CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE

FEMININE

Aparatul genital feminin este format din două părţi deosebite din punct de
vedere morfologic şi funcţional şi anume:
1) organe genitale externe, formate din muntele lui Venus, formaţiunile
labiale, orificiul vaginal, meatul urinar;
2) organe genitale interne, formate din vagin, uter, col uterin, trompe
uterine, ovare.
Sistemul reproducător la femeie, spre deosebire de cel al bărbatului,
prezintă modificări structurale ciclice ce coincide cu fazele ciclului menstrual, la
rândul sau dependent hormonal (estrogen şi progesteron).

1.1. ORGANELE GENITALE EXTERNE

Organele genitale externe cunoscute şi sub denumirea de vulvă, cuprind:

muntele Venus, formaţiunile labiale şi organele erectile, acestea din urmă fiind
constituite din bulbii vestibulari, clitoris şi corpusculii tactili speciali ai labiilor
mici.

1.1.1. Date anatomice:

Vulva este organul extern, poarta de intrare în vagin şi locul de deschidere

al uretrei.

Vascularizaţia arterială este asigurată de artera ruşinoasă internă (din

artera hipogastrică) şi de artera ruşinoasă externă (din femurală).

Venele conduc sângele spre vena ruşinoasă internă şi femurală.

Circulaţia limfatică se colectează în ganglionii inghinali şi profunzi şi în

ganglionii iliaci externi şi interni (hipogastrici).

Inervaţia somatică este asigurată de plexul lombar prin terminaţia

nervilor abdomino – genitali şi genitor – crurali şi plexul sacrat din nervul
ruşinos intern şi micul sciatic.

Inervaţia vegetativă rezultă din plexul hipogastric prin nervii vasomotori.

1
1.1.2. Date fiziologice:

Au semnificaţii multiple:
1) poarta de ieşire a sângelui menstrual şi secreţiilor vaginale;
2) locul prin care se face micţiunea;
3) poarta de intrare în vagin, bogat inervată, cu rol în geneza libidoului;
4) reflectă nivelul impregnantei hormonale steroidine;
5) rol protector faţă de infecţii, prin închiderea vulvei de către labii;
6) vulva + perineul =,,rezistenţă elastică” cu rol în statica pelviană şi în
mecanica naşterii;
7) himenul are o singură semnificaţie – ruperea lui (deflorarea).

Muntele Venus (penilul) este o proeminenţă triunghiulară, cu vârful în

jos şi baza în sus. Situat înaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari, se
continuă pe lângă faţa laterală a labiilor mari, oprindu-se la comisura posterioară
a labiilor. Sub tegument se află ţesut adipos. Este o zonă cu sensibilitate crescută
ceea ce îi conferă un caracter erogen.

Formaţiuniile labiale: sunt plici tegumentare ce delimitează despicatura

vulvulară. În funcţie de dimensiuni se delimitează labiile mari şi labiile mici.

• labiile mari: sunt două proeminenţe longitudinale formate din două pliuri
cutanate situate sub muntele Venus, în partea perineului anterior. În
constituţia lor, sub pielea acoperită cu păr, se găsesc glandele sebacee şi
sudoripare, ţesutul fibroelastic, plin de grăsime, vase şi nervi. Anterior,
unirea celor două labii realizează comisura labială anterioară, iar posterior
comisura labială posterioară, labiile nefiind însă unite, terminându-se
aproape una de cealaltă. Cominsura posterioară se continuă cu muntele
Venus, iar comisura posterioară se află în apropierea orificiului anal.
Labiile sunt desparăţite printr-un spaţiu strâmt – vestibulul vaginal – care
dă spre orificiul vaginal şi apoi în vagin.

• labiile mici: (nimfele) sunt două pliuri tegumentare mai mici, care se
întind de la clitoris oblic în jos, înăuntrul labiilor mari; sunt de culoare
roşie – rozată sau brună; Împreună cu labiile mari delimitează vestibulul
vaginal. Ele conţin glande sebacee şi corpusculi tactili speciali aşa
numiţi ,,ai voluptăţii”. Pe mucoasa lor se găseşte un număr mare de
glande ce secretă un mucus, care împreună cu secreţia glandelor anexe ale
aparatului genital (glande care se deschid tot aici) lubrifiază vaginul, cu
rol important în actul sexual. Anterior, cele două labii mici se unesc
formând comisuara anterioară a labiilor mici. Sub comisură se găsesc
preputul clitoridian şi clitorisul, iar sub aceasta fraul clitoridian.
Extremitatea posterioară, care se reduce treptat ca mărime, se pierde în
faţa internă a labiei mari corespunzătoare.

2
 Vestibulul vaginului este o depresiune delimitată de labii. Anterior, la
nivelul său, se deschide orificiul extern al uretrei înapoia fraului clitoridian iar
posterior se găseşte orificiul vaginal cu himenul. Orificiul uretral, situat imediat
sub clitoris şi lângă marginea vaginului, este înconjurat de o proeminenţă a
mucoasei.

Orificiul vaginal de formă ovalară, este delimitat la virgine de o

membrană perforată – himenul. Acest orificiu are forma, dimensiunea, structura,
grosimea şi rezistenţa variabilă. Se identifică mai multe forme de himen: inelar,
semilunar, bilobat, imperforat, hiperperforat, cu sept, ciuruit etc. Cea mai
comună formă este forma inelară. La primul raport sexual himenul cedează, în
locul său rămânând doar lobulii himenali, iar ruperea sa determină o mică
pierdere de sânge şi o durere uşoară. Labiile sunt inervate de ramuri din nervii
ilio-inghinali şi nervul ruşinos.

Organele erectile ale vulvei, prin structura şi funcţionalitatea lor,

participă la crearea unei senzaţii plăcute şi realizarea actului sexual. Sunt
reprezentate de clitoris, corpusculii tactili speciali ai labiilor mici şi bulbii
vestibulari. Fac parte din zonele erogene ale femeii.

Clitorisul este organ impar, median, cu structura erectilă omoloaga

corpurilor cavernoşi ai penisului, situat în partea anterioară a vulvei, înapoia
comisurii anterioare a labiilor. Lungimea sa este în general de 5 – 7 cm.; 2 – 3
cm. pentru radacină, 2 – 3 cm. pentru corp şi 1 cm pentru gland. Ca structură,el
este format din doi corpi cavernoşi cu volum redus înveliţi într-o membrană
fibroelastică.Corpul mai mic ,este ascuns între labiile mari, iar glandul
clitorisului este un mic tubercul de 0,5 cm. rotund, având în structura sa ţesut
erectil spongios şi foarte senzitiv. Labiile mici se unesc formând preputul
clitoridian.
Bulbii vestibulului, sunt organe erectile imperfecte dezvoltate, situate pe
părţile laterale al deschiderii vaginului în baza labiilor mici, reprezentând
formaţii analoage cu corpul spongios al uretrei la bărbat. Au o lungime de
aproximativ 4 cm. şi 1- 2 cm. lăţime. Cei doi bulbi se unesc pe dinaintea uretrei
prin extremităţile lor anterioare luând aspectul general de potcoavă cu
concavitatea spre exterior.
Din punct de vedere fiziologic, vulva în totalitate protejează actul
micţiunii, labiile dirijând jetul urinar. În actul sexual, labiile constitue o
prelungire a canalului vaginal.

3
STRUCTURA VULVEI

Fig.1. Structura vulvei

4
 1.2. ORGANELE GENITALE INTERNE

Organele genitale interne cuprind: vaginul, uterul, tuba uterină şi ovarul,

între care există o stransă corelaţie fiziologică. Ele ocupă cea mai mare parte a
pelvisului (micul bazin) străbătând perineul până la vulvă.

1.2.1. Vaginul

Vaginul este organul de legatură între vulvă şi uter, fiind destinat actului
copulaţiei, eliminării secreţiilor uterine, expulziei fătului la naştere.

A) Date anatomice:

Este un organ musulo – membranos, turtit anteroposterior impar şi

median, cu pereţi elastici şi lungimea variabilă. Capătul inferior se deschide la
nivelul vulvei şi cel superior se inseră în jurul colului uterin alcătuind fundurile
de sac vaginale (anterior, posterior, lateral drept şi stâng), după cum reiese şi din
fig 2. (structura vaginului).

Principalele raporturi:
• anterior cu uretra şi vezica urinară;
• posterior cu rectul.

E tapetat de o mucoasă ce prezintă multe pliuri transversale şi pe peretele

anterior şi posterior formează îngroşări longitudinale numite columne. Fundul de
sac posterior este în raport direct cu fundul de sac Douglas peritoneal.

Vascularizarea arterială: arterele uterine, arterele vaginale lungi,

hemoroidale mijlocii, toate ramuri ale arterei hipogastrice.

Venele – formează plexuri vaginale ce comunică cu plexurile venoase

vecine (uterin, vezical, rectal). Ele se colectează în vena iliacă internă.

Circulaţia limfatică se colectează în ganglionii iliaci externi (din partea

superioară), ganglionii hipogastrici (din partea mijlocie) şi cei presacraţi şi
inghinali (partea inferioară).

Inervaţia rezultă din plexul hipogastric.

Histologic are o tunică:

• externă conjuctivă
• mijlocie musculară

5
• mucoasă

STRUCTURA VAGINULUI

Fig.2. Structura vaginului

6
 B) Date fiziologice:

Funcţiile vaginului sunt:

1) scurgerea secreţiilor uterine şi a sângelui menstrual;
2) copulaţia;
3) de trecere a fătului şi a anexelor în timpul naşterii;
4) de protecţie a organelor genitale interne împotriva infecţiilor.

În dreptul orificiului vaginal limita cu vestibulul vaginal este făcută de o

membrană transversală ce opturează incomplet acest orificiu, himenul. Prin
coabitare sau uneori după naştere orificiul himenal se lărgeşte, membrana
transformându-se în franjuri numţi ,,carunculii himenali”.
Pereţii vaginului sunt apropiaţi la nulipare şi mai mult sau mai puţin în
contact unul cu celălalt la multiplare, în raport cu deficienţa musculaturii
perineale. Malformaţiile congenitale sau leziunile câştigate ale vaginului pot
determina tulburări ale copulaţiei sau fecundaţiei, pot duce la retenţii hematice
sau septice, chiar la împiedicarea naşterii pe cale normală.
Vaginul are lungimea, la un nou – născut de aproximativ 3 cm., la
pubertate de 6 cm. şi de 7 – 8 cm. la adultă. Există tipuri de vagin scurte sau
lungi, cu dimensiuni cuprinse între 4 şi 14 cm. Lungimea vaginului este
crescută la acele femei care au o activitate genitală intensă. Lărgimea este de
aproximativ 2,5 cm. Mucoasa vaginală nu are glande, este mai subţire la fetiţe şi
după menopază, se îngroaşă în timpul vieţii sexuale şi în sarcină. Subţierea
mucoasei ca şi scăderea elasticităţii peretelui vaginal determină frecvenţa
crescută a soluţiilor de continuitate (rupturi ale peretelui vaginal) întâlnite la
fetiţe şi la femei în vârstă. Sub mucoasă se găseşte un strat muscular iar între ele
ţesut erectil format din legături musculare circulare şi un plex venos. O dată cu
înaintarea în vârstă şi după naştere, pliurile transversale se reduc sau dispar,
mucoasa devenind mai netedă.
Secreţiile vaginului au un rol important în realizarea nu numai a actului
sexual, dar şi pentru stabilirea pH vaginal favorabil motilităţii spermatozoizilor.
Vaginul prezintă modificări morfologice şi histochimice ciclice în raport
cu cantitatea de hormoni ovarieni, examenul colpocitologic fiind o metodă de
apreciere a funcţiei ovariene; pH – ul vaginal este de 4 în momentul ovulaţiei, de
4,8 – 5 în faza luteinică, ajungând la 8 în timpul menstrei. Celulele vaginale
descuamate recoltate prin frotiu vaginal arată gradul de impregnare hormonală a
receptorului vaginal.
Aciditatea vaginală condiţionează flora vaginală şi deci, pH-ul vaginal.

Flora saprofită este constituită în cea mai mare parte, de bacilul

Doderlein, ce participă la metabolismul glucidic, eliberându-se acidul lactic.
Aceasta acidifică mediul împiedicând dezvoltarea altor germeni saprofiţi
vaginali.

7
 Flora de gradul I – constituită aproape numai din bacilul Doderlein – se
dezvoltă numai sub ph 5.

Flora de gradul II - asociază cocii, difteroizii, bacilii apar la pH 5- 5,3.

Flora de gradul III – este lipsită de bacilul Doderlein dar prezintă o floră
microbiană mixtă polimorfă.

Flora polimorfă – bacteriană, fungică virală, parazitară etc.- ce invadează

vaginul este oprită în ascensiunea sa spre zonele superioare de două bariere
esenţiale de apărare: fluxul urinar şi glera cervicală. Prin contaminarea repetată,
urinară sau vaginală, această barieră naturala se poate rupe generând boala.
Infectarea se poate face chiar de la naştere, prin trecerea prin filiera pelvigenitală
foarte septică a mamei, contaminarea obligatorie de origine stercorală (meconiul
este populat din primele ore de germinare înghiţit în vaginul mamei) sau mâinile
celui care asistă la naştere, toţi aceşti factori participând la contaminarea fantei
vulvare. La 8 ore după naştere, tractul genital al fetiţei este populat de germeni,
asepsia la naştere fiind un important factor profilactic. La menopauză, carenţele
hormonale determină modificările generale dar şi locale, vaginale ce
conditionează apariţia infecţiilor locale.

1.2.2. Uterul

Uterul este un organ musco-cavitar ce primeşte oul în cavitatea sa, îl

reţine, îl protejează şi îl nutreşte dezvoltându-l de-a lungul celor 280 zile, după
care uterul devine agentul principal în expulzia fătului la termen. La nivelul
uterului au loc modificări periodice ce realizează menstruaţia.
Situat în pelvis, deasupra vaginului, între vezică anterior şi rect posterior,
lateral având regiunile anexiale, uterul are forma de trunchi de con sau pară uşor
turtită ventrodorsal, cu partea caudala inclavată de extremitatea cranială a
vaginului. Între faţa dorsală a uterului şi peretele ventral al rectului se
delimitează excavaţia recto-colpo-uterină, reces peritoneal descris de Douglas şi
cunoscut sub numele de ,,fundul de sac al lui Douglas”. Este punctul cel mai
decliv al cavităţii peritoneale. Aici, normal se găsesc ansele intestinale, iar
patologic se adună colecţiile purulente sau revărsatul sangvin, sesizate la tractul
vaginal sau rectal şi evacuate prin colpotomie, vezi fig.3.
Dimensiunile uterului la femeia care nu a născut (nulipară) sunt de 8 cm
lungime, 4 lăţime şi 2 – 2,5 grosime; la multiplare, uterul are 8 - 9 cm lungime,
5 – 6 lăţime şi 3cm grosime.

8
 Fig.3. Uterul gravid la termen

Uterul gravid la termen are următoarele porţiuni de sus în jos:

• fundul uterului – partea craniană a uterului, mai lată, ce prezintă

dinaintea înapoi inserţia celor două tube uterine, ligamentele utero –
ovariene şi ligamentele rotunde

• corpul uterin – uşor turtit anteroposterior, cu o faţă ventrală plană (faţa

vezicală) şi o faţă dorsală (faţa intestinală)

• istmul uterin – este partea în care sarcina desparte corpul de colul

uterin. Descris în a doua jumatate a sarcinii sub denumirea de
,,segment”, reprezintă un reper important în efectuarea inciziei
operaţiei cezariene.

În timpul gestaţiei, uterul creşte în volum, superior, deoarece caudal este

oprit în expansiunea sa de planşeul muscular pelvin. Dar uterul poate deveni
organ abdominal nu numai în cursul sarcinii, ci şi datorită unor tumori uterine
(fibron, cancer) când poate creşte în volum în sens cranio – caudal, transversal,
caudal şi ventro dorsal.

9
 1.2.2.1. Colul uterin

A) Date anatomice:

Are două porţiuni: supra şi intravaginale. Forma este cronică şi prezintă

un canal cervical cu doua orificii, unul extern şi unul intern. La nulipare orificiul
extern este rotund iar la multiplare este alungit. Coloraţia este roz palid. Canalul
cervical este fusiform. Colul împarte domul vaginal în patru funduri de sac
(anterior, posterior şi două laterale).

Raporturi :
• anterior cu fundul vezicii urinare;
• posterior rectul;
• lateral partea inferioară a parametrelor.

Histologic este format din ţesut conjunctiv bogat în fibră elastică şi

fascicule musculare.

Inervaţia este bogată, din plexul hipogastric inferior formând plexul

utero-vaginal.

Vascularizaţia: din artera uterină (prin ramuri cervico şi vezico vaginale)

şi arterele hipogastrice (prin ramuri vaginale lungi).

Circulaţia limfatică are trei trunchiuri:

• trunchiul care duce limfa în ganglionii ilieci externi
• trunchiul hipogastric – în ganglionii ilieci interni
• trunchiul posterior sau sacrat – în ganglionii presacraţi şi
promontorieni.

B) Date fiziologice:

Are funcţia:
1) menstruală – scurgerea sângelui menstrual şi a secreţiilor uterine;
2) sexuală;
3) de fecundaţie;
4) de gestaţie;
5) de statică pelviană;

10
 1.2.2.2. Corpul uterin

A) Date anatomice:

Este un organ nepereche, orientat median în pelvis, între vezica urinară şi

rect. Este uşor turtit anteroposterior, cu o faţă ventrală plană (faţa vezicală) şi o
faţă dorsală (faţa intestinală).

Structura miometrului, este compusă din trei straturi:

• extern longitudinal;
• mijlociu plexiform;
• intern circular.

Raporturi: reflectarea peritoneului în visceral formează:

• anterior fundul de sac vezico – uterin;
• posterior fundul de sac Douglas (retro - uterin).

Ligamentele :
• la nivelul corpului: ligamentele rotunde, largi şi utero – ovariene;
• la nivelul istmului şi colului: ligamentele utero- sacrate, vezico-uterine
şi ţesutul parametral de la baza ligamentelor largi;

Inervaţia: din plexul vegetativ hipogastric prin ligamentele utero–sacrate.

Vascularizaţia:
• arterială: arteriale uterine, ramuri din hipogastric, arteriale ovariene
(ramuri din aortă), articulaţiilor ligamentelor rotunde (ramuri din
epigastrice) şi ramuri ale arterei femurale ;
• venoasă: colectată din venele uterine prin vena hipogastrică şi
anastomoze cu venele ovariene ajunge în vena cavă inferioară;
• limfatică:
o calea principală utero – ovariană drenează în ganglionii
juxtaaortici;
o calea accesorie merge spre ganglionii iliaci externi;
o calea accesorie merge prin ganglionii inghinali superficiali (prin
ligamentele rotunde).

B) Date fiziologice:

Principalele funcţii ale uterului sunt :

1) gestativă;
2) menstruală;
11
 3) sexuală (orgasm);
4) în statica pelviană.
1.2.3. Tubele uterine

Tubele uterine (Salpinga, Trompa), în număr de două, câte una de fiecare

parte a uterului, sunt conducte în formă de trompetă ce se întind între uter şi
ovar. Ele conduc ovulul captat spre uter, adăpostesc întâlnirea gametului feminin
(ovulul ) cu gametul masculin (spermatozoidul) şi permit fecundarea în treimea
exterioară a sa (a uneia dintre ele ).
În timpul ovulaţiei, tuba se aplică pe suprafaţa ovarului. Transsudatul
seros din cavitatea peritoneală, eliminat în acest moment, este absorbit de tubă,
împreună cu ovulul, datorită curentului ce se formează dinspre cavitatea
peritoneală spre uter prin mişcarea cililor vibratili şi resorbţia lichidului din tuba
uterină. Fiecare tubă are lungimea de 10 – 12 cm. Descriptiv prezintă patru parţi:
intestinală (în peretele uterin), istmică (3 -4 cm.), ampulară (7 – 8 cm.) şi
pavilionar, în formă de pâlnie cu fimbrii de 1,5 – 2 cm .
Tuba prezintă două orificii: unul uterin, cu deschidere în cavitatea uterină
în dreptul fundului uterin şi altul abdominal, în mijlocul pavilionului tubei, cu
deschidere în cavitatea abdominală. Tuba îşi fixează extremitatea medială prin
continuitatea cu uterul. Este susţinută de ligamentul tubo-ovarian la extremitatea
distală şi situată în ligamentul larg.
Pavilionul tubei prezintă mai multe franjuri, dintre care unul mai mare
care asigură legatura între ovar şi pavilionul tubei. Pavilionul tubei cuplează
ovulul de la suprafaţa ovarului uneori, anormal, nidarea oului se face în afara
uterului, în tubă, pe ovar, pe peritoneu sau ansele intestinale, dând naştere
sarcinii ectopice sau extrauterine. Obstrucţia tubei constituie o cauză de
sterilitate.

