Istanbul este cel mai mare oraș din lume care se

întinde pe două continente, Europa și Asia. Cea mai

mare parte a cartierelor sale se găsesc pe pintenul
din extrema sud-estică a Europei, despărțită de cele
asiatice prin Marea Marmara și Strâmtoarea Bosfor.
Pe partea europeană, golful adânc Cornul de
Aur desparte cartierele europene în două sectoare:
vechiul Constantinopol, la sud, și Orașul Nou la
nord, cu cartierele Karaköy (Galata), Geyoglu
(Pera), Katabaș, Taksîm, Beșiktaș, Ortaköy și altele
mai noi, întinse în adâncul uscatului sau de-a
lungul Bosfor-ului. Peste ape, pe malul asiatic, se
află vechiul Scutari (Üsküdar), cu o seamă de alte
cartiere mai noi, întinse pe țărmul Mării Marmara,
spre sud și pe cel al Bosfor-ului, spre nord. Orașul
metropolă este considerat european deoarece
centrul său istoric și ponderea locuirii de astăzi se
află în Europa. Este centrul uneia dintre cele mai
mari aglomerări urbane a continentului și reprezintă
principalul pol economic al Republicii Turcia, cu
toate că nu mai este capitală a statului. Nucleul
Istanbul-ului, adică orașul vechi, este scăldat de
apele Mării Marmara, de cele ale Bosfor-ului și de
cele ale Cornului de Aur.
Bosfor[modificare | modificare sursă]
Strâmtoarea Bosfor este o realitate geografică
legată indestructibil de așezarea, existența și
evoluția Istanbul-ului. Bosfor-ul (Boğaziçi în limba
turcă), este o ruptură telurică a scoarței terestre
dintre Europa și Asia,[4] care permite comunuicația
dintre apele Marea Mediterană, prin Marea
Egee și Marea Marmara, cu Marea Neagră.
Strâmtoarea reprezintă întâlnirea a două plăci
tectonice active care se contrapun la scară
geologică. Bosfor-ul are o lungime de 31,7 km și o
lățime ce variază între 650 și 2800 de metri. Apele
sărate ale celor două mări, pe care le unește, au
umplut un șanț geologic adânc, născut prin ruperea,
sau compresarea uscatului la începutul erei
quaternare. De 4-5 milenii un număr greu de
precizat de seminții i-au traversat apele de pe un
continent pe altul, sau de la o mare la alta, în ciuda
curenților violenți ce îl străbat. In lungul strâmtorii
adâncimea apelor variază între 36 și 124 de metri,
cea mai mare adâncime fiind atinsă în dreptul
localității Arnavatköy, "satul albanez" în limba turcă
și numit odinioară Mega Revna, sat de creștini
recunoscut astăzi pentru restaurantele lui
pescărești. Aici ca și în România,
la Galați sau Constanța, există obiceiul de "Aruncare
a crucii în mare" de Boboteză, obicei vechi de numai
60 de ani. Navigația prin strâmtoare a fost totdeauna
pusă în pericol de curenții foarte puternici și
periculoși care străbat apele la două nivele distincte.
Cei din partea superioară a apelor se îndreptă
dinspre Marea Neagră spre Marea Marmara, iar cei
de profunzime se scurg invers, cu efect nefast
pentru adâncurile Marea Neagră. Sub adâncimea de
200 de metri, în apele Marea Neagră s-au acumulat
substanțe nocive pentru viața animală. Aceasta a
dispărut total datorită aportului de apă mult mai
sărată dinspre bazinul mediteraneean în raport cu
apa de suprafață din bazinul pontic, mult îndulcită de
apele Dunării și a altor mari râuri ce vin din câmpia
ruso-ucraineană. Pe unele porțiuni ale
șenalului Bosfor-ului, pericolul provocat de curenți
este crescut cu mult față de medie. La pericolele
întâmpinate de navigație s-au adăugat în ultimele
secole cele datorate construcțiilor militare medievale
și moderne. Un exemplu îl pot oferi cele două mari
cetăți construite de turci înainte de
cucerirea Constantinopol-ului, Anadolu Hisar pe
malul asiatic și Rumali Hisar pe malul european, în
porțiunea cea mai strâmtă a șenalului, acolo unde
între maluri sunt numai 660 de metri. In baza
Convenției de la Montreux, din 1936, apele Bosfor-
ului au devenit parte a domeniului internațional și
libere accesului oricăror nave străine. Traficul naval
prin strâmtoare este unul dintre cele mai importante
din lume. O statistică din anul 2002 arată că 47.000
de nave au tranzitat strâmtoarea, dintre care 8.000
au transportat încărcături periculoase, printre care
gaze și petrol. In anul 2004 traficul a crescut la
54.000 de nave. Internaționalizarea strâmtorii și
densitatea traficului naval greu a necesitat
obligativitatea folosirii de piloți turci de către navele
de mare tonaj. Pe lângă marele trafic naval
internațional, apele strâmtorii sunt înțesate de o
puzderie de vase mici turcești folosite la traversări,
la navetele locuitorilor între cartiere, la trafic
comercial local și, desigur, la turism.