Porturi

1 DEPOZITAREA ŞI CIRCULAŢIA
MĂRFURILOR ÎN PORT
2 DEPOZITE PORTUARE
Tranzitarea mărfurilor în port, între navă şi mijlocul de
transport terestru, se poate face după două scheme:
 direct: navă - vagon (sau autocamion) sau vagon - navă
 indirect: navă - depozit - vagon(autocamion) sau invers
Varianta 1 ar putea fi mai eficientă dar nu se poate aplica decât
în mică măsură pentru că între capacităţile şi modul de operare ale
mijloacelor de transport navale şi terestre există mari diferenţe.
Pe teritoriul portului se amplasează, paralel cu frontul de
acostare (danele operative), două linii de depozite: depozitele tampon
de linia întâi şi depozitele de linia a doua.
În port mai există şi depozite ale diferitelor firme industriale,
care nu sunt legate direct de organizarea portului, numite şi depozite
ale beneficiarilor. Depozitele de linia a doua şi cele ale beneficiarilor
poartă şi denumirea generică de antrepozite. Rolul lor este de a face
compensarea între ritmul sosirii mărfurilor în port şi ritmul de
încărcare pe nave (uneori în port sosesc mărfuri şi în perioada în care
navigaţia este întreruptă).
Depozitele portuare pot fi de următoarele tipuri:
a) platforme descoperite pentru mărfuri în vrac, containere,
containere RO-RO, butoaie, etc.
b) hangare sau platforme pentru mărfuri generale de mică valoare,
grele sau voluminoase, care nu se pot păstra în magazii
c) magazii cu unul sau mai multe niveluri pentru mărfuri generale
d) magazii speciale: silozuri pentru cereale, magazii frigorifice
pentru produse alimentare (inclusiv subacvatice),etc.
e) rezervoare pentru produse lichide: produse petroliere, gaze
lichefiate produse chimice lichide, etc.
Atunci când este economic rentabil se pot utiliza ca depozite
tampon chiar vagoanele de cale ferată. Pierderile prin staţionarea
vagoanelor câteva zile sunt compensate de eliminarea operaţiilor
intermediare de încărcare, descărcare, depozitare şi de reducerea
riscului de deteriorare a unor mărfuri prin manipulări suplimentare.
Lungimea depozitelor şi în primul rând a celor din prima linie
trebuie să fie cu minim 20 m mai mică decât a danelor deservite.

1
 Corneliu Dan Hâncu

Lăţimea depozitelor este cuprinsă între 30 şi 60 m şi rezultă în

funcţie de cantitatea mărfurilor care trebuie înmagazinate.
Capacitatea depozitelor de prima linie (E) se poate determina
cu relaţia orientativă:
E = K× C (t)
(48)
în care:
C = capacitatea navei de calcul (t)
K = coeficient de siguranţă; K = 1¸ 1,5 pentru mărfuri de acelaşi tip;
K = 1,5 ¸ 2 dacă se depozitează mărfuri diverse
O relaţie mai exactă pentru capacitatea depozitelor este:
r  d  t  Qa
E= T (t) (49)
în care:
Qa = traficul anual de mărfuri la dana deservită de depozit (t)
r = coeficient de neuniformitate a traficului ; r = 1,2 – 1,5
d = coeficient de trecere a mărfurilor prin depozite (raportul între
Q
tonajul mărfurilor ce trebuie depozitate şi a ; vezi tabelul 16)
t = durata medie de păstrare a mărfurilor în depozit (zile)
T = durata perioadei de navigaţie (zile)
Raportul T / t se numeşte rulajul anual al depozitului.
Când graficul general de circulaţie a mărfurilor la dană este
cunoscut, capacitatea depozitului de linia întâi (tampon) rezultă ca
diferenţă între maximele totalurilor intrărilor şi expedierilor de marfă.
Durata medie de păstrare a mărfurilor în depozit (t) şi
procentele de trecere (d) pentru porturile fluviale sunt prezentate în
tabelul 16:
Tab. 16[1]
Transport Tranzit cale ferată
Marfa local - navă
t(zile) d(%) t(zile) d(%)
Mărfuri generale de mare viteză 3-5 100 2-3 80
Idem, de mică viteză 3-5 90 2-3 70
Materiale de c-ţii (în vrac) 15-30 80 10-15 50
Cărbuni, minereuri 15-25 80 10-15 50
Sare, cereale ,chimicale (în vrac) 10-20 90 7-10 50
Cherestea 15-25 75 10-15 50-80
Alimente uşor alterabile 1-2 60 1-2 50