1.2.4. Ovarele

Sunt glande perechi cu dublă funcţie, excretorie (gametogenă) de

producere a celulelor germinale feminine (ovulul) şi secretorie (endocrină). Ele
determină caracterele sexuale principale şi secundare ale femeii şi au rol
deosebit în construcţia endocrină a acestuia. Sunt situate în interiorul
abdomenului în cavitatea pelviană, de-o parte şi de alta a uterului în cavum
retrouterin. Ele sunt fixate de organele vecine prin ligamente (tubo – ovarian,
utero – ovarian, lombo – ovarian, mezo – ovarian) şi prin fomaţiuni
vasculonervoase (artera ovariană, venele utero – ovariene, vase limfatice şi
nervii simpatico perivasculari), toate acoperite de peritoneu.
Congenital, ovarele se dezvoltă în regiunea lombară şi coboară în bazin. Ele pot
să nu coboare, determinand o situaţie ectopică sau pot coborâ mai mult ajunând
în canalul inghinal sau labiile mari. Ovarele au formă ovoidă cu o lungime de 3
– 5cm., lăţime 3 cm., grosime 1 - 2 cm., greutate de 6 – 8 g, culoare alb –
gălbuie, consistentă elastică. În general, de mărimea unei migdale verzi, volumul

12
lor variază cu vârsta (pubertatea, adolescenţa, senescenţa) şi cu starea fiziologică
(preovulaţie, ovulaţie, sarcina).
În timpul ciclului menstrual, ovarul în activitate este mai mare, după
menopauză suferă un process de involuţie şi se atrofiază. Ovarul este constituit
din cortex şi o zonă medulară centrală. Cortexul în prepubertate şi în începutul
vieţii sexuale are un numar mare de ovocite primare, adăpostite în ţesutul
conjunctiv.
Pe deasupra ovarelor există mici vezicule cu dimensiuni ce variază de la o
gămalie de ac până la o cireaşă. Ele sunt foliculii ovarieni De Graaf. Fiecare
conţine la naştere aproximativ 400.000 de foliculi din care pe parcursul
activităţii ovariene se vor matura doar 300 – 400 (foliculi primari care vor
ajunge să fie ovulaţi), restul degenerează. De asemenea, procesul de atrofie este
crescut în sarcină şi alăptarea sau hipofizectomie experimentală, intervenţii
chirurgicale ischemiante ale ovarului, iradiere, ovarectomia parţială sau
unilaterală, ce reduc masa ovariană, încetinind procesul de atrofie foliculară.
Celulele foliculare se înmulţesc şi secretă un lichid, astfel că la deplină
maturitate foliculul este o veziculă cu un diametru de aproape un cm.
Ovulul, care a crescut şi el, este împins la periferia veziculei aproximativ la
jumatatea ciclului menstrual, fiind eliminate prin ruperea folicului. La locul de
rupere se produce o mică hemoragie şi se continuă diviziunea celulelor restante
care, prin încarcarea cu o substanţă galbenă, vor umple cavitatea folicului matur
formând ,,corpul galben” care secretă progesteron. În funcţie de fecundarea sau
nefecundarea ovulului, corpul galben evoluează diferit. Ovulul poate să rămână
nefecundat 24 ore, după care se elimină sau este reabsorbit. În acest caz, corpul
galben involuează în 11-12 zile şi se numeşte ,,corp galben menstrual“. Dacă
fecundaţia a avut loc, corpul galben creşte până la diametrul de 2-3 cm.
ramânând astfel până în luna a V- a , a VI- a de sarcină şi numindu-se ,,corp
galben de sarcină” (gestativ), indispensabil menţinerii sarcinii la începutul
gestaţiei. Ovogeneza se menţine pe tot parcursul vieţii sexuale, de la pubertate la
menopauză, exceptând perioadele de gestaţie. Ea constitue concretizarea funcţiei
gametogene excretorii a ovarului, vezi fig.4. localizarea, structura şi funcţia
ovarelor.Funcţia endocrină ovariană influenţează întreaga sferă genitală şi
conduce întreaga viaţă sexuală. Hormonii sunt răspunzători nu numai de
structura aparatului genital, ci şi de caracterele sexuale principale şi secundare
ale femei.Foliculina, hormonul specific sexului feminin, este produsă de celule
specializate situate pe ovar. Secreţia de foliculină (extrogen) începe din viaţa
fetală, scăzând după naştere după care secreţia estrogenică reapare în perioada
prepubertară ca rezultat al stimulării gonadotrop-hipofizare.

A)Date anatomice:

Raporturi:
• intime cu trompele: împreună alcătuiesc anexele uterine;
• posterior cu uterul şi vasele hipogastrice;

13
 • anterior cu ligamentul larg;
• în sus cu vasele ilice externe.

Vascularizaţia:
• din artera ovariană şi din artera uterină;
• venele formează plexul pampiniform ce drenează în dreapta în vena
cavă inferioară şi în stânga vena renală;
• limfaticile drenează în ganglionii latero-aortici;

Inervaţia este vegetativă din plexul solar prin plexul intermezenteric.

Structura histologică:
• epiteliul germiativ;
• stroma;
• hilul ovarian;
• organitele ovarului formate din foliculii primondiali în evoluţie (foliculul
primar – matur de Graf – foliculul dehiscent);
• foliculii atrezici;

B) Date fiziologice:

1) Steroidogeneza ovariană:

Ovarul are funcţie exocrină şi endocrină. Secretă hormoni estrogeni,

progesteroni şi androgeni. De la prima menstruţie (menarha) şi până la dispariţia
ei, lângă secreţia de bază ciclică de estrogen sub influenţa hormonilor
gonadotropi hipofizari FSH (foliculostimulant hormon) şi LH (luteinizant
hormon), există o secreţie de extrogen la nivelul ţesutului granduloasei, tecalei şi
al lichidului folicular.
Estrogenii au rol în creşterea şi în diferenţierea fenotipului femeii, în
apariţia şi dezvoltarea caracterelor sexuale, în impregnarea psihică ce determină
comportamentul sexual feminin. Luteina (progesteronul) este secretată de corpul
galben după ovulaţie de către granduloasa foliculilor, în metapalizia progresivă
şi de adenoame gestative având valoarea maximă în ajunul declanşării
menstruaţiei. Celulele din centrul ovarului produc în cantitate mică hormoni
masculini (androgeni ) în tot timpul vieţii sexuale şi după menopauză.
Spre sfârşitul vieţii genitale (menopauza) ovulul suferă modificări,
îmbătrâneşte, astfel că la persoanele în vârstă creşte progresiv riscul apariţiei
malformaţiilor congenitale în sarcină, cauza fiind calitatea proastă a gameţiilor.

2) Gametogeneza ovariană:

14
 Gamatogeneza ovariană este funcţia ovariană exocrină şi constă în
producerea de celule sexuale feminine (ovule) apte pentru fecundaţie.

LOCALIZAREA STRUCTURA ŞI FUNCŢIA OVARELOR

FIG. 4. Localizarea, structura şi funcţia ovarelor

15
 1.3. Glandele anexe ale aparatului genital feminin

1) Glandele lui Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cowper de la

bărbat. În număr de două, de formă ovoidă, ele au mărimea unui bob de mazăre
şi sunt situate de o parte şi de alta a orificiului vaginal. Canalul lor secretor se
deschide în şanţul dintre labiile mici şi himen. Se dezvoltă la pubertate şi se
atrofiază la menopauză. Produsul lor este expulzat în timpul actului sexual,
având rol în lubrifierea căilor genitale. De remarcat că infecţia localizată la
nivelul glandei determină maladia numită ,,bartholinita” agentul etiologic cel
mai des întâlnit fiind gonococul.

2) Glandele periuretrale sau glandele lui Skene, mai numeroase ca număr

sunt situate în apropierea uretrei.Orificiile de deschidere se găsesc, în general, de
o parte şi de alta a orificiului uretral extern sau a meatului uretral. Ele se
dezvoltă în perioada de pubertate şi dispar după menopauză. Sunt echivalente
glandelor prostatice de la bărbat.

3) Glandele vestibulare, mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa

orificiului vaginal, secreţia lor participând la lubrifierea orificiului vaginal.

4) Glandele mamare sunt în mod normal organe pereche, prezentând la

exterior areola mamară, în centrul acesteia găsindu-se mamelonul.
Greutatea lor variază în funcţie de starea functională: la naştere au 5 g., la
adulte au 200 g., iar la femeile care alăptează aproximativ 500g. Greutatea ca şi
forma celor doi sâni sunt inegale.
Mamelele sunt în număr de două, excepţional existând şi mamele
supranumerare (polimastie) sau poate lipsi unul sau chiar ambii sânii (amastie),
poate exista şi asimetrie mamară (asinomastia) sau poate lipsi mamelonul
(atelie).
La suprafaţă întâlnim mamelonul, situat în centru, înconjurat de o areolă
circulară de 3 – 5 cm. diametru, roză la femeile blonde sau închise la brune.
Pe suprafaţa areolei se găsesc tuberculi Morgagni, glande sebacee care în sarcină
îşi măresc volumul luând denumirea de tuberculi Montgomery.
Mamelonul este o predominanţă cilindrică sau conică cu vârful rotunjit şi
baza laţită. La virgine el poate să nu fie reliefat, în timp ce la femeia care
alaptează poate atinge lungimea de 2 cm. De formă variabilă, turtit, invaginat,
ombilicat sau despicat, prezintă la suprafaţa sa 15 – 20 pori galactoformi prin
care se deschid canalele galactofore în număr de 15 – 25. Fiecare canal
galactoform adună secreţia unui bob glandular. Înainte de a ajunge la mamelon,
canalul prezintă o dilataţie în care se acumulează laptele în intervalul dintre cele

16
două alăptări. Secreţia laptelui la 2 - 5 zile după naştere, ea putând fi stimulate
sau inhibată la nevoie.
Secreţia lactată este întreţinută prin reflex de sugere, de la mamelon şi
reflex prin eliminarea laptelui din interiorul glandei. Înaintea secreţiei lactate,
sânul elimină colostrul în primele 3 – 5 zile după naştere.
CAPITOLUL II

SARCINA, NAŞTEREA ŞI LĂUZIA

FIZIOLOGICĂ

2.1. DIAGNOSTICUL SARCINII PE PARCUSUL CELOR

TREI TRIMESTRE

DEFINIŢIE: Sarcina sau parturiţia este dezvoltarea produsului de

concepţie şi starea fiziologică în care se găseşte femeia din momentul fecundării
şi până în momentul expulziei. Perioada de sarcină are o durată de 270 – 280 de
zile.

2.1.1. Diagnosticul sarcinii în primul trimestru

Femeia îşi suspectează starea de gestaţie atunci când se instalează

amenoreea iar dacă aceasta este acompaniată şi de semne generale şi
neurovegetative, suspiciunea este întărită.
Ulterior apar creşterea în volum a sânilor, apar modificări pigmentare,
creşterea în volum a abdomenului, perceperea mişcărilor fetale (MAF), iar
diagnosticul de sarcină devine cert pentru femeia în cauză.
Diagnosticul clinic al sarcinii în primul trimestru comportă mai multe
aspecte: diagnostic pozitiv, cel de vârstă gestaţional şi de evolutivitate.

1) Diagnosticul clinic pozitiv al sarcinii:

Devine posibil după o întârziere menstruală de aproximativ 10 zile (5 – 6
săptămâni de amenoree) el rămânând totuşi în limitele unui diagnostic de
suspiciune, care trebuie confirmat prin exploatări paraclinice.

Elementele de diagnostic al sarcinii în primul trimestru sunt:

• amenoreea, manifestările funcţionale şi modificările clinice generale;
• modificările organelor genitale, în special al uterului.

Amenoreea este primul şi principalul simptom al instalării sarcinii. Are

valoare de semnal şi importanţă diagnostică deosebită în stabilirea
diagnosticului de sarcină şi vârsta gestaţională.

17
 La unele femei poate persista o sângerare redusă la data presupusă a
ciclului până în luna a IV –a de sarcină, ceea ce constitue aşa-zisa ,,menstruaţie
peste sarcină” putând duce la erori în stabilirea clinică a vârstei gestaţionale.
Aceste menstruaţii se datoresc lipsei inhibaţiei centrului ciclic
hipotalamic.Sângerările apărute în cadrul ameninţărilor sau iminenţei de avort la
începutul sarcinii, crează de asemenea dificultăţi de diagnostic.
Ele sunt mai reduse sau mai abundente decât menstruaţia normală, nu respectă
ciclitatea menstruală, au alt aspect macroscopic şi sunt însoţite de dureri lombo-
abdominale.

Modificările funcţionale sunt frecvente, dar neobligatorii şi

necaracteristice. Ele constau în manifestări digestive ca: modificarea apetitului,
sialoree, greţuri, vărsături.
Creşterea temperaturii bazale în primul trimestru şi menţinerea ei la 37,2
– 37,5 º C este datorată activităţii progesteronului.
La nivelul sânilor apar: furnicături, senzaţie de tensiune mamară, creşterea
lor în dimensiune.

Modificările locale uterine apar în mod eşalonat şi progresiv. Gravida

poate prezenta o senzaţie de balonare, uşoară creştere a abdomenului în volum,
fundul uterului depăşeşte simfiza pubiană la sfârşitul lunii a III- a de sarcină.
Examenul clinic genital evidenţiază urmatoarele modificări:
• examenul de valvare: coloraţia violacee a mucoasei vaginale şi exocervicale,
glera cervicală compactă, orificiul cervical extern închis;
• tuşeul vaginal: vaginul suplu, colul se înmoaie, se ramoleşte dând la palpare
o senzaţie de catifelare (colul uterin negravid la palpare este ferm).
Uterul creşte în dimensiuni, devine moale păstos ocupând parţial
fundurile de sac vaginale, consistenţa elastică. Uneori pot fi constatate
modificări de contractilitate în timpul examinării (uterul se contractă apoi se
relaxează).
Diagnosticul clinic de sarcină stabilit în primul trimestru rămâne unul de
suspiciune şi trebuie confirmat prin examen ecografic sau teste de sarcină.

2) Diagnosticul vârstei gestaţionale:

Diagnosticul clinic al vârstei gestaţionale în primul trimestru se stabileşte
pe baza datelor anamnestice (data ultimei menstruaţii), calculând perioada de
amenoree de la prima zi a ultimei menstruaţii, exprimarea vârstei sarcinii
făcându-se în săptămâni de anemoree (SA). La femeile cu anemoree
preexistentă, ciclurile menstruale neregulate sau cu sângerări din sau peste
sarcină, stabilirea vârstei gestaţionale în acest fel este dificilă. Mărimea uterului
constatat clinic trebuie să fie concordantă cu perioda de amenoree. Diagnosticul
paraclinic al vârstei gestaţionale este numai ecografic şi se bazează pe biometria
ovulară şi pe măsurarea lungimii cranio –caudale a embrionului între 6 – 14

18
săptămâni gestaţionale. Biometria ovulară permite stabilirea vârstei gestaţionale
cu o exactitate de ± 5 - 7 zile, iar măsurarea lungimii crabio- caudale cu o
precizie de ± 3 - 4 zile.

3) Diagnosticul evolutivităţii sarcinii:

Poate fi ,, suspicios ” clinic şi stabilit cu certitudine paraclinic.
Clinic sarcina poate fi considerată în evoluţie atunci când mărimea
uterului şi caracteristicile acestuia sunt concordante cu perioada de amenoree,
gravida prezintă eventuale semne neurovegetative sau alte semne generale, nu
pierde sânge sau alte produse patologice pe cale vaginală.
Paraclinic, diagnosticul de viabilitate a sarcinii se stabileşte prin
ecografie bidimensională în timp real, care evidenţiază ecouri embrionare în
mişcare, activitate cardiacă embrionară, precum şi creşterea progresivă a sacului
gestaţional.

2.1.2. Diagnosticul sarcinii în trimestrul al doilea

1) Diagnostic pozitiv:
În trimestrul al doilea al gestaţiei diagnosticul clinic diferă după cum
vârsta gestaţională este mai mică sau mai mare de 20 săptămâni.
Până la 20 săptămâni gestaţionale predomină semnele clinice de
prezumţie şi de probabilitate al sarcinii, astfel încât diagnosticul clinic se
suprapune peste cel arătat pentru trimestrul I. Dupa 20 de săptămâni gestaţionale
diagnosticul se bazează pe apariţia semnelor de certitudine – semnele fetale.
Acestea sunt:
• perceperea mişcărilor active ale fătului (MAF) de către examinator şi gravidă
(primipare la 20 săptămâni gestaţionale, multiparalele la 18 săptămâni
gestaţionale).
• palparea pe părţi fetale prin balotarea abdominală sau prin examinarea
combinată bimanuală, care permite palparea elementelor fetale caracteristice
(craniu, pelvis etc.).
• prezenţa bătăilor cordului fetal, după 27- 28 săptămâni gestaţionale prin
ascultaţia clasică – cu caracterele setacustice amintite.

Diagnosticul paraclinic al sarcinii în trimestrul II se bazează în primul

rând pe examenul ecografic, care evidenţiază fătul cu toate elementele
anatomice, precum şi anexele fetale. Testele imunologice de sarcină îşi pierd din
interes în trimestrul II lea de sarcină.

19
 2) Diagnosticul vârstei gestaţionale:
Diagnosticul clinic de vârstă gestaţională în trimestrul II are aceleaşi
elemente ca şi în trimestrul I iar cel paraclinic se bazează pe examenul
ecografic, prin biometrie fetală: măsurarea lungimii craniu-pelvis, a lungimii
femurului fetal, măsurarea diametrului biparietal şi a diametrului toracic
transversal. Aceşti parametrii oferă o exactitate a aprecierii de ± 7 zile.
La femeile cu amenoree preexistentă sau cu cicluri neregulate,
determinarea vârstei gestaţionale se face numai prin biometrie ultrasonică.
3) Diagnosticul de evolutivitate:
Se stabileşte în principal paraclinic prin examen ecografic (evidenţierea
activităţii cardiace a fătului şi a mişcării acestuia) precum şi prin ascultaţia
Doppler a cordului fetal (care prin ascultaţie clasică poate fi auzit numai după
26- 28 săptămâni gestaţionale).
Diagnosticul clinic al evolutivităţii se face în acelaşi fel ca în trimestrul I
de sarcină şi prin perceperea mişcărilor active ale fătului şi bătăile cordului fetal.

2.1.3. Diagnosticul sarcinii în trimestrul al III – lea

În ultimul trimestru al gestaţiei, diagnosticul se referă mai puţin la cel de

prezenţă a sarcinii, întrucât acesta este foarte evident (prin prezenţa semnelor de
certitudine) el trebuind să fie un diagnostic obstetrical complet.

Diagnosticul obstetrical complet se referă la următoarele elemente:

1) Diagnosticul gradului de gestaţie şi parietate: Gradul gestaţiei se

referă la numărul total de sarcini avute, inclusiv actuala iar cel al
paritaţii la numărul total al naşterilor, inclusiv actuala sarcină.
Evaluarea gradului gestaţiei şi al parietăţi se face numai după 28
săptămâni gestaţionale.

2) Diagnosticul de sarcină – pus pe semne de certitudine.

3) Diagnosticul vârstei gestaţionale, exprimată în săptămâni de

amenoree (calculate de la prima zi a ultimei menstruaţii).Vârsta
gestaţională se evaluează pe baza datelor anamnezice (data ultimei
menstruaţii normale, data primelor mişcări fetale) şi a examinărilor
ecografice efectuate în primele două trimestre.

4) Diagnosticul de viabilitate fetală: Pentru a afirma viabilitatea fetală în

trimestrul al III de sarcină sunt suficiente date clinice (ascultaţia BCF,
clasică sau ultrasonică). În cazul dificultăţilor de ascultaţie (obese,
hidraminos etc.) se utilizează ascultaţia Doppler sau ecografia

20
 bidimensională în timp real care evidenţiază activitatea cardiacă a
fătului.

5) Diagnosticul de sarcină unică sau multiplă: se face clinic prin

palpare (se palpează doi poli fetali caracteristici), ascultaţia unui singur
focar a BCF, aprecierea mărimii uterului etc. Paraclinic, în caz de
dubiu se foloseşte ecografia sau radiografia (excepţional).

6) Diagnosticul prezentaţiei şi a poziţiei fătului: se face clinic prin

palpare şi tuşeu vaginal, apreciindu-se tipul prezentaţiei (palparea unui
pol fetal cu caracteristicile craniului sau pelvisului). Ascultaţia BCF
este mai puţin folositoare fiind doar orientativă pentru stabilirea tipului
prezentaţiei. În caz de dubiu se recurge la ecografia sau radiografia de
sarcină.

7) Diagnosticul stării membranelor amniocoriale, care pot fi intacte sau

rupte. Integritatea membranelor se stabileşte anamnestic, precum şi
clinic prin constatarea prezenţei lichidului amniotic în vagin la
examenul cu valve şi paraclinic, prin amnioscopie sau reacţii specifice.

8) Diagnosticul stării bazinului (eutocic sau distocic, prezenţa sau

absenţa unor anomalii ale bazinului,etc.) se face prin pelvimetrie
ultrasonică. Este important să se aprecieze în primul rând
compatibilitatea dimensională între bazin şi mărimea fătului care
urmează să se nască.

9) Diagnosticul de prezenţă sau absenţă a declanşării travaliului

(stadiul evolutiv), gravida se poate prezenta în stadiul de travaliu
nedeclanşat, debut de travaliu sau travaliu declanşat.

