Teza 1

SUVERANITATEA DE STAT ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE

ȘI AL GLOBALIZĂRII

ARGUMENTUM

În condiţiile intensificării relaţiilor internaţionale, rolul principal în

reglementarea lor revine dreptului internaţional, care reprezintă un instrument
necesar şi sine qua non în dirijarea unei lumi cu interese contradictorii şi cu
caracteristici unice în procesul de globalizare.
În perioada contemporană, majoritatea măsurilor prin care se exercită funcţiile
de politică internă sau externă ale unui stat sunt luate în concordanţă cu regulile
şi principiile dreptului internaţional. Uneori, măsuri de politică internă ale unui
stat pot fi dirijate sau chiar impuse de normele internaţionale, aşa cum sunt cele
din domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului, încalcarea lor putând
justifica, vedem în practică, chiar intervenţii ale organismelor internaţionale
abilitate în interiorul statelor suverane. Societatea statelor nu mai este condusă
de un drept internaţional care să aibe ca principal rol doar reglementarea
relaţiilor dintre state , ci care are şi rolul de a reglementa relaţiile dintre state şi
proprii lor cetăţeni .
Fenomenul globalizării se regăseşte şi în toate aspectele relatiilor
internaţionale, fiind vorba despre o îmbinare a intereselor economice globale şi
conlucrarea acestora în supravegherea şi menţinerea păcii mondiale printr-un
sistem unic de organizaţii internaţionale suprastatale. Se pune astfel întrebarea,
în ce măsură conceptul de suveranitate de stat mai poate păstra din elementele
sale clasice, sau dacă acestea trebuie adaptate noilor circumstanţe.
În ceea ce priveste integrarea europeană, ea reprezintă doar un model local de
globalizare, cu adaptarea legilor globalizării la majoritatea aspectelor vietii
sociale, juridice şi chiar politice ale statelor membre U.E. Elementul de interes
al lucrarii de fată vizează abordarea originală a suveranităţii de stat în Uniunea
Europenă. În fond, construcţia comunitară europeană a presupus, de la început,
idea delegării unei părţi a atributelor de suveranitate a statelor membre în acele
domenii care vizează competenţa Comunităţilor Europene. Construcţia
comunitară are la origine un concept supranational care vine, oarecum, în
contradicţie cu conceptul clasic al suveranităţii care presupune indivizibilitate,
exclusivitate, supremaţie si independenţă plenară.
În analiza conceptului de suveranitate de stat şi a interpretărilor sale inedite
venite din sfera globalizării si a integrării, am considerat ca trebuie utilizate ca
puncte de plecare următoarele :
- determinarea naturii juridice a conceptului de suveranitate de stat,
studierea evoluţiei sale de-a lungul istoriei relaţiilor internaţionale, cu
accent pe acele evenimente care au marcat aspectele clasice ale ideii de
suveranitate, precum şi analiza lui ca principiu fundamental al relaţiilor
internaţionale ;
- determinarea naturii juridice a fenomenelor de globalizare şi integrare şi
impactul pe care acestea îl au asupra conceptului clasic de suveranitate de
stat ; abordarea originală a conceptului la nivelul constructiei comunitare
globale de tip U.E.
- determinarea raportului dintre jurisdicţia internaţională şi suveranitatea de
stat, cu accent pe raportul dintre dreptul de intervenţie umanitară al
comunităţii internationale şi suveranitatea de stat.
- reflectarea poziţiei României în procesul de integrare europeană, politica
externă, iniţiativele diplomatice ale României şi reflectarea suveranităţii
de stat în toate tratatele politice de bază încheiate cu statele vecine.
 Teza 2

CONCEPTUL CONCURENȚEI ÎN DREPTUL INTERNATIONAL, CEL

COMUNITAR ȘI ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

Argumentum

Lucrarea de faţă porneşte de la convingerea că fără concurenţă nu poate exista un

