Sunteți pe pagina 1din 6

= Săptămâna Patimilor =

= Joi =
Iubiți credincioși,
În Sinaxarul Deniei de Joi care se săvârşeşte Miercuri seara, se arată că în
Sfânta şi Marea Joi sunt prăznuite patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor,
Cina cea de Taină, adică predarea înfricoşătoarelor Taine, rugăciunea cea mai
presus de fire şi vânzarea (trădarea) Domnului de către Iuda.
Mântuitorul şi apostolii rămân în Betania.
Domnul le pregătise locul unde vor petrece paştele, fără să ştie ei, în casa
Mariei, mama sfântului evanghelist Marcu. Când, spre seară, sunt trimişi cei doi
apostoli, ei află aproape totul pregătit.
1) Cina cea de Taină
 Spălarea Piciorelor
 La căderea serii, vine şi lisus cu ceilalţi apostoli şi are loc ultima Cină.
Înainte de cină, potrivit tradiţiei, Iisus spală picioarele ucenicilor săi, semn de
adâncă smerenie. În tradiția Iudaică, spălarea picioarelor era treabă de slugă, nu
de stăpân.
 Îndemn la smerenie: „Dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat vouă
picioarele, şi voi sunteţi datori să spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat pildă,
că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi” (Ioan 13,14-15)
 Totodată, spălarea picioarelor ucenicilor închipuie Taina Sfintei Spovedanii,
fără de care nimeni nu se poate mântui, nici împărtăşi. Spălând şi picioarele lui Iuda
cel care L-a vândut pe 30 de arginţi, Mântuitorul îl cheamă înapoi, îi arată dragoste,
îi spală păcatul, numai să-l mărturisească; dar Iuda nu se căieşte, nu-şi spune păcatul,
nu se smereşte, nu se foloseşte. Sf. Părinți ne spun că „Picioarele lui sunt în mâna
Domnului, iar inima în mâna diavolului.” Iisus, sărutându-i picioarele îl primeşte
înapoi, iar Iuda, sărutându-L pe obraz, Îl vinde la arhierei...
 Hristos prevesteşte lepădarea lui Petru şi descoperă vânzarea Lui de către
luda.

2
 Sfânta Euharistie
 După plecarea lui luda, Mântuitorul întemeiază Taina Sfintei Împărtășanii
- „aceasta s-o faceţi întru pomenirea mea”.
 Cina cea de Taină este o mare taină, este o jertfă de dragoste, este prima
Liturghie creştină săvârşită de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de
Taină este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere
pentru ucenici; este un loc tainic de întâlnire, de vorbire şi de despărţire al lui
Hristos de ucenicii Săi, cărora le dă ultimele sfaturi şi porunci.
 Totodată, rosteşte o frumoasă şi caldă cuvântare de învăţătură, de
despărţire şi de îmbărbătare.
 Îi anunţa că peste câteva ceasuri se va da, de bună voie, în mâinile celor
ce voiesc să-l piardă.
 Apoi, Domnul se roagă lui Dumnezeu -Tatăl, pentru sine ca om, pentru
apostoli şi pentru Biserică, adică pentru toţi creştinii de pretutindeni.
2) Rugăciunea din grădina Ghetsimani
După ce s-au petrecut toate acestea, este marcat începutul momentelor grave
ale patimilor. Sfintele Evanghelii ne relatează că Iisus, împreună cu ucenicii, ieşind
de la Cină s-a îndreptat către Grădina Ghetsimani, loc în care deseori obişnuia să
se roage.
 Iisus îi lasă pe ucenici în vale iar El urcă mai sus şi singur fiind, se
concentrează adânc şi se roagă de trei ori - cu sudori de sânge - Tatălui ceresc să
treacă paharul suferinţelor de la El, dacă este cu putinţă. Voia Sa însă era să
împlinească voia Tatălui: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească”.
 Rugăciunea are trei parti principale:
a) Rugaciunea lui Iisus Hristos pentru Sine ca om (Ioan 17, 1-5): „Acestea a
vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul!
Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat
stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-
ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul

2
Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am
preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.
Și acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am
avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.”
b) Rugaciunea lui Iisus pentru Sfintii Sai Apostoli (Ioan 17, 6-19): „Arătat-am
numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi
i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat
sunt de la Tine; Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-
au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu
M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei
pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale
sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în
lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care
Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu
îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici
unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum,
vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume,
precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti
pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai
trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă
sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr”.
c) Rugaciunea lui Iisus Hristos pentru Biserica Sa (Ioan 17, 20-26): „Dar nu
numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin
cuvântul lor. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru
Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi
slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una
suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să

