AMOS
Sesiunea 884
Introducere
Dragi ascultători ai itinerarului biblic,
am încheiat data trecută o nouă incursiune în
Noul Testament, mai precis în prima Epistolă a
apostolului Petru. Aşa cum v-aţi obişnuit deja,
este timpul să ne îndreptăm din nou atenţia
asupra Vechiului Testament şi vă reamintesc că
în cadrul acestuia suntem în secţiunea dedicată
aşa numiţilor „Profeţi mici”.
De data aceasta ne vom îndrepta
privirile către Amos.
În ceea ce priveşte activitatea sa
profetică trebuie spus că ea s-a desfăşurat în
timpul domniilor regilor Ieroboam II în Israel şi
Uzia în Iuda. Cu alte cuvinte el a fost
contemporan cu Iona şi cu Osea, care au fost
profeţi în regatul de nord al Israelului, şi cu
Mica şi Isaia, profeţi în regatul de sud.
Tema profeţiilor lui Amos o constituie
prezentarea lui Dumnezeu în calitate de
conducător al lumii şi declară că toate naţiunile
sunt răspunzătoare în faţa Lui. Măsura conform
căreia o naţiune va fi trasă la răspundere este
determinată de lumina, de înţelegerea de care ea
a avut parte.
Testul final la care va fi supusă fiecare
dintre naţiuni se găseşte în capitolul 3 versetul
3: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie
învoiţi?”.
1
Dragii mei este importantă să înţelegem
locul mesajului lui Amos pentru că putem
învăţa lucruri ce se aplică foarte bine vremurilor
în care trăim. Într-o vreme a unei aparente
prosperităţi, Amos a pronunţat judecata.
Judecata divină a fost comunicată naţiunilor
care trăiau în lux şi imoralitate.
În ce priveşte autorul, trebuie menţionat
că există o majoritate confortabilă a celor care îl
consideră pe Amos drept autor al mesajelor.
Din punctul meu de vedere, Amos este un fel
de „păstor de la ţară sosit la oraş”. Dar aş vrea
să încercăm împreună să îl cunoaştem mai bine
pentru că astfel vom înţelege scrierea sa. Vom
afla că s-a născut în Iuda, în regatul de sud dar,
că a fost un profet al regatului de nord. Mesajul
său a putut fi auzit în Betel, în locaşul sfânt al
împăratului. Era foarte neobişnuit ca un om,
sosit dintr-o asemenea ţară, să aibă de transmis
un mesaj de judecată la adresa naţiunilor din
jur.
Un lucru care trebuie remarcat este
acela că Amos a avut o perspectivă completă
asupra vieţii şi asupra planului lui Dumnezeu
pentru întreaga lume – în ceea ce privea atât
prezentul cât şi viitorul. Toate acestea fac din
Amos un profet remarcabil.
În Amos 1:1 citim: „Cuvintele lui
Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe
care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui
Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui
Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu
doi ani înaintea cutremurului de pământ”.

Tecoa era locul de naştere al profetului precum
şi oraşul în care acesta locuia.
Este interesant acest loc. El se află cam
la aceeaşi distanţă de Ierusalim la care se află şi
Betleemul despre care profetul Mica a spus:
Mica 5:2 „Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că
eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui
Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni
peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie până în
vremuri străvechi, până în zilele veşniciei”.
Betleemul a ajuns faimos dar Tecoa a
rămas un oraş mai puţin cunoscut. De altfel nici
Amos nu mai este menţionat niciunde altundeva
în Vechiul Testament. În genealogia Mariei de
la începutul evangheliei lui Luca apare un
Amos dar nu este vorba despre acest profet.
Revenind la oraşul Tecoa de unde
provine Amos, este şi locul de unde a venit o
femeie pentru a-i comunica un anumit mesaj lui
David (vezi 2 Samuel 14); Se pare că David
era un cunoscător al acestei zone pentru că aici
a fugit atunci când a dorit să se ascundă de
regele Saul.
Un cercetător al locurilor sfinte, Adam
Smith, a spus: „oamenii din Tecoa văd în jurul
lor o lume pustiită şi goală”.
Nici în vremurile moderne oraşul nu se
bucură de prea mare atenţie. Astăzi naţiunea
Israel a construit o modernă autostradă de-a
lungul Mării Moarte care duce până la Masada.