climat propice pentru ca mediul de afaceri să se dezvolte şi să contribuie la deplina
funcţionare a economiei, concurenţa fiind factorul determinant pentru obţinerea succesului pe
piaţă. În acelaşi timp, nu se poate neglija importanţa acesteia în viaţa socială. Oamenii vor
căuta în permanenţă depăşirea propriilor limite, dezvoltarea competenţelor şi perfecţionarea
într-un anumit domeniu. Pentru un agent economic, concurenţa reprezintă un element
mobilizator, care îl va determina să se adapteze la mediul de afaceri şi să progreseze. Toţi
economiştii, indiferent de orientarea doctrinară, sunt de acord cu faptul conform căruia
concurenţa joacă un rol primordial în cadrul acţiunii economice. Pornind de la concepţia
conform căreia concurenţa reprezintă un factor de progres incontestabil, ea trebuie studiată,
stimulată şi, mai ales, menţinută în limitele fairplay-ului.
Raţiunea principală de a fi a politicii în domeniul concurenţei (PDC) este determinată
de faptul că piaţa nu poate, în mod natural, să funcţioneze normal, fiind necesare intervenţii
din afară, care să-i asigure o evoluţie corespunzătoare. Este bine cunoscut rolul fundamental
jucat de piaţă şi concurenţă în garantarea bunăstării consumatorilor, în realizarea unei
repartiţii optime a resurselor şi în oferirea unei motivaţii puternice privind creşterea eficienţei
şi a nivelului tehnic şi calitativ al producţiei. Totodată, principiul economiei de piaţă deschise
nu implică existenţa unei atitudini pasive faţă de modul de funcţionare al pieţelor, ci
dimpotrivă, impune menţinerea unei vigilenţe constante, pentru a permite mecanismelor pieţei
să funcţioneze corect. Acest lucru devine cu atât mai necesar în actualul context mondial, al
globalizării, caracterizat prin adâncirea integrării la nivelul pieţelor.
Factorii care au contribuit la introducerea de reguli în domeniul concurenţei sunt de
natură diversă şi au variat în timp. Măsurile au fost adoptate ca rezultat al îngrijorărilor
crescânde manifestate la sfârşitul secolului al XIX-lea în legătură cu creşterea numărului de
înţelegeri din domeniul căilor ferate, petrolului şi băncilor, care ameninţau stabilitatea
sistemului economic şi politic. În diferitele ţări europene, de la începutul secolului al XX-lea,
reglementările în domeniul concurenţei au căutat să asigure un echilibru între beneficiile
economice generate de colaborarea dintre firme şi riscurile politice şi economice pe care
aceasta le implica. În cazul Comunităţii Europene, regulile au fost introduse în 1957, prin
Tratatul CEE, dar din raţiuni diferite. În acest caz, regulile privind concurenţa au servit pentru
a asigura faptul că restricţiile – tarifare şi netarifare – existente în cadrul relaţiilor comerciale
dintre ţările membre şi anulate prin acest tratat, nu vor fi înlocuite de carteluri între companii
din diferite ţări. Conform reglementărilor comunitare, politica în domeniul concurenţei nu este
privită ca un scop în sine, ci ca o condiţie necesară realizării pieţei interne.
Politica concurenţei este considerată drept cea mai dezvoltată și de succes politică din
Uniunea Europeană, din punct de vedere al semnificaţii practice pentru guverne, firme ș
consumatori. Obiectivul principal al politicii concurenţei este de a preveni și de a înlătura
distorsiunile concurenţiale ce rezultă din acţiunile companiilor sau ale autorităţilor publice,
aceasta facând ca piaţa să funcţioneze eficient. Politica de concurenţă este cheia pentru a
realiza un mediu echitabil de competiţie pentru toate întreprinderile. Un astfel de mediu face
ca firmele să iși întărească eficacitatea și, deci, să fie mai bine pregătite pentru a concura pe
piaţa internă și pe pieţele internaţionale. Un mediu de afaceri dinamic care asigură concurenţa
induce motivările necesare pentru a inova și pentru a promova creșterea productivităţii. De
asemenea, o economie competitivă creează beneficii pentru consumatori și pentru societate.
Tendinta de dezvoltare si modernizare a politicii concurentei a fost stimulata de necesitatea de
a realiza cele doua obiective majore: existenta unor piete concurentiale si functionarea optima
a pietei interne a Uniunii. Realizarea acestor obiective presupunea atat interzicerea acordurilor
intre firme, ce au ca efect impiedicarea sau restrangerea concurentei si a abuzului de pozitie
dominanta pe piata, cat si a distorsiunilor provocate de unele ajutoare de stat si de drepturile
exclusive sau speciale ale companiilor / monopolurilor de stat sau private.
Lucrarea are drept obiectiv oferirea unui cadru unitar de analiză a teoriilor despre
concurenţă şi a aplicării globale şi secvenţiale a strategiilor concurenţiale, punând accent şi pe
studiul politicilor, practicilor anticoncurenţiale şi factorilor care distorsionează concurenţa
într-o economie emergentă.
Lucrarea se dorește a fi ca o largă monografie despre conceptul de concurenţă pe îl
studiază atât în cadrul sau internaţional- general, cât mai ales, în particular pe cele două
niveluri de interes contextual pentru cercetarea românească: nivelul european și nivelul
naţional. Întreaga lucrare urmărește aceste două planuri de analiză și este orientată spre
descoperirea particularităţilor economiei locale şi spre răspândirea ideilor economice despre
concurenţă şi funcţionalitatea pieţelor, urmărind şi furnizarea unor soluţii pentru creşterea
competitivităţii firmelor româneşti în contextul integrării României în Uniunea Europeană.
Realizarea tranziţiei la economia de piaţă în ţara noastră este influenţată de un complex de
factori favorabili și nefavorabili, interni și externi, care acţionează în cadrul unor perioade mai
mari sau mici de timp. Amploarea și intensitatea acţiunii acestor factori și-au pus amprenta,
desigur, asupra tuturor fenomenelor definitorii ale tranziţiei, complicând, de regulă, acţiunile
privind reforma economică și influenţând evoluţia eficienţei economice și a costurilor
tranziţiei. Ei influenţează nu numai realizarea tranziţiei la economia de piaţă ci și procesul
consolidării premiselor integrării României în Uniunea Europeană.
Prevederile comunitare în domeniul concurenţei urmăresc asigurarea unor conditţi
concurenţiale egale în cadrul Pieţei Unice. Dintre prevederile comunitare, relevante pentru
România și pe care le-am analizat în detaliu, sunt cele legate de acordarea ajutorului de stat.
Pe parcursul întregii lucrări ne vom referi la politica în domeniul concurenţei ca fiind
o sumă de măsuri legislative și de acţiuni întreprinse la nivel comunitar, prin Comisie, cu
scopul de a elimina sau descuraja acele practici restrictive ce au ca efect restrângerea sau
eliminarea concurentei, în cadrul Pietei Unice. De asemenea, vom analiza pe rând, directiile
de intervenţie ale acestei politici și procedurile de implementare a legislaţiei europene în ceea
ce privește asigurarea unei concurenţe loiale în cadrul Pieţei Unice
Dat fiind faptul că însusi conceptul de „concurenţa” presupune o abordare
interdisciplinară pentru studierea sa, fiind necesară atât o analiză economică – juridcă chiar și
politică a conceptului pentru al înţelege, am vazut elaborarea lucrarii de faţa ca pe o amplă
monografie; lucrarea se doreste a fi un studiu amplu referitor la subiectul concurenţei, tratat în
mod cât mai detaliat, în principal din viziune juridică a principiilor și regulilor comerţului dar
și al legilor economice ale pieţei. Am considerat conceptul concurenţei ca unul deosebit de
actual în condiţiile globalizării, subiect care necesită o abordare atât sistematică cât si
secvenţială; astfel, am hotărât să analizez conceptul plecând de la: importanţa ei pentru
comerţ în general, cu aplicare detaliată pe sistemul de piaţă european și abordările sale
secvenţiale în România europeană cu legi ale pieţei integrate în sistemul regional al
globalizării.