2
 Porturi

Combustibil solid 20-30 100 - -

Schema generală de amenajare a unei dane pentru mărfuri
generale cuprinde : magazii de linia întâi cu un singur nivel şi
antrepozite cu mai multe nivele (la ele, durata de păstrare a mărfii
fiind mai lungă, nu mai contează atât de mult viteza circulaţiei
mărfurilor, viteză redusă de depozitarea mărfurilor la etaj) - fig.67.

Fig. 1
Costul de manipulare a mărfurilor în magaziile cu mai multe
etaje poate fi cu până la 40% mai mare decât în cazul magaziilor cu un
singur nivel (parter).
In special în cazul magaziilor frigorifice pentru produse
alimentare se pot realiza şi subsoluri (mai uşor de izolat termic).
Totuşi, execuţia subsolurilor creează probleme pentru că în porturi
nivelul apelor subterane este apropiat de suprafaţă (1,5 … 2,5 m sub
nivelul platformelor) şi ar exista riscul infiltrării apei în cazul
defectării hidroizolaţiei. În cazul unei acute lipse de spaţiu se pot
executa chiar şi magazii subacvatice, luându-se măsuri severe de
izolare.
Suprafaţa necesară pentru depozitare (suprafaţa utilă) se
determină cu formula:
E
Sd 
qe
(m2) (50)
q
în care: E = capacitatea magaziei (t); e = încărcarea medie de
exploatare în t / m2 - vezi tabelul 19

Tab. 19 - q e  t / m
2

Magazii acoperite
Marfa Platforme
Parter Etaj
Mărfuri diverse 1,5 – 3,5 1,3 – 1,75 -
Metale 3 2 4
Maşini şi utilaje - - 1,5
Mărfuri industriale şi alimentare 1 - -

3
 Corneliu Dan Hâncu

Suprafaţa brută a depozitelor se determină cu:

Sd
S br 
Ku  Kb
(m2) (51)

în care:
K u = coeficient de utilizare a suprafeţei libere din depozit
K
(magazie ; tabelul 20); b = 0,9 – 0,95, coeficient care ţine seama de
suprafeţele ocupate de stâlpi, ziduri etc.
Tab.20
Tipul şi lăţimea depozitului (m) Ku
Magazii parter < 24 0,6 – 0,65
24 – 36 0,6 – 0,7
>36 0,65 – 0,75
Magazii cu etaj < 36 0,5 – 0,6
36 – 48 0,55 – 0,65
> 48 0,6 – 0,7
Platforme descoperite 0,75 –0,85

Cunoscând suprafaţa magaziei (depozitului) se poate calcula

lăţimea necesară având în vedere că:
Lmag  Ldană D
- (52)
în care: D = 20 – 40 m, distanţa între magaziile (depozitele) de
la danele vecine; Lmag - lungimea magaziei; Ldană - lungimea danei
Magaziile lungi vor fi compartimentate cu ziduri antifoc la
distanţe de 50 – 100 m (suprafeţele acestor compartimente vor fi de
circa 3000 m2).
Lungimea magaziei este în general 65 – 80% din lungimea
danei. Dacă lăţimea magaziei rezultă peste 60 m se va trece la
executarea unei magazii cu etaj (amplasate la 20 – 25 m de cheu).
Înălţimea magaziilor parter va fi de 4,5 – 8 m, în funcţie de
utilajele de manipulare.
La cheurile dotate cu un parc numeros de motostivuitoare şi
electrocare, care pot transporta marfa de la macaraua portal în orice
direcţie, distanţa între magazie şi frontul de acostare poate ajunge la
40 – 50 m. Se realizează astfel o suprafaţă liberă favorabilă
manipulării mărfurilor.