10) Diagnosticul bolilor materne coexistente sau asociate sarcinii (dacă

există) sau a afecţiunilor proprii gestaţiei (hipertensiune arterială indusă
de sarcina, izoimunizare etc.).

11) Aprecierea factorilor şi gradului de risc obstetrical

2.1.4. Diagnosticul diferenţial al sarcinii

Toate semnele de sarcină, cu excepţia semnelor de certitudine, apar şi în

alte afecţiuni. De aceea, pentru fiecare din aceste semne se impune un diagnostic
diferenţial foarte atent. Dificultăţile de diagnostic provin uneori din greutatea de
apreciere al volumului uterin (retrodeviaţie uterină, mase tumorale uterine şi
anexiale, obezitate, etc.), alteori din dificultatea în precizarea caracterului
21
amenoreei, alteori din discordanţa dintre mărimea uterului şi vârsta gestaţională
anamnestică.
În general, diagnosticul diferenţial în prima parte a sarcinii se face
simptomatic:
o cu amenoreea de alte etiologii (anemii, cloroza, insuficienţa ovariană,
lactaţie, climacteriu etc.) sau cu criptomenoreea;
o cu mărirea de volum a uterului prin alte cauze: metrită
parenchimatoasă, fibron uterin, cancer de corp uterin etc;
o cu tumori anexiale sau ale organelor vecine: sarcina extrauterină,
anexite macrolezionale, tumori vezicale, rectale, ovariene, etc.;
o diagnosticul tulburărilor digestive (greţuri, vărsături în special) cu
afecţiuni ale aparatului digestiv;
o modificările sânilor: congestia premestruală, tumori mamare etc.;
o cu sarcina psihică, care apare pe un teren psihopat, femeia fiind sigură
că este gravidă, examenul clinic sau paraclinic nu evidenţiază prezenţa
sarcinii;
Diagnosticul diferenţial în toate situaţiile se face pe baza elementelor
clinice (anamnestice şi obiective ) de sarcină şi a exploatărilor paraclinice (în
primul rând examinarea ecografiei).
În partea a doua a sarcinii (dupa 20 săptămâni gestaţionale ) diagnosticul
diferenţial se impune doar în cazuri excepţionale, prezenta sarcină fiind
constatata cu uşurinţă prin semne de certitudine. Se impune uneori diagnosticul
diferenţial cu tumori abdominale gigante (genitale – fibromiome, chiste ovariene
sau extragenitale) sau cu ascită.

2.1.5. IGIENA SARCINII

Igiena sarcinii reprezintă înţelegerea tuturor măsurilor igienico – dietetice

privind gravida, în vederea unei evoluţii normale a sarcinii.Va cuprinde principii
privitoare la sănătatea mamei şi la asigurarea unei naşteri şi a unei lăuzii
fiziologice, şi principii privitoare la sănătatea şi dezvoltarea fătului în uter, ceea
ce constitue puericultura intrauterină.

1) Igiena psihonervoasă

Igiena psihonervoasă trebuie respectată cu atenţie: toţi factorii de mediu,

externi şi interni, ce pot influenţa defavorabil funcţiile soartei creierului, să fie
îndepărtaţi sau evitaţi. Gravidele trebuie să evite emoţiile puternice, viaţa
zbuciumată, surmenajul fizic şi psihic, zgomote obositoare, lectura tristă,
deprimată, lipsa de aer şi de soare, alimentaţia insuficientă sau excesivă, masa
22
neregulată, intoxicaţiile endo şi exogene, între care şi tutunul şi alcoolul, factorii
atmosferici vătămători ca: frigul, vântul, umezeala, caldura excesivă, anturajul
familial ce provoacă certuri, discuţii, ultimele scăzând moralul gravidei.

2) Igiena muncii

Femeia gravidă trebuie să-şi ducă viaţa ei normală, evitând însă eforturile
fizice mai mari, oboselile mai ales în ultimele luni. Este dăunătoare renunţarea la
orice muncă fizică. Sunt contraindicate: şederea prelungită în picioare
favorizând apariţia varicelor şi a edemelor; urcările dese pe scări cât şi coborârea
repede; munca legată de mişcarea continuă a corpului.Cele care lucrează în
locuri unde se produc gaze toxice, care inhalate trec prin bariera plancetară
intoxicând fătul, sunt scoase din mediul de muncă.
Gimnastica şi sporturile în general sunt contraindicate: bicicleta, călaria şi
tenisul. Se recomandă gimnastica medicală raţională. Scopul este să asigure o
bună oxigenare, funcţiune circulatorie şi metabolică a femeii şi de a o antrena
pentru executarea de mişcări respiratorii corecte pentru contracţii şi relaxări
musculare în cursul naşterii.
Gimnastica va consta în mişcări de întărire a muşchilor abdominali,
mişcări respiratorii, exerciţii de relaxare perineală, exerciţii de relaxare generală,
mişcări obişnuite de mlădiere a corpului.
Asistenta urmăreşte respectarea legislaţiei muncii în vigoare ce prevede
interzicerea muncilor grele, scutirea de muncă în timpul nopţii, iar din luna a 5-a
respectarea concediului prenatal.

3) Igiena alimentară

Gravida trebuie să aibă un regim alimentar cât mai complet, substanţele

ce intră în alcatuire fiind: proteine, glucide, grăsimi, substanţe minerale şi
vitamine.

Alimentaţia gravidei trebuie condusă diferenţiat în funcţie de mai mulţi

factori:
• Vârsta gravidei (în cazul adolescentelor se vor avea în vedere şi necesităţile
de creştere ale mamei);
• climatul, regiunea geografică;
• particularităţi somato-metabolice ale gravidei;

23
• varsta sarcinii;
• sarcina unică sau multiplă;
• eventuale afecţiuni asociate sarcinii.

Alimentaţia gravidei va urmării asigurarea unui aport adecvat calitativ şi

cantitativ, conţinând produşi fundamentali necesari. Un regim alimentar corect
trebuie să acopere necesităţile calorice, de vitamine şi substanţe minerale,
precum şi de principii nutritive fundamentale (proteine, glucide şi lipide).
Aportul caloric în sarcină: Metabolismul bazal creşte în sarcină cu 6 – 14
%, necesarul caloric fiind de 2200 – 2400 calorii pe zi. În cazul gravidelor care
lucrează în condiţii de solicitare fizică medie sau crescută, necesarul caloric
poate ajunge la 2600 – 2800 calorii pe zi. Aportul caloric va fi asigurat din cele
trei principii alimentare fundamentale: lipide (40 – 60 g/zi =450 – 550 calorii),
glucide ( 300 – 350 g/zi = 1.200.000-1.400.000 calorii/zi) şi proteine (60 – 100
g/zi = 350 calorii).

Aportul energetic: repartizat pe principii alimentare şi pe kilocorpi este

următorul: lipide = 1 g/ kilocorpi/ zi, glucide = 5 – 6 g/ kilocorpi/ zi, proteine =
1.5 g/kilocorpi/ zi.
Raţia alimentară a unei femei cu carenţe premergătoare sarcinii sau la
femeile între 16 si 18 ani, aportul zilnic va ajunge la 3000 – 3500 calorii.
Pentru o gravidă cu obezitate premergătoare sarcinii sau cu creştere
ponderală excesivă raţia alimntară se va reduce la 1800 chiar la 1500 – 1200
calorii pe zi, cu suplimentarea proteică, vitaminică şi minerală.

Necesarul de elemente nutritive fundamentale: La gravida normală

trebuie să se asigure 100g proteine pe zi. Lipsa lor duce la scăderea în greutate a
gravidei, oboseala, edeme, rezistenţa scăzută la infecţii, naşteri de feţi
subponderali. Glucidele sau hidrocarbonatele sunt sursa principală de energie
pentru făt, ele fiind în creştere odată cu evoluţia sarcinii.

Aportul mineral: Aportul global de minerale în sarcină este crescut. Cele

mai importante elemente minerale necesare asigurării evoluţiei normale ale
gestaţiei sunt:
• Ca 2+ are rol în coagularea sângelui, permeabilitatea membrelor; iar
împreună cu fosforul şi vitamina D participă la formarea oaselor. În ultimele
luni de sarcină Ca 2+ se depune în cantitate mare în scheletul fătului.
Necesarul zilnic în sarcină, dar şi în lactaţie fiind de 1,5 g. Lipsa lor
favorizează formarea de carii dentare, decalcifierea oaselor (ostiomaladie).
• Fosforul are rol în dezvoltarea celulei nervoase a fătului, împreună cu Ca 2+
şi vitamina D ajută la construcţia osului.
• Fierul – necesarul este crescut în ultimele luni de sarcină, în această perioadă
fătul depozitând în ficat o mare parte din fier din sângele mamei. Necesarul
zilnic este de 15 – 20 mg.

24
• Iodul este luat din alimentaţie: apa, sarea de bucătărie, peşte de mare Există
regiuni guşogene.
• Ca 2+ şi Mn au rol în procesul de sinteză al hemoglobinei (catalizator)
• Sarea de bucătărie (NaCl) trebuie evitată în cazul prezenţei retenţiei de apă, a
edemelor şi creşterii în greutate.

Vitaminele: aportul de vitamine în cursul sarcinii trebuie să fie crescut. Se

vor suplimenta în special vitaminele C şi D² şi o serie de vitamine din grupul B
(numai în anumite situaţii):

• vitamina A, necesarul zilnic în sarcină este de 10.000 – 15.000 UI. Lipsa ei

duce la aparaţia infecţiei cutanate şi a mucoaselor, ochilor şi scăderea
vederii ,,în amurg”.
• vitamina B – B1 este necesarul crescut. Lipsa lor duce la scăderea apetitului,
constipaţie, amorţeli, furnicături în picioare, edeme, depresie. Lipsa totală
apare în boala ,,Beriberi”
• vitamina C (100-300 mg/zi), creşte rezistenţa oraganismului la infecţii.
Deficitul se soldează cu stări de oboseală, cefalee, dureri de oase şi
articulaţii, predispoziţie la infecţii, hemoragii gingivale, avorturi repetate.
• Vitamina D este antirahitică, reglează metabolismul Ca 2+ şi fosforul fiind
indispensabilă calcifierii normale a oaselor. Lipsa ei determină decalcifierea
oaselor la gravidă, iar la copil apare rahitismul.
• Vitamina E ajută la fixarea şi dezvoltarea oului în primele luni ale sarcinii,
permeabilitatea capilară şi procesul de coagulare al sângelui. Lipsa lui
determină frecvent avortul spontan.
• Vitamina K are rol în coagularea sângelui. Lipsa ei favorizând apariţia
avorturilor repetate.

Femeia gravidă va avea o digestie bună urmând viaţa calmă şi în aer

curat, 4 – 5 mese pe zi, ore regulate de masă, evitarea mâncărurilor prăjite,
piperate, mâncatul lacom şi în grabă etc. Creşterile în greutate prea mari se obţin
prin supraalimentarea sau retenţia hidrică.

Alimentaţia în cursul travaliului: În cursul parturiţiei tubul digestiv este

caracterizat prin hipokinezie şi diminuarea absorţiei, ceea ce face ca în cursul
travaliului alimentaţia să fie redusă la minimum; ea constă în lichide zaharate şi
vitamine. De aceea, alimentaţia gravidei în travaliu în special cu alimente solide
este periculoasă.Necesităţile energetice vor fi asigurate în travaliu în special prin
perfuzii glucozate şi vitaminizate.

Alimentaţia în cursul lactaţiei: În cursul alăptării necesităţile calorice ale

organismului matern cresc cu aproximativ 800 – 1000 calorii zilnic. Această
25
creştere globală a necesarului caloric atrage după sine o creştere corespunzătoare
a conţinutului în principii alimentare fundamentale (proteine, lipide şi glucide).

4) Măsuri de igienă generală în sarcină

Modul de viaţă şi activitate: Aceste măsuri se referă la modul de viaţa şi

activitate profesională în sarcină, la măsuri de igienă generală, corporală şi
vestimentară, la comportament sexual în sarcină, la igiena dentară şi a sânilor.
Modul de viaţă al gravidei trebuie să fie adaptat particularităţilor
psihoafective ale acestei stări fiziologice, precum şi activităţile gravidei înainte
de naştere. Gravida poate să-şi continue activitatea dinaintea sarcinii dacă
aceasta presupune o activitate fizică uşoară sau medie şi dacă nu există patologie
de sarcină, la fel ca şi stresul şi activitatea profesională în trei schimburi (după
luna a IV-a).
Gimnastica în timpul sarcinii este foarte indicată, ea urmăreşte crearea
condiţiilor somato-psihice necesare evoluţiei normale, parturiţiei şi lăuziei. Ea se
va rezuma la o serie de exerciţii fizice care pot fi executate individual sau în
grup ½ - 1 oră, de două ori pe săptămână. Se vor executa exerciţii pentru
antrenarea mişcărilor respiratorii, întărirea muşchilor abdominali şi ai coapselor.

Comportamentul sexual în sarcină: Multiplele modificări (fizice,

hormonale şi psihologice) suferite de organismul femeii în sarcină au urmări
diferite asupra comportamentului sexual în sarcină. Unele femei prezintă
tulburări al libidoului în plus sau în minus iar altă categorie nu prezintă nici un
fel de modificări al comportamentului sexual.
La multiplare, în general, comportamentul sexual este puţin influenţat. La
primipare, datorită tulburărilor neurovegetative de sarcină, a temerii de a nu
pierde sarcina au influenţat în mod negativ evoluţia ei, se constată o diminuare
a libidoului şi a organismului. În timpul sarcinii viaţa sexuală poate decurge
normal în primele trei luni, în trimestrul al II-lea se recomandă reducerea
activităţii sexuale, iar în trimestrul al III –lea trebuie evitată complet.

Igiena corporală şi vestimentară în sarcină trebuie încadrată în parametri

optimi. Vestimentaţia trebuie să fie comodă, lejeră, adaptată la condiţiile
climatice date iar încălţămintea trebuie să fie comodă, să aibă un toc lat şi jos.
Se recomandă evitarea încălţămintei cu toc înalt mai ales în trimestrul II şi III.
La femei cu aplatizări ale bolţii planetare se recomandă purtarea de dispozitive
de corecţie a acestei deficienţe pentru a evita durerile. Normele de igienă sunt
aceleaşi ca în afara sarcinii.

26
 Igiena sânilor recomandă purtarea sutienului şi pregătirea mamelonului
pentru supt prin masajul lor cu soluţie de glicerină şi un prosop aspru în ultimele
două luni de sarcină.

2.2. NAŞTEREA FIZIOLOGICĂ

DEFINIŢIE: Naşterea sau travaliul reprezintă totalitatea fenomenelor

mecanice, biochimice şi biofizice care stau la baza procesului de expulzie a
fătului şi a anexelor sale din uter prin filiera pelvigenitală, fenomene dominate
de dinamica uterină.

2.2.1. Clasificarea naşterilor

Travaliile pot fi clasificate în felul următor:

a) Travaliul normal sau eutocic reprezintă naşterea pe căi

normale, în prezentaţie longitudinală a unui făt la termen (38 –
42 SG), viabil, cu greutate medie statistică specifică de
populaţie dat (pentru ţara noastră 3000g), în timp optim, fără
complicaţii materno – fetale şi fără intervenţie
farmacodinamică, obstetricală sau chirurgicală.

b) Travaliul anormal sau distocic este travaliul care datorită

viciilor de prezentaţie, distociile mecanice, dinamice necesită
intervenţie de dirijare farmacodinamică, obstetricală sau
chirurgicală pentru terminarea naşterii.

c) Travaliul prematur reprezintă declanşarea naşterii înainte ca

fătul să ajungă la termen, dar după ce aceasta depaseşte limita
de viabilitate. Deci naşterea se desfasoară între 29 – 36 SG.

d) Travaliul postmatur reprezintă naşterea declanşată după data

teoretică la care ar fi trebuit să se desfăşoare, deci dupa 42 SG.

e) Viabilitatea reprezintă capacitatea nou-născutului de a

supravieţui în afara organismului matern prin mijloace adaptive-
funcţionale proprii. Aceasta presupune atingerea unei maturităţi
corespunzatoare a principalelor aparate şi sisteme, în măsură să
asigure existenţa autonomă, după întreruperea conexiunilor cu

27
 organismul matern. Limita inferioară a viabilităţii fetale este în
jur de 24 – 28 SG.
După Organizaţia Mondială a Sănătăţii, naşterea de defineşte ca expulzarea
unui făt viabil, după 28 SG sau cu greutate mai mare de 1000 g. În ţara noastră
criteriile de înregistrare a naşterii prevăd greutatea mai mare de 1000g şi/sau
vârsta gestaţională de peste 28 SG, dacă nou - născutul prezintă semne certe de
adaptare la viaţa extrauterină.
2.2.2. Clasificarea modalităţilor de realizare a naşterii

a) Naşterea spontană naturală reprezintă expulzarea fătului pe căi

naturale prin resurse proprii ale mamei (deci fără intervenţie
farmacodinamică, obstetricală sau chirurgicală).
b) Naşterea artificială reprezintă naşterea realizată prin intervenţie de
dirijare farmacodinamică, obsteticală sau chirurgicală. La rândul ei,
naşterea artificială poate fi realizată în mai multe moduri:
1. naşterea prin dirijare farmacodinamică;
2. naşterea prin intervenţie obstreticală;
3. naşterea prin operaţie cezariană este modalitatea de naştere
în care fătul este extras din uter pe cale abdominală prin intervenţie
chirurgicală.

Dinamica uterină se referă la contractilitatea uterină pe parcursul primelor

trei perioade ale naşterii (dilataţie, expulzie, delivrenţă).

2.2.3. Studiul activităţii contracţiilor uterine

Clinic sunt urmărite prin palpare şi mai puţin prin inspecţie: consistenţa
peretelui uterin (creşterea în contracţie), durata contracţiilor, intensitatea,
frecvenţa, tonusul între contracţii.

Caracteristici:
• sunt involuntare, intermitente şi ritmice;
• sunt progresive intensificându-se odată cu progresivitatea travaliului;
• sunt totale– interesează uterul în totalitate;
• sunt dureroase.

Parametrii activităţii contracţiilor uterine sunt:

• tonusul bazal, este presiunea intramiometrială şi intramiotică dintre
contracţii;
• intensitatea şi amplitudinea contracţiilor;

28
• frecvenţa fiind egală cu numărul contracţiilor realizată în aproximativ 10
minute;
• ritmicitate;
• durata;

In primele 30SG activitatea uterină este scăzută şi constă din contracţii care
au intensitate redusă, localizate la zone mici ale uterului, limitate la teritoriul
uterin în care s-au format.
2.2.4. Mecanismul naşterii

Naşterea se desfăşoară de-a lungul unor fenomene succesive numite

,,perioadele ” sau ,,fazele” naşterii. Travaliul normal pentru primipare este de 8
– 10 ore iar pentru multipare este de 6 – 8 ore.
Travaliul propriu – zis este precedat de un pretravaliu ce reprezintă
următoarele simptome:
• contracţii uterine dureroase, neregulate mai ales noaptea;
• scade presiunea în etajul abdominal superior şi creşte în pelvis;
• eliminarea, uneori a dopului gelatinos pătat de sânge;
• colul moale se scurtează şi devine permeabil la deget.

Travaliul cuprinde 4 perioade :

1) Perioada întâi sau de dilataţie cervicală. Durează 8 – 10 ore la

primipare şi 6- 8 ore la secundipare, această perioadă nu trebuie să depăşească
11 – 12 ore, contracţiile uterine dureroase iniţial la 10- 15 minute cresc
progresiv în frecvenţă, durată şi intensitate, producând nelinişte, anxietate,
agitaţie, fiind greu suportate de gravida nevrotică sau fricoasă. În urma
contracţiilor uterine dureroase, colul se înmoaie, se scurtează apoi se şterge, iar
dopul gelatinos cu striuri sangvine se elimină. Pereţii colului sunt înglobaţi în
segmentul inferior, formând canalul segmento-cervical, ce se destind pasiv în
urma contracţiilor uterine dureroase, puternice. Marginile orificiului uterin se
subţiază, se întind iar dilataţia orificiului creşte până la 10 cm. formând dilataţia
completă. Punga apelor bombează şi membranele se rup la o dilataţie de 6 – 7
cm. Membranele se pot rupe spontan sau artificial. Spontan se pot rupe
prematur, înainte ca gravida să intre în travaliu, la o dilataţie a orificiului uterin
de 6 cm. Artificial, membranele se pot rupe de către medic la o dilataţie de peste
6 cm., după 6 ore de membrane rupte, infecţia amniotică este probabilă iar la 24
ore este una sigură. După ruperea spontană a membranelor, prezentaţia fătului
coboară, luând contact cu canalul segmento-cervical, pe care îl desprinde iar ca
reflex se produce descărcarea unei noi cantităţi de ocitocină.

