Legătura rutieră dintre partea europeană și cea

asiatică a metropolei se realizează prin două mari

poduri suspendate de dată recentă, cu câte șase
benzi de circulație: Podul Bosfor și Podul Fatih
Sultan Mehmed sau Podul Cuceritorului. Pe calea
apelor, cartierele de pe cele două continente sunt
legate printr-o mulțime de linii navale de navetă, sau
turistice. In prezent este în stare de finalizare un
tunel de legătură pe sub apele strâmtorii, la
întâlnirea cu apele Marea Marmara, tunel destinat
unei circulații urbane rapide între cartierele de pe
malurile celor două continente. Tunelul poartă
numele de Marmaray[5], va avea o lungime de 13,6
km și va fi dat în folosință în anul 2013. In jur de
1387 de metri din tunel vor trece pe sub strâmtoare
la o adâncime în jur de 61 de metri. Tunelul va avea
un traseu lung pe sub cartierele existente pe malul
european al Marea Marmara și pe sub cele de pe
malul asiatic, spre sud. Va traversa pe sub apele
marine în dreptul Cornul de Aur, puțin în diagonală
spre nord, spre țărmul aciatic. Odată cu marele
proiect Marmaray se vor moderniza circa 60 de km
de cale ferată existentă din preajma capitalei. Noile
căi ferate subterane vor fi racordate de o parte și de
alta a strâmtorii cu rețeaua de transport existentă și
se vor amenaja patru noi stații: Kaliçesme (acolo
unde tunelul va intra în subsol),Yenikapî, Sirkeci și
Usküdar. Tunelul va descongestiona traficul în
Istanbul și va permite trecerea zilnică, de o parte în
alta, a circa 2.000.000 de călători. traversarea de la
un mal la celălalt va dura 18 minute și 105 minute de
la un capăt la altul al tunelului (de la Halkali în
partea europeană, la Gebze pe partea asiatică).
Trenurile vor circula la un interval de 2 minute și vor
transporta circa 75.000 de calatori pe oră. Un factor
de risc este acela că tunelul urmează pe circa 12 km
falia seismică nord-anatoliană și că există pericolul
unor cutremure, a unor tsunami și puternicilor
curenți marini. Tunelul a fost proiectat pentru a face
față unui cutremur de 7,5 pe scara Richter.
Marea Marmara[modificare | modificare sursă]
Marea Marmara este un alt element geografic
reprezentativ și definitoriu al așezării Istanbul-ului.
Apele Marea Marmara scaldă latura sudică a
vechiului Constantinopol, respectiv cartierele
europene apusene. Pe celălalt continent scaldă
cartierele asiatice de proveniență mai nouă cu
tendință sudică. Marea Marmara este o mare internă
a Turciei fiind cuprinsă numai între teritorii turce. Ea
este situată între sud-estul Europei și Asia Mică,
constituind o legătură între Marea Neagră și Marea
Mediterană prin Marea Egee. Ca și
strâmtoarea Bosfor este așezată pe triectul faliei
seismice nord-anatoliene, falie responsabilă de
numeroase și dramatice seisme de mare putere.
Este o mare de mici dimensiuni, dar bine delimitate.
Are o suprafață de 11.500 Kmp și o adfâncime
maximă de 1261 metri. Are o importanță economică
majoră pentru Turcia, ea constituind o legătură
avantajoasă între metropola Istanbul și marea zonă
industruială din regiunea Izmit. Deasemeni se
remarcă drept o mare deosebit de circulată, cu un
trafic dintre cele mai importante din lume, datorită
strâmtorilor între care este cuprinsă. Comunică
cu Marea Neagră prin strâmtoarea Bosfor și
cu Marea Mediterană prin strâmtoarea Dardanele,
ambele foarte strâmte și strategice. Vechii greci o
numeau Propontida (în greacă Προποντις -ιδος
adică Propontis -idos). Numele provine de la
termenul pro, adică înainte și pontos, adică mare.
Aceasta deoarece pentru grecii veniți din Marea
Egee, această mică mare se afla înaintea Pontul
Euxin. Numele de Marmara provine tot din limba
greacă, de la vechiul
termen Marmaros saumarmaron care desemna
marmura albă cu granulații, sau cu vinișoare bleu,
marmură foarte abundentă în insula Prokonnesos
(nesos - insulă și prokos - căprioaară), denumită mai
târziu Insula Marmara. Numele ei s-a exrins apoi
asupra întregii mări.
Cornul de Aur