4
 Porturi

Dacă magaziile sunt deservite pe ambele laturi de câte un fir de

cale ferată (sau mai multe), operaţiile de încărcare - descărcare din
mijloacele de transport auto se pot face şi pe la capete.
În schemele mai noi, operaţiile magazie – vagon se fac doar pe
latura dinspre uscat. Pe latura dinspre apă se fac operaţii directe cu
navele (fig. 68):

Fig.
2
La fiecare magazie se execută 2- 4 bascule îngropate pentru
cântărirea mărfurilor.
Porţile de acces în magazii vor avea lăţimea de minim 4,8 m şi
înălţimea de minim 5,4 m.
Magaziile specializate (silozuri de cereale, magazii frigorifice,
pentru fructe sau mărfuri în vrac) se dimensionează în funcţie de
traficul mărfurilor respective în port, de încărcarea admisă pe 1 m 2 de
depozitare, etc. Poziţia lor faţă de linia frontului de acostare poate fi la
circa 20 m dacă utilajele destinate manevrării respectivelor mărfuri nu
impun altă distanţă (de exemplu elevatoarele pentru cereale, la
silozuri).
În unele porturi (de exemplu în SUA) magaziile sunt situate la
2 ¸ 7 m de cheu, iar macaralele de dană lipsesc (marfa se încarcă cu
macaralele proprii ale navelor: bigi).

1.1.1 DEPOZITE DE MĂRFURI ÎN VRAC

Magaziile pentru mărfuri în vrac sensibile la umezire (de ex.
NaCl) se pot construi în formă de cort (fig. 69)
Depozitarea mărfurilor în vrac care suportă ploaia se face pe
platforme descoperite, sub forma unor fâşii în lungul liniei cheului sau
în magazii speciale. Înălţimea de depozitare a materialului (H) este în
funcţie de posibilităţile de manipulare, de pericolul de degradare,
aglomerare sau autoaprindere. Valorile recomandate sunt prezentate în
tabelul 21.

5
 Corneliu Dan Hâncu

Bandă rulantă încărcare

depozit (sau funicular)

NaCl

45o

2.00 Bandă rulantă

evacuatoare
30.00-40.00

Fig. 3

Tab. 21
Marfa H (m) g(KN/m3) f(°)

Cărbuni medie 7,0 9 25 - 400

Minereu de fier max. 15 30 400
Îngrăşăminte max. 15 11 400
Piatră spartă 1,5 – 2,5 15 – 18 38 -450
Leguminoase, seminţe 1,5 – 2,5 7,5 300
în care : f este unghiul taluzului natural al materialului şi g este
greutatea sprcifică.
Schema obişnuită de organizare a unei dane cu depozit pentru
mărfuri în vrac este prezentată în figura 70.

I H II III

12.50 10.00 30.00 80.00 30.00

Fig. 4

6
 Porturi

1 DEPOZITE DE CHERESTEA
Depozitarea cherestelei, buştenilor, lemnului rotund, lemnului
de mină şi a celui de foc se face pe platforme descoperite sau în
şoproane.
Pentru respectarea normativelor de prevenire a incendiilor
cheresteaua (şi celelalte materiale lemnoase) se depozitează în stive.
Mai multe stive, inclusiv spaţiile de circulaţie dintre ele, însumând
maxim 700 m2 formează un grup de stive. Distanţa minimă între
grupurile de stive se admite a fi de 6,00 m.
Mai multe grupuri de stive, inclusiv distanţele dintre ele,
formează o secţie(cu o suprafaţă de maxim 3500 m2). Distanţa minimă
între secţii este de 10,00 m.
Mai multe secţii, în suprafaţă maximă de 17000 m 2, inclusiv
distanţele între ele, formează un sector. Distanţa minimă între
sectoare este 25,00 m.
Un depozit e format din mai multe sectoare, fără ca suprafaţa
maximă să depăşească 16 ha.
Dacă depozitarea cherestelei se face în şoproane, suprafaţa
acestora nu trebuie să depăşească 700 m 2. Distanţa între şoproane
(suprafeţe acoperite dar fără pereţi laterali) va fi de 6,00 m.