Autostrada trece prin oraşul Arad, prin Hebron
şi Betleem dar nu se apropie de Tecoa pentru că
2
acest oraş este situat chiar în mijlocul
sălbăticiei. Sunt sigur că cei mai mulţi dintre
dumneavoastră nu aţi auzit niciodată de această
localitate pentru că, chiar şi în zilele de glorie
ale oraşului, acesta nu a reprezentat altceva
decât o oază în pustiu. Numele înseamnă „loc
de tabără”.
Deci, Amos nu se putea mândri că vine
dintr-un loc cu faimă. Nu era acolo nici un
centru religios, nici militar, nici politic, nici
cultural…Era doar un sat de păstori…
Să revenim însă la Amos şi activitatea
sa. Am stabilit că el nu putea reclama nimic în
sprijinul autorităţii sale. Totuşi, pentru a reuşi
să înţelegem mai multe despre acest om şi
activitatea sa în Samaria, în regatul de nord, ar
trebuie să facem un salt până la cap. 7:10-15
unde citim „Atunci Amaţia, preotul din Betel, a
trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui
Israel: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul
casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate
cuvintele lui! Căci iată ce zice Amos:
„Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus
în robie departe de ţara sa!”.” Şi Amaţia i-a zis
lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui
Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo, şi acolo
prooroceşte. Dar nu mai prooroci la Betel, căci
este un locaş Sfânt al împăratului, şi este un
templu al împărăţiei!” Amos a răspuns lui
Amaţia: „Eu nu Sunt nici prooroc, nici fiu de
prooroc; ci Sunt păstor, şi strângător de
smochine de Egipt.  Dar Domnul m-a luat de la
oi, şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi prooroceşte
poporului Meu Israel!”
Singura autoritate pe care Amos o
reclamă de partea sa este aceea că Dumnezeu l-
a însărcinat să transmită mesajul său. El ne
spune însă că profesia sa de bază era aceea de
păstor. Interesant este că în textul original apare
un cuvânt care îl desemna pe păstorul unei
specii aparte de oi de deşert cărora le creştea o
lână deosebită din cauza frigului din timpul
iernii. De asemenea, din acest pasaj aflăm că
Amos era strângător de smochine sau fructe de
sicomor. Sicomorul este un fel de smochin
pitic, mai mic decât sicomorul pe care îl
cunoaştem azi.
Prin urmare, pentru a-şi desfăşura
activitatea, Amos trebuia să călătorească.
Preocuparea pentru oi şi pentru culesul
smochinelor l-a dus pe Amos în inima
deşertului. El era un ţăran adevărat, un om
preocupat de treburile pământului şi, dacă vreţi,
un predicator de la ţară, o ciudăţenie în
comparaţie cu abilii vorbitori de la Betel.
Dragii mei, înainte însă de a lăsa
zâmbetul să ne apară pe buze, vreau să vă spun
că acest Amos a fost unul dintre marii oameni
ai Domnului. Ascultaţi ce spune el:
Amos 7:15 „Dar Domnul m-a luat de la oi, şi
Domnul mi-a zis: „Du-te şi prooroceşte
poporului Meu Israel!”
Dumnezeu l-a trimis pe Amos din deşert
şi sălbăticie la Betel, unul dintre oraşele
capitală ale regatului de nord. Dumnezeu l-a
3
chemat să predice, i-a dat un mesaj şi l-a trimis
la Betel.
Betel era capitala regatului de nord,
locul unde trăia regele Ieroboam şi unde îşi
ridicase unul dintre viţeii de aur. Oraşul era un
centru cultural dar, şi unul religios. Populaţia se
închina la viţelul de aur şi Îi întorsese spatele
Domnului. Betel era locul unde se mutau cei
mai avuţi şi cu pretenţii. Era locul unde se
adunau cei cu afaceri şi care alcătuiau clasa
superioară. Betelul era de asemenea un centru
intelectual. Acolo se afla o şcoală a profeţilor!
Nu ştim ce teologie se preda acolo, cert este că
aveau preocupări intelectuale.