2) Perioada a doua sau de expulzie a fătului, durează 30-45 minute la

primipare şi 15- 20 minute la multiplare. Începe odată cu dilataţia completă când
29
prezentaţia este coborâtă pe planşeul pelviperineal cu sau fără ruptura
membranelor. Contracţiile uterine, la 2-3 minute durează 40 -50 secunde, devin
puternice şi cu eficienţă mai mare. După un timp ele se însoţesc şi de contracţii
reflexe ale muşchilor abdominali şi diafragmei apărând astfel contracţiile
unterine expulsive. Fătul este împins prin canalul de naştere, caudal până la
interiorul vulvar. Presiunea exercitată pe planşeul pelviperinal induce reflexul de
screamăt, ducând la expulzia fătului în afara canalului de naştere (vezi fig.5 pag.
34).
3) Perioada a treia sau de expulzie a placentei şi a anexelor fetale
care durează 30 minute în medie.

4) Perioada a patra sau postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore

după naştere şi delivrenţă când se consolidează hemostaza.
Supravegherea lăuzei este obligatorie. Travaliul se încheie odată cu
expulzia placentei şi consolidarea hemostazei.
Filiera pelvigenitală, ce trebuie străbătută de produsul de concepţie,
prezintă: strâmtoarea superioară sau intrarea în pelvisul mic, excavaţia sau
conductul, strâmtoarea inferioară sau ieşirea din pelvis.

2.2.5. Mecanismul naşterii în prezentaţia craniană flectată

Pentru a trece prin aceasta filiera osoasă, prezentaţia execută trei timpi
principali sau timpii naşterii: angajarea, coborârea şi degajarea prezentaţiei.
Fătul execută şi unele mişcări suplimentare de orientare, flexie, rotaţie internă şi
externă şi inclinare laterală. Mişcările craniului şi ale trunchiului sunt asociate,
trunchiul repetând mişcările craniului. Cea mai frecventă prezentaţie este cea
longitudinală craniană (96% din cazuri).

1) Timpul 1 – Angajarea

Marea circumferinţă a craniului fetal trece prin strâmtoarea superioară.

Craniul se flectează progresiv, diametrele mari înlocuindu-se cu cele mici,
uşurând angajarea. Angajarea este simetrică – sinclitism adică sutura sagitală
este situată la egală distanţă de cele două jumătăţi ale diametrului
promontosubpubian.

Putem spune că un craniu este angajat atunci când:

• la palparea adbominală craniul nu se mai palpează;
• bătăile cordului fetal se ascultă mai jos de jumătatea liniei spinoombilicale;
• între craniu şi sacrum la tact vaginal nu mai pătrund două degete.

2) Timpul 2 – Coborârea
30
 Reprezintă progresiunea prezentaţiei de la strâmtoarea superioară până la
cea inferioară. Din diametrul de angajare oblic se ajunge în diametrul
anteroposterior, printr-o mişcare de rotaţie internă a craniului.

3) Timpul 3 – Degajarea

Reprezintă momentul de trecere a craniului prin strâmtoarea inferioară şi

părţile moi perineale. Contracţiile expulzive împing craniul fetal degajându-l
prin flexie. După degajare, craniul efectuează o mişcare de rotaţie externă.
Umerii urmează şi ei aceeaşi cale. Ei coboară şi execută rotaţia internă după
care urmează degajarea. Întâi se degajează umărul anterior apoi cel posterior
după care restul trunchiului se degajează uşor. Complicaţiile sunt legate de
dinamica şi de mecanismul naşterii.

2.2.6. Conduita în cursul travaliului normal

1) Conduita în perioada de dilataţie:

În sala de naştere se urmăreşte evoluţia travaliului după:

• situaţia dilataţiei colului uterin;
• starea membrelor amniotice;
• evoluţia prezentaţiei;
• aspectul lichidului amniotic;
• dinamica uterină;
• bătăile cordului fetal;
Totul se consemnează în foaia specială de evoluţie a travaliului. Abaterile
de la parametrii normali constituie capitolul de intervenţie activă a medicului.

2) Conduita în perioada de expulzie:

Începe când prezentaţia apare la vulvă. La apariţia primelor contracţii

expulsive, parturienta se transportă în sala de expulzie aşezându-se pe masa
ginecologică. În expulzie se urmăresc: dinamica uterină, progresiunea dilataţiei,
starea fătului (BCF).
Se face toaleta vulvoperineală şi se pregăteşte câmpul operator, printr-o
dezinfecţie largă suprapubiană, vulvoperineală şi a feţei posterioare a coapselor,
prin badijonare cu alcool iodat, septozol etc. Se izolează zona vulvoperineală, cu
câmpuri şi ciorapi sterili.Se dezinfectează mâinile şi medicul se îmbracă steril cu
halat, mască şi mănuşi. Se explică gravidei modul de coordonare a efortului
31
expulziv, folosirea presei abdominale, relexarea între contracţii. La apariţia
contracţiilor uterine, parturienta va inspira profund de 2 – 3 ori, urmărindu-i un
efort expulziv de 15 – 30 secunde.Va repeta aceasta de 2 – 3 ori în cursul
fiecărei contracţii. În pauzele dintre contracţii i se administrează oxigen.
Expulzia va fi moderată pentru a se cruţa integritatea ţesuturilor moi. Craniul
apare lent la orificiul vulvar, degajându-se uşor, după prealabila infiltrare cu
novocaine 1 % (60 – 80 ml) a perineului. Dacă este indicată epiziotomia, se
deconorează craniul de perineu.
La apariţia feţei, aspirăm sau ştergem secreţiile bucofaringiene pentru a
prevenii aspirariţia lor. Ne asigurăm dacă nu există o circulară de cordon
pericervicală, iar dacă există, se secţionează rapid între două pense sau dacă este
largă se dă peste cap. Palmele se fixează pe termpoparietalele craniului fetal şi
se face rotaţia externă a craniului către partea în care a fost occiputul. Tragem în
jos, degajând umărul anterior, apoi în sus şi înainte, degajând umărul posterior.
După extragerea umerilor, trunchiul şi membrele se degajează uşor. Se
aşează fătul pe masa pregatită special în imediata apropiere; se acordă primele
îngrijiri fătului, dezobturând cu o sondă NELATON căile respiratorii superioare.
Se pensează şi se liganturează cordonul ombilical. Aţa de nylon sau de mătase
care trebuie să fie groasă pentru a nu tăia cordonul ombilical, se leagă la 1,5 cm
de inserţia pe peretele abdominal. Se face un nod dublu sau un nod cu o ansă
deasupra, făcând un fel de capişon.
Controlăm dacă nou-născutul nu prezintă malformaţii. Se apreciază starea
nou-născutului prin indicele APGAR (tabelul 1.). Se face profilaxia
oftalmologiei gonococice iar la fetiţe şi a vulviţei cu 2 -3 picături de nitrat de
argint soluţie 1 %. Se cântăreşte nou – născutul, după care se trimite în secţia de
neonatalogie.

Indicele APGAR
TABELUL 1.
PARAMETRUL PUNCTAJUL ACORDAT
URMĂRIT
0 1 2

Respiraţia absentă slabă, ţipă slab bună, ţipă tare

Frecvenţa absentă sub 100 peste 100

cordului

Coloraţia palid, cianoză extremităţi tegumente roz

cianotice

Tonusul flasc uşoară flexie a mişcări active,

32
 muscular extremităţilor extremităţi
flectate

Exactitatea fără slabă puternică

reflexă

Sursa: Obstetrică şi Ginecologie, editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti – 1994, pag 65.
3) Conduita în delivrenţa placentei:

După naşterea fătului, cordonul ombilical secţionat, prins în pensa

Kocher, se pune pe un câmp steril pe abdomenul mamei. Se aşteaptă dezlipirea
placentei 15- 20 minute.

Expulzia placentei poate fi normală (fiziologică) sau anormală

(patologică) când apar complicaţii. Expulzia normală a placentei se face în trei
timpi: dezlipirea placentei, alunecarea placentei, expulzia placentei din
vagin.

Expulzia placentei din vagin poate fi:

a) spontană, cu decolorarea şi expulzia spontană a placentei

şi anexelor sale în afara căilor genitale;

b) naturală, cu decolorare şi expulzia spontana pana in

regiunea cervicovaginală de unde se trage prin ajutor
manual;

c) artificială, când nu se dezlipeşte apare hemoragia

impunându-se o intervenţie activă de decolorare şi
extracţie manuală a placentei;

d) naturală dirijată, prin administrarea de ocitocice care

decolează rapid placenta.

Dacă nu apare sângerarea, expulzia placentei poate fi aşteptată între 45

min – 1 oră. Placenta eliminată se examinează cu atenţie. Ne interesează forma,
culoarea, integritatea lobilor şi a membrelor, locul de inserţie a cordonului
ombilical etc.

4) Conduita în perioada de consolidare a hemostazei:

33
 Se urmăreşte integritatea colului, vaginului, perineului. Se observă dacă
s-a contractat uterul. Se face toaleta externă a lăuzei. Se pune un pansament
vulvar steril şi se ţine lăuza în sală 24 ore, fiind atent supravegheată. Când cauza
pierderilor de sânge este atonia uterină, se administrează ocitocice. Dacă
hemoragia nu încetează, ne gândim la eventualele resturi în uter sau soluţii de
continuitate nesuturate.

EXPULZIA FĂTULUI

34
 FIG. 5 Expulzia fătului

2.3. LĂUZIA FIZIOLOGICĂ

DEFINIŢIE: Lăuzia fiziologică reprezintă perioada de timp după

expulzia placentei, timp în care se realizează retrocedarea modificărilor
sistematice produse de sarcină până la revenirea la starea morfofiziologică
dinaintea gestaţiei. Durează 6- 8 săptămâni, practic lăuzia fiind terminată în
momentul când aparatul genital este apt pentru a relua un nou ciclu gestaţional.

Clasificare:
1. lăuzia imediată durează 10 -12 zile. Se subîmparte în:
a) postpartum imediat (primele 24 ore imediat după delivrenţă);
b) lăuzia imediată propriu-zisă, care durează 10 -12 zile;
2. lăuzia tardivă durează din ziua 10 până în ziua 42- 48 din postpartum.

1) Modificarile sistematice în lăuzie

În lăuzie interesează aparatul cardiovascular, pulmonar, renal, genital,

tabloul hematologic, care revin la normal în primele săptămâni.

Modificările aparatului cardiovascular constau în revenirea la normal a

principiilor parametrii hemodinamici: debit cardic, frecvenţa cardiacă, tensiunea
arterială, presiune venoasă centrală. Revenirea la valorile normale a acestor
parametrii se realizează în cursul primei săptămâni de lăuzie.

35
 Volumul sangvin se reduce ca urmare a pierderilor sangvine specifice
delivrenţei şi periodului IV, prin transpiraţie mai abundentă şi prin creşterea
diurezei. Debitul cardiac revine apoi la normal în 1 – 2 săptămâni. Pulsul este
bradicardiac în primele 2 zile ale lăuziei, apoi revine la normal, iar tensiunea
arterială revine la normal după ce a fost crescută în travaliu.

Modificarea aparatului respirator retrocedează în cursul primelor 2 zile

ale lăuziei, revenind la normal. Respiraţia din costala superioară în sarcină
revine la respiraţia costoabdominală în lăuzie. Se elimină astfel apa şi sărurile
minerale din compartimentul extracelular. Urina femeilor care alăptează conţine
lactoză şi peptone. Vezica urinară în primele zile ale lăuziei este atona,
insensibilă la distensie din cauza traumatismului joncţiunii uterovezicale, putând
apărea frecvent retenţia urinară.

Modificările hematologice şi fluido-coagulare: În primele ore ale lăuziei

se constată o scădere a hemoglobinei şi a hematocritului, la valori mai mici
decât cele dinaintea sarcinii. La sfâşitul primei săptămâni de lăuzie acestea revin
la normal. Echilibrul fluido-coagular este modificat în postpartum imediat prin
creşterea coagularităţii sangvine pentru a face nevoile de hemostază din această
perioadă.
Aparatul digestiv: În lăuzie se constată o scădere a secreţiei gastrice.
Constipaţia prin atonia existentă în sarcină se poate menţine şi în lăuzie.
Hemoroizii apăruţi în sarcină retrocedează.

Modificarile metabolice: În lăuzie se produce diminuarea treptată a

anabolismului şi creşterea catabolismului.

Aceste modificări se reflectă prin :

• negativizarea bilanţului azotat
• scăderea depozitelor lipidice şi proteice
• eliminări de apă şi electroliţi prin transpiraţie şi diureză crescută.
Scăderea în greutate se face aproximativ în 6 luni dar este posibilă şi rămânerea
unui surplus ponderal dacă creşterea ponderală în sarcină a fost excesivă.

2) Modificările aparatului genital în lăuzie

Involuţia uterină se produce atât pe plan macroscopic cât şi la nivelul

histologic interesând în aceeiaşi masură endometrul şi miometrul.

Inovaţia miometrului: Imediat după delivrenţă, uterul este bine contractat

având fundul la nivelul ombilicului, iar pereţii uterini au grosimea de 4 – 5 cm.
În următoarele 2 zile uterul îşi păstrează aproximativ aceiaşi formă şi dimensiuni
după care involuează rapid la 10 zile după naştere revenind organ pelvian, iar la

36
5 – 6 săptămâni revine la forma şi dimensiunile anterioare sarcinii. Rapiditatea
involuţiei uterine este marcată şi prin reducerea rapidă a greutăţii uterului de la
1000 g în postpartum imediat la 500 g la 7 zile, 300 g la 14 zile, 100 g la 6
săptămâni de la naştere. Fundul uterului scade cu aproximativ 1,5 cm pe zi.

Evoluţia endometrului: Decolarea membrelor se face la nivelul stratului

compact al deciduei, eliminându-se odată cu membranele şi stratul superficial
decidual. În uter pot rămâne porţiuni ale acesteia care suferă rapid un proces de
necroză. Stratul profund endometrial nu ia parte la procesele involutive de după
naştere. Zona deciduală superficială necrozată se elimină făcând parte din
conţinutul lohiilor.

Refacerea endometrului se face în mai multe faze:

1. faza de regresie (primele 4 – 5 zile )constă în necroza şi involuţia
endometrului şi eliminarea deciduei superficiale. Rămâne un strat bazal în care
sunt prezente funduri de sac glandulare din care se produce regenerarea
endometrului;
2. faza de regenerare durează următoarele 15 – 25 zile şi constă în acoperirea
suprafeţei denudate cu elemente celulare derivate din glande procesul nefiind
influenţat hormonal;
3. faza de proliferare hormonală durează până la 45 zile postpartum şi este
indusă hormonal. Endometrul care acoperă suprafaţa uterului suferă acţiunea
estrogenilor, rezultând un endometru cu aspect de faza proliferativă estrogenică.
Reluarea ciclului menstrual se face după aproximativ 45 zile de la naştere la
femeile care nu alaptează. La femeile care alaptează menstruaţia se reia după
încetarea alăptării, alteori după 3 – 5 luni chiar dacă alăptarea continuă. De
obicei, în perioada lactaţiei ciclurile menstruale sunt anovulatorii.

Involuţia zonei de inserţie placentară: La nivelul zonei de inserţie

placentară care se reduce mult în suprafaţă (3 – 4 cm²) odată cu retracţia şi
involuţia uterului apar o serie de modificări.Vasele mari foste uteroplacentare
sunt colabate prin forcipresura în stratul plexiform miometral apoi se
trombozează. ,,Vindecarea” zonei de inserţie placentară se face prin necroza
deciduei şi eliminarea acesteia, involuţia vasculară şi refacerea endometrului
prin alunecarea epiteliului din zonele adiacente, astfel încât endometrul refăcut
diferă de cel existent în celelalte zone.

Modificările vascularizaţiei uterine: Involuţia uterină se produce pe

fondul reducerii vascularizaţiei. Are loc o reducere a calibrului vaselor uterine.
Ramurile arterei uterine se reduc şi ele în dimensiuni iar arterele spiralate foste
utero-placentare se obliterează prin modificari hialine. În locul acestor vase se
pare că poliferează altele cu dimensiuni corespunzătoare.

Modificările colului, vaginului, vulvei şi perineului: Colul uterin

involueză lent, el se reface după 24 ore dar rămâne permeabil pentru index
37
aproximativ 7-10 zile pentru ca la 15 zile după naştere să fie închis. Îşi
micşorează volumul prin dispariţia edemului şi reducerea vascularizaţiei.
Vaginul şi vulva revin treptat la dimensiuni apropiate de cele avute
înaintea sarcinii,dar niciodată la cele dinaintea sarcinii. Epiteliul vaginal devine
mai neted, iar columnele veginale sunt mai şterse. La nivelul vulvei rupturile
himenale cicatrizate vor da naştere la carunculii miltiformi.
Planşeul pelviperineal şi parametrele: Se observă o mobilitate exagerată a
uterului postpartum, determinate de o involuţie lentă a parametrelor şi a
ligamentelor uterine. Se poate instala retroversia uterină. Hiatusul urogenital
rămâne deschis prin relaxarea sau ruperea mijloacelor de susţinere şi suspensie.

3) Modificările endocrine

După naştere se produce o scădere bruscă a hormonilor placentari. HLP

de exemplu are un timp de înjumătăţire de 20 minute, nu mai este găsit în
plasmă la 24 ore după naştere. Estrogenii şi progesteronul scad foarte mult în
prima saptămână.Creşterea lor se face din nou după alte 2 săptămâni,când
dozările hormonale arată valori asemănătoare cu cele din faza foliculară a
ciclului. FSH-ul urmează aceeaşi curbă.
2.3.4. Supravegherea şi îngrijirea lăuzei

În postpartum imediat, după teminarea naşterii aspectul lăuziei este

caracterizat prin oboseală evidentă, pulsul este plin, bradicardic, revenind la
normal după 2 – 3 zile. Temperatura este normală în decursul travaliului corect
condus, crescând cu 0,2 – 0,5 ºC în cursul travaliilor laborioase.

Frisonul fiziologic apărut imediat postpartum se deosebeşte de cel

patologic prin lipsa creşterii termice şi a altor manifestări care arată o stare
septică. În cursul primelor 3 – 5 zile de lăuzie pot apărea creşteri termice în jurul
la 38ºC, datorate tulburărilor de tranzit sau instalării lactaţiei, dacă nu se
deceleaza manifestări septice, orice creştere termică în jurul la 38ºC persistentă
peste 24 ore apărute în primele 14 zile ale lăuziei trebuie interpretate ca ,,febra
puerperală” şi trebuie elucidată etiologia ei.

Diureza: În primele 24 - 48 ore variaţiile diurezei sunt mici, pe primul

plan se situează tulburări micţionale consecutive traumatizării vezicii urinare în
timpul travaliului. Urina lăuzei are un conţinut crescut în pectoză şi lactoză mai
ales în timpul alăptării. În primele 7 zile postpartum în urină se pot găsi urme
fine de albumină sau acetonă.

Scăderea ponderală este mai evidentă în cursul primelor zile mai ales la
femeile care nu alaptează.

38
 Transpiraţia este mai abundentă în cursul primelor două săptămâni după
naştere în special la femeile care alaptează.

Tranzitul intestinal se reia după un interval de 48 – 96 ore în funcţie de

starea părţilor moi, alimentaţie, intervenţii chirurgicale etc.

Colicile uterine pot apărea în cursul lăuziei imediate mai ales la multipare
şi constau în dureri lomboabdominale cu caracter colicativ şi sunt mai intense în
timpul alăptării. Sunt datorate contracţilor uterine şi cedează de obicei la
analgezice şi sedative. Uneori pot fi datorate efectului unor droguri sau prezenţei
resturilor placentare în cavitatea uterină.
Elementele clinice care trebuiesc urmărite cu deosebită atenţie în lăuzie sunt:
a) cantitatea de sânge pierdut în ultimele 24 ore;
b) involuţia uterină;
c) cicatrizarea colului uterin şi diferitelor suture;
d) cantitatea şi aspectul lohiilor;
e) temperatura;
f) diureza;
g) scăderea ponderală;
h) starea generală a lăuziei;
Un alt aspect deosebit de important este mobilizarea lăuzei care trebuie
făcută cât mai precoce în primele 24 ore. Acest lucru prezintă o serie de
avantaje, lăuza resimţind ameliorarea stării generale.

Involuţia uterină va fi supravegheată zilnic. În fiecare zi înălţimea

fundului uterin va trebui să scadă cu 1 – 1,5 cm. După expulzie, fundul uterului
se află la nivelul ombilicului. În ziua a 6-a după naştere se află la jumătatea
distanţei dintre ombilic şi simfiza pubiană, la 10- 12 zile devine organ pelvian.
Lipsa involuţiei uterine normale poate arăta o retenţie de lohii, fie o infecţie
puerperală.

Aspectul şi cantitatea lohiilor: Lohiile reprezintă secreţiile organelor

genitale care apar după naştere fiind caracteristice acestei perioade. Ele sunt
formate din resturi de deciduă, apă, hematii, albumine, grăsimi, clorură de sodiu,
produse de secreţie şi descuamarea din canalul cervical şi vagin, ser, vermix,
cazeoza, lichid amniotic, germeni saprofiţi şi patogeni. Aspectul şi cantitatea
lohiilor se schimbă în timp. Mirosul lohiilor este fad. Orice schimbare a
mirosului şi a aspectului lohiilor în sensul că ele devin cremoase sau purulente
poate semnifica prezenţa unei infecţii puerperale, împreună cu subinvoluţia
uterină pot avea semnificaţia unor resturi placentare în cavitatea uterină.