1 DEPOZITE PETROLIERE
Acele produse care se păstrează în ambalaje şi butoaie (asfalt,
uleiuri şi unele distilate petroliere) se depozitează în magazii sau pe
platforme descoperite, situate la 50 m faţă de alte depozite şi 100 m
faţă de birouri sau locuinţe.
În mod obişnuit produsele petroliere se depozitează în
rezervoare metalice amplasate pe platforme. Ele au capacitate de
circa 10.000 m3 dar se hotărăşte de la caz la caz. Distanţa între
rezervoare va fi de minim un diametru (circa 40 m) şi în jurul lor se
construieşte un dig inelar care în caz de avarie să poată reţine tot
conţinutul rezervorului. Rezervoarele se grupează în staţii petroliere
de maxim 300.000 m3. Distanţa de protecţie în jurul staţiei petroliere
este de 700m.
Dacă rezervoarele sunt îngropate sau semi îngropate distanţele
de siguranţă se pot reduce cu 50% şi respectiv cu 25%. Rezervoarele
îngropate sau semi îngropate au capacităţi mai mari (până la 40.000
m3 şi chiar mai mult uneori) şi se realizează din beton armat.
Pentru produsele care se vaporizează rapid se pot construi
rezervoare sferice din oţel (care suportă presiuni interioare de până la
6 atmosfere) sau, mai nou, rezervoare cilindrice cu capace plutitoare
7
 Corneliu Dan Hâncu

care înlătură complet spaţiul de evaporare pentru că prin evaporare se

produc atât pierderi cantitative cât şi calitative.
Depozitele de produse petroliere mai sunt dotate cu staţii de
pompare, staţii de încălzire cu abur (pentru fluidizarea produselor cu
vâscozitate mare şi mai ales pentru manipularea acestora pe timp rece)
şi instalaţii pentru stins incendiile.

2 MECANIZAREA OPERAŢIILOR PORTUARE

Activităţile principale ale unui port comercial sunt încărcarea -
descărcarea navelor şi manipularea - depozitarea mărfurilor.
Mărirea productivităţii muncii în porturi se realizează printr-un
înalt indice de mecanizare şi cu ajutorul unei organizări raţionale a
activităţii. O importanţă deosebită, în acest sens, are utilizarea
instalaţiilor de pe bordul navelor şi dezvoltarea folosirii maşinilor
auxiliare în magazii şi depozite. Unele operaţii se pot chiar
automatiza.
Alegerea utilajelor şi schemelor de mecanizare depinde de
natura mărfurilor, de tipul cheului, de amplitudinea variaţiilor de nivel
ale apei, de sensul traficului (de la navă la uscat sau de la uscat la
navă) şi de modul de încărcare - descărcare la uscat (direct în - din
vagoane, în depozite, în autocamioane, etc.).
Dacă mecanizarea operaţiilor navă - cheu este rezolvată în
majoritatea porturilor, mecanizarea operaţiilor din magaziile(cala)
navelor manifestă o oarecare rămânere în urmă.
Modul de ambalare a mărfurilor are importanţă mare în
sporirea productivităţii operaţiilor portuare. Pentru mărfurile generale
(iar uneori şi pentru mărfuri în vrac) se recurge la procedee ca:
pachetizarea, paletizarea, containerizarea.
Containere de forme speciale sunt cele pentru sistemul RO -
RO (containere pe roţi, uneori chiar cu motor propriu – trailere) sau
pentru sisteme LASH (containere plutitoare, asemănătoare cu barajele;
acestea se lansează la apă cu macaralele de bord ale navei - care stă la
ancoră în rada portului - se transportă prin plutire la cheu, se descarcă
- încarcă şi urmează drumul invers).
Utilajele de exploatare pentru mecanizarea operaţiilor navă -
cheu sunt macaralele, elevatoarele, culbutoarele, staţiile de pompare
pentru produse lichide.
Macaralele pot fi montate la bordul navelor (bigi), macarale de
uscat sau macarale plutitoare.
Bigile sunt utilaje cu rază de acţiune relativ redusă (maxim 12 -
15 m); capacitatea lor de ridicare poate merge până la 10 - 20 t. Ele se