Ipoteza:

- Descrierea detaliată a conceptului concurenţei am pornit-o plecând de la ipoteza

potrivit căreia absenţa unei politici unitare în domeniul concurenţei influenţează
schimburile comerciale internaţionale şi, implicit, politicile comerciale adoptate de
marii actori ai comerţului internaţional; am dorit să demonstrez prin prezentarea
 conceptului că, indiferent de abordarea ei, la nivel general, european sau naţional, în
final se ajunge la necesitatea adoptării unei reglementări unitare asupra concurenţei cu
vocaţie internaţională.
- Identificarea neconcordanţelor dintre abordările teoretice ale politicilor concurenţiale
și rezultatele practice ale aplicării acestora la nivel european, sau naţional.;
- Creionarea punctele nevralgice ale cadrului normativ și instituiţional al concurenţei
naţionale adaptată la cerinţele europene și formularea de soluţii prin propuneri de lege
ferenda pe conţinutul politicii de concurenţă
Metodologie:
- metoda monografică - drept studiul (pe teren) – nu spui asta - , multilateral și intensiv, al
unei unități sociale sau fenomen social (concurenţa). Iar ca trăsătură principală îi observă
caracterul interdisciplinar și multimetodologic;
- metoda sistematică;
- metoda analizei secvenţiale;
- cercetarea comparativă a jurisprudenţei;
- abordarea interdisciplinară.