Emonctoriile: În lăuzie apare în primele zile poliuria, dar uneori şi

retenţia urinară prin traumatizarea vezicii în timpul naşterii. Micţiunile vor
trebui să se reia spontan la câteva ore după naştere. În caz de retenţie urinară se
sondează vezica pentru câteva zile (se pune în repaus), se administrează
39
dezinfectante urinare pentru evitarea infecţiei şi miostimulentele (Miostin)
pentru combaterea parezei vezicii.

Supravegherea pulsului: În lăuzie este un puls bine bătut, în primele zile

dar bradicardic, ca urmare a vagotoniei din sarcina care se menţine şi în primele
zile ale lăuziei. O accelerare temporară a pulsului nu are semnificaţie patologică
în primele zile după naştere. În schimb o accelerare persistentă poate indica fie o
anemie, fie o stare septică dacă se asociază cu creşteri ale temperaturii.

Temperatura: Senzaţia de frig şi ,,frisonul fiziologic” apărute imediat

după naştere nu au semnificaţie patologică dacă nu sunt însoţite de febră şi
starea generală alterată. Se datorează oboselii în urma travaliului, pierderii de
caldură, hemoragiei şi activităţii musculare intense din timpul naşterii.

Colicile uterine: Sunt dureri apărute în primele zile după naştere în etajul
abdominal inferior. Apar mai frecvent la multiplare şi sunt mai accentuate în
timpul suptului. Se combat prin antialergice şi sedative. Nu are semnificaţie
patologică.

2.3.5. Igiena lăuzei

1) Îngrijirile locale şi generale ale lăuzei

Îngrijirile vulvei şi a perineului:

În timpul expulziei pot apărea leziuni ale vulvei, perineului şi vaginului,

fie se execută epiziotomia. Aceste rupturi sunt incizii saturate. În primele zile se
va urmării cicatrizarea acestora. Se va face toaleta antiseptică a acestora de două
ori pe zi cu săpun şi apă sterilizată şi soluţii antiseptice slabe. Jetul trebuie să
vină de sus în jos, se spală mai întâi vulva apoi perineul şi anusul. Se şterge şi se
usucă regiunea perineală în aceeaşi ordine apoi se aplică pansament cu comprese
şi vată hidrofilă sterilă, bandajul în T.
Fibrele tegumentare se vor scoate în general în ziua 4 – 5 dacă procesul
de cicatrizare decurge normal (nu apar suprainfecţii, dehiscienţa etc.) Irigaţiile
vaginale sunt contraindicate, se fac doar în cazuri speciale (lohiile purulente
fetide în cadrul unor infecţii).

Lactaţia şi îngrijirea sânilor:

40
 Sânii trebuie examinaţi zilnic şi îngrijiţi cu atenţie deoarece pot constitui
poarta de intrare a unor germeni care pot determina complicaţii septice la acest
nivel fiind un pericol şi pentru nou-nascut. (vezi fig.7.) Sânii trebuie îngrijiţi, să
fie susţinuţi nu comprimaţi. Sunt contraindicate folosirea oricărui dezinfectant
caustic. Laptele uscat are un efect eroziv determinând ragadă şi fisuri. Este
indicată spălarea sânului înainte cât şi după alăptare. Spălarea se face cu apă
calduţă şi cu săpun, urmată de uscare prin tamponare. Nu trebuie lăsat copilul la
sân mai mult decât este necesar, suptul putând duce la apariţia fisurilor şi
ragadelor mamelonare. Ele vor fi tratate prompt, cu unguente, cu antibiotice,
întreruperea alăptării pentru câteva zile la sânul respectiv.
Evacuarea periodică a sânului prin supt reprezintă un stimul fiziologic
pentru întreţinerea lactaţiei. În primele 2 – 3 zile, glanda mamară secretă un
lichid seros gălbui numit colostru. În zilele următoare se stabileşte secreţia de
lapte propriu-zisă, mai abundentă. Este precedată de unele fenomene locale şi
generale numit ,,furia laptelui”. Sânii sunt turgescenţi, foarte dureroşi, existând o
ascensiune termică (37,5 – 38ºC) uneori asociate cu frisoane. Se tratează prin
administrare de diuretice, analgezice, antipiretice, sedative şi evacuarea sânului.

2) Regimul alimentar al lăuzei

Un rol extrem de important îl reprezintă alimentaţia lăuzei. Alimenţia

trebuie să fie variată şi echilibrată. Supraalimentaţia nu este necesară. În primele
24 ore regimul trebuie să fie hidrozaharat şi lactat; în zilele următoare regimul
trebuie să fie complet obişnuit. Lăuzele au mare nevoie de lichide, deci se
recomandă lichide sub formă de lapte, compoturi, siropuri, sucuri neacidulate,
bere nealcoolizată, apă plată. Alcoolul este interzis. Se evită alimentele ce dau
un miros dezagreabil laptelui matern (ceapa, sparanghel etc.) sau care produc
tulburări digestive la nou-născut (varza, usturoi, fasole, etc.). Suplimentarea
cantitativă (700-800 calorii pe zi ) şi calitativă, în special proteică şi vitaminică
este necesară.

3) Externarea lăuziei

Se face de obicei în condiţiile ţării noastre la 4-5 zile după naştere dacă
evoluţia este fiziologică după naştere pe căi naturale. Condiţiile de externare
sunt:
• involuţia uterină şi aspectul lohiilor normale;
• lactaţia prezentă;
• cicatrizarea soluţiilor de continuitate sau a suturilor perineale.

41
 Imunizarea:
Lăuzele cu Rh negativ, după prima naştere dacă nu au prezentat
iziimunizare în timpul naşterii şi dacă au un făt Rh pozitiv vor trebui imunizate
prin administrarea de imunoglobulina anti-D în primele 72 ore de după naştere.

Contracepţia:
Lăuzia este o perioadă favorabilă pentru educaţia sanitară, inclusiv
contraceptivele. În general, contracepţia hormonală sau cu sterilet nu sunt
indicate în perioada lăuziei şi în primele 3 – 5 luni după naştere dacă femeia
alaptează.

Reluarea activiăţii sexuale:

În mod clasic se admitea după 6 săptămâni de la naştere, dar de mai
multe ori acest lucru se produce după 3 – 4 săptămâni.

ALĂPTAREA LA SÂNII SĂNĂTOŞI

42
 Fig.7. Alăptarea la sânii sănătoşi şi îngrijiţi

CAP. III ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU SARCINĂ, ÎN TIMPUL
NAŞTERII ŞI ÎN PERIOADA LĂUZIEI
Între profesia de asistent medical şi societate este o relaţie reciprocă:
asistenţii medicali dăruiesc îngrijire continuă tuturor fiinţelor umane fără a avea
în vedere boala sau statutul social, iar societatea recunoaşte profesia în care
membrii acţionează responsabil şi conform unui cod al eticii.
Codul internaţional de etică pentru asistentele medicale de obstetrică
ginecologie respectă dreptul femeilor de a lua o decizie, favorizează acceptarea
responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor lor şi le sprijină dreptul de a

43
participa la luarea deciziilor privind propria persoană, încurajându-le să
vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea.
În acelaşi timp acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care aşteaptă copii,
încurajându-le speranţele realiste legate de naştere astfel ca nici o femeie să nu
fie lezată prin concepţie sau naştere, răspunzând nevoilor psihologice, fizice,
emoţionale şi spirituale ale femeilor.
Problemele sarcinii sunt relatate a fi: facilitarea, prevenirea şi
normalitatea. Facilitarea a prezentat interes pentru cercetătorii în domeniu,
ştiinţa modernă rezolvând situaţii de sterilitate cauzate de căsătoria şi naşterea
târzie la femeile independente, active sau cu carieră. Unele femei amână
încercarea de a rămâne însârcinate până la vârsta când fertilitatea este scazută.
Multe femei nu realizeaza posibilele implicaţii la luarea acestor decizii, dorinţa
de a-şi controla viaţa, de a fi independente le fac să creadă ca infertilitatea este o
problemă a altora. În timp ce ştiinţa a făcut mari progrese în facilitarea sarcinii,
în abilitatea de a induce sarcina prin fertilizarea în vitro, fără a putea însă
controla posibilitatea unor naşteri multiple, tehnica de fertilizare a ovarelor în
vitro ridică probleme etice ca, acceptarea metodei de către femei sau abilitatea
mamei cu disfuncţii ovariene de a accepta un ovar donat, etc.
Unul din rolurile asistentei medicale în această problemă este cel de
educator, educaţia ajutând cuplurile să depăşească starea de anxietate şi
dificultăţile emoţionale. Consilierea în această sensibilă şi unică problemă:
educaţie, raport emoţional, asistenta şi responsabilităţile clinice, ridică multiple
probleme etice asistentelor medicale.
Problema prevenirii este centrată în jurul evitării concepţiei pentru
prevenirea sarcinilor nedorite. Controlul reproducerii este o problema atât
socială cât şi una personală, care variaza de la sterilizare permanenta,
contraceptive temporare, la avort. Aceste metode au creat dileme etice
asistenţilor medicali cu ocazia consilierilor, în situaţii când sarcina deşi era
dorită, situaţia financiară, familiară, socială etc. nu o permitea. Sterilizarea
crează, de asemenea, dileme etice privind autonomia femeii, situaţia ei socială,
până la falsificarea genetică a omului.

Datorită contraceptivelor tradiţionale, femeile au fost responsabile de

controlul naşterii. De curând în controlul sarcinii sunt implicaţi şi bărbaţii, prin
recent acceptata vasectomie. Acum sterilizarea masculină este o procedură
simplă dar care ridică probleme legate de responsabilitatea contracepţiei. Deşi
metoda este greu acceptată de bărbaţi, sterilizarea masculină le dă şansa de a
participa vizibil şi permanent în controlul sarcinii. Introducerea unor
contraceptive ca spirală uterină a pus o barieră între problemele contraceptive şi
avort, asemenea unui mecanism de interferare cu sarcina.
Iniţierea cu valorile profesionale pentru cele mai multe asistente medicale
de obstetrică ginecologie se produce în timpul adolescenţei târzii sau la
începuturile maturizării.
În acest moment multe persoane s-ar putea să nu aibă un moral dezvoltat.
Având însă responsabilităţi profesionale se pot forma, dezvolta etic, atâta timp
44
cât realizarea profesională este înţeleasă ca un proces de dezvoltare de-a lungul
vieţii. Responsabilitatea începe cu cuplul conjugal, cu problemele sterilităţii şi
fertilităţii şi se termină cu lăuzia, perioada în care de asemenea pot apărea
complicaţii faţă de care este necesară o conduită etică. Asistenta medicală de
obstetrică ginecologie va trebui să respecte cu stricteţe indicaţiile terapeutice,
cuplul ca existenţă, calitatea vieţii mamei, care include, de regulă şi fătul, chiar
dacă prin educaşie, vârstă, situaţie familială, femeia se comportă diferit faţă de
concepţie şi sarcină. Obiectivele din cadrul menţinerii sănătăţii femeii includ
informarea ei despre importanţa controlului ginecologic regulat pentru a putea
promova sănătatea şi a detecta orice problemă în timp util.
Rolul asistentei medicale este să asigure asistenţa în problemele
ginecologice şi funcţiile reproductive, să lămurească pacienta în legătură cu
întrebările şi îngrijorările ei referitoare la funcţiile sexuale şi sexualitate. Pe
lângă problemele de etică cu care se confruntă asistentele medicale, acestea
susţin, prin munca lor, condiţia umană în lupta cu eşecul, boala sau moartea, nu
numai prin multă pricepere, prudenţă, devotament pentru om, ci şi prin multă
omenie, pasiune de a se dedica sănătăţii oamenilor.

3.1. Rolul asistentei medicale pe perioada sarcinii

1) Atribuţiile asistentei medicale în primul trimestru de sarcină:

• Asistenta medicală informează pacienta despre modificările
organismului în timpul sarcinii;
• Sfătuieşte gravida privind alimentaţia: gravida care varsă este sfătuită să
nu se ridice brusc din pat şi chiar înainte de a se ridica să mânânce
câţiva biscuiţi, pâine prăjită sau sărăţele; să evite alimentele grase,
prăjelile mai ales înainte de culcare;
• Informează gravida asupra datei posibile a naşterii;
• Cântăreşte, măsoară tensiunea arterială a gravidei, o informează cu
privire la investigaţiile care trebuiesc făcute în timpul sarcinii:
determinarea grupelor sanguine, Rh, reacţia serologică, examen sumar
de urină, examenul secreţiei vaginale;
• Stabileşte ritmul consultaţiei;
• Instruieşte gravida privind semnele de avort, manifestări în sarcina
patologică.

2) Atribuţiile asistentei medicale în trimestru II al sarcinii:

• Evaluează cunoştinţele gravidei, pentru a răspunde preocupărilor şi
întrebărilor acesteia;
• La controlul periodic: cântăreşte gravida, o informează asupra creşterii
în greutate, măsoară tensiunea arterială, măsoară înălţimea fundului
uterin, ascultă BCF, sfătuieşte gravida să repete examenul de urină;

45
• Sfătuieşte gravida să evite efortul prelungit, călătoriile lungi,
ortostatismul prelungit, spălăturile vaginale pentru a prevenii naşterea
prematură;
• Îndrumă gravida: să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin băi
călduţe, să folosească tampoane absorbante pentru leucore; să consulte
medical dacă observă modificări ale leucoreei; să bea cel puţin 6 pahare
de apă pe zi pentru a prevenii constipaţia; să nu ia purgative sau laxative
(pot produce contracţii uterine); să se odihnească în decubit dorsal cu
picioarele în sus cu scopul reducerii edemelor, varicelor; să mestece
bine alimentele, să evite alimentele grase, pe cele care produc gaze şi
mesele copioase;
• Pentru creşterea confortului asistenta sfătuieşte gravida să poarte
încălţăminte lejeră, comodă, fără toc; încurajează gravida să pună
întrebări;o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină
vor dispărea la scurt timp după naştere;
• Pentru formarea mamelomului intruieşte gravida cu privire la tehnicile
de stimulare: să prindă mamelonul între degetul mare şi degetul arătător
de mai multe ori pe zi; să spele mameloanele zilnic cu apă călduţă fără a
folosi săpun; după baie mameloanele se vor şterge energic cu un prosop
aspru, cu o forţă moderată pentru a nu produce iritaţie; expunerea
mamelonului la aer.

3) Atribuţiile asistentei medicale în trimestru III al sarcinii:

• Asistenta medicală informează gravida despre: semnele declanşării
travaliului precoce, caracterul ritmic al contracţiilor; cauzele care pot
declanşa travaliul; semnele ruperii menbranelor (scurgere apoasă, în
cantitate mai mare, cu miros fad characteristic- gravida este sfătuită să
se prezinte la spital pentru consult);
• Gravida este sfătuită: să se prezinte urgent la medic dacă nu mai percepe
mişcări fetale; să evite ortostatismul; să se odihnească suficient; să-şi
găsească o poziţie bună pentru somn; să se odihnescă cu picioarele
aşezate mai sus; să reducă sarea din alimentaţie;
• Oferă informaţii despre raporturile sexuale, reducerea lor în ultimile
două luni de sarcină; interzicerea în caz de ameninţare de avort,
iminenţă de naştere prematură, infecţii;
• La controlul periodic asistenta: cântăreţte gravida, măsoară tensiunea
arterială; repetă analizele; apreciază dezvoltarea sarcinii după înăţimea
fundului uterin, în raport cu primele mişcări fetale; informează gravida
din nou despre semnele premergătoare travaliului.

3.2. Rolul asistentei medicale în timpul naşterii

46
 Naşterea trebuie să se desfăşoare într-o unitate specializată, cu personal
calificat, în scopul prevenirii complicaţiilor ce se pot ivi pe parcursul ei. Aici
există posibilitatea respectării condiţiilor de asepsie şi antisepsie cât şi de
efectuarea unor mici intervenţii chirurgicale necesare.

În maternitate blocul obstetrical cuprinde:

• sala de travaliu, unde parturienta stă pe perioada dilataţiei;
• sala de expulzie cu masa ginecologică;
• sala de operaţie pentru intervenţii chirurgicale obstetricale;
• sala pentru sterilizarea materialului moale şi a instrumentarului;
• trusa de farmacie, ce conţine medicamente necesare gravidei în dirijarea
travaliului şi a expulziei;
• sala de reaminare fetală, în care se găsesc: sonda de cauciuc şi aspirator
pentru dezobstrurarea căilor respiratorii superioare, oxigen, medicamente;

Sora medicală pregăteşte trusa cu instrumente de asistent care cuprinde:

valve late, sonda vezicală, două pense KOCHER, o foarfecă, pensa anatomică
cu dinţi, ace curbe HERGEDORN, port ac, aţă sterilă groasă pentru legarea
cordonului ombilical, aţă sterilă subţire sau medie, şorţ de cauciuc. În sală
trebuie să mai existe: stetoscop obstetrical, plosca plată, irigator prevăzut cu un
tub de cauciuc şi canule sterile, trei perii sterile pentru aseptizarea mâinilor
operatorului, sonda de cauciuc pentru aspiraţia mucozităţilor din căile
respiratorii superioare ale fătului, sistem de aspiraţie în funcţiune. Dulapul
pentru medicamente trebuie să conţină: antispastice (Papaverină, Scobutil),
tranchilizante (Diazepam), opiacee (Morfină), Glucoză 33% şi 5 %, ser
fiziologic. Venită în camera de gardă, gravidei i se întocmesc formele legale de
internare, se va interna şi gravida ce se încadrează în categoria urgenţe.Se anunţă
medicul de gardă, care va examina gravida şi va stabili diagnosticul de internare.
La camera de gardă se face pregătirea gravidei pentru a merge în sala de naştere.
Se dezbracă, i se face un duş călduţ, se face o clismă evacuatoare şi se goleşte
vezica urinară, se îmbracă în ţinuta de spital. Se realizează o toaletă riguroasă a
organelor genitale (se rade regiunea pubo- vulvară şi se tamponează cu o soluţie
antiseptică).

1) Atribuţiile asistentei medicale în perioada de dilataţie:

• Stă lângă gravidă asigurându-i confortul psihoafectiv, oferindu-i siguranţă;

• Asigură toaleta şi igiena gravidelor care nu se pot ajuta singure;
• Supreveghează şi ajută bolnavele grave şi pe cele agitate;
• Urmăreşte tensiunea arterială, temperatura, contracţiile uterine dureroase,
bătăile cordului fetal şi în general evoluţia travaliului;
• Execută examenul sumar general şi obstetrical în lipsa medicului (exceptând
tuşeul vaginal);

47
• Urmăreşte cu precizie dinamica uterină, notând ritmul, durata şi intensitatea
contracţiilor uterine dureroase;
• Semnalează imediat medicului anomaliile de dinamică uterină sau
modificările bătăilor cordului fetal;

2) Atribuţiile asistentei medicale în perioada expulziei fătului:

• Când partea prezentată începe să întindă perineul, aşează gravida pe masa

ginecologică;
• Pregateşte câmpul operator după care se face o dezinfecţie largă
suprapubiană, valvoperineală şi a feţelor posterointerne ale coapselor, cu o
soluţie de alcool iodat, septozol etc.;
• Aşează câmpurile sterilizate, izolând regiunea valvoperineală;
• Explică gravidei modul de execuţie a efortului susţinut;
• Îl ajută pe medic la naşterea pe care o asistă;
• Dacă i se va incredinţa să asiste o naştere, va respecta întocmai regulile de
asepsie; îşi spală mâinile cu trei perii sterile, cu apă sterilă şi săpun timp de 5
min pentru fiecare perie. Va avea grijă să nu atingă de obiectele din jur (care
sunt nesterile). După aceasta, mâinile se freacă cu o soluţie diluată de alcool
iodat, septozol şi alcool de 70º. Va îmbrăca bluza şi masca sterilă.

3) Atribuţiile asistentei medicale în delivrenţa placentei:

• În momentul care aşteaptă dezlipirea placentei supraveghează atent

parturienta, urmărind starea generală, cantitatea de sânge pierdută, fiind
pregatită pentru o eventuală extracţie manuală a placentei;
• Urmăreşte dacă uterul este bine contractat;
• Verifică dacă s-a dezlipit placenta, prin apăsare cu mâna deasupra simfizei
pubiene;
• Extracţia placentei se face numai după ce avem certitudinea decolării
placentei (prin tracţiune uşoară)

4) Atribuţiile asistentei medicale în perioada de consoliodare a

hemostazei:

• Supraveghează lăuza îndeaproape în perioada de post partum imediat – 2 ore;

• În cazul prezenţei unei hemoragii, anunţă imediat medicul.

48
 3.3. Rolul asistentei medicale în perioada lăuziei

1) Atribuţiile asistentei medicale în primele două ore după naştere:

• Asistenta efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea
retracţiei şi formării globului de siguranţă ;
• Controlează sângerarea, anunţând medicul în cazul în care este crescută,
nu apare globul de siguranţă;
• Supraveghează faciesul şi comportamentul lăuzei;
• Antrenează lăuza în discuţii pentru a nu adormi;
• Administrează ceai, limonadă;
• Controlează funcţiile vitale, depistează semnele şocului hipovolemic;
• Transportă lăuza în salon.

