t w2
Fig. 9.5: Schema bateriei de răcire

h ϕ1
1
t1
ϕ =1
ϕ2
2
t2
h1
h2
o x
x1 = x2
Fig. 9.6: Reprezentarea răcirii în diagrama h-x

Bilanţul termic al bateriei de răcire este:

Q& br = ηbr m& a (h1 − h2 ) = m& w c pw (t w2 − t w1 ) [W]

102
 Cap. 9: Aerul umed

unde ηbr reprezintă randamentul bateriei de răcire iar debitul de agent de răcire
necesar se calculează cu relaţia:
η m& (h − h )
m& w = br a 1 2 [kg/s]
c pw (t w2 − t w1 )

Dacă temperatura finală a aerului umed scade sub valoarea punctului de

rouă, o parte din vaporii de apă condensează, conţinutul de umiditate din aerul
umed scade iar procesul se numeşte răcire cu uscare.

h 1 ϕ1
t1

ϕ =1

tr R h1
t2 2
h2
o x
x2 x1
Fig. 9.7: Reprezentarea răcirii cu uscare în diagrama h-x

Observaţie: Practic, temperatura finală a aerului umed, la răcirea cu

uscare, nu atinge starea de saturaţie, valorile maxime ale umidităţii relative fiind
cuprinse între 95 şi 98%.
Debitul de condens rezultat în urma răcirii cu uscare va fi:
m& cds = m& v1 − m& v 2 = m& a ( x1 − x2 ) [kg/s]

Amestecul a două debite de aer umed, având stări diferite, se realizează în

camere de amestec.

103
Ghiauş A.-G.: Termodinamică

m& a 2 , m& v 2 , t2
h2 ,ϕ2 , x2

m& a1, m& v1, t1 Cameră de m& a3 , m& v3 , t3

h1,ϕ1, x1 amestec h3 ,ϕ3 , x3

Fig. 9.8: Schema camerei de amestec

Parametrii stării finale se determină din ecuaţiile de conservare a masei şi

de bilanţ termic, exprimate sub formă de debite (fluxuri):
m& a1 + m& a 2 = m& a3
m& v1 + m& v 2 = m& v3
m& a1 x1 + m& a 2 x2 = m& a3 x3 = (m& a1 + m& a 2 ) x3
m& a1 h1 + m& a 2 h2 = m& a3 h3 = (m& a1 + m& a 2 ) h3
Rezultă că:
m& a1 x1 + m& a 2 x2
x3 = [kgv/kga]
m& a1 + m& a 2
m& a1 h1 + m& a 2 h2
h3 = [J/kga]
m& a1 + m& a 2

h 2 ϕ2
t2
ϕ =1
3
t3
1 ϕ3 h2
t1
h3
ϕ1
h1
o x
x1 x3 x2

Fig. 9.9: Reprezentarea amestecului în diagrama h-x

104
 Cap. 9: Aerul umed

Remarcă: Din punct de vedere grafic, punctul stării de amestec M, se află

în diagramă pe segmentul de dreaptă care uneşte punctele de stare 1 şi 2, având
distanta faţă de acestea invers proporţională cu debitele de aer corespunzătoare.

Umidificarea aerului umed se realizează în camere de umidificare prin

pulverizare de apă sau injectare de abur.

m& w , hw

m& a1, m& v1, t1 Cameră de m& a 2 , m& v 2 , t2

h1,ϕ1, x1 umidificare h2 ,ϕ2 , x2

Fig. 9.10: Schema camerei de umidificare

Parametrii stării finale se determină din ecuaţiile de conservare a masei şi

de bilanţ termic exprimate sub formă de debite (fluxuri):
m& v1 + m& w = m& v 2 [kg/s]
m& a x1 + m& w = m& a x2 [kg/s]
m& a ( x2 − x1 ) = m& w [kgv/s]
m& a h1 + m& w hw = m& a h2 [W]
m& a (h2 − h1 ) = m& w hw
Rezultă că:
m&
x2 = x1 + w [kgv/kga]
m& a
m&
h2 = h1 + w hw [J/kga]
m& a

105
Ghiauş A.-G.: Termodinamică

h ϕ1
1
t1 2 ϕ2
t2 ϕ =1

h2
h1

o x
x1 x2
Fig. 9.11: Reprezentarea umidificării în diagrama h-x

În funcţie de temperatura apei pulverizate sau a aburului injectat, procesul

de umidificare poate fi cu încălzire sau răcire (cu creşterea sau scăderea
temperaturii aerului umed), izoterm sau adiabatic.

Se defineşte raza procesului ca fiind direcţia după care se desfăşoară

procesele cu aer umed în diagrama h-x şi se calculează ca raportul între fluxul de
caldură şi debitul de umiditate schimbate de aerul umed în cadrul procesului:
Q& m& (h − h ) Δ h
ξ= = a 2 1 = [J/kgv]
Δ m& v m& a ( x2 − x1 ) Δ x
Raza procesului este utilă în analiza pe cale grafică (cu ajutorul diagramei
h-x) a proceselor cu aer umed.

106