8
 Porturi

montează de preferinţă în planul diametral al navei (plan vertical

transversal, la mijlocul lungimii navei) pe catarge, câte 2 sau 4.
Macaralele de uscat pot fi fixe (mai rar) sau mobile (pe pneuri,
pe şenile, pe şinele de cale ferată sau pe file de rulare special
construite). Macaralele cele mai utilizate şi de cea mai mare capacitate
sunt cele tip portal sau semiportal, care se deplasează pe file (căi) de
rulare realizate special pentru ele.
Macarale portal reazemă de obicei pe patru picioare (două pe
fila de la apă şi două pe cea de la uscat) dar sunt şi macarale cu trei
picioare (un singur picior pe fila de la uscat). Picioarele se termină cu
boghiuri cu câte 2 sau4 roţi fiecare.
Macaralele semiportal se deplasează pe o filă (şină) montată pe
cheu iar cealaltă (de la uscat) montată pe stâlpii magaziei, la 5-6 m
înălţime.
Deschiderea (lăţimea) portalului merge până la 15-20 m. Peste
această deschidere macaraua se va înscrie în categoria macaralelor
pod (cu deschiderea de 80-100 m şi uneori chiar 200 m). Schematic
macaralele portal şi semiportal sunt prezentate în fig. 71:

Magazie.

C.F.
C.F.

Macara semiportal
Macara portal

Fig. 5
Deschiderea braţului merge până la 30...35 m (în mod obişnuit,
20...25m).
La fronturile de acostare amenajate în taluz fila dinspre apă a
macaralei (calea de rulare) poate fi amplasată pe o estacadă (fig. 72).
Estacada poate folosi, în acelaşi timp, pentru acostarea navelor.

9
 Corneliu Dan Hâncu

Fig. 6
Macaralele pod au console la ambele capete (până la 40 m
lungime), consola dinspre apă putând fi rabatabilă pentru a permite
accesul şi plecarea navelor de la dană. Pe grinda orizontală a
macaralei pod poate rula o macara rotativă (eventual două ;fig. 73).

Fig. 7
Macaralele plutitoare pot fi autopropulsate sau remorcate. Ele
au instalaţie proprie de energie. Capacitatea de ridicare merge până la
100t în mod curent (sunt şi macarale de 200-500t utilizate în
construcţii portuare sau şantiere navale). Avantajul macaralelor
plutitoare este că pot fi folosite în orice punct al portului sau chiar în
diferite porturi, după necesităţi.
Pentru buna funcţionare, înclinarea pontonului macaralei nu
trebuie să depăşească 5-6° (pentru o mai bună stabilitate se pot folosi
contragreutăţi).
Elevatoarele, de cheu sau plutitoare, sunt instalaţii de
încărcare - descărcare cu lanţ de cupe, cu aer comprimat (pe conducte)
sau cu sistem de benzi rulante. În figura 74 este prezentat schematic
un elevator plutitor cu are comprimat.

10
 Porturi

Culbutoarele sunt instalaţii destinate încărcării în nave a

produselor în vrac (minereuri, cărbuni, materiale de construcţii, etc.).
Vagoanele de cale ferată pătrund unul câte unul în culbutor şi după o
fixare corespunzătoare sunt răsturnate, materialul din vagon căzând
într-un buncăr sau direct într-un jgheab cu panta către magazia (cala)
navei. Culbutorul trebuie să aibă o înălţime suficientă pentru ca
materialul să poată trece în navă gravitaţional. Se pot descărca în acest
mod 15-20 de vagoane pe oră. Vagoanele pot fi rotite cu 160-170° în
jurul axei longitudinale ( fig. 75a) sau pot fi răsturnate prin înclinare
longitudinală (fig. 75 b)

Fig. 8

4
3

5 6

2 1

a) b)