2) Atribuţiile asistentei medicale în următoarele şase săptămâni după

naştere:
• Asistenta explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea
infecţiilor puerperale;
• Efectuează toaleta locală, schimbarea tampoanelor, urmăreşte aspectul
lohiilor şi al plăgii perineale;
• Controlează involuţia uterină (scade cu 1-1,5 cm./zi);
• Măsoară tensiunea arterială, temperature, pulsul;
• Explică modul de instalare a secreţiei lactate, a ,, furiei laptelui’’;
• Instruieşte lăuza să-şi spele măinile şi sânii înainte şi după supt; să evite
prelungirea suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor;
• Stimulează mobilizarea precoce a lăuzei pentru prevenirea
complicaţiilor;
• Atenţionează lăuza să crească cantitatea de lichide din alimentaţie; să nu
consume băuturi alcoolice, excitante, (cafea, ciocolată, cacao, ceai
negru), să evite alimentele flatulente, să evite constipaţiile;
• Efectuează sondaj vezical în caz de retenţie urinară în primele ore;
• Instruieşte lăuza la externare să-şi menţină o bună igienă locală; să evite
raporturile sexuale şase- opt săptămâni; să nu ia medicamente fără
recomandare medicală;
• Sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului, precum şi în plan
emoţional, pentru a se adapta noului rol.

CAP. IV. PREZENTAREA GENERALĂ A CAZURILOR

SPITALUL JUDEŢEAN SIBIU - SECŢIA OBSTETRICĂ - GINECOLOGIE

49
 CAZUL CLINIC NR. I

CULEGEREA DE DATE

Nume: S.
Prenume: G.
Grup sanguin: 01
Sex: feminin
Vârsta: 24 ani
Ocupaţia: vânzătoare
Statutul social: căsătorită
Adresa: Sibiu
Religia: ortodoxă
Nivelul de şcolarizare: studii medii
Data internării: 5.01. 2013, ora 10.30
Tipul internării: trimitere medic specialist ambulatoriu
Data externării: 10.01. 2013, ora 12
Diagnostic la internare: sarcină 40 săptămâni, făt viu, prezentaţie craniană,
membrane fisurate
Diagnostic la externare: naştere spontană, epiziotomie-rafie
Motivele internării: gravida prezintă contracţii uterine dureroase, pierde lichid
amniotic

ANAMNEZA

Antecedente heredo-colaterale: familie sanatoasă

Antecedente personale: P.M -14 ani, cicluri regulate, durata 4 -5 zile, flux
moderat, naşteri = 0; avorturi = 0

Patologie: neagă boli infecto – contagioase

Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzatoare
Comportament faţă de mediu: prezentă tempo – spaţial
Evoluţia sarcinii actuale şi tratament: gravida în vârstă de 24 ani a fost luată
în evidenţă la 4 luni, urmează tratament cu vitamine, şi-a efectuat analizele
necesare.

ISTORICUL BOLII

Ultima menstruaţie: 07.04.2012

Primele mişcări fetale: 21.08.2012
Gravida a fost luată în evidenţă din luna a 4- a de sarcină fiind vitaminizată şi
vaccinată. Sarcina a evoluat fiziologic. Pacienta prezintă contracţii uterine
50
dureroase, care anunţă naşterea. Se internează pentru asistarea la naştere şi
îngrijiri post-partum.

EXAMENUL CLINIC GENERAL

Înălţime: 1, 70 cm;
Greutate: ( înainte de sarcină 60 kg; pretravaliu: 73 kg)
Talie: medie
Tegumente şi mucoase: normal colorate
Ţesut celulo-adipos: normal reprezentat
Sistem oseo-articular: integru, mobil
Aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice
Aparat respirator: torace normal conformat, la auscultaţie: murmur vezicular
prezent;
Aparat digestiv: abdomen destins prin uter gravid în luna a 9- a, ficatul şi
splina în limite normale
Aparat uro-genital: loje renale libere, micţiuni spontane;
Sistem nervos central: orientate tempero – spaţial
Examen obstetrical: - fundul uterin la 3 cm sub apendicele xifoid
• aşezare longitudinală
• tuşeu vaginal: col scurtat, dilatat 10 cm.
• craniu mobil
• membrane fisurate
• B.C.F = 130/ min
• C.U.D. ritmice ,normale
• R.O.T. prezente

EXAMENE BIOLOGICE

Hemoleucograma : leucocite: 5500/mm²; hematii: 4.5 mil /mm³

hemoglobina: 13.5 g/dl; hematocrit: 43%
T.S.- 3 min ; T.C. - 5 min, 25 sec
Grupul sanguin: 01
Rh: pozitiv
V.D.R.L.: negative
Examen de urină: A.P.Z – negative;
EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ ÎN FUNCŢIE DE CELE

14 NEVOI FUNDAMENTALE

LA INTERNARE

51
1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie
• Torace simetric, normal conformat
• Respiraţie modificată ca formă şi amplitudine datorită declanşării
naşterii de tip costal superior, ambele hemitorace prezintă aceeiaşi
mişcare
• Respiraţie= 22 resp./ min
• Puls bradicardic = 57 puls./ min, ritmic
• T.A. = 130/95 mm/Hg

2. Nevoia de a se alimenta, de a se hidrata

• Greutate = 73 kg.
• Înălţime = 1,70 cm.
• Cavitate bucală fără modificari patologice, dentiţie normală
• Reflex de deglutiţie present
• Respectă orarul meselor
• Consumă cam 2,5l lichide pe zi
• Neagă alergii alimentare
• Prezintă inapetenţă
• Consideră că fructele sunt benefice pentru sănătate

3. Nevoia de a elimina
• Loje renale libere, micţiuni spontane nedureroase
• Scurgeri vaginale normale
• Scaun normal, 2 pe zi
• Nu prezintă transpiraţii

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

• Pacienta prezinta sistem osteo-articular integru şi mobil
• Se deplasează singură

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni

• Somn insuficient datorită stării generale – sfârşitul sarcinii în luna
a 9-a
• Pacienta prezintă oboseală

6. Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca

• Prezintă interes pentru ţinută
• Se îmbracă şi se dezbracă singură cu greu
• Se îmbracă adecvat stării sale

52
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
• Temperatura = 36,6ºC

8. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate şi integre

• Tegumente integre normal colorate
• Prezintă interes pentru igienă

9. Nevoia de a evita pericolele

• Pacienta este orientată temporo-spaţial, nu prezintă tulburări psihice
• Locuieşte împreună cu şoţul într-o locuinţă cu 4 camere
• Cunoaşte modul de prevenire a accidentelor casnice

10. Nevoia de a comunica

• Pacienta nu prezintă dificultăţi de exprimare, vorbeşte limba română
• Comunică eficient cu familia şi personalul de îngrijire

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingerii şi valori şi de a

practica religia
• Pacienta este de religie ortodoxă
• Respectă sărbatorile şi zilele de post
• Participă regulat la slujbele religioase
• Citeşte carţi religioase

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizarii

• Pacienta este o persoană activă
• Din punct de vedere profesional se consideră o persoană împlinită

13. Nevoia de a se recrea

• Pacienta citeşte cărţi, ascultă muzică
• Nu prezintă interes pentru activităţile care presupun efort fizic

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

• Pacienta este primipară, are un deficit de cunoştinţe în ceea ce priveşte
autoîngrijirea în perioada de lăuzie

EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE LA INTERNARE

53
 NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE
AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a avea Puls bradicardic Modificarea Combaterea

o bună circulaţie legat de formei şi a pulsului
declanşarea amplitudinii bradicardic
naşterii respiraţiei Pacienta să aibe o
bună respiraţie şi
circulaţie
Intervenţii • am urmărit contracţia uterină, durata
• am monitorizat funcţiile vitale
• am colaborat permanent cu gravida sfătuind-o cum să
respire
Evaluare • pacienta încă mai prezintă puls bradicardic
• a învăţat mişcările corecte de respiraţie

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a se Deficit de Inapetenţă Pacienta să

alimenta, a se alimentaţie legat consume alimente
hidrata de sarcină şi lichide puţin şi
des

Intervenţii • am informat pacienta în legătură cu alimentaţia adecvată

stării sale
Evaluare • pacienta ştie alimentele benefice stării sale şi le consumă

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

54
 AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a dormi Alterarea Deficit de somn Pacienta să

şi de a se odihni somnului legat de calitativ şi beneficieze de
contracţiile cantitativ somn
dureroase corespunzător din
punct de vedere
cantitativ şi
calitativ
Intervenţii • am învăţat pacienta exerciţii de relaxare pentru a avea
somn satisfăcător şi pentru a fi odihnită în momentul
expulziei
Evaluare • pacienta ştie exerciţiile de relaxare şi încearcă să se
odihnească

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎNAINTE DE NAŞTERE:

• ajută pacienta să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată, ca intensitate ea va
creşte pe masură ce se apropie expulzia;
• pregăteşte gravida pentru naştere;
• asigură igiena gravidei;
• îndepărtează pilozităţiile;
• efectuează clisma evacuatoare, asigură golirea vezicii urinare;
• amplasează gravida într-un salon liniştit, o supraveghează permanent şi îi
asigură odihna;
• ascultă bătăile cordului fetal (BCF) urmăreşte ritmicitatea contracţiilor şi
informează medicul;
• urmăreşte funcţiile vitale;
• la indicaţia medicului administrează medicaţie;
• BCF = 130/min
• CUD – ritmice, normale
• T.A = 130/95 mm Hg
• P = 80 bătăi/min

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎN TIMPUL NAŞTERII:

• colaborează permanent cu gravida sfătuind-o cum să respire şi să-şi
prelungească volumul contracţiilor
• supreveghează perineul în timpul expulziei
• anunţă medicul pentru epiziotomie
• asistă expulzia
• acordă primele îngrijiri nou-născutului

55
• observă semnele de dezlipire a placentei:
o pierderi mici de sânge
o contracţii uterine slabe
o coborarea fundului uterin sub ombilic şi a cordonului restant
o uter dur contractat
• ajută la eliminarea placentei verificând integritatea acesteia pe ambele feţe
• asigură igiena personală

EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE DUPĂ NAŞTERE:

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Alterarea Modificarea Pacienta să

respira şi de a circulaţiei şi a respiraţiei şi prezinte o
avea o bună respiraţiei legată perturbarea respiraţie şi o
circulaţie de naştere tensiunii arteriale circulaţie adecvată
Intervenţii • monitorizarea funcţiilor vitale şi administrarea de
tratament la indicaţia medicului
Evaluare • pacienta prezintă o respiraţie şi o circulaţie bună

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Eliminare Scurgeri Pacienta prezintă

elimina inadecvată legată sangvinolente o igienă adecvată
de starea de post- inadecvate (lohii)
partum
Intervenţii • am controlat sângerarea
• am efectuat masaj uterin pentru formarea globului de
siguranţă
Evaluare • pacienta încă mai prezintă scurgeri sangvinolente dar îşi
păstrează o igienă corespunzatoare

56
 NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTARI OBIECTIVE
AFECTATA DE INGRIJIRE

Nevoia de a se Deficit de Consum de Pacienta să

alimenta cunoştinte în alimente şi lichide conştientizeze
legatură cu inadecvate necesitatea dietei
alimentaţia şi să beneficieze
de un aport
nutriţional
corespunzător
necesităţii
organismului;
În primele 2 – 3
ore de lăuzie este
necesară dieta
hidrică.
Intervenţii • am discutat cu pacienta despre necesitatea respectării
dietei
• i-am oferit ceai, limonadă;
• am atenţionat-o să nu consume băuturi alcoolice sau
excitante
Evaluare • pacienta respectă dieta şi a înţeles necesitatea respectării
ei

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a învăţa Deficit de Îngrijire Pacienta să

să-şi păstreze cunoştinţe privind inadecvată cunoască
sănătatea autoîngrijirea ei şi importanţa
a nou-născutului autoîngrijirii
• am instruit lăuza să se autoîngrijească
Intervenţii • am explicat modul de instalare a secreţiei lactate şi a
,,furiei laptelui”
• i-am explicat necesitatea spălării mâinilor şi a sânilor
înainte şi după supt, să evite prelungirea suptului pentru
a preveni apariţia ragadelor mamare
Evaluare • pacienta a înţeles necesitatea autoîngrijirii

57
EVOLUŢIA NEVOILOR AFECTATE ÎN PRIMELE 2 ORE DE LĂUZIE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Alterarea Modificări ale Pacienta să

respira şi de a respiraţiei şi a respiraţiei, prezinte o
avea o bună circulaţiei legate pulsului şi a respiraţie şi o
circulaţie de naştere tensiunii arteriale circulaţie adecvată

Intervenţii • monitorizarea funcţiilor vitale şi administrarea de

tratament la indicaţia medicului
Evaluare • starea generală bună, tensiune arterială, puls, respiraţie
normală

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Eliminare Scurgeri Lăuza să colaboreze,să

elimina inadecvată legată sangvinolente înţeleagă, să respecte
de starea de lăuzie moderate indicaţiile medicale
pentru a nu favoriza
producerea hemoragiei
Intervenţii • am efectuat masaj uterin transabdominal pentru favorizarea
retracţiei şi formării globului de siguranţă
• am controlat sângerarea
• am monitorizat funcţiile vitale şi le-am notat în foaia de
observaţie
Evaluare • pacienta respectă indicaţiile echipei de îngrijire
• işi menţine igiena locală

58
 NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE
AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a evita Risc de Deficit de Lăuza să ajute la

pericole complicaţie legat cunoştinţe în involuţia uterină
de involuţia efectuarea
uterină masajului uterin
Intervenţii • am învăţat pacienta să efectueze masaj abdominal
Evaluare • pacienta îşi efectuează masaj abdominal şi starea ei de
sănătate este bună

NEVOILE AFECTATE ÎN URMATOARELE 3 ZILE DE LĂUZIE:

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Eliminare Lohii Lăuza să menţină

elimina inadecvată legată sangvinolente o bună igienă
de starea de lăuzie locală
Intervenţii • am făcut educaţie sanitară lăuzei în legătură cu igiena
locală şi cu schimbarea frecventă a tampoanelor
Evaluare • pacienta prezintă o igienă locala adecvată

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a-şi Deficit de Dificultate în Pacienta să

menţine autoingrijire legat efectuarea igienei prezinte igienă
tegumentele de starea de lăuzie adecvată
curate şi integre

Intervenţii • am explicat pacientei necesitatea menţinerii igienei

corporale şi locale pentru prevenirea infecţiilor
Evaluare • pacienta prezintă o igienă locală şi corporală adecvată

59
 NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE
AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a învăţa Deficit de Dificulatate în Pacienta trebuie să

să-şi păstreze cunoştinţe legat de acordarea îngrijirii cunoască
sănătatea îngrijirea ei şi a nou- născutului importanţa igienei
nou-născutului locale şi îngrijirii
acordate nou
născutului
• am informat lăuza despre necesitatea menţinerii igienei
Intervenţii intime, a sânilor
• am informat cu privire la poziţia corectă la supt a nou
născutului
Evaluare • pacienta afirmă că ştie să-şi păstreze sănătatea ei şi a
fiului ei

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA

EXTERNARE

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

• Prezintă o respiraţie şi o circulaţie bună
• Respiraţie = 18/min
• Puls = 70/min, ritmic
• T.A. = 120/70 mm/Hg

2. Nevoia de a se alimenta, de a se hidrata

• Lăuza alăptează şi are nevoie de regim bogat în vitamine
• Aport suficient de lichide
• Alimentaţia să asigure necesităţile hidrice şi calorice

3. Nevoia de a elimina
• Tranzit intestinal present
• Nu prezintă dificulatate în eliminarea urinară şi intestinală

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

• Nu prezintă dificultăţi în mişcare
• Face exerciţii pentru refacerea musculaturii abdominale

60
5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni
• Lăuza are nevoie de somn şi odihnă
• Prezintă un somn odihnitor

6. Nevoia de a se îmbraca si de a se dezbraca

• Prezintă interes pentru ţinută
• Se îmbracă şi se dezbracă singură
• Poartă îmbrăcăminte lejeră adecvată

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

• Este afebrilă

8. Nevoia de a a-şi păstra tegumentele curate şi integre

• Tegumentele, mucoase, fanere curate, integre, normal colorate
• Se va îngriji singură
• Planifică un program de igienă pentru prevenirea infecţiilor

9. Nevoia de a evita pericolele

• Este bine îngrijită şi nu se află în pericol
• Pacienta va respecta sfaturile medicului pentru a nu îşi complica starea de
sănătate

10. Nevoia de a comunica

• La început lăuza comunică mai greu
• Comunică eficient cu familia şi personalul de îngrijire

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica

religia
• Se exprimă liber fără reţineri

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării

• Lăuza prezintă un deficit de cunoştinte necesar în perioada lăuziei
• Nu consumă alcool şi tutun care sunt dăunătoare pentru sugar

13. Nevoia de a se recrea

• Pacienta citeşte reviste şi discută cu colegele de salon
• Este relaxată fizic şi psihic
• Realizează activităţi agreabile

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

• Are nevoie de educaţie sanitară

61
 • Va fi instruită asupra modului de îngrijire a nou-născutului cât şi a sa
personală
EPICRIZA:

Gravida S.G., 24 ani, cu sarcina în 40 de săptămâni, făt viu, se internează

în spitalul judeţean Sibiu secţia obstetrică-ginecologie, la data de 05.01.2013,
prezentaţie craniană, membrane fisurate, pentru asistenţă la naştere.

Naşte în 05.01.2013 sub perfuzie ocitocică, dilataţie 10 cm., pe cale

vaginală, un făt viu de 3.380 gr., scor APGAR 10, se practică epiziotomie şi
rafie.

Evoluţia în lăuzie este favorabilă, este afebrilă, lohii serosanguinolente

prezente, lactaţia prezentă, stare generală bună.

Se face externarea cu următoarele recomandări:

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:

• Menţinerea igienei corporale, a sânilor, a organelor genitale şi a nou

născutului;
• Repaus fizic relativ;
• Control după 6 săptămâni;
• Dispensarizarea nou-născutului.

62
FOAIE DE TEMPERATURĂ

63
SPITALUL JUDEŢEAN SIBIU - SECŢIA OBSTETRICĂ - GINECOLOGIE

64
 CAZUL CLINIC NR. II

CULEGEREA DE DATE:

Nume: C.
Prenume: M.
Grup sanguin: AII
Sex: feminin
Vârsta: 26ani
Ocupaţia: muncitoare
Statutul social: căsătorită
Adresa: Sibiu
Religia: ortodoxă
Nivelul de şcolarizare: studii medii
Data internării: 06.02. 2013 ora 10.30.
Tipul internării: trimitere medic specialist ambulator
Data externării: 11.02.2013 ora 12.00
Diagnosticul la internare: sarcină 39 săptămâni, făt viu, prezentaţie craniană,
membrane fisurate
Diagnostic la externare: naştere spontană, epiziotomie – rafie
Motivele internării: gravida prezintă simptome care anunţă naşterea

ANAMNEZA

Antecedente heredo-colaterale: familie sănătoasă, 2 copii

Antecedente personale: PM -13 ani, cicluri regulate, durata 4 -5 zile, flux
moderat, naşterii = 0; avorturi = 0
Patologie: neagă boli infecţio-contagioase
Condiţii de viaţă şi de muncă: corespunzatoare
Comportament faţă de mediu: prezenta tempero-spaţial
Evoluţia sarcinii actuale şi tratament: gravida în vârsta de 26 ani a fost luată
în evidenţă la 2 luni, urmează tratament cu vitamine şi-a efectuat analizele
necesare.

ISTORICUL BOLII

65
Ultima menstruaţie: 02.05.2012
Primele mişcări fetale: 20.09.2012
Pacienta prezintă contracţii uterine dureroase, care anunţă naşterea. Se
internează pentru asistenţă la naştere şi îngrijire post-partum.