2
cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe
Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe
care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai
iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe
Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu
M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca
iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.”
 Model de rugăciune - Este rugăciunea la care e bine să ne gândim şi noi
atunci când ne rugăm. Rugăciunea noastră să fie cât mai adâncă, totală, iar cererea
noastră principală să fie aceasta: „Doamne, să se împlinească toate nu după cum
vreau eu, ci după cum voieşti Tu”.
3) Vânzarea lui Iuda
Mai pomenim în această zi vânzarea şi arestarea Mântuitorului Hristos
în Grădina Ghetsimani, când Iuda L-a vândut sărutându-L, ca cei care veniseră
după El să Îl recunoască. În faţa Sfântului Potir noi ne luăm angajamentul de a nu-
L trăda pe Dumnezeu: „Nu-ţi voi da sărutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta
vrăjmaşilor Tăi, ci ca tâlharul mărturisindumă, strig Ţie: Pomeneşte-mă,
Doamne, întru împărăţia Ta!”
 Poarta grădinii se deschide şi mare mulţime de oameni, cu făclii, şi săbii, se
apropie de El. Iuda se desprinde dintre ei, se apropie de Domnul şi-l sărută,
dându-le, ostaşilor, semnul că EL este cel căutat. Când, Malhus, slujitorul
arhiereului, vrea să-l lege, Petru scoate sabia şi-l loveşte, Domnul nu opune nici o
împotrivire.
El nu este arestat, prins prin surprindere şi nu vrea să scape din mâinile lor.
În acel moment, îl doare însă sărutul lui luda, care, din semnul bunătăţii, face
semnul trădării. Lui luda îi zice: „Cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?”, iar la
ceilalţi: „Ca la un tîlhar aţi ieşit, cu săbii? în toate zilele eram, cu voi în templu,
n-aţi întins mâinile asupra mea!”.
 În noaptea aceea, este dus la arhiereul Anna, apoi la Caiafa şi înapoi la Anna.

2
 În timpul procesului, Petru se lepădă că i-ar fi ucenic. Sinedriul îl
osândeşte la moarte, dar aprobarea pentru condamnare la moarte trebuie
obţinută de la stăpânirea romană.

Denia din seara Joii Mari este marcată de citirea celor 12 Evanghelii,
care relatează şi actualizează toate suferinţele răbdate de Mântuitorul Hristos
pentru noi, precum şi de scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii,
ca imagine a Răstignirii Domnului, pentru a se închina înaintea ei toţi credincioşii.
Denia celor 12 Evanghelii este slujba în care participăm împreună cu
Domnul la arestarea, judecarea, condamnarea, batjocorirea şi răstignirea
Mântuitorului. Şi toate acestea nu le-a suferit pentru vreun păcat personal, ci pentru
păcatele noastre şi în locul nostru. Dumnezeu, Creatorul lumii, primeşte să fie
scuipat şi bătut de mâinile creaturii...
Să nu lipsim în seara aceasta de la biserică, să nu Îl lăsăm şi noi singur pe
Domnul în drumul Său spre Golgota, de Răstignirea Căruia toată natura se
cutremură, mai puţin omul…
Să ne întâlnim toţi pe drumul Golgotei şi să alinăm şi noi puţin din
durerea Lui, prin dragostea noastră!

În cadrul Sfintei Liturghii euharistice din Sfânta şi Marea Joi se scoate


Agneţul, care se conservă în Sfântul Altar de-a lungul întregului an, pentru a fi
dăruit celor nou botezaţi, celor bolnavi şi celor ce se împărtăşesc în regim de
urgenţă.
Ca semn al legăturii dintre Botez, Mirungere, Euharistie şi taina Bisericii
Sfinţite şi Sfinţitoare (mai ales Altarul şi Antimisul), se sfinţeşte Sfântul şi Marele
Mir de Patriarhul unei Biserici autocefale, împreună cu membrii Sfântului Sinod.
Acest Sfânt şi Mare Mir a fost preînchipuit atât de mirul de mare preţ cu
care a fost uns Hristos-Domnul ( Ioan 12, 7) ca semn al îngropării Sale, cât şi de

2
mirul adus de femeile purtătoare de mir în ziua învierii lui Hristos, Cel ce după
înviere a dăruit ucenicilor Săi darul Sfântului Duh ( Ioan 20, 22-23).
Astfel, Sfântul şi Marele Mir arată lucrarea Sfinţitoare a lui Hristos în
Biserică prin Sfântul Duh, împărtăşind oamenilor darul înfierii în iubirea lui
Dumnezeu Tatăl, prin mulţimea darurilor simbolizate de uleiul de măsline, vinul
curat şi cele 40 de mirodenii din care se prepară Sfântul şi Marele Mir.
Slujba din seara aceasta este anticipat slujba zilei de mâine, de Vineri, în
care prăznuim Patimile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos.

S-ar putea să vă placă și