ADVERBUL.

LOCUȚIUNEA ADVERBIALĂ
ADVERBUL este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb și care arată
circumstanțele/ împrejurările desfășurării acțiunii.
După înțeles, adverbele sunt:

 De loc: aici, deasupra, jos, sus ……

 De timp: acum, astăzi, curând, mereu ……
 De mod: agale, alene, așa, bine….
După alcătuire, adverbele sunt:

 Simple: chiar, mai, azi….

 Compuse: deloc, altădată, acasă…..
Adverbul poate avea grade de comparație și se formează la fel ca la adjectiv.
Gradele de comparație ale adverbului:
o POZITIV: bine
o COMPARATIV DE – SUPERIORITATE: mai bine
-INFERIORITATE: mai puțin bine
-EGALITATE: la fel de/ tot așa de bine
o SUPERLATIV

– RELATIV DE – SUPERIORITATE: cel mai bine

-INFERIORITATE: cel mai puțin bine
- ABSOLUT – foarte bine
!!! Există și adverbe care nu au grade de comparație (acasă, aici, afară, împreună, mereu etc.).
Locuțiunea adverbială este grupul de cuvinte care este sinonim cu un adverb și care se
comportă în enunț ca un adverb (an de an, la paștele cailor, cât ai bate din palme etc.)
Funcții sintactice:

 Complement circumstanțial de loc: Fetele s-au întâlnit acasă. (Unde s-au întâlnit?)
 Complement circumstanțial de mod: Au lucrat bine proiectul. (Cum au lucrat?)
 Complement circumstanțial de timp: Ieri s-au întâlnit în parc. ( Când s-au întâlnit?)
 Atribut adverbial: Temele de ieri au fost ușoare. ( Care teme?)
Unele adverbe nu au funcție sintactică, fiind numite și semiadverbe: chiar, doar, decât, mai,
măcar, nu, numai, tot, și etc. Semiadverbele numai și doar apar în enunțuri afirmative
(Numai/doar tu ai participat.), în timp ce semiadverbul decât este folosit doar în enunțuri
negative (Nu a participat decât el.)