EXAMENUL CLINIC GENERAL

Înălţime: 1,62cm
Greutate: – (înainte de sarcină = 57 kg, pretravaliul = 70 kg)
Talie: medie
Tegumente şi mucoase: normal colorate
Ţesut celulo-adipos: normal reprezentat
Sistem osteo-articular: integru, mobil
Aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice
Aparat respirator: torace normal conformat, la ascultaţie: murmur vezicular
Aparat digestiv: abdomen destins prin uter gravid în luna a 9- a, ficatul şi
splina în limite normale.
Aparat uro-genital: loje renale libere, micţiuni spontane
Sistem nervos central: orientate tempo-spaţială
Examen obstetrical: fundul uterin la 3 cm. de apendicele xifoid
• aşezare longitudinală
• tuşeu vaginal: col scurtat, dilatat 7 cm.
• craniu mobil
• membrane fisurate
• B.C.F. = 130/min
• C.U.D. = ritmice, normale

EXAMENE BIOLOGICE

Hemoleucograma:
• leucocite: 6000/mm²
• hematii: 4,5mil/mm³
• hemoglobina: 12,5 g/dl
• hematocrit: 22%
• T.S. – 3min., T.C. – 5min., 25sec.
Grup sanguin: AII
Rh: pozitiv
V.D.R.L.: negativ
Examen urină: A.P.Z.-negativ

EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ ÎN FUNCŢIE DE CELE

66
 14 NEVOI FUNDAMENTALE

LA INTERNARE

1. Nevoia de a respiră şi de a avea o bună circulaţie

• Torace simetric, normal conformat
• Respiraţie modificată ca formă şi amplitudine datorită declanşării naşterii
de tip costal superior, ambele hemitorace prezintă aceeiaşi mişcare
• Respiraţie = 20/ min
• Puls bradicardic = 55/min, ritmic
• T.A = 125/85 mm/Hg

2. Nevoia de a se alimenta, de a se hidrata

• Greutate =70 kg
• Înălţime = 1,62 cm
• Cavitatea bucală fără modificări patologice, dentiţie normală
• Reflex de deglutiţie present
• Respectă orarul meselor
• Consumă cam 2 l lichide pe zi
• Neagă alergii alimentare
• Prezintă inapetenţă
• Consideră că fructele sunt benefice pentru sănătate

3. Nevoia de a elimina
• Loje renale libere, micţiuni spontane nedureroase
• Scurgeri vaginale normale
• Scaun normal 1 pe zi
• Nu prezintă transpiraţii

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

• Pacienta prezintă sistem osteo-articular integru şi mobil
• Se deplasează singură

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni

• Somn insuficient datorită stării generale – sfârşitul sarcinii în luna a 9-a –
oboseală

67
6. Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbraca
• Prezintă interes pentru ţinută
• Se îmbracă şi se dezbracă singură cu greu
• Se îmbracă adecvat stării sale

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

• Temperatura = 36.6ºC

8. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate şi integre

• Tegumente integer, normal colorate
• Prezintă interes pentru igienă

9. Nevoia de a evita pericolele

• Pacienta este orientată tempo-spaţial, nu prezintă tulburări psihice
• Locuieşte împreună cu şoţul într-o locuinţă salubră cu 4 camere
• Cunoaşte modul de prevenire al accidentelor casnice

10. Nevoia de a comunica

• Pacienta nu prezintă dificultăţi de exprimare, vorbeşte limba română
• Comunică eficient cu familia şi personalul de îngrijire.

11. Nevoia de a actiona conform propriilor convingerii si valori si de a

practica religia
• Pacienta este de religie ortodoxă
• Respectă sărbătorile şi zilele de post
• Participă regulat la slujbele religioase
• Citeşte cărţi religioase

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

• Pacienta este o persoană activă
• Din punct de vedere profesional se consideră o persoană împlinită

13. Nevoia de a se recrea

• Pacienta citeşte cărţi, ascultă muzică
• Nu prezintă interes pentru activităţile care presupun efort fizic

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătătea

• Pacienta este primipară, are un deficit de cunoştinţe în ceea ce priveşte
autoîngrijirea în perioada de lăuzie

68
 EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE LA INTERNARE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Alterarea Modificarea Combaterea

respiră şi de a respiraţiei şi a formei şi pulsului
avea o bună circulaţiei legată amplitudinii brandicardic;
circulaţie de naştere respiraţiei, 22 Pacienta să aibă o
resp./min,inspiraţi respiraţie bună
e zgomotoasă,
expiraţie lungă
• am urmărit contracţiile uterine, durata
• am monitorizat funcţiile vitale
Intervenţii • am colaborat permanent cu gravida sfătuind-o cum să
respire
• am sfătuit gravida să încerce să se odihnească pentru a
avea energie în momentul expulziei
• pacienta încă mai prezintă puls bradicardic
Evaluare • a învăţat mişcările corecte de respiraţie

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a se Deficit de Inapetenţă Pacienta să

alimenta, a se alimentaţie legat consume alimente
hidrata de lipsa de şi lichide puţin şi
cunoştinte des

• am informat pacienta în legătură cu alimentaţia adecvată

Intervenţii stării sale

• pacienta respectă infomaţiile primate cu privire la

Evaluare alimentele benefice stării sale şi le consumă

69
 NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE
AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a dormi Somn insufficient Deficit de somn Pacienta să

şi de a se odihni datorat calitativ şi beneficieze de
contracţiilor cantitativ somn
dureroase corespunzător din
punct de vedere
cantitativ şi
calitativ
Intervenţii • am învăţat pacienta exerciţii de relaxare pentru a avea
somn satisfăcător şi pentru a fi odihnită în momentul
expulziei
Evaluare • pacienta ştie exerciţiile de relaxare şi încearcă să se
odihnească

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎNAINTE DE NAŞTERE:

• ajută pacienta să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată, ca intensitate ea va
creşte pe masură ce se apropie expulzia;
• pregăteşte gravida pentru naştere;
• asigură igiena gravidei;
• îndepărtează pilozităţiile;
• efectuează clisma evacuatoare, asigură golirea vezicii urinare;
• amplasează gravida într-un salon liniştit, o supraveghează permanent şi îi
asigură odihna;
• ascultă bătăile cordului fetal (BCF) urmăreşte ritmicitatea contracţiilor şi
informează medicul;
• urmăreşte funcţiile vitale;
• la indicaţia medicului administrează medicaţie;
• BCF = 120/min
• CUD – ritmice, normale
• T.A. = 120/85 mm Hg
• P = 55 bătăi/min

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎN TIMPUL NAŞTERII:

70
• colaborează permanent cu gravida sfătuind-o cum să respire şi să-şi
prelungească volumul contracţiilor
• supreveghează perineul în timpul expulziei
• anunţă medicul pentru epiziotomie
• asistă expulzia
• acordă primele îngrijiri nou-născutului
• observă semnele de dezlipire a placentei:
o pierderi mici de sânge
o contracţii uterine slabe
o coborarea fundului uterin sub ombilic şi a cordonului restant
o uter dur contractat
• ajută la eliminarea placentei verificând integritatea acesteia pe ambele feţe
• asigură igiena personală

EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE DUPĂ NAŞTERE

NEVOIA DIAGNOSTIC DE MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Alterarea ritmului 22resp/min Pacienta să

respira şi de a cardiac din cauza prezinte o
avea o bună sângerării,alterarea respiraţie şi o
circulaţie respiraţiei şi a circultaţie
circulaţiei legate de adecvată
naştere
Intervenţii • am măsurat funcţiile vitale
• am controlat sângerarea
Evaluare • pacienta prezintă stare generală mai bună, respiraţia şi
circulaţia sunt în limite normale

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a se Deficit de Alimentaţie Să conştientizeze

alimenta,de a se cunoştinţe în insuficientă respectarea dietei
hidrata legătură cu d.p.d.v. cantitativ şi să beneficieze
alimentaţia din şi calitativ de un aport
perioada de lăuzie nutriţional
corespunzator

71
 Intervenţii • am purtat discuţii cu pacienta despre necesitatea
respectării dietei
• am asigurat un aport de lichide suficiente
Evaluare • lăuza încă mai are un deficit de cunoştinte în privinţa
alimentării

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Deficit de volum Oboseală, oligurie Să consume

elimina lichidian legat de sucuri,ceaiuri în
prezenţa cantitate mare pt.
transpiraţiilor, a preveni oliguria;
scurgerilor Pacienta să
sangvinolente prezinte o
hidratare
corespunzatoare
Intervenţii • am controlat sângerarea
• am observat coloraţia tegumentelor
Evaluare • pacienta nu mai prezintă transpiraţii
• prezintă scurgeri sangvinolente

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a dormi Potenţial de Ore insuficiente Pacienta să

şi de a se odihni alterare a de somn prezinte un somn
somnului şi a corespunzător din
odihnei legat de punct de vedere
mediul de spital cantitativ şi
caliatativ
Intervenţii • am sfătuit lăuza că în primele 2 – 3 ore după naştere să
nu doarmă
• am purtat discuţii plăcute despre familie în primele 2 ore
pentru a nu dormi

72
 Evaluare • pacienta încă mai prezintă potenţial de alterare a
somnului

EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE ÎN PRIMELE 2 ORE DE

LĂUZIE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de se Alimentaţie Inapetenţă Pacienta să

alimenta şi de a se inadecvată în beficieze de
hidrata perioada lăuziei alimentaţie şi
hidratare
corespunzătoare
d.p.d.v. cantitativ
şi calitativ
Intervenţii • am îndrumat lăuza să consume alimente benefice stării
sale
• am sfătuit-o să consume lichide pentru a avea o bună
hidratare
Evaluare • lăuza prezintă o alimentaţie adecvată stării sale

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Eliminare Scurgeri Lăuza să colaboreze,să

elimina inadecvată legată sangvinolente înţeleagă, să respecte
de starea de lăuzie moderate indicaţiile medicale
pentru a nu favoriza
producerea hemoragiei
Intervenţii • am efectuat masaj uterin transabdominal pentru favorizarea

73
 retracţiei şi formării globului de siguranţă
• am controlat sângerarea
• am monitorizat funcţiile vitale şi le-am notat în foaia de
observaţie
Evaluare • pacienta respectă indicaţiile echipei de îngrijire
• işi menţine igiena locală
NEVOI AFECTATE ÎN URMĂTOARELE 3 ZILE DE LĂUZIE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Eliminare Lohii Pacienta să

elimina inadecvată legată sangvinolente prezinte eliminare
de starea de lăuzie moderate adecvată, în limite
normale
Intervenţii • i-am explicat importanţa autoîngrijirilor
• am ajutat-o să-şi efectueze igiena locală şi să-şi schimbe
tampoanele
Evaluare • lăuza prezintă o eliminare adecvată stării sale

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a se Alterarea mişcării Durere moderată Să coopereze

mişca, de a avea o legată de actul stimularea
bună postură naşterii tonusului
muscular prin
exerciţii de
gimnastică
medicală
Intervenţii • am efectuat gimnastică medicală împreună cu lăuza
• am sfătuit-o referitor la postura adecvată stării sale
Evaluare • prezintă o postură adecvată

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

74
Nevoia de a dormi Alterarea Ore insuficiente Pacienta să
şi de a se odihni somnului legat de de somn, oboseală prezinte un somn
mediul de la spital adecvat
Intervenţii • am învăţat pacienta exerciţii de relaxare
Evaluare • prezintă un somn adecvat d.p.d.v. cantitativ şi calitativ

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA

EXTERNARE

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

• Prezintă o respiraţie şi o circulaţie bună
• Respiraţie = 16/min
• Puls = 80/min, ritmic
• T.A. = 110/70 mm/Hg

2. Nevoia de a se alimenta, de a se hidrata

• Lăuza alăptează şi are nevoie de regim bogat în vitamine
• Aport suficient de lichide
• Alimentaţia să asigure necesităţile hidrice şi calorice

3. Nevoia de a elimina
• Tranzit intestinal present
• Nu prezintă dificulatate în eliminarea urinară şi intestinală

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

• Nu prezintă dificultăţi în mişcare
• Face exerciţii pentru refacerea musculaturii abdominale

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni

• Lăuza are nevoie de somn şi odihnă
• Prezintă un somn odihnitor

6. Nevoia de a se îmbraca si de a se dezbraca

• Prezintă interes pentru ţinută
• Se îmbracă şi se dezbracă singură
• Poartă îmbrăcăminte lejeră adecvată

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

• Este afebrilă

8. Nevoia de a a-şi păstra tegumentele curate şi integre

75
 • Tegumentele, mucoase, fanere curate, integre, normal colorate
• Se va îngriji singură
• Planifică un program de igienă pentru prevenirea infecţiilor

9. Nevoia de a evita pericolele

• Este bine îngrijită şi nu se află în pericol
• Pacienta va respecta sfaturile medicului pentru a nu îşi complica starea de
sănătate

10. Nevoia de a comunica

• La început lăuza comunică mai greu
• Comunică eficient cu familia şi personalul de îngrijire

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica

religia
• Se exprimă liber fără reţineri

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării

• Lăuza prezintă un deficit de cunoştinte necesar în perioada lăuziei
• Nu consumă alcool şi tutun care sunt dăunătoare pentru sugar

13. Nevoia de a se recrea

• Pacienta citeşte reviste şi discută cu colegele de salon
• Este relaxată fizic şi psihic
• Realizează activităţi agreabile

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

• Are nevoie de educaţie sanitară
• Va fi instruită asupra modului de îngrijire a nou-născutului cât şi a sa
personală

EPICRIZA:

Gravida C.M., 26 ani, cu sarcina în 39 de săptămâni, făt viu, se internează

în spitalul judeţean Sibiu secţia obstetrică-ginecologie, la data de 06.02.2013,
prezentaţie craniană, membrane fisurate, pentru asistenţă la naştere.
Naşte în 06.02.2013 sub perfuzie ocitocică, dilataţie 7 cm., pe cale
vaginală, un făt viu de 3.100 gr., scor APGAR 10, se practică epiziotomie şi
rafie sub o uşoară anestezie.
Evoluţia în lăuzie este favorabilă, este afebrilă, lohii serosanguinolente
prezente, lactaţia prezentă, stare generală bună.

76
 RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:

• Menţinerea igienei corporale, a sânilor, a organelor genitale şi a nou

născutului;
• Repaus fizic relativ;
• Control după 6 săptămâni;
• Dispensarizarea nou-născutului.

FOAIE DE TEMPERATURĂ

77
SPITALUL JUDEŢEAN SIBIU - SECŢIA OBSTETRICĂ - GINECOLOGIE

78
 CAZUL CLINIC NR. III

CULEGEREA DE DATE

Nume: L
Prenume: S
Grup sanguin: 0I
Sex: feminin
Vârsta: 30 ani
Ocupaţia: învăţătoare
Statutul social: căsătorită
Adresa: loc. Orlat, jud. Sibiu
Religia: ortodoxă
Nivelul de şcolarizare: studii superioare
Data internării: 11.02.2013 ora 08.00
Tipul internării: trimitere medic specialist ambulator
Data externării: 16.02.2013 ora 12.00
Diagnosticul la internare: sarcină 39 săptămâni, făt viu, prezentaţie craniană,
membrane fisurate
Diagnostic la externare: naştere spontană, epiozotomie – rafie
Motivele internării: gravida prezintă contracţii uterine dureroase, pierde lichid
amniotic.

ANAMNEZA

Antecedente heredo-colaterale: familie sănătoasă

Antecedente personale: PM -14 ani, cicluri regulate, durata 3 - 4 zile, flux
moderat, naşteri=0, avorturi=1
Patologie: neagă boli infecţio-contagioase
Condiţii de viaţă şi de muncă: corespunzătoare
Comportament faţă de mediu: prezenţă tempo-spaţială
Evoluţia sarcinii actuale şi tratament: gravida în vârstă de 30 ani a fost luată
în evidenţă la 3 luni, urmează tratament cu vitamine şi-a efectuat analizele
necesare.

ISTORICUL BOLII

79
Ultima menstruaţie: 10.05.2012
Primele mişcări fetale: 20.09.2012
Gravida a fost luaţă în evidenţă din luna a 3-a fiind vitaminizată şi vaccinată.
Sarcina a evoluat fiziologic. Se internează pentru asistenţă la naştere şi îngrijire
post partum.

EXAMENUL CLINIC GENERAL

Înălţime: 1,53cm, greutate –(înainte de sarcină = 53 kg, pretravaliul = 62 kg)

Talie: medie
Tegumente şi mucoase: normal colorate
Ţesut celulo-adipos: normal reprezentat
Sistem oseo-articular: integru, mobil
Aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice
Aparat respirator: torace normal conformat; la ascultaţie: murmur vezicular
Aparat digestiv: abdomen destins prin uter gravid în luna a 9-a, ficatul şi splina
în limite normale
Aparat uro-genital: loje renale libere, micţiuni spontane
Sistem nervos central: orientată tempo-spaţial
Examen obstetrical:
• fundul uterin la 3 cm de apendicele xifoid
• aşezare longitudinală
• tuşeu vaginal: col scurtat, dilatat 9 cm.
• craniu mobil
• membrane fisurate
• B.C.F = 130/min
• C.U.D.: ritmice, normale

EXAMENE BIOLOGICE

Hemoleucograma:
• leucocite: 5500/mm²
• hematii: 4,5mil/mm³
• hemoglobina: 13,5g/dl
• hematocrit: 43%
Grup sanguin: 0I
Rh: +
V.D.R.L.: negativ
Examen urină: A.P.Z.-negativ
T.S. – 3min, T.C. - 5min, 25 sec

EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ ÎN FUNCŢIE

80
 DE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

LA INTERNARE

1. Nevoia de a respiră şi de a avea o bună circulaţie

• Torace simetric, normal conformat
• Respiraţie modificată ca formă şi amplitudine datorită declanşării naşterii
de tip costal superior, ambele hemitorace prezintă aceeiaşi mişcare
• Respiraţie = 22/ min
• Puls bradicardic = 58/min, ritmic
• T.A = 130/80 mm/Hg

2. Nevoia de a se alimenta, de a se hidrata

• Greutate = 62 kg
• Înălţime = 1,53 cm
• Cavitatea bucală fără modificări patologice, dentiţie normală
• Reflex de deglutiţie prezent
• Respectă orarul meselor
• Consumă cam 3 l lichide pe zi
• Neagă alergii alimentare
• Prezintă inapetenţă
• Consideră că fructele sunt benefice pentru sănătate

3. Nevoia de a elimina
• Loje renale libere, micţiuni spontane nedureroase
• Scurgeri vaginale normale
• Scaun normal 1 pe zi
• Nu prezintă transpiraţii

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

• Pacienta prezintă sistem osteo-articular integru şi mobil
• Se deplasează singură

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni

• Somn insuficient datorită stării generale – sfârşitul sarcinii în luna a 9-a –
oboseală

81
6. Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbraca
• Prezintă interes pentru ţinută
• Se îmbracă şi se dezbracă singură cu greu
• Se îmbracă adecvat stării sale

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

• Temperatura = 36,2ºC

8. Nevoia de a-şi păstra tegumentele curate şi integre

• Tegumente integer, normal colorate
• Prezintă interes pentru igienă

9. Nevoia de a evita pericolele

• Pacienta este orientată tempo-spaţial, nu prezintă tulburări psihice
• Locuieşte împreună cu şoţul într-o locuinţă salubră cu 4 camere
• Cunoaşte modul de prevenire al accidentelor casnice

10. Nevoia de a comunica

• Pacienta nu prezintă dificultăţi de exprimare, vorbeşte limba română
• Comunică eficient cu familia şi personalul de îngrijire.