Numai că tot ceea ce se făcea în acest
oraş devenea exemplu sau „la modă”. Când au
fost introduse ţigaretele cu filtru, Betel a fost
primul loc unde li s-a făcut reclamă şi unde au
fost consumate; şi de aici ele s-au răspândit
peste tot. Era locul unde te puteai duce ca să
vezi care va fi moda anului viitor. Va fi vorba
despre deux-pieces-uri sau nu, costume la 2, 3
sau 4 nasturi? Dacă aveai nelămuriri şi erai
preocupat de aşa ceva, Betel era locul unde
trebuia să mergi.
Închipuiţi-vă că într-un asemenea oraş
soseşte predicatorul nostru de ţară, acest profet
al lui Dumnezeu care are un mesaj, unul
neobişnuit, diferit de al oricărui alt profet.
Hainele lui Amos nu erau croite după ultima
modă şi nici mesajul său nu era potrivit.
Cuvintele sale nu aveau să fie cele cu care erau
obişnuite urechile localnicilor. Ei erau obişnuiţi
cu mesajele lipsite de viaţă şi putere ale
predicatorului, sofisticat şi foarte educat, agreat
de rege. Amos era diferit de acest om; când a
intrat în oraş oamenii s-au uitat la el cu
nedumerire dar, având o viziune largă, i-au
zâmbit prietenoşi. Eu cred că Amos avea
pantofi galbeni, cum nu erau la modă în acel an
şi probabil hainele nu-i veneau ca turnate ca să
nu mai spun că nici numărul nasturilor nu era
cel mai indicat. Îşi pusese pentru prima oară
cravată şi aceasta arăta de parcă tocmai scăpase
de vârtejurile furioase ale vântului. Toţi erau
stânjeniţi de prezenţa lui Amos, numai Amos
nu. El nu era nici pe departe stânjenit. Sosirea
lui a produs ceva agitaţie. Părăsise pădurea şi
acum păşea pe bulevard. Lăsase în spate
deşertul, unde cea mai mare parte a timpului o
petrecea cu oile, şi acum se afla în compania
elitei din Betel. Părăsise zona agriculturii pentru
a intra în cea a culturii.
Cred că prima oară au venit cu toţii să-l
asculte. Probabil şi-au spus: „Cum o să fie
ciobanul ăsta în stare să predice?”. S-au adunat
din curiozitate convinşi că acest om nu este
capabil să-şi comunice mesajul. Au venit mai
mult ca la o distracţie şi au plecat enervaţi şi
chiar mânioşi. Era un predicator de excepţie
pentru că mesajele lui nu erau croite după moda
celor din Betel ci mesajele sale erau directe şi
profetice.
Amos a predicat Cuvântul Domnului.
Mulţi oameni au fost mişcaţi, unii chiar s-au
pocăit şi cu siguranţă grupările religioase au
4
fost tulburate. Însă mesajul său a generat
ripostă. Religiile practicate în Betel: închinarea
la viţel şi la Baal, şi-au unit forţele.
Este interesant modul în care oamenii se
asociază atunci când se simt ameninţaţi. De fapt
- dacă tu nu crezi în nimic şi nici eu nu cred în
nimic, nimic nu ne poate despărţi.
Dragi ascultători, mi-am permis o
actualizare a imaginii lui Amos nu pentru a-l
ridiculiza cu pentru a vedea cât de mult
seamănă contextul său cu al nostru şi cam de ce
fel de om am avea şi noi nevoie ca predicator.
Vedeţi, îl întâlnim pe Amos în mijlocul
acestei religii bine organizate care complota
împotriva lui cu scopul de a-l aduce la tăcere
prin alungarea din oraş. Probabil că unii dintre
liderii religioşi au convocat o adunare pentru a-i
atenţiona că Amos el aduce o învăţătură străină
şi de aceea nu trebuie ascultat sub nici o formă.
Ei doreau înlăturarea lui Amos, retragerea
oricărei forme de sprijin a acestuia. Toţi
încercau să-i submineze activitatea. Însă
Dumnezeu l-a binecuvântat iar Amos nu a făcut
nici un compromis şi a continuat să predice
Cuvântul Domnului.
Totuşi, întâlnirea acestor lideri
împotriva lui Amos a avut succes. Această
adunare a numit un reprezentant, pe Amaţia,
care să meargă la Amos şi să-l convingă să
plece. Amaţia era un preot care alunecase pe
panta idolatriei. (Nu vă sună cunoscut acest
lucru? Este aceeaşi arhicunoscută istorie; doar
ni se pare a fi modernă. Asemenea situaţii se tot
petrec de la căderea omului în păcat). Amaţia
era un individ educat, bine lustruit, mândru,
învăţat, pios, un exemplu concludent de
pseudo-sfânt.
Cu viclenie şi subtilitate, Amaţia şi-a
construit un plan. El s-a dus la Ieroboam II şi a
încercat să-l asmută pe acesta împotriva lui
Amos. A câştigat sprijinul regelui care era de
părere că biserica, statul, religia şi politica ar
trebui combinate. Iată ce s-a petrecut:
Amos 7:10,11 „ Atunci Amaţia, preotul
din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam,
împăratul lui Israel: „Amos unelteşte împotriva
ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să
sufere toate cuvintele lui! Căci iată ce zice
Amos: „Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel
va fi dus în robie departe de ţara sa!”.”
Daţi-mi voie să vă întreb: acestea au fost
cuvintele pe care le-a spus Amos? Nicidecum.
Cuvintele lui au fost cele spuse de Însuşi
Dumnezeu:
Amos 7:9 „Mă voi ridica împotriva casei lui
Ieroboam cu sabia.”
Aceste cuvinte s-au împlinit întocmai.
Din nefericire Ieroboam II nu l-a crezut pe
Amos iar nepotul său a fost ucis de sabie, în
acest fel sfârşindu-se dinastia sa. Este adevărat
că Amos a vorbit despre sabie şi despre
Ieroboam dar nu a afirmat niciodată că
Ieroboam va fi cel care va pieri astfel. Amaţia
era un politician versat care ştia cât să
deformeze adevărul. Acesta este cel mai
vinovat tip de minciună.
5
Amaţia, plin de sarcasm şi într-o
atitudine condescendentă i-a spus lui Amos:
„Pleacă, văzătorule”. Cu alte cuvinte, îi spune
„preot”. „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui
Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo, şi acolo
prooroceşte”. Amaţia îi spune lui Amos: „Cine
ţi-a spus că eşti predicator? Unde îţi este
diploma? La ce şcoală ai fost? Cine te-a
ordinat? Unde ai mai predicat înainte de a veni
aici? Fugi! Pleacă de aici!”. Şi mai direct:
„Părăseşte oraşul, dispari!” după care adaugă
„acolo să-ţi mănânci pâinea”. Convingerea sa
era că Amos venise în oraş pentru a câştiga
astfel mai mulţi bani.
Versetul 13 este cel mai insultător:
Amos 7:13 „Dar nu mai prooroci la Betel, căci
este un locaş Sfânt al împăratului, şi este un
templu al împărăţiei!”
Astfel aflăm cât de mare este aroganţa şi
insolenţa lui Amaţia. Foloseşte o satiră
deopotrivă muşcătoare şi veninoasă. De fapt, el
spune: „Adu-ţi aminte că ai predicat în cea mai
tare biserică din Betel. Ai fost în sanctuarul
împăratului şi el nu este mulţumit de tine.
Mesajul tău nu îi este pe plac. De fapt, sunt
mulţi care nu te plac pentru că nu eşti deloc
diplomat, nu ştii să te faci plăcut. Nu eşti
curtenitor cu bogaţii şi nici prietenos cu
persoanele care au influenţă. Nu ştii să spui
glume şi nici vocea nu îţi este caldă şi
prietenoasă. Ai nevoie de un curs de homiletică,
de istoria bisericii. Cred că nu te-ai pus la punct
cu Tradiţia Bisericii…Cred că eşti în urmă cu
lectura ultimelor cărţi apărute pe piaţă! Nu vezi
că nimeni nu te ascultă?
Dragii mei, nu vă sună cunoscute aceste
cuvinte? Cu siguranţă le-aţi mai întâlnit şi nu în
cartea Amos ci în versiune modernă…Eu le-am
auzit de multe ori…
Dar vreau să daţi ascultare cu atenţie
răspunsului pe care îl dă acest minunat profet al
Domnului.
Sunt unii cărora le place să-l
denumească „profetul plin de flăcările iadului”
dar, să ascultăm care i-au fost cuvintele:
Amos 7:14,15 „Amos a răspuns lui Amaţia:
„Eu nu Sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci
Sunt păstor, şi strângător de smochine de Egipt.
Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a
zis: „Du-te şi prooroceşte poporului Meu
Israel!”
Apoi Amos şi-a continuat mesajul în
care a inclus câteva remarci special adresate lui
Amaţia.
Vreau să vă pun o întrebare: Vi s-a părut
acest răspuns ca venind din partea unui fanatic?
Nicidecum! Răspunsul său vine din partea unui
om care ştie de cine este trimis şi ştie ce sarcină
i-a fost încredinţată.
Amos 7:15 „ Domnul m-a luat de la oi,
şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi prooroceşte
poporului Meu Israel!”
Cu alte cuvinte Amos spune „vrei să afli
care-mi sunt recomandările: ei bine Domnul
este Cel care m-a chemat”.
6
Îmi permit să vă spun că dacă vă veţi
decide să răspândiţi Cuvântul Domnului, veţi
avea parte de multe provocări. Amos era
unealta Domnului folosită de El la transmiterea
mesajului divin. Israelul era religios doar la
suprafaţă şi acest fapt nu îi garanta imunitatea
faţă de judecata Domnului. Din cauza faptului
că poporul respinsese Legea divină, pentru că
devenise un popor viclean, înşelător Dumnezeu
spune: „Urăsc, dispreţuiesc zilele voastre de
sărbătoare... deşi faceţi arderi de tot, jertfe de
mâncare, nu le accept... depărtaţi de mine
zgomotul cântecelor voastre... Judecata va
curge ca apa şi neprihănirea ca un izvor”.
Era o zi de pace înşelătoare. La nord se
afla Asiria, ameninţăoare asemeni sabiei lui
Damocles; în următoarea jumătate de secol
aceasta avea să distrugă micul regat. Israel
încerca să o ignore vorbind mereu despre pace.
Dar Amos spune: „Iată, privirea Domnului este
îndreptată asupra naţiunii păcătoase pe care o
voi şterge de pe faţa pământului...”. Mesajul său
nu a fost unul popular; El a avertizat asupra
faptului că dorinţa Domnului era să
pedepsească păcatul.
Dragii mei câtă nevoie avem şi noi de
asemenea profeţi pentru ţara noastră. Fie ca
Dumnezeu să-i scoată cât mai curând!
O să închei această introducere
oferindu-vă câteva repere legate de organizarea
cărţii:
I. Judecata naţiunilor vecine, 1:1 – 2:3
1. Introducere, 1:1,2
2. Judecata Siriei pentru cruzime,
1:3-5
3. Judecata Filistenilor pentru
comerţul cu sclavi, 1:6-8
4. Judecata Feniciei pentru
încălcarea legământului frăţesc,
1:9,10
5. Judecata Edomnului pentru
spiritul răzbunător, 1:11,12
6. Judecata amoniţilor pentru crime
violente, 1:13-15
7. Judecata Moabului pentru
nedreptate, 2:1-3
II. Judecata Iudei şi a Israelului, 2:4 -
6:14
1. Judecata Iudei pentru că a
dispreţuit Legea, 2:4,5
2. Judecata Israelului pentru
imoralitate şi blasfemie, 2:6-16
3. Acuzaţia adusă de Dumnezeu
împotriva întregii case a lui
Israel (a tuturor celor 12
seminţii), capitolul 3
(privilegiul creează responsabilitate;
cu cât binecuvântarea este mai mare
cu atât responsabilitatea este mai
mare)
4. Israel pedepsit pentru nelegiurile
din trecut, capitolul 4
5. Israel va fi pedepsit pentru
nelegiurile din viitor, capitolul 5
6. Israel avertizat în prezent să se
îndepărteze de nelegiuri,
capitolul 6
III. Viziuni ale viitorului, capitolele 7 –
9
1. Viziunea în care apar lăcuste,
7:1-3
2. Viziunea în care apare foc, 7:4-6
3. Viziunea în care apare o
cumpănă, 7:7-9
4. Interludiul istoric, 7:10-17
(experienţa personală a profetului)
5. Viziunea în care apare un coş cu
fructe de vară, capitolul 8
6. Viziunea despre împrăştierea
poporului, 9:1-10
7. Viziunea despre o adunare şi
refacere a Împărăţiei, 9:11-15