Fig. 9

11
 Corneliu Dan Hâncu

Pentru deservirea operaţiilor la dană şi în depozite (magazii) se

folosesc:
 autotransportoare de 1,5-2t (sau mai mult) acţionate electric;
viteza de transport este de circa 10km/h
 autostivuitoare cu capacitatea de a ridica de 0,5-10t la înălţimi de
până la 5m; au o mare manevrabilitate (rază de viraj de 2-4m) şi
viteze de lucru până la 10km/h.Transportul mărfurilor cu
autostivuitorul la peste 150-200m nu este economic;
 transportoare greder formate dintr-un jgheab în care se deplasează
un lanţ gall cu palete care împing marfa (de obicei materiale în
vrac);.
 transportoare cu şnec amplasat într-un cilindru metalic (pentru
materiale pulverulente);
 lopată mecanică
 rolganguri (rulouri fixate pe o ramă metalică; sunt destinate
deplasării unor colete grele ; frecarea de alunecare este înlocuită
cu frecarea de rostogolire)
 cărucioare tip teleferic ce rulează pe o grindă fixată de plafonul
magaziei .
 cărucioare manuale pentru colete mai uşoare;
 planuri înclinate (unghi maxim de 25°);
 macarale de magazie (fixate pe pereţii exteriori la cele cu etaj sau
care rulează pe grinzi fixate la plafonul magaziei în interior ).

3 INDICI TEHNICO – ECONOMICI AI PORTURILOR

Dezvoltarea şi proporţiile portului se pot caracteriza pornind de
la următoarele elemente :
 SA- suprafaţa acvatoriului portului ( radă, bazine ) (m2 )
 T-suprafaţa teritoriului portului (m2 )
 Lfa-lungimea frontului de acostare (m )
 Qa-traficul total anual de mărfuri (t/an )
 t-tonajul navelor intrate şi ieşite din port într-un an (tdw/an )
 Lcf - lungimea căilor ferate din port (m )
Indicii caracteristici şi limitele lor uzuale pentru porturile
maritime sunt :
T
 0 .5  2
SA
(53 )

12
 Porturi

SA
 (100  300)m 2 / m cheu
L fa
(54)
Qa
 5  15 t m2 an
T (55)
Qa
 300  3000 t
Tca m cheu  an
(56)

 2  50 tdw 2
sa m  an
(57)
Lcf
 5  20
L fa
(58)
Costul total al portului [C(lei) - investiţia] cuprinde
următoarele elemente:
 costul lucrătorilor, construcţiilor şi instalaţiilor
 costul utilajului portuar
 costul flotei tehnice şi administrative
 costul mijloacelor de transport (auto şi cale ferată) şi al căilor de
transport corespunzătoare care deservesc portul
Cheltuielile de întreţinere şi exploatare (E - lei) se au în vedere
pentru toate dotările din cadrul investiţiei (punctul de mai sus).
Investiţiile pe tona de mărfuri manipulată anual (C/Qc în lei /t)
şi cheltuielile de exploatare pe tona de marfă manipulată anual (E/Qc
în lei/t) caracterizează eficienţa investiţiei şi a modului de organizare
şi exploatare a portului.
Indicii de amortizare (pe tona de marfă sau pe metru de cheu)
se stabilesc împărţind rata anuală de amortizare la traficul anual de
mărfuri (Qa) sau la lungimea frontului de acostare (L fa). Acest calcul
se poate face şi pentru un singur sector (raion) al portului sau chiar
pentru o dană.
Pentru a aprecia în ce măsură investiţiile sunt rentabile, se
calculează raportul între indicele de amortizare pe tona de marfă şi
tariful mediu încasat pentru această cantitate de marfă tranzitată în
port.
Alţi indici tehnico-economici ce pot fi avuţi în vedere sunt:
 productivitatea muncii;
 timpul mediu de încărcare-descărcare a navelor;
 timpul mediu de staţionare a navelor în port;
 indicele de mecanizare a operaţiilor portuare;

13
 Corneliu Dan Hâncu

 gradul de mecanizare al procesului de transbordare a mărfurilor;

 utilizarea în timp a utilajelor portuare.

14