11. Nevoia de a actiona conform propriilor convingerii si valori si de a

practica religia
• Pacienta este de religie ortodoxă
• Respectă sărbătorile şi zilele de post
• Participă regulat la slujbele religioase
• Citeşte cărţi religioase

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

• Pacienta este o persoană activă
• Din punct de vedere profesional se consideră o persoană împlinită

13. Nevoia de a se recrea

• Pacienta citeşte cărţi, ascultă muzică
• Nu prezintă interes pentru activităţile care presupun efort fizic

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătătea

• Pacienta este primipară, are un deficit de cunoştinţe în ceea ce priveşte
autoîngrijirea în perioada de lăuzie

82
 EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE LA INTERNARE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Circulaţie şi Puls bradicardic Combaterea

respira şi de a respiraţie pulsului
avea o bună inadecvată legată bradicardic;
circulaţie de declanşarea Pacienta să aibe o
naşterii bună circulaţie şi
respiraţie
Intervenţii • am urmărit contracţiile uterine, durata
• am monitorizat funcţiile vitale
• am colaborat în permanenţă cu gravida sfătuind-o cum
să respire
Evaluare • a învăţat mişcările corecte de respiraţie

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Pierderea de lichid Igienă Pacienta să

elimina amoniacal legat de necorespunzatoare prezinte o igienă
declanşarea corespunzatoare
naşterii
Intervenţii • am informat pacienta în legatură cu necesitatea
respectării igienei
• am ajutat-o în menţinerea igienei locale
Evaluare • pacienta îşi menţine o igienă corespunzatoare

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Comunicare Teamă, nelinişte, Pacienta să fie

comunica ineficientă la nivel izolare liniştită şi să
afectiv legat de prezinte o
lipsa de cunoştinţe comunicare
adecvată

83
 Intervenţii • am purtat discuţii cu pacienta despre naşterea fiziologică
Evaluare • pacienta prezintă o comunicare eficace

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎNAINTE DE NAŞTERE:

• ajută pacienta să înţeleagă că durerea nu poate fi calmată, ca intensitate ea va

creşte pe masură ce se apropie expulzia;
• pregăteşte gravida pentru naştere;
• asigură igiena gravidei;
• îndepărtează pilozităţiile;
• efectuează clisma evacuatoare, asigură golirea vezicii urinare;
• amplasează gravida într-un salon liniştit, o supraveghează permanent şi îi
asigură odihna;
• ascultă bătăile cordului fetal (BCF) urmăreşte ritmicitatea contracţiilor şi
informează medicul;
• urmăreşte funcţiile vitale;
• la indicaţia medicului administrează medicaţie;
• BCF = 135/min
• CUD – ritmice, normale
• T.A. = 130/80 mm Hg
• P = 58 bătăi/min

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE ÎN TIMPUL NAŞTERII:

• colaborează permanent cu gravida sfătuind-o cum să respire şi să-şi

prelungească volumul contracţiilor
• supreveghează perineul în timpul expulziei
• anunţă medicul pentru epiziotomie
• asistă expulzia
• acordă primele îngrijiri nou-născutului
• observă semnele de dezlipire a placentei:
o pierderi mici de sânge
o contracţii uterine slabe
o coborarea fundului uterin sub ombilic şi a cordonului restant
o uter dur contractat
• ajută la eliminarea placentei verificând integritatea acesteia pe ambele feţe
• asigură igiena personală

84
 EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE DUPĂ NAŞTERE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a evita Deficit de Anxietate Pacienta să deţină

pericolele cunoştinte privind cunoştinte despre
infecţiile infecţiile
nosocomiale nosocomiale şi
despre prevenirea
lor
Să nu mai prezinte
anxietate
Intervenţii • i-am explicat necesitatea păstrării unei igiene
riguroase şi modul de prevenire a infecţiilor
Evaluare • pacienta este linistită, nu mai prezintă anxietate

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Elimare Scurgeri Pacienta să

elimina inadecvată legată sancvinolente prezinte o igienă
de starea post- inadecvate (lohii) adecvată
travaliu
Intervenţii • am controlat sângerarea
• am efectuat masaj uterin pentru formarea globului de
siguranţă
Evaluare • pacienta încă mai prezintă scurgeri sangvinolente dar îşi
păstrează o igienă corespunzatoare

85
 NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE
AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a se Deficit de Consum de Pacienta să

alimenta cunoştinţe în alimente şi conştientizeze
legatură cu lichide necesitatea
alimentaţia inadecvate respectării dietei şi să
beneficieze de un
aport nutriţional
corepunzător
necesităţii
organismului
În primele 2 – 3 ore
de lăuzie este
necesară dieta hidrică
Intervenţii • am discutat cu pacienta despre necesitatea respectării
dietei
• i-am oferit ceai, limonadă
• am atenţionat-o să nu consume băuturi alcoolice sau
excitante
Evaluare • pacienta respectă dieta şi a înţeles necesitatea respectării

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a se Somn insuficient Oboseală,ochi Pacienta să

odihni legat de starea încercănaţi prezinte somn
post-travaliu suficient d.p.d.v
cantitativ şi
calitativ
Intervenţii • am purtat discuţii plăcute despre familie în primele
2ore de lăuzie pentru a nu dormi

86
 Evaluare • pacienta încă mai prezintă oboseala

EVALUAREA NEVOILOR AFECTATE ÎN PRIMELE 2 ORE DE

LĂUZIE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a se Somn insuficient Oboseală, ochii Pacienta să

odihni legat de starea încercănaţi prezinte somn
post-partum suficient d.p.d.v
cantitativ şi
calitativ
Intervenţii • am învăţat pacienta exerciţii de relaxare
Evaluare • pacienta a reuşit să se odihnească

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Eliminare Scurgeri Lauza să

elimina inadecvată legată sangvinolente coopereaze cu
de starea de lăuzie moderate personalul medical
pentru a nu
favoriza
producerea
hemoragiei
Intervenţii • am efectuat masaj uterin transabdominal pentru
favorizarea retracţiei şi formării globului de siguranţă
• am controlat sângerarea
• am monitorizat funcţiile vitale şi le-am notat în foaia de
observaţie

87
 Evaluare • pacienta respectă indicaţiile echipei de îngrijire
• îşi menţine igiena locală

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a evita Risc de Deficit de Lauza să ajute la

pericolele complicaţii legat cunoştinţe în involuţia uterină
de involuţia efectuarea
uterină masajului uterin
Intervenţii • am învăţat-o să efectueze masaj abdominal

Evaluare • pacienta îşi efectuează masaj abdominal, starea ei de

sănătate este bună

NEVOI AFECTATE ÎN URMĂTOARELE 3 ZILE DE LĂUZIE

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a Eliminare Lohii Lauza să-şi

elimina inadecvata legată sancvinolente menţină o bună
de starea de lăuzie igienă locală
Intervenţii • am făcut educaţie sanitară lăuzei în privinţa igienei
locale şi schimbării frecvente a tampoanelor
Evaluare • pacienta prezintă o igienă locală adecvată

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a-şi Deficit de îngrijire Dificultate în Pacienta să

menţine legat de starea de efectuarea igienei prezinte igienă
tegumentele lăuzie adecvată
88
curate şi integre

Intervenţii • am explicat pacientei necesitatea menţinerii igienei

corporale şi locale pentru prevenirea infecţiilor
Evaluare • pacienta prezintă o igienă locală şi corporală adecvată

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTĂRI OBIECTIVE

AFECTATĂ DE ÎNGRIJIRE

Nevoia de a învăţa Deficit de Dificultate în Pacienta să

să-şi păstreze cunoştinţe legat de acordarea îngrijirii cunoască
sănătatea îngrijirea ei şi a nou născutului importanţa igienei
nou născutului locale şi
îngrijirilor
acordate nou
născutului
Intervenţii • informarea lauzei despre necesitatea mentinerii igienei
intime,a sanilor
• informarea cu privire la pozitia corecta la supt a nou
nascutului
Evaluare • pacienta afirmă că ştie să-şi păstreze sănătatea ei şi a
copilului

EVALUAREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA

EXTERNARE

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

• Prezintă o respiraţie şi o circulaţie bună
• Respiraţie = 16/min
• Puls = 80/min, ritmic
• T.A. = 110/70 mm/Hg

2. Nevoia de a se alimenta, de a se hidrata

• Lăuza alăptează şi are nevoie de regim bogat în vitamine
• Aport suficient de lichide
• Alimentaţia să asigure necesităţile hidrice şi calorice

89
3. Nevoia de a elimina
• Tranzit intestinal present
• Nu prezintă dificulatate în eliminarea urinară şi intestinală

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

• Nu prezintă dificultăţi în mişcare
• Face exerciţii pentru refacerea musculaturii abdominale
5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni
• Lăuza are nevoie de somn şi odihnă
• Prezintă un somn odihnitor

6. Nevoia de a se îmbraca si de a se dezbraca

• Prezintă interes pentru ţinută
• Se îmbracă şi se dezbracă singură
• Poartă îmbrăcăminte lejeră adecvată

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

• Este afebrilă

8. Nevoia de a a-şi păstra tegumentele curate şi integre

• Tegumentele, mucoase, fanere curate, integre, normal colorate
• Se va îngriji singură
• Planifică un program de igienă pentru prevenirea infecţiilor

9. Nevoia de a evita pericolele

• Este bine îngrijită şi nu se află în pericol
• Pacienta va respecta sfaturile medicului pentru a nu îşi complica starea de
sănătate

10. Nevoia de a comunica

• La început lăuza comunică mai greu
• Comunică eficient cu familia şi personalul de îngrijire

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori de a practica

religia
• Se exprimă liber fără reţineri

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării

• Lăuza prezintă un deficit de cunoştinte necesar în perioada lăuziei
• Nu consumă alcool şi tutun care sunt dăunătoare pentru sugar

13. Nevoia de a se recrea

90
 • Pacienta citeşte reviste şi discută cu colegele de salon
• Este relaxată fizic şi psihic
• Realizează activităţi agreabile

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

• Are nevoie de educaţie sanitară
• Va fi instruită asupra modului de îngrijire a nou-născutului cât şi a sa
personală
EPICRIZA:

Gravida L.S., 30 ani, cu sarcina în 39 de săptămâni, făt viu, se internează

în spitalul judeţean Sibiu secţia obstetrică-ginecologie, la data de 11.02.2013,
prezentaţie craniană, membrane fisurate, pentru asistenţă la naştere.

Naşte în 11.02.2013 sub perfuzie ocitocică, dilataţie 9 cm., pe cale

vaginală, un făt viu de 3.250 gr., scor APGAR 10, se practică epiziotomie şi
rafie sub o uşoară anestezie.

Evoluţia în lăuzie este favorabilă, este afebrilă, lohii serosanguinolente

prezente, lactaţia prezentă, stare generală bună.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:

• Menţinerea igienei corporale, a sânilor, a organelor genitale şi a nou

născutului;

• Repaus fizic relativ;

• Control după 6 săptămâni;

• Dispensarizarea nou-născutului.

91
FOAIE DE TEMPERATURĂ

92
CAP. V. PREZENTAREA TEHNICILOR DE EVALUARE ŞI

93
 ÎNGRIJIRE

TEHNICA NR. I

CLISMA

DEFINIŢIE: Clisma este o formă specială a tubajului prin care se

introduce diferite lichide în intestinal gros (prin anus, în rect şi colon).

SCOP:
 evacuator
o evacuarea conţinutului intestinului gros;
o pregătirea pacientului pentru examinari (rectoscopie, irigoscopie)
o intervenţii chirurgicale asupra rectului;

 terapeutic
o introducerea de medicamente;
o alimentarea sau hidratarea pacientului

CLASIFICARE DUPĂ EFECT:

• Clisme evacuatoare care pot fi: simple, înalte, prin sifonaj, uleioase,
purgative
• Clisme terapeutice: medicamentoase cu efect local, anestezic
• Clisme alimentare: hidratante
• Clisme baritate: cu scop explorator

Clisma evacuatoare simplă:

o se fixează canula la tubul irigatorului şi se inchide robinetul
o se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase
o se umple irigatorul
o se evacuează aerul şi prima coloană de apă
o se lubrifiază canula cu o compresă de tifon
o se fixează irigatorul pe stativ
o asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează
o îndepartează fesele pacientului cu mâna stangă
o introduce canula prin anus în rect perpendicular pe suprafaţa subiacentă, cu
vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare
o după ce vârful canulei a trecut prin sfincter se ridică extremitatea externă şi
se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale
o se introduce canula 10-12 cm
o se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei prin
ridicarea irigatorului la aproximativ 50cm deasupra patului pacientei

94
o pacienta este rugată să respire adânc, să-şi relaxeze musculatura
abdominală, să reţină soluţia 10-15 min.
o se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului
de scurgere
o se îndepartează canula şi se aşează în tăviţa renală
o pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal
pentru uşurarea pătrunderii apei la o adâncime mai mare
o se captează scaunul la pat sau la toaletă

Clisma prin sifonaj:

o se practică pentru îndepărtarea mucozităţilor, puroiului, exudatelor sau
toxinelor microbiene de pe suprafaţa mucoaselor;
o în parezele intestinale, ocluzia intestinală;
o se foloseşte o canulă rectală (sondă) de 35-45 cm lungime şi 1,5 cm
diametrul din cauciuc semirigid şi prevăzut cu orificii largi;
o se adaptează la tubul irigatorului o pâlnie de 1,5 l;
o se umple pâlnia cu apă caldă la 35ºC şi se deschide robinetul sau pensa
lăsând să iasă aerul;
o se lubrifiază şi se introduce până în colonul sigmoid;
o se ridică pâlnia la inălţimea de 1 m şi se dă drumul apei;
o înainte ca aceasta să se golească se coboară sub nivelul colonului – apa se
va introduce în pâlnie;
o se goleşte într-un recipient;
o se repetă operaţia de 5 – 6 ori până ce prin tub se evacuează apă curată.

Clisma uleioasă:
o se folosesc uleiuri vegetale: floarea-soarelui, măsline, încălzite la 39ºC în
baia de apă
o introducerea în rect se face cu ajutorul unui irigator la care rezervorul este
înlocuit cu o pâlnie sau cu ajutorul unei seringi;
o se introduce la presiune joasă
o aproximativ 200ml de ulei se introduce în 15-20min;
o se menţine în rect 6-12 ore;
o este bine a se executa seara iar pacienta va elimina dimineaţa un scaun
moale nedureros;
o se va indica în constipaţii cronice, fecalom.

Clisma purgativă:
o evacuează colonul prin acţiunea purgativă (nu mecanic)
o se utilizează soluţie concentrată de sulfat de magneziu (250 ml apă cu 2
linguri MgSO4) care prin mecanismul osmotic produce o transudaţie de
lichid prin pereţii intestinali în lumen, formând un scaun lichid abundent;

95
o se mai poate folosi bila de bou (un vârf de cuţit de bilă pulbere la 250ml
apă) care are acţiune stimulantă aupra peristaltismului intestinal.

TEHNICA NR. II

MĂSURAREA TEMPERATURII

SCOP: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză

LOCURI DE MĂSURARE: axial, plica inghinală, cavitatea bucală, rect,

vagin.

MATERIALE NECESARE:

o termometrul maximal
o casoleta cu tampoane de vata şi comprese sterile
o recipient cu soluţie dezinfectantă
o tavă medicală
o lubrifiant
o alcool medicinal
o ceas

INTERVENŢIILE ASISTENTEI:

o pregătirea materialelor lângă pacientă

o pregătirea psihică a pacientei
o spălarea pe mâini
o se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o
compresă, se scutură
o se verifică dacă este în rezervor mercur

Pentru măsurarea în axilă:

o se asează pacienta în poziţia de decubit dorsal sau în poziţia şezând

o se ridică braţul pacientei
o se şterge axial prin tamponare cu prosopul pacientei
o se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu
toracele
o se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui

96
 o dacă pacienta este slăbită, agitată, precum şi la copii braţul va fi menţinut în
aceeiaşi poziţie de către asistentă
o termometrul se menţine timp de 10 minute

TEHNICA NR. III

OXIGENOTERAPIA

SCOP: asigurarea unei cantităţi corespunzatoare de oxigen la ţesuturi prin

combaterea hipoxiei, determinate de: scăderea oxigenului alveolar, diminuarea
hemoglobinei, tulburări în sistemul circulator, probleme legate de transfuzia
pulmonară.

INDICAŢII:
o hipoxii circulatorii
o hipoxii respiratorii de diverse acuze şi grade
o stări de şoc
o bolnavii anesteziaţi cu anestezie generală până la revenirea stării de
consistenţă
o complicaţii postoperatorii
o lăuza şi noi născuţii cu insuficienţă de oxigenare

SURSE DE OXIGEN:
o staţia centrală de oxigen
o microstaţia
o butelii de oxigen

PRECAUŢII ÎN UTILIZAREA SURSELOR DE OXIGEN:

o verificarea echipamentelor electrice din încăperea în care avem sursa de
oxigen
o instruirea pacienţilor şi vizitatorilor asupra pericolului fumatului sau a
flăcării în prezenţa surselor de oxigen
o transportul buteliilor de oxigen să se facă evitându-se lovirea lor
o fixarea lor să se facă în poziţie verticală pe perete, cu inele metalice departe
de calorifer, sobă

METODE DE ADMINISTRARE A OXIGENULUI:

a) prin sonda nazală:

o este metoda cea mai frecvent utilizată

97
o permite administrarea de oxigen în concentraţie de 25-45% şi poate fi
utilizată pentru o terapie pe termen lung

b) prin mască:
permite administrarea de oxigen în concentraţie de 40-60%
nu se utilizează la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei

c) ochelarii de oxigen:
o sunt prevăzuţi cu două sonde care se introduc în ambele nări
o se utilizează la copii şi pacienţi agitaţi

d) cortul de oxigen:
o frecvent utilizat la copii

MATERIALE NECESARE ÎN ADMINISTRAREA OXIGENULUI:

o sursa de oxigen
o umidificatorul care conţine apă sterilă
o sondă nazală sterilă, cateter, mască de oxigen sau cort
o material adeziv pentru fixarea sondei

INTERVENŢIILE ASISTENTEI:
o se face pregătirea psihică
o pregătirea fizică: dacă este posibil poziţie sezândă care favorizează
expansiunea pulmonară
o asamblarea echipamentului
o se dezobturează căile respiratorii
o măsurarea lungimii sondei pe obraz de la narină la tragus
o umectarea sondei cu apă sterilă
o introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz cu benzi de
leucoplast
o fixarea debitului de administrare a oxigenului în funcţie de prescripţia
medicului
o oprirea răspunsului terapeutic al administrării de oxigen prin observarea
culorii tegumentelor, măsurarea respiraţiei şi a pulsului
o supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate
o supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului, presiune, debit
o acordarea suportului psihic pentru combatarea oricărei stări de discomfort
o mobilizarea periodică a sondei
o scoaterea ei odată pe zi şi introducerea în cealaltă narină
o dacă se utilizează masca de oxygen, aceasta se va aşeza acoprind nasul şi
gura şi se va fixa cu o curea în jurul capului

98
 INCIDENTE, ACCIDENTE:
o răsturnarea recipientului cu apă sterilă duce la introducerea lui în căile
respiratorii deci asfixie;
o iritarea locală a mucoasei în caz de utilizare prelungită şi concentraţie mare,
aceleaşi lucru duce la hemoragia intraalveolară, congestie şi edem
pulmonar, atelectazie;
o pătruderea gazului în esofag duce la distensie abdominală.

CAP VI. CONCLUZII

Această lucrare cuprinde şase capitole în care urmăresc diferite stadii ale
pacientei însărcinate, de la primele simptome ale acesteia pâna la sosirea
copilului pe lume.
Primul capitol al lucrării conţine noţiuni referitoare la anatomia
aparatului genital feminin.
Al doilea capitol intitulat ,,Sarcina, naşterea şi lăuzia fiziologică’’ conţine
elemente referitoare la: diagnosticul diferenţiat al sarcinii; un element important
cum ar fii igiena sarcinii; mecanismul naşterii şi aspecte practice privind
demersurile lăuziei fiziologice.
Capitolul trei descrie importanţa şi rolul asistentei medicale în îngrijirea
pacientei pe perioada sarcinii, în timpul naşterii şi în perioada lăuziei.
În capitolul patru am prezentat cele trei cazuri pe care le-am luat în urma
stagiului practic efectuat în Maternitatea Spitalului Municipal Sibiu.
Capitolul cinci cuprinde prezentarea tehnicilor de evaluare şi îngrijire
privind cazurile clinice descrise în capitolul patru.
În ultimul capitol am descris pe scurt cuprinsul acestei lucrări şi
concluziile personale cu privire la evaluarea celor trei cazuri nursing prezentate
în capitolul patru.

Pentru ca sarcina să se dezvolte normal, să se nască un copil sănătos, este

necesară o bună colaborare între gravidă şi asistenta medicală, comunicarea
făcându-se în ambele sensuri. Explicaţiile şi sfaturile nu vor fi recepţionate de
viitoarea mamă decât dacă asistenta medicală va şti să se facă înţeleasă, va găsi
răspuns la toate întrebările. Cunoscând bine starea de sănătate a femeii gravide,
modul în care evoluează sarcina, respectând regulile de igienă, putem interveni
la timp putând corecta deficienţele apărute. Naşterea deşi aparent atât de firească
rămâne unul dintre marile miracole ale naturii.
Prin prisma celor trei cazuri prezentate am concluzionat că fiecare viitoare
mamă reacţionează diferit în faţa mecanismului naşterii astfel:
o gravida S.G. de 24 ani, prima naştere, se prezintă în secţia Obstetrică cu
prezentaţie craniană, membrane fisurate, dilataţie 10 cm., are un travaliu de 8
ore în urma căruia naşte un făt viu de 3320 gr.

99
o gravida C.M. de 26 ani, prima naştere, se prezintă în secţia Obstetrică cu
prezentaţie craniană, membrane fisurate, dilataţie 7 cm., are un travaliu de 10
ore în urma căruia naşte un făt viu de 3100 gr.
o gravida L.S. de 30 ani, prima naştere, se prezintă în secţia Obstetrică cu
prezentaţie craniană, membrane fisurate, dilataţie 9 cm., are un travaliu de 7
ore în urma căruia naşte un făt viu de 3250 gr.
Prin studierea celor trei cazuri clinice prezentate în lucrare am ajuns la o
înţelegere şi cunoaştere a fiinţei umane şi a modului în care se pot iniţia şi
întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate pe respect între membrii
echipei de îngrijire şi cel îngrijit.
BIBLIOGRAFIE
1. ALEXANDRESCU D., Biologia reproducerii umane,
Editura Medicală Bucureşti 1996

2. ALEXANDRESCU V., LUCA V., GHEORGHIU D., DUMITRESCU

A., Probleme de practică şi tehnică obstetricală, Editura Medicală,
Bucureşti 1965

3. ANGELESCU N., Patologie chirurgicală,

Editura Medicală, Bucureşti 2003

4. CIORTOLOMAN H., Actualităţi în obstetrică şi ginecologie,

Editura Medicală 1985

5. CRIŞAN N., Obstetrică (manual pentru studenţi),

Editura Metropol Bucureşti 1995

6. DOBRE A., Anestezia în obstetrică, Editura Medicală Bucureşti 1983

7. LUCA V., Diagnostic şi conduită în sarcină cu risc crescut,

Editura Medicală, Bucureşti 1989

8. LUPEA I., Neomatologie, Editura Dacia, Cluj Napoca 1994

9. LUCREŢIA TITIRCĂ, Ghid de nursing – Ed. Viaţa Medicală

Românească, Bucureşti 2008
10.LUCREŢIA TITIRCĂ, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
către asistenţii medicali–Ed. Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti 2008

11.LUCREŢIA TITIRCĂ, Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de

asistenţii medicali – Ed. Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti 2008

100
12.REBEDEAC T., Genitologia, IMF Bucureşti 1981

13.VIRGIL ANCA, Obstetrică/Ginecologie,

Editura Naţional, Bucureşti 1999

14.VASILE NIŢESCU, Obstetrică şi Ginecologie, Manual pentru şcoli

Sanitare Postliceale, Editura